Fond funciar. Decizia nr. 1411/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1411/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 04-12-2012 în dosarul nr. 1411/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1411/R
Ședința publică de la 04 Decembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător M. P.
Judecător V. N.
Grefier D. A. D.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenții petenți Danciulescu T., L. T. si B. Tilica, împotriva sentinței civile 449/18.10.2012 pronunțată de Judecătoria Baia de A., în contradictoriu cu intimatele C. Locala de fond funciar Obârșia Cloșani, C. Județeana de fond funciar M. si intimata intervenient în nume propriu S. M., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul petent L. T. personal, lipsa fiind toate părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act ca prin serviciul registratura la dosar a fost depus un memoriu din partea recurentului petent B. Tilica, la care a atașat decizia nr. 182/R/08.02.2008 a Tribunalului M., raportul de expertiza, si un act vechi;
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată închise dezbaterile și în temeiul art. 150 cod procedură civilă, a acordat cuvântul asupra recursului;
Recurentul petent L. T. a solicitat admiterea recursului, si sa se observe ca măsurătorile au fost efectuate pe vechiul amplasament.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil, constată următoarele ;
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe la 01.03.2012, sub nr._ petenții D. T., L. T., B. T., în contradictoriu cu C. L. de F. F. Ob. Cloșani și C. Județeană pentru Aplicarea Legilor Fondului F. M. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră ce a aparținut autorului L. I..
În motivare au arătat că este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră situate în punctele „C.”, „Culme”, „Râmnuța”, „Cracul Poienii”, „Poiana M.”, „ Jgheab”, „G.”, și „Fața Fântânii”, terenuri ce au aparținut autorului lor L. I., însă C. L. de F. F. Ob. Cloșani a dispus respingerea cererilor formulate.
În drept, petenții nu și-a întemeiat plângerea.
În dovedirea cererii petenții au depus la dosar acte de filiație, act de ieșire din indiviziune din anul 1910, act de ieșire din indiviziune din 4.05.1910, act dotal încheiat în anul 1911, a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu C. N., O. E., A. P. P. și a probei cu expertiză în specialitatea topografie, probe încuviințate de instanță.
Au fost ascultați martorii C. N., O. E., A. P. P., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
S-au anexat la dosar adeverințele nr. 715/03.04.2012, 716/03.04.2012 și certificatul de moștenitor nr. 16/1997, acte prin care se dorește a dovedi că martorii audiați sunt vecini cu proprietățile solicitate a fi reconstituite.
La data de 13.04.2012, numita Ș. M. a formulat cerere de intervenție în interes propriu.
Din oficiu, instanța a dispus efectuarea unor adrese către C. L. de F. F. Obîrșia Cloșani, răspunsurile fiind înaintate sub nr.1202/23.05.2012 (fila nr. 55) și 2491/14.09.2012 (fila nr. 98).
În cauză a fost efectuată o expertiză în specialitatea topografie de către expert Raciov A. I., care a fost depusă la data de 30.08.2012.
Judecătoria Baia de A. prin sentința civilă nr.449 din 18.10.2012 a respins plângerea formulată de către petenți D. T., L. T., B. T., domiciliați în Obîrșia Cloșani, Județul M., în contradictoriu cu intimata C. L. de F. F. Obîrșia Cloșani, cu sediul în Obîrșia Cloșani, Județul M., intimata C. Județeană de F. F. M., cu sediul în Dr. Tr. S. ,Județul M. și intervenienta în nume propriu Ș. M. și a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenienta în nume propriu Ș. M..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin cererea formulată petenții D. T., L. T., B. T., în contradictoriu cu C. L. de F. F. Ob. Cloșani și C. Județeană pentru Aplicarea Legilor Fondului F. M. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră ce au aparținut autorului L. I..
Datorită respingerii cererii, petenții în baza disp. art. 53 din Legea 18/1991 cu modificările ulterioare a formulat plângere solicitând reconstituirea dreptului de proprietate.
