Pretenţii. Hotărâre din 28-11-2014, Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 28-11-2014 în dosarul nr. 757/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 757/A
Ședința publică de la 28 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. M.
Judecător V. R.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelurilor civile formulate de apelanta-reclamantă U. V. din Târgoviște și apelanta-pârâtă T.(L.) M. A. G. împotriva sentinței civile nr.259/28.05.2014 pronunțată de Judecătoria Orșova în contradictoriu cu intimații-pârâți T. R., T. A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat S. L., pentru apelanta-pârâtă, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat S. L., pentru apelanta-pârâtă, depune la dosar împuternicirea avocațială și solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a depune dovada achitării taxei de timbru întrucât apelanta este plecată în străinătate.
Instanța constatând că procedura de citare cu apelanta-pârâtă este îndeplinită legal, conform dispozițiilor art.163 cod procedură civilă, fiind citată cu mențiunea achitării taxei de timbru la două termene, apreciază cererea de amânare neîntemeiată și o respinge.
D. oficiu, invocă excepția netimbrării apelului formulat de apelanta-pârâtă și acordă cuvântul asupra acestei excepții.
Avocat S. L., pentru apelanta-pârâtă, față de faptul că apelul nu a fost timbrat, arată că se impune anularea acestuia ca netimbrat.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art. 394 cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului formulat de apelanta-reclamantă.
Avocat S. L., pentru apelanta-pârâtă, solicită respingerea apelului, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond susținând că nu se impunea plata dobânzii penalizatoarea, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA,
Deliberând asupra apelurilor, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Orșova sub nr._ la 06.02.2014 reclamanta U. V. din Târgoviște a chemat în judecată pe pârâta T. M. (L.) A. G. și garanții acesteia, T. R. și T. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 66.608 lei, reprezentând cuantumul bursei doctorale primită în perioada decembrie 2008 – septembrie 2011, conform contractului de studii doctorale nr. 140/09.12.2008 încheiat cu U. V. din Târgoviște pentru participarea la programul de doctorat și a actului adițional la acesta, cu nr. 1 la contractul de studii, precum și la plata sumei de 505,49 lei, reprezentând dobânda legală penalizatoare datorată de la momentul notificării 19.12.2013 până la 31.01.2014 cât și dobânda datorată până la momentul achitării efective, calculată conform OG 13/2011.
În motivare, reclamanta a arătat în esență că, în 09.12.2008 între U. V. din Târgoviște instituție de învățământ superior, în calitate de instituție organizatoare de studii universitare de doctorat și T. M. (L.) A. G., în calitate de doctorand, a fost încheiat contractul de studii doctorale nr. 140/09.12.2008, iar la 09.12.2008 a fost încheiat actul adițional nr.1 la contractul de studii doctorale nr.140/09.12.2008, conform căruia durata contractului este de 3 ani (01.10.2008 – 30.09.2011), urmând ca în această perioadă universitatea să acorde un sprijin financiar reprezentând bursa în valoare de 1850,00 lei/lună net, dacă doctorandul își îndeplinește obligațiile, conf. Cap. III pct. 3.2. din actul adițional.
A mai arătat că doctoranda T. M. (L.) A. G. a prezentat ultimul raport de cercetare în 05.03.2010, însă la ultimele două rapoarte nu s-a prezentat, studenta mulțumindu-se să încaseze sprijinul financiar deși nici măcar prezența fizică nu o mai făcea, aceasta decizând să rupă legătura pentru o perioadă suficientă de timp cu școala doctorală, încât să justifice exmatricularea, beneficiind și încasând sprijinul financiar fără a mai justifica însă activitatea.
Pe parcursul derulării contractului de studii doctoranda a încasat de la reclamantă burse în sumă totală de 66.608 lei, iar la data de 24.02.2012 pârâta a fost exmatriculată din U. V. din Târgoviște de la studii doctorale prin Decizia nr. 202, devenind aplicabile prevederile cap. III pct. 3.1.3 din actul adițional în sensul încetării contractului de studii doctorale și obligației „ bursierul va restitui contravaloarea sprijinului financiar total acordat”.
