Uzucapiune. Sentința nr. 2947/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2947/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 907/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 907/R
Ședința publică de la 16 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător A. B.
Judecător M. P.
Grefier T. I.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta-pârâtă U. A. T. a M. Dr. Tr. S. împotriva sentinței civile nr. 2947 din 18.06.2013, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. A. și intimata-intervenientă în nume propriu Administrația B. de A. -J.- S. de G. Apelor M., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic N. G., pentru recurenta-pârâtă, intimatul-reclamant P. A., personal, lipsă fiind intimata-intervenientă în nume propriu Administrația B. de A. -J.- S. de G. Apelor M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, s-a depus la dosar prin serviciul registratură, din partea intimatului reclamant P. A., întâmpinare, cu duplicate pentru comunicare.
Consilier juridic N. G., pentru recurenta-pârâtă, depune la dosar chitanța de plată a taxei judiciare de timbru în sumă de 406 lei și 5 lei timbru judiciar și arată că nu dorește termen pentru a observa întâmpinarea.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic N. G., pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar pe fond respingerea acțiunii. Fără cheltuieli de judecată.
Intimatul-reclamant P. A. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, sub nr._, la data de 12.09.2012, reclamantul P. A. în contradictoriu cu pârâta U. A. T. a M. Dr.Tr.S. a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să constate că este proprietarul terenului situat în Municipiul Drobeta Tr. S. în suprafață de 500 mp ca urmare a prescripției achizitive.
În motivarea cererii reclamantul a precizat că din anul 1978 a folosit neîntrerupt o porțiune de teren în interes utilitar situat în Municipiul Drobeta Tr. S., pe marginea ogașului ce se varsă în râul Topolnița, în imediata apropiere a fostului Combinat de Celuloză și H.. A arătat că posesia a fost neîntreruptă din anul 1978, în mod public, apreciind valoarea terenului ca fiind de 1.500 lei.
În drept cererea nu a fost motivată.
În dovedirea acțiunii, reclamatul a depus în copie actul de identitate și schița terenului.
Reclamantul a solicitat, în susținerea cererii, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba testimonială cu doi martori, respectiv F. I. și T. Ș..
Instanța a pus din oficiu în discuția părților efectuarea probei cu expertiza topografică.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitata respingerea cererii întrucât nu este îndeplinită niciuna dintre condițiile uzucapiunii, posesia neexercitându-se sub nume de proprietar.
De asemenea, la solicitarea instanței s-a precizat de către pârâtă că nu s-au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul din prezenta cauză.
Prin încheierea de ședință din data de 14.02.2013 s-a dispus introducerea în cauză a intervenientului forțat Administrația B. de A.- J.- S. de G. Apelor M..
Intervenientul a depus răspuns la întâmpinare prin care a precizat că suprafața este în proprietatea statului și administrată de Administrația Națională Apele Române.
În temeiul art. 167 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanța a încuviințat și administrat pentru părți în cauză proba cu înscrisurile de la dosar, proba testimonială cu doi martori, respectiv F. I. și T. Ș. precum și expertiza, apreciind ca fiind legale, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin sentința supusă recursului, a admis în parte, acțiunea civila astfel cum a fost precizată, a respins ca neîntemeiată cererea de arătare a titularului dreptului.
A constat ca reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 327 mp. situat in intravilanul mun. Dr. Tr. S., zona a III-a, având ca vecini N – proprietate de stat, E- proprietate de stat, S- Ogașul Crihala, V- proprietate de stat, astfel cum a fost identificat prin anexa nr. 1 la raportul de expertiza specialitatea topometrie întocmit de expert P. O. (f. 36) ce face parte integranta din prezenta sentință, prin uzucapiune.
A luat act ca reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în esență că;
Uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății unui bun imobil, ca efect al exercitării posesiunii utile asupra acelui bun un interval de timp determinat de lege.
Justificarea uzucapiunii derivă din nevoia de stabilitate a raporturilor juridice, care determină recunoașterea de efecte juridice unei aparențe îndelungate de proprietate, fiind totodată și o sancțiune împotriva vechiului proprietar care a dat dovadă de lipsă de diligență.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani, astfel cum este reglementată de art. 1890 C.civ., este necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiții: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată, astfel cum impune art.1847 C.civ., și să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună-credință sau de rea-credință.
De altfel, uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietății, este o sancțiune împotriva vechiului proprietar care, dând dovada de lipsă de diligență, a lăsat vreme îndelungata bunul sau in mâna altei persoane.
Din depozițiile martorilor audiați în cauză F. I. și T. Ș. (f. 20-21) rezultă că, de la momentul intrării în posesia terenului și până în prezent, întreaga suprafață a fost stăpânită în mod liber, de către reclamant, fără a fi tulburat de vreun terț și fiind cunoscut ca proprietar, care a îngrădit terenul pe toate laturile și îl folosește ca și grădină.
Instanța a reținut că terenul în litigiu a fost în posesia continuă, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar a reclamantului.
