Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1335/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1335/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 19-11-2012 în dosarul nr. 1335/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1335/R
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. O.
Judecător A. M.
Judecător S. C.
Grefier T. I.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta-reclamantă V. P. M. împotriva sentinței civile nr.7394 din 31.10.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimatul pârât F. V. C., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă, personal, lipsă fiind intimatul pârât.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Recurenta reclamantă arată că a promovat o cerere pe calea dreptului comun având ca obiect acțiune în revendicare, fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin dosarul cu nr._/225/2012, cu termen de judecată la data de 28.11.2012. Depune la dosar citația emisă în acest dosar.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, tribunalul, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta reclamantă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială și restituirea de îndată a autoturismului a cărui proprietară este. Arată că a formulat prezenta cerere de ordonanță președințială întrucât există suspiciuni că autovehiculul urmează a fi vândut sau dezmembrat, în acest fel justificându-se urgența cererii.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, la data de 09.10.2012, sub nr._, reclamanta V. P. M. a chemat in judecată pe pârâtul F. V. C. solicitând pe calea ordonanței președințiale să se dispună admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la restituirea autoturismului marca Matiz cu număr de înmatriculare_ .
În fapt a precizat că este recăsătorită, iar copilul soțului său dintr-o altă căsătorie, numitul V. R. I. G., prin abuz de încredere a intrat în posesia autoturismului Matiz cu număr de înmatriculare_ și în luna martie 2012 l-a înstrăinat fără drept pârâtului F. V. C., toate actele de proprietate fiind în posesia sa.
A mai precizat ca s-a adresat organelor de urmărire penală existând în acest sens dosarul nr. 284/P/2012 la P. de pe lângă Judecătoria Orșova privind pe V. R. I. G. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 213 Cod Penal.
În drept, și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art. 581 Cod Procedură Civilă.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 10 lei conform chitanței . nr._/16.10.2012 și timbru de 3 lei.
Intimatul a depus întâmpinare la data de 16.10.2012 în care a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt pârâtul a precizat că în cursul lunii martie 2012 în calitate de cumpărător de bună credință a cumpărat autoturismul marca Matiz cu număr de înmatriculare_ de la numitul V. R. I. G., fiul reclamantei din altă căsătorie.
A mai precizat că a încheiat tranzacția de vânzare - cumpărare în prezenta martorilor: S. I. S. M. și F. F.. Petentul a precizat ca i-a făcut la Registrul Auto R. ITP-ul autoturismului deoarece îl avea expirat.
A mai arătat că reclamanta nu a dorit să încheie un contract de vânzare – cumpărare, iar momentan acesta deține autovehiculul în calitate de custode.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin sentința civilă nr. 7394 din 31.10.2012 a respins cererea privind emiterea ordonanței președințiale și a respins și cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut că:
În cursul lunii februarie, reclamanta i-a încredințat numitului V. R. I. G. un autoturism marca Matiz cu număr de înmatriculare_, iar în data de 20 martie 2012 numitul V. R. I. G., fiul reclamantei din altă căsătorie a înstrăinat către pârât autoturismul, încheindu-se în acest sens un înscris sub semnătură privată în prezența martorilor S. I. S. M. și F. F. care au semnat în această calitate.
Prin rezoluția din 29 iunie 2012 pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria Orșova s-a confirmat rezoluția din data de 20 iunie 2012 prin care organele de cercetare penală au dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul V. R. I. G. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 213, alin. 1 C.pen.
Prin ordonanța din 13 iulie 2012 pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria Orșova - fila 15 – a fost respinsă ca inutilă cererea de probatoriu privind ridicarea autoturismului.
Prin ordonanța din 3 octombrie 2012 pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria Orșova - fila 14 – s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 400 lei.
Potrivit art. 581 C.pr.civ., instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, iar în condițiile alin. 3 al aceluiași articol, ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când există judecată asupra fondului.
Instanța constată că cererea de față nu îndeplinește nici una din condițiile cerute de textul legal precizat.
Astfel, măsura ce se solicită a se dispune de către instanță nu are un caracter vremelnic. Reclamanta nu precizează astfel vreun termen până la care măsura ar urma să producă efecte și nici nu poate fi identificat un astfel de termen din actele și lucrările cauzei – nefiind introdusă pe calea dreptului comun o acțiune asemănătoare, măsura cerută fiind definitivă.
Astfel, instanța nu este îndreptățită ca, pe calea ordonanței președințiale, să dispună o măsura definitivă nemaifiind vorba de păstrarea unui drept al reclamantului, ci de luarea unei măsuri definitive care vizează însuși fondul cauzei.