În dovedirea cererii a depus contractul de studii doctorale nr.140/09.12.2008, actul adițional nr. 1 din 09.12.2008 la contract, decizia de exmatriculare, propunerea de exmatriculare a conducătorului de doctorat, hotărârea Biroului Senatului U.V.T. 4/22.02.2012, notificarea nr._/19.12.2013, notificarea nr._/19.12.2013, formular înregistrare grup țintă, declarație doctorand, calcul dobândă legală datorată, garanții, ștate de plată, ordine de plată, situații centralizatoare și extrase trezorerie.
Prin serviciul registratură la 05.03.2014 pârâta T. M. (L.) A. G. și garanții acesteia, T. R. și T. A. au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În motivare pârâta a arătat că nu au luat cunoștință de decizia de exmatriculare din 24.02.2012 și neavând cunoștință de aceasta nu a putut să reia studiile doctorale. A arătat că între ea și Universitate a existat o situația conflictuală deschisă, pornită de către reclamantă care a refuzat constant și intempestiv orice legătură și clarificare a problemelor refuzând atât contactul fizic cât și cel mediatic. A apreciat că sumele datorate pe anul 2008-2011 sunt prescrise, iar răspunderea sa poate fi eventual contractuală în situația în care se face dovada culpei sale de neexecutarea contractului.
În motivarea întâmpinării, garanții T. R. și T. A., au arătat că reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 222 și art. 223 din Legea nr. 1/2011 și pe art. 62 și 65 din Legea nr. 500/2002 și fiind vorba de o răspundere solidară, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, motivarea în drept nu este valabilă. Obligațiile solidare între debitori sunt reglementate de Codul civil, art. 1443 până la 1460, tratând inclusiv efectele solidarității între raporturile dintre debitori. Au apreciat că nu pot fi chemați în judecată alături de pârâtă, că întâi reclamanta trebuia să obțină o hotărâre judecătorească definitivă împotriva pârâtei, urmând ca ulterior să fie obligați în calitate de codebitori. Pe de altă parte, consideră că sumele pretinse nu reflectă realitatea, iar o parte din ele sunt prescrise.
Prin serviciul registratură la data de 25.03.2014 reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de garanții T. R. și T. A., apreciind-o ca nelegală și netemeinică.
În motivare a arătat că din întâmpinarea depusă, pârâții nu au înțeles că acțiunea formulată nu a fost motivată pe dispozițiile art. 222 alin. (6) și art. 223 alin.(1) din Legea nr.1/2011, ci în conformitate cu prevederile OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, art. 62 și 65 Legea nr.500/2002 privind finanțele publice actualizată și cu art. 222 alin. (6) și art. 223 alin.(1) din Legea nr.1/2011 – Legea educației naționale, universitatea a arătat că este scutită de plata taxei de timbru judiciar. De asemenea, contractul despre a cărui existență se face vorbire este actul adițional nr. 1 la contractul de studii și înregistrat sub nr. 142/09.12.2008, document semnat și însușit odată cu contractul de studii doctorale nr. 140/09.12.2008 încă de la data semnării de către pârâta T. M.(L.) A. G., garanții având cunoștință despre acesta încă din anul 2008.
A mai arătat că universitatea și-a respectat obligațiile din contractul de studii încheiat cu pârâta sub nr.140/09.12.2008, precum și obligațiile din actul adițional aferent respectiv nr.1/09.12.2008, iar sumele primite cu titlu de bursă de către pârâtă pentru perioada în care a avut calitatea de doctorandă este cea prevăzută în documentele depuse la dosar.
Conform actului adițional nr. 1 durata contractului este de 3 ani (01.10._11), urmând ca în această perioadă universitatea să acorde în conformitate cu prevederile cap. I pct. 1.2. un sprijin financiar reprezentând bursă în țară în valoare de 1850,00 lei/lună net, dacă doctorandul își îndeplinește obligațiile – conf. cap. III pct. 3.2. din actul adițional, suma de 66.608,00 lei rezultând din perioada în care pârâta a primit bursă.
