Pretenţii. Sentința nr. 579/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 579/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 17-11-2014 în dosarul nr. 731/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 731/A/2014
Ședința publică de la 17 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. C. O.
Grefier L. I.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant T. M. împotriva sentinței civile nr. 579/17.06.2014 pronunțată de Judecătoria Strehaia intimat fiind B. N., având ca obiect,pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se ia act că apelantul reclamant a depus la dosar o cerere prin care a solicitat plata cheltuielilor de judecată, conform chitanțelor de la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat și dosarul fiind în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra apelului de față;
Apelantul reclamant T. M. a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat ,obligarea intimatului la restituirea sumei de 15.404 lei(bani pe care i-a împrumutat intimatului), cu cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru.
Intimatul B. N. a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelului de față;
Prin acțiunea nr._ introdusă pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 07.05.2014, reclamantul T. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. N., obligarea acestuia din urmă la restituirea sumei de 15.404 lei dată cu titlu de împrumut.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, la cererea pârâtului, i-a împrumutat acestui, la data de 16.09.2013 suma de 15.404 lei, pentru a-și achiziționa o instalatie de căldură- termosemineu pe lemne.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art 2158 al.1 si 2164 al.2 C.civ. La dosar, s-au depus ordinul de plată nr 1/16.09.2013, ordinul de transfer nr_/1 al CEC Timișoara, documentație-șemineu. Actiunea a fost legal timbrată cu suma de 1355 lei
În termen legal, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea actiunii. A arătat că reclamantul este unchiul său, iar în luna ianuarie 2012 i-a împrumutat acestuia suma de 16.000 lei, spunând că are nevoie urgent de această sumă. Înțelegerea a fost verbală și urma ca suma să fie înapoiată în cursului anului 2014 pentru a-si instala cu acești
bani o centrală termică la domiciliul său din .> Reclamantul a depus răspuns la întâmpinarea pârâtului.
Judecătoria Strehaia prin sentința supusă apelului a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul T. M., cu motivarea că, potrivit disp. art 249 C.pr.civ., ”cel care face o sustinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”. Or, singura probă prin care reclamantul înțelege să dovedească acțiunea sunt ordinul de plată nr 1/16.09.2013 și ordinul de transfer nr_/1 al CEC Timișoara. Aceste înscrisuri nu reprezintă, în opinia instanței, înscrisuri autentice. Potrivit art. 269 C. pr. civ., "înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma și condițiile stabilite de lege. Autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului. Este, de asemenea, autentic orice alt înscris emis de către o autoritate publică și căruia legea îi conferă acest caracter". Or, cele două ordine de plată și transfer bancar nu provin de la autorități publice, iar emitenții nu au fost investiți cu autoritate publică.
Cele două înscrisuri, independent de calificarea lor ca înscrisuri autentice sau nu, nu sunt apte să facă dovada unui contract de împrumut care ar fi fost încheiat de părți. Acestea dovedesc doar remiterea unei sume de bani de la reclamant la pârât, fără ca temeiul juridic în baza căruia suma de bani a fost predată între părți să fie precizată în vreun fel. Dacă reclamantul a dorit să împrumute acești bani pârâtului, se putea completa la rubrica "reprezentând" din ordinul de plată nr 1/16.09.2013, împrumut, cu atât mai mult cu cât reclamantul susține că are cunoștințe juridice.Celelalte înscrisuri depuse de către reclamant (f. 6-10) nu pot dovedi un eventual împrumut între părți, putând fi procurate în orice mod de reclamant. Din actele depuse de pârât la acest termen (factură fiscală din 21.11.2013, aviz însoțire marfă, ofertă preț) rezultă că prețul instalației de încălzire a fost semnificativ mai mic decât suma trimisă de către reclamant, element care denotă că banii au fost totuși remiși pârâtului dintr-o altă motivație juridică.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel reclamantul T. M. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de apel a precizat că la dosar nu există niciun act din care să rezulte susținerea sa în sensul că ordinul de plată nr.1/16.09.2013 și ordinul de transfer nr._/1 al CEC Timișoara ar reprezenta un contract de împrumut cu pârâtul, aceste două documente fac dovada plății către pârât a sumei de 15.404 RON .