Potrivit art. 6 alin. (1) din legea nr. 1 /2000 „la stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere, în conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orășenești, municipale și comisiile județene, constituite potrivit legii, vor verifica în mod riguros existența actelor doveditoare prevăzute la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestor acte, ținându-se seama și de dispozițiile art. 11alin. (1) și (2) din aceeași lege, iar potrivit art. 11 „titlurile de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 și existența liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietății, obligând comisiile de fond funciar să procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate”.
Analizând actul de ieșire din indiviziune din 03.05.1910, instanța constată că petenții nu au făcut dovada că terenurile cu vegetație forestieră solicitat a fi reconstituite au fost în patrimoniul autorului la data naționalizării.
În ceea ce privește actul dotal încheiat în anul 1911, instanța reține că prin acest act se face referire la un teren câmp și pădure amplasat în punctul Ogașul Fântânii, teren ce se învecinează cu cel deținut de autorul petenților, însă acest înscris nu este suficient pentru a dovedi că autorul avea în proprietate pădure..
În privința dovedirii dreptului de proprietate și a întinderii acestuia, în lipsa unor înscrisuri în cauză devin incidente disp. art. 6 alin. 1^3 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005.
Potrivit acestor dispoziții „în situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietari vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenurilor, pentru care s-a cerut reconstituirea.”.
Din dispoziția legală menționată, rezultă că, pentru a se putea dispune reconstituirea potrivit acestor dispoziții este necesar să se procedeze la audierea martorilor vecini pe toate laturile terenurilor a căror reconstituire se solicită, făcându-se, totodată, dovada că martorii sunt proprietari vecini, iar terenurile solicitate să nu fi fost atribuite altor persoane, putându-se face, astfel, reconstituirea pe vechiul amplasament.
În ceea ce privește terenurilor situate în punctele „Fața Fântânii” și „Ciaoca Glodului”, se reține că petenții au propus spre audiere persoane ce dețin terenuri în vecinătatea celor în litigiu, însă acești nu au făcut dovada că martorii audiați sunt proprietari vecini cu îndeplinirea condițiilor stipulate de norma imperativă menționată mai sus.
Este adevărat că, la dosar s-au depus adeverințele nr. 715/03.04.2012, 716/03.04.2012 prin care Primăria comunei Obîrșia Cloșani atestă că în registrul agricol figurează înscriși O. E. cu teren agricol în punctul „Fața Fântânii”, A. P. P. cu teren agricol cu suprafața de 2,38 ha., în pct. numit „Ciaoca Glodului” cu suprafața de 0,83 ha., însă instanța nu poate reține aceste înscrisuri ca reprezentând înscrisuri care fac dovada dreptului de proprietate, condiție esențială în vederea reconstituirii dreptului petentului, având în vedere că potrivit art. 3 alin. 1 din O.G. 28/2008 privind registrul agricol, adeverința depusă are doar valoare declarativă, constituind un document oficial de evidență primară în care se înscriu date cu privire la imobilele terenuri și construcții ce se află în proprietatea sau folosința persoanelor fizice.
De asemenea, s-a depus un certificat de moștenitor de către C. N., pentru suprafața ce o deține în pct. „Fața Fântânii”, însă cu acest act nu se poate face dovada dreptului de proprietate, având în vedere efectul declarativ asupra masei succesorale, pe care îl cuprinde un asemenea act.
De aceea, constatând neîndeplinirea cumulativă a condițiilor imperative stipulate de disp. art. 6 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 și art. 6 al.1.ind.3 din titlul VI al Legii nr. 247/2005 față de cele reținute, instanța urmează să respingă ca nefondată plângerea formulată de petenți.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de Ș. M. instanța reține că aceasta solicită reconstituirea pentru că ar fi și ea moștenitoare alături de petenți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Danciulescu T., L. T. si B. Tilica criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
A motivat că instanța de fond în mod greșit a interpretat că actul de ieșire din indiviziune din anul 1910 nu face dovada potrivit căreia terenurile cu vegetație forestieră solicitate nu erau la data naționalizării în patrimoniul autorului L. I., deoarece aceeași instanță a luat în considerare acest act de ieșire din indiviziune în mai multe dosare (peste 30 dosare) unde petenții au fost cetățeni ai comunei Obârșia Cloșani, în acest sens fiind sentința civilă nr. 18/2010 a Judecătoarei Baia de A. .