Textele de lege la care se face referire (Legea nr.1/2011 și Legea nr.500/2002) nu au fost invocate de reclamantă în acțiunea formulată, având în vedere că sumele destinate plății de burse doctorale provin din finanțări nerambursabile, programul de doctorat din care a făcut parte și pârâta făcând obiectul unui proiect POSDRU, aceste plăți fiind acordate prin intermediul Universității V. din Târgoviște, în calitatea sa de beneficiar al finanțării nerambursabile și responsabil al implementării proiectului.
A mai arătat că obligația solidară nu se prezumă, ea a fost stipulată expres prin voința părților, reprezentând în același timp o garanție a executării obligațiilor debitorului, universitatea, prin documentele depuse la dosar a arătat că este o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 66.608,00 lei primită cu titlu de bursă în perioada în care a avut calitatea de doctorandă.
De asemenea, a mai arătat că propunerea de exmatriculare este un demers administrativ care a fost făcut conform exigențelor legale în vigoare și la solicitarea celor în drept. Consideră că prescripția operează de la data emiterii deciziei de exmatriculare nr. 202/24.02.2012, care este temeinică și legal fundamentată emisă în conformitate cu prevederile art.8 pct. h din contractul de studii nr. 140/09.12.2008 și ale pct. 3.4.2. din actul adițional nr.1/09.12.2008, Hotărârea Consiliului de Administrație nr.01/02.04.2012 fiind luată în conformitate cu prevederile legale și conform art.9, pct.e din contractul de studii nr. 140/09.12.2008.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.259/28.05.2014 Judecătoria Orșova, a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâți, a admis în parte cererea formulată de reclamantă, obligând pârâții în solidar să plătească reclamantei suma de 66.608 lei, reprezentând bursa doctorală primită de pârâta T. M.( L.) A. G., în perioada decembrie 2008 - septembrie 2011 și respingând petitele privind obligarea pârâților la plata dobânzilor legale penalizatoare și dobânda până la momentul achitării efective a sumei, pentru următoarele considerente:
În fapt, între reclamantă și pârâta T. M. (L.) A. G., în calitate de doctorand, a fost încheiat contractul de studii doctorale nr. 140/09.12.2008, la aceeași dată fiind încheiat și actul adițional nr.1 la contractul de studii doctorale nr. 140/09.12.2008, conform căruia durata contractului este de 3 ani (01.10.2008 – 30.09.2011), urmând ca în această perioadă universitatea să acorde un sprijin financiar reprezentând bursa în valoare de 1850,00 lei/lună net, dacă doctorandul își îndeplinește obligațiile, conf. Cap. III pct. 3.2. din actul adițional.
Prin actul adițional, care cuprinde și o garanție, pârâții s-au angajat expres, în mod solidar, potrivit art.3.2.7 din contract și înscrisului intitulat Garanție, să restituie contravaloarea sprijinului financiar acordat de reclamantă în caz de întrerupere a doctoratului.(f.14,32 )
Reclamanta a plătit pârâtei T. M. (L.) A. G. suma totală de 66.608 lei, iar la data de 24.02.2012 aceasta a fost exmatriculată din culpa sa, deoarece a prezentat ultimul raport de cercetare în 05.03.2010, iar la ultimele două rapoarte nu s-a prezentat, mulțumindu-se să încaseze sprijinul financiar deși nici măcar prezența fizică nu o mai făcea, aceasta decizând să rupă legătura pentru o perioadă suficientă de timp cu școala doctorală, încât să justifice exmatricularea, beneficiind și încasând sprijinul financiar fără a mai justifica însă activitatea.
Pe parcursul derulării contractului de studii, pârâta doctorandă a încasat de la reclamantă burse în sumă totală de 66.608 lei, potrivit ordinelor de plată din dosar.
Urmarea exmatriculării de către U. V. din Târgoviște de la studiile doctorale prin Decizia nr.202, au devenit aplicabile prevederile cap. III pct. 3.1.3 din actul adițional, în sensul încetării contractului de studii doctorale și obligației bursierului de a restitui contravaloarea sprijinului financiar total acordat.
Potrivit art.1073 C.civil vechi, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației si în caz contrar are dreptul la dezdăunare, iar conform art.969 C.civil, care consacră principiul “pacta sunt servanda” - convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, principiu ce se întemeiază în primul rând pe un interes general constând în a asigura stabilitatea raporturilor juridice născute din actele juridice civile, menite sa confere siguranța circuitului civil.