Măsura solicitată nu are un caracter urgent. Astfel, reclamanta învederează că autoturismul urmează a fi vândut sau dezmembrat, fără a produce probe în acest sens, iar pe de altă parte, poziția procesuală a pârâtului nu confirmă această supoziție, acesta susținând că este de acord cu predarea autoturismului cu condiția de a-i fi restituite sumele de bani cheltuite. De altfel, chiar aceste susțineri sunt apărări de fond care pot fi valorificate pe calea dreptului comun, pârâtul neavând această posibilitate în ipoteza actuală în care reclamanta nu a promovat o astfel de acțiune.
Din cererea și actele depuse de reclamantă nu rezultă că prejudiciul încercat de aceasta ar fi ireparabil, că situația reclamantei sau alte împrejurări ar face imposibilă sau dificilă repararea acestuia, ci din contră, prejudiciul nu este ireparabil sau dificil de reparat, reclamanta având posibilitatea de a solicita repararea unui eventual prejudiciu pe calea dreptului comun.
Totodată, măsura solicitată dacă ar fi luată ar prejudeca fondul litigiului între cele două părți. Astfel, prin admiterea cererii de ordonanță s-ar tranșa disputa asupra fondului.
Prin urmare, pronunțându-se asupra cererii pe calea ordonanței președințiale, instanța ar statua asupra însuși fondului dreptului.
Instanța reține, așadar, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 581 Cod procedură civilă va respinge cererea ca nefondată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, văzând soluția dată acțiunii, de respingere, va respinge și petitul privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, și în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța va lua act că pârâtul nu solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței recurate a formulat recurs reclamanta V. P. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, reclamanta susține că a formulat ordonanță președințială împotriva numitului F. V. C., prin care a solicitat restituirea deîndată a autoturismului marca Matiz, cu nr. de înmatriculare_, a cărui proprietară este și care prin mijloace dolosive a intrat în posesia pârâtului și care a refuzat să i-l restituie.
Mai arată că, cu toate că pârâtul avea cunoștință că nu este proprietatea celui de la care a luat-o și există plângere penală și chiar promovarea unei acțiuni civile, în revendicare, acesta a refuzat cu rea credință să restituie autoturismul și mai mult a procedat la amenințări de natură că va dezmembra autoturismul sau îl va vinde la țigani.
A dezvoltat motivele de recurs, susținând în concluzie că autoturismul a fost cumpărat în anul 2007 la o sumă de bani echivalentă cu 2900 euro, sumă obținută în urma contractării unui credit bancar în derulare, ale cărui rate le achită lunar și în urma unui prejudiciu, niciodată nu ar mai putea recupera această sumă, datorită devalorizării actuale a prețului pe piața auto și nici nu i se vor achita ratele eferente creditului contractat.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că reclamanta are datorii la administrația publică locală Orșova și de aceea nu dorește să perfecteze actele de vânzare cumpărare. Mai arată că dacă reclamanta îi restituie suma de bani și cheltuielile pe care le-a făcut cu autoturismul îl înapoiază acesteia. În caz contrar arată că dorește să perfecteze actele sau să încheie o procură care ar avantaja-o pe reclamantă în situația de fapt creată.
Analizând recursul conform motivelor invocate și prevederilor art. 304, 3041 cod procedură civilă tribunalul constată că este nefondat .
Ordonanța președințială este o procedură specială reglementată de art. 581 și următoarele cod procedură civilă, ce poate fi promovată doar cu respectarea condițiilor limitative ale normelor invocate, respectiv urgența, vremelnicia, neprejudecarea fondului .
Aceste condiții trebuiesc îndeplinite cumulativ pentru admisibilitatea unei cereri de ordonanță președințială .
În speță, așa cum a reținut și instanța de fond nu este îndeplinită nici una din aceste condiții întrucât nu s-a făcut dovada urgenței, măsura restituirii dacă s-ar lua ar avea caracter definitiv și nu temporar și ar însemna totodată judecarea pe fond a cauzei de drept comun în revendicare mobiliară .
Față de aceste rețineri tribunalul apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală și în conformitate cu prevederile art. 312 cod procedură civilă va respinge ca nefundat recursul declarat de recurenta-reclamantă V. P. M. împotriva sentinței civile nr.7394 din 31.10.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta-reclamantă V. P. M. împotriva sentinței civile nr.7394 din 31.10.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimatul pârât F. V. C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,19.11.2012 la sediul Tribunalului M..
Președinte, M. C. O. | Judecător, A. M. | Judecător, S. C. |
Grefier, T. I. |
C.S./T.I. – 2 ex.
20 Noiembrie 2012
Cod operator 2626
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1339/2012. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 900/2012.... → |
|---|