Consideră că ar fi inacceptabil ca în alte dosare să se țină cont de acest act de ieșire din indiviziune iar în dosarul de față să nu se țină cont, deoarece justiția nu ar mai fi imparțială.
Verificând sentința pronunțată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu potrivit art. 304,304 ind.1 și 306 C pr civilă, tribunalul constată neîntemeiat recursul:
Astfel, petenții D. T., L. T., B. T., în contradictoriu cu C. L. de F. F. Ob. Cloșani și C. Județeană pentru Aplicarea Legilor Fondului F. M. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră ce au aparținut autorului L. I..
În dovedirea dreptului de proprietate au invocat actul de ieșire din indiviziune autentificat în anul 1910 (filele 11,13 dosar) și au susținut că terenurile le-a primit în urma partajului, autorul lor bunicul L. I. după ramura „Moșul Micșesc”.
Susținerile recurenților potrivit cărora au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor indicate în acțiune cu actul de partaj din anul 1910 sunt neântemeiate.
Se observă, pe de o parte că în actul de ieșire din indiviziune în lotul „Moșul Micșesc”, sunt înscrise terenurile solicitate în acțiune, însă pe acest lot apar înscrise mai multe persoane sau familii, respectiv Lăzărești, Lupulești, M., Nicolăiesc, iar petenți nu au probat în nici un fel că ei sunt singurii moștenitori ai acestui lot .
Pe de altă parte, așa cum reiese din înscrisurile de la dosar după autorul L. I. s-a mai reconstituit dreptul de proprietate asupra 14,96 Ha pădure conform sentinței civile nr. 763/06.11.2007 a Judecătoria Baia de A..
Este adevărat că, actul de ieșire din indiviziune a mai fost depus și în alte dosare însă din lecturarea sentințelor pronunțate în cauză (sentințele civile nr. 763/2007 și 18/2010 ale Judecătoriei Baia de A.) reiese faptul că acesta a fost coroborat și cu alte probe ce au format convingerea instanței spre deosebire de situația pendinte.
La dosar nu se regăsește nici un înscris care să stea la baza actului de ieșire din indiviziune și care să facă dovada dreptului de proprietate al autorului după care s-a făcut partajul, iar hotărârea care consfințește învoiala părților cu privire la împărțirea terenurilor are doar efect declarativ, iar nu constitutiv de drepturi, nereprezentând prin ea însăși un act de proprietate.
De asemenea, actul dotal depus de părți la dosar face dovada faptului că L. I. a fost vecin cu autorul T. P. în punctul Ogașul Fîntânii, dar nu face dovada că în patrimoniul autorului petenților la naționalizare s-au regăsit terenurile solicitate în prezenta cauză.
În lipsa altor probe care să facă dovada dreptului de proprietate al autorului L. I., anterior naționalizării asupra terenurilor solicitate în acțiune, corespunzător instanța de fond a respins cererea petenților.
Față de considerentele expuse, hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, urmând ca în baza art. 312 alin 1 C pr civilă, recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții petenți Danciulescu T., L. T. si B. Tilica, împotriva sentinței civile 449/18.10.2012 pronunțată de Judecătoria Baia de A., în contradictoriu cu intimatele C. Locala de fond funciar Obârșia Cloșani, C. Județeana de fond funciar M. si intimata intervenient în nume propriu S. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 04 Decembrie 2012, la sediul Tribunalului M..
Președinte, A. B. | Judecător, M. P. | Judecător, V. N. |
Grefier, D. A. D. |
MP/DDA;
ex.2/20.12.2012
Jf.C. A. U.
Cod operator 2626
| ← Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 854/2012. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