Principiul se întemeiază și pe imperativul de ordin moral al cuvântului dat și se circumscrie ideii de obligativitate a contractului legal încheiat, de la care părțile nu se pot sustrage, astfel încât titularul dreptului fiind îndreptățit la a-i cere celeilalte parți satisfacerea acestui drept.
Instanța nu a fost învestită să judece contractul încheiat între părți, ci o pretenție întemeiată pe o clauză contractuală, astfel că potrivit principiului disponibilității se va limita la petitul cu care a fost învestită.
Constatând că în contract este prevăzut în mod expres că pârâta T. M. (L.) A. G. în calitate de beneficiar al bursei doctorale și pârâții T. R. și T. A., în calitate de garanți solidari expres, vor restitui sumele de bani plătite de reclamantă primei pârâte, în cazul nefinalizării studiului doctoral, iar reclamanta a făcut dovada că studiul nu s-a finalizat deoarece pârâta a fost exmatriculată, a apreciat acțiunea reclamantei întemeiată a admis-o în parte și a obligat pârâții la plata sumei de 66.608 lei, reprezentând bursa doctorală primită de pârâta T. M.( L.) A. G., în perioada decembrie 2008 - septembrie 2011.
Prescripția invocată de pârâți a fost respinsă de instanță ca neîntemeiată, deoarece termenul a început să curgă de la data când s-a născut dreptul reclamantei de a cere restituirea sumei, adică 24.02.2012, când a fost emisă Decizia nr.202 de exmatriculare pentru atitudinea culpabilă a pârâtei T. M. (L.) A. G..
Astfel, reclamanta este în termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art.6 din Decretul Lege nr.167/1958, în vigoare la data încheierii contractului.
Pârâții au invocat faptul că solidaritatea nu se prezumă, însă în speță nu este incidentă această prezumție, pârâții T. R. și T. A. obligându-se expres în solidar cu prima pârâtă să restituie sumele achitate de reclamantă acesteia, în cazul nefinalizării studiului.
Instanța a respins petitele privind dobânzile la suma de 66.608 lei, deoarece acestea nu sunt prevăzute în contractul dintre părți, contract care este legea lor.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta cât și pârâta T. M. (L.) A. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanta critică hotărârea pronunțată de instanța de fond întrucât în mod nelegal a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților intimați la plata dobânzilor legale penalizatoare, pe motiv că acestea nu sunt prevăzute în contractul dintre părți.
Consideră raționamentul greșit, întrucât, prin neexecutarea integrală a obligației de plată la data la care sumele erau datorate, în patrimoniul instituției noastre, care este o instituție de învățământ superior de stat, finanțată din fonduri publice, s-a produs un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
Conform OUG 13/2011 art.l alin.(3) dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență, este denumită dobândă penalizatoare. Astfel, dobânda legală penalizatoare se acordă cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat prin întârzierea plății și acoperă beneficiul nerealizat.
Cât privește aspectul motivat de instanță că plata dobânzii nu este prevăzută în contractul dintre părți, învederează instanței, că în conformitate cu prevederile art. 6. din actul normativ menționat, „Dobânda trebuie să fie stabilită prin act scris. în lipsa acestuia se datorează numai dobânda legală."
Prin urmare, cum pârâții intimați nu s-au conformat notificării nr._/19.12.2013- anexă la dosarul cauzei - și nu au achitat debitul, consideră că datorează dobânda legală penalizatoare de la data notificării și până la achitarea integrală a acestuia.
Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului și pe cale de consecință, modificarea sentinței civile nr.259/28.05.2014 pronunțată de judecătoria Orșova în dosarul nr._ în sensul admiterii capătului de cerere privind obligarea pârâților intimați la plata sumei de 505,49 lei reprezentând dobânda legală penalizatoare calculată de la data de 19.12.2013, până la data de 31.01.2014, urmând ca aceasta să fie calculată conf. OG nr. 13/2011, până la momentul achitării integrale a debitului.