Potrivit art.1167 c.civ al.1 „Toate contractele se supun regulilor generale din prezentul capitol, aici incluzându-se contractul de împrumut de consumație art.2158 c.civ.
Potrivit art. 1240 c.civ. voința de a contracta poate fi exprimată verbal sau în scris.
Intre apelant și pârât a intervenit un contract de împrumut de consumație,verbal, în cadrul căruia s-au realizat toate lucrările de instalare a șemineului de lemne în cauză pentru încălzirea locuinței pârâtului.
A arătat și că, pârâtul a fost la el în Timișoara, în data de 14-15 septembrie 2013, iar banii împrumutați i-a trimis acestuia în data de 16.09.2013, așa cum rezultă din ordinul de plată nr.1/16.09.2013 și ordinul de transfer nr._/1 - CEC Timișoara
Intimatul în procedura prealabilă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului,.menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. Intimatul precizează că nu îi datorează nicio sumă de bani apelantului, acesta încercând să inducă în eroare instanța de judecată.
Apelantul reclamant a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat motivele din cererea de apel.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor aduse, a probelor administrate și în raport de dispozițiile legale aplicabile, se constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul a pretins că ar fi împrumutat pârâtului, la data de 16.09.2013, în scopul achiziționării unei instalații de căldură-termoșemnineau pe lemne, suma de_ lei, sumă pe care acesta din urmă s-a obligat să i-o restituie în luna decembrie 2013.
A susținut reclamantul că, remiterea sumei s-a făcut prin transfer bancar, din contul său de la CEC, în contul pârâtului deschis la aceeași unitate bancară, dovadă în acest sens fiind Ordinul CEC nr.1/16.09.2013, respectiv Ordinul de transfer nr._/1/16.09.2013.
Prin apărarea formulate în cauză, pârâtul a recunoscut primirea sumei de bani în modalitatea descrrisă de reclamant, însă a negat existența obligației de restituire a acesteia, motivarea sa fiind în sensul că, plata efectuată de reclamant ar reprezenta achitarea unui împrumut ce i-l acordase el reclamantului, în anul 2012.
Înscrisurile de care reclamantul s-a prevalat în susținerea acțiunii, respectiv cele două Ordine emise de către CEC Bank, fac doar doavada remiterii sumei de_ lei, nu și a raportului juridic obligațional existent între pârți, pretins ca fiind un contract de împrumut de consumație.
Neîndoielnic, pentru a-și produce efectele, un contract de împrumut poate să îmbrace și forma verbală, în cauză însă, astfel cum s-a arătat, nu s-a probat existența unei astfel de înțelegeri și a clauzelor aferente, respective data încheierii, suma împrumutată, termenul de restituire, etc.
În prezenta cale de atac, apelantul reclamant a reiterat susținerile din acțiune privitoare la încheierea contractului de împrumut, menționând în plus faptul că, această convenție ar fi luat naștere în perioada în care pârâtul se afla în vizită în Timișoara, la domiciliul apelantului( 14-15 septembrie 2013), criticile sale referindu-se inclusiv la incidența dispozițiilor art.1240 alin.2 cod civil, potrivit cărora “voința de a contracta poate fi manifestată și printr-un comportament care potrivit legii și convențiilor părților nu lasă nicio îndoială asupra intenției de a produce efecte juridice”.
Ori, Tribunalul constată că, încasarea de către pârât a sumei remise de către reclamant la data de 16.09.2013 și ofertele de prețuri termoșeminee și alte materiale aflate în posesia reclamantului, nu denotă manifestarea de către părți a unui comportament neîndoielnic în sensul intenției de contracta un împrumut, astfel fiind, reținând că sentința primei instanțe este una temeinică și legală, apelul va fi respins în temeiul art.480 alin.1 cpr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul reclamant T. M., cu domiciliul în Timișoara, ., ., judetul T., împotriva sentinței civile nr. 579/17.06.2014 pronunțată de Judecătoria Strehaia intimat fiind B. N., cu domiciliul în comuna Greci, ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Noiembrie 2014
Președinte, A. M. | Judecător, M. C. O. | |
Grefier, L. I. |
MA/LI/4 ex.
Data:09.12.2014
Jud.fond.G. A. M.
Confidențial cod.op.2626
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2591/2014. Tribunalul... | Pretenţii. Hotărâre din 28-11-2014, Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