Pârâta T. M. (L.) A. G. a susținut prin cererea de apel că reclamanta Universitatatea V. din Târgoviște a solicitat obligarea sa la plata sumei de 66 608 lei reprezentând cuantumul bursei doctorale pe perioada decembrie 2008-septembrie 2011, precum și obligarea la plata sumei de 505,49 lei reprezentând dobânda legală penalizatoare cât și dobânda datorată până la momentul achitării efective.
I s-a reproșat că ultimul raport de cercetare a fost efectuat la 5 martie 2010 după care raporturile au încetat. La 24 februarie 2012 a fost exmatriculată prin decizia nr. 202.
Prin sentința civilă apelată instanța a apreciat că sunt întrunite condițiile cerute de art. 1073 si 969 cod civil vechi, a respins cererea privind prescripția deoarece s-a apreciat că termenul curge de la data când s-a născut dreptul reclamantei de a cere restituirea sumei, adică de la data de 24 februarie 2012 când a fost emisă decizia nr. 202 de exmatriculare, așa încât termenul de 3 ani prevăzut de art. 6 din Decretul 167/1958 nu era împlinit.
Motivarea hotărârii judecătorești și soluția pronunțată este deficitară din două aspecte:
l.Modul de calcul al prescripției este greșit., întrucât nu se ia ca termen de plecare data exmatriculării, având în vedere că primirea sumelor s-a făcut prin plăți succesive, primii doi ani din executarea contractului neputând fi calculați decât în afara termenului de prescripției și ca atare sumele respective nu pot fi cerute.
2.Imputarea sumei de bani trebuie a fi avută în vedere cu privire la existența unei culpe contractuale. Or este de remarcat că la începutul derulării contractului pârâta nu este într-o culpă contractuală, iar ceea ce atrage decizia de exmatriculare este faptul că nu s-au depus ultimele două lucrări obligatorii în perioada de pregătire.
Decizia de exmatriculare nu a ajuns la cunoștința pârâtei, deoarece pârâta se află în străinătate în derularea pregătirii tezei de doctorat în Franța, iar dispozițiile contractuale privind studiile doctorale permit ca într-un termen de 1 an de la emiterea deciziei de exmatriculare cererea de reluare a studiilor poate fi primită de universitate. Or, acest lucru nu s-a verificat de către instanța care a soluționat pricina la primul termen de judecata fără a verifica și aceste aspecte.
Apreciază că înlăturarea cererii de prescripție nu este corectă, iar o culpă contractuală aparține și reclamantei.
Reclamanta a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea apelului formulat de T. M. (L.) A. G. ca nelegal și netemeinic întrucât suma de 66.608 lei reprezentând cuantumul bursei doctorale primită în perioada decembrie 2008 - septembrie 2011, reflectă sumele primite de apelanta pârâtă conform statelor de plată, ordinelor de plată, situațiilor centralizatoare și extraselor de trezorerie depuse la dosar și consideră că are toate drepturile legale pentru a i se restitui această sumă.
Apelanta pârâtă T. M. (L.) A. G. a fost admisă la studii universitare de doctorat în cadrul Universității V. din Târgoviște, domeniul fundamental Științe Economice, domeniul Management, conducător de doctorat doamna prof.univ.dr. D. P., studii cu frecvență - 3 ani, fără taxă, în baza deciziei de înmatriculare nr. 856/01.10.2008. Apelanta pârâtă nu a arătat interes față de programul și activitățile de cercetare doctorale, astfel că, în cadrul programului de cercetare științifică, aprobat de conducerea universității la data de 02.11.2009, trebuia să susțină trei rapoarte de cercetare, planificate în intervalul februarie 2010 - decembrie 2010. Apelanta părâtă a susținut și promovat doar primul raport de cercetare la data de 05.03.2010, iar rapoartele doi și trei nu au fost susținute, nerespectându-se clauzele contractuale.
În pofida disponibilității manifestate de conducătorul de doctorat și a atenționărilor asupra necesității aprofundării cercetării, apelanta pârâtă nu a mai prezentat nici un rezultat al cercetării sale doctorale.
În consecință, pârâta era obligată ca, înainte de expirarea perioadei de 3 ani de la înmatriculare, care în conformitate cu actul adițional nr. 1 la contractul de studii nr. 173/09.12.2008 era de 30 septembrie 2011, să solicite prelungirea perioadei de studii doctorale. Apelanta pârâtă nu a depus oficial la conducerea IOSUD o astfel de cerere și din documentele prezentate nu reiese că ar fi solicitat acest lucru, astfel încât la expirarea perioadei de 3 ani conducătorul de doctorat a propus exmatricularea acesteia.
Solicită menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond cu privire la cele două aspecte.
În mod temeinic instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de apelanta pârâtă.
Propunerea de exmatriculare este un demers administrativ care a fost făcut conform exigențelor legale în vigoare și la solicitarea celor în drept.
Consideră că prescripția operează de la data emiterii deciziei de exmatriculare nr. 202/24.02.2012, care este temeinică și legal fundamentată emisă în conformitate cu prevederile art. 8 pct. h din contractul de studii nr. 140/09.12.2008 și ale pct. 3.4.2. din actul adițional nr. 1/09.12.2008, Hotărârea Consiliului de Administrație nr.1/02.04.2012 fiind luată în conformitate cu prevederile legale și conform art. 9 pct. e din contractul de studii nr. 140/09.12.2008.
S-a respectat principiul legalității în drepturi deoarece și alți doctoranzi din grupul țintă al proiectului aflați în aceeași situație de nerespectare a condițiilor contractuale, au fost exmatriculați.
Față de cele argumentate, solicită respingerea acestui capăt de cerere.
Solicită respingerea celor susținute de apelanta pârâtă întrucât baza legală pentru recuperarea sprijinului financiar alocat apelantei pârâte este contractul de studii nr. 140/09.12.2008 și actul adițional aferent, conform cărora universitatea și-a îndeplinit toate obligațiile aferente procesului de studiu, iar apelanta pârâtă nu și-a realizat obligațiile prevăzute în contractul de studii, nu a respectat termenele contractuale, nu a depus solicitări oficiale de prelungire a susținerii tezei, nu a avut capacitatea științifică să concretizeze recomandările conducătorului de doctorat.
Răspunderea apelantei pârâte în acest caz este o răspundere contractuală.
Decizia de exmatriculare s-a comunicat fiind fost depuse la dosarul cauzei copii, conforme cu originalul, după mail-ui transmis de Școala Doctorală prin care s-a comunicat decizia de exmatriculare.
Solicită respingerea acestui capăt de cerere prin care afirmă că nu avea cunoștință de decizia de exmatriculare.
Pentru aceste motive, solicită respingerea apelului apelantei pârâte T. M. (L.) A. G. și pe cale de consecință, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond nr. 259/28.05.2014 și obligarea la plata sumei de 505,49 iei reprezentând dobânda legală penalizatoare, urmând ca aceasta să fie calculată până la momentul achitării integrale a debitului.
Deși apelanta-pârâtă T. M. (L.) A. G. a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru sub sancțiunea anulării cererii acesta nu și-a îndeplinit obligația stabilită de instanță.
Analizând cu prioritate,conform disp. art. 248 alin. (1) N. C.pr.civ., excepția netimbrării apelului formulat de apelanta-pârâtă T. M. (L.) A. G., tribunalul o găsește întemeiată pentru următoarele considerente.
Prin art. 197 C.pr.civ., legiuitorul a stabilit că în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrăgând anularea cererii, această mențiune regăsindu-se, în situația declarării apelului și în art.470 alin.2 și 3.
De asemenea potrivit art.33 alin.1 din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, alin.2 din același act normativ stabilind că dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă, obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.
Față de acestea, cum apelantei i-a fost comunicată odată cu citația și obligația de a achita taxa judiciară de timbru aferentă cererii de apel, iar aceasta nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilită prin încheierea de ședință din data de 31.10.2014, în temeiul art. 248, art. 470 alin. 2 și 3 C.pr.civ, tribunalul va admite excepția netimbrării cererii de apel și va anula ca netimbrat apelul formulat de apelanta-pârâtă T. M. (L.) A. G..
Analizând apelul formulat de reclamantă prin prisma motivelor invocate tribunalul îl apreciază întemeiat pentru următoarele considerente:
Pârâta T. M. (L.) A. G., în calitate de doctorand, conform contractului de studii doctorale nr. 140/09.12.2008, și a actului adițional nr.1 la contractul de studii doctorale nr. 140/09.12.2008, conform căruia durata contractului este de 3 ani (01.10.2008 – 30.09.2011), i-a fost acordat un sprijin financiar reprezentând bursa în valoare de 1850,00 lei/lună net cu condiția îndeplinirii obligațiilor, conf. Cap. III pct. 3.2. din actul adițional.
Tribunalul reține că prin actul adițional pârâții s-au angajat expres, în mod solidar, potrivit art.3.2.7 din contract și înscrisului intitulat Garanție, să restituie contravaloarea sprijinului financiar acordat de reclamantă în caz de întrerupere a doctoratului.(f.14,32 )
Pe parcursul derulării contractului de studii, pârâta doctorandă a încasat de la reclamantă burse în sumă totală de 66.608 lei, potrivit ordinelor de plată însă cum aceasta nu și-a îndeplinit obligația de a prezenta rapoartele de cercetare prin Decizia nr.202 s-a făcut aplicarea disp. cu prinse în cap. III pct. 3.1.3 din actul adițional, în sensul încetării contractului de studii doctorale cu consecința recuperării sprijinului financiar total acordat .
Față de această stare de fapt prima instanță în mod corect a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâții în solidar la restituirea sumei încasate însă soluția cu privire la neacordarea dobânzii legale penalizatoare nu este temeinică.
Astfel, este adevărat că potrivit art.1 alin.1 din O.G. nr.13/2011, privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești însă nu este mai puțin adevărat că potrivit art.6 din același act normativ dobânda trebuie să fie stabilită prin act scris iar în lipsa acestuia se datorează numai dobânda legală.
Așadar, deși s-ar putea interpreta că acest articol privește doar cuantumul dobânzii,tribunalul apreciază că această normă acoperă nu numai aspectul cuantumului dobânzii ci și situația în care părțile nu au stabilit în mod obligatoriu dobânda ca o sancțiune moratorie,pentru neîndeplinirea la termen a obligației asumate.
Pentru toate acestea cum deși somată pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a restitui suma primită în temeiul contractului de studii doctorale nr. 140/ 09.12.2008, și a actului adițional nr.1 la contractul de studii doctorale nr. 140/09. 12.2008, iar reclamanta apelantă a suferit un prejudiciu pentru neexecutarea la termen a acestei obligații,tribunalul în temei art.480 alin.2 C.pr.civ.,va admite apelul ,va schimba parțial sentința în sensul că va fi admisă în totalitate acțiunea și va fi obligată pârâta T. A. G. în solidar cu pârâții T. R. și T. A. la plata dobânzii legale penalizatoare în sumă de 505,49 lei pentru perioada 19.12._14, cât și pentru viitor, respectiv de la această dată (31.01.2014)până la achitarea efectivă a debitului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat apelul declarat de apelanta-pârâtă T. A. G. împotriva sentinței civile nr.259/28.05.2014 pronunțată de Judecătoria Orșova.
Admite ca fondat apelul declarat de apelanta-reclamantă U. V. din Târgoviște cu sediul în Târgoviște, ..2, jud. Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.259/28.05.2014 pronunțată de Judecătoria Orșova, în contradictoriu cu apelanta-pârâtă T. A. G. și intimații-pârâți T. R., T. A., toți cu domiciliul în Orșova, ., nr.5, ., jud. M. având ca obiect pretenții.
Schimbă parțial sentința în sensul că admite în totalitate acțiunea.
Admite petitul privind obligarea pârâtei T. A. G. în solidar cu pârâții T. R. și T. A. la plata dobânzii penalizatoare în sumă de 505,49 lei pentru perioada 19.12._14, cât și pentru viitor, respectiv de la această dată (31.01.2014)până la achitarea efectivă a debitului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Noiembrie 2014.
Președinte, F. M. | Judecător, V. R. | |
Grefier, M. B. |
Redactat V.R.22.12.2014
tehnoredactat M.B., Ex.2/7 pag.
jud.fond U. I.C.
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 579/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1160/2014. Tribunalul... → |
|---|