Instanța a avut în vedere și Decizia IV din 16.01.2006 pronunțată de Î.C.C.J. – Secțiile Unite, în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că în cazul posesiilor începute anterior de adoptarea Legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974 (cum este situația speței de față) prescripția achizitivă nu a fost întreruptă prin . acestor legi, astfel că posesorii lor – reclamantul în prezenta pot solicita instanței să se constate că a dobândit dreptul de proprietate privind terenul respectiv.
De altfel, conform expertizei dispuse și efectuate în cauză terenul este îngrădit pe toate laturile cu plasă de fier beton sudat în formă de ochiuri pătrate, a cărei coroziune atestă o expunere la intemperii de peste 30 ani.
Însă instanța a reținut, în baza aceluiași raport de expertiză întocmit că la sud terenul se învecinează cu Ogașul Crihala.
Având în vedere susținerile intervenientului forțat s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, supliment conform căruia . cu o lățime de 3 metri reprezintă zona de protecție a cursului de apă regularizat, suprafața acesteia este de 62 metri cu destinație specială.
În conformitate cu art.40 alin.1 din Legea 107/1996 în scopul asigurării protecției albiilor, malurilor, construcțiilor hidrotehnice și îmbunătățirii regimului de curgere al apelor, se instituie zone de protecție pentru albia minoră a cursurilor de apă, suprafața lacurilor naturale sau a bălților acoperite de apă și de vegetație acvatică, precum și a plajei și falezei mării, suprafața lacurilor de acumulare corespunzătoare cotei aferente debitului de verificare a acestora, suprafețele ocupate de lucrări de amenajare sau de consolidare a albiilor minore, de canale și derivații de debite la capacitatea maximă de transport a acestora, precum și de alte construcții hidrotehnice realizate pe ape, lucrări de apărare împotriva inundațiilor, construcții și instalații hidrometrice, precum și instalații de determinare automată a calității apelor.
Potrivit art. 40 alin. 2 din legea 107/1996 dreptul de proprietate asupra lucrărilor menționate la lit. d), e) și f) se extinde și asupra zonelor de protecție a acestora.
Pentru considerentele ce preced și în temeiul dispozițiilor legale sus-menționate, instanța a admis, în parte, cererea reclamantului și a constatat că acesta a dobândit un dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 327 mp. situat in intravilanul mun. Dr. Tr. S., zona a III-a, având ca vecini N – proprietate de stat, E- proprietate de stat, S- Ogașul Crihala, V- proprietate de stat, astfel cum a fost identificat prin anexa nr. 1 la raportul de expertiza specialitatea topometrie întocmit de expert P. O. (f. 36) ce face parte integranta din prezenta sentință, prin uzucapiune.
În ceea ce privește cererea de arătare a titularului dreptului instanța a reținut că aceasta este o posibilitate recunoscută de lege pârâtului ce deține un lucru pentru altul ori exercită un drept asupra acelui lucru, de a-l indica pe cel în numele căruia deține bunul sau exercită dreptul. Poate fi utilizată doar dacă sunt întrunite și următoarele cerințe specifice: a) cererea să fie promovată de pârâtul ce deține cu titlu precar un lucru sau care exercită, în numele altuia, un drept asupra bunului respectiv și prin acțiunea principală să se urmărească valorificarea unui drept real; această cerință are și semnificația de a limita domeniul de aplicabilitate a instituției.
Cum în cauză pârâta U. A. T. nu deține bunul pentru altul și nici nu exercită un drept asupra bunului pentru altul, instanța a respins cererea.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat, recurs pârâtă U. A. T. a M. Dr. Tr. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs a susținut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 1846, 1847, 1890 și 1895 din vechiul cod civil, până în anul 1989 neputând exercita o posesie utilă asupra terenului și având doar calitatea de chiriaș pentru care plătea 1(un) leu/m.p.- anual. Ca atare, termenul de 30 de ani de prescripție achizitivă nu a fost îndeplinit cu atât mai mult cu atât la Direcția Impozite și Taxe Locale, reclamantul nu figurează cu nici un fel de plată pentru terenul solicitat și individualizat în raportul de expertiză.
Intimatul P. A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând sentința atacată prin prisma art.304, 3041, 306 alin.2 c.p.civ., instanța constată recursul fondat.
Astfel, uzucapiunea, în reglementarea vechiului cod civil (aplicabil raporturile juridice deduse judecății), reprezintă un mod de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru în tot timpul fixat de lege.
Potrivit art.1847 din vechiul cod civil, ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
În determinarea domeniului de aplicație al uzucapiunii trebuie însă pornit de la reglementarea cuprinsă în art. 1844 din vechiul cod civil potrivit căreia „nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care prin natura lor proprie sau print-o declarație a legii nu pot fi obiect de proprietate privată, ci nu sunt scoase afară din comerț”.
În interpretarea textului de mai sus urmează a înțelege că domeniul de aplicație, că el cuprinde, printre altele toate bunurile inalienabile și cele care intră în circuitul civil, numai în anumite condiții.
Imprescriptibilitatea prevăzută prin art.1844 în vechiul cod civil cuprindea deci, anterior anului 1989, întreaga proprietate socialistă de stat – și în primul în rând proprietatea de stat determinată prin art.7 din Constituția RSR, inclusiv terenurile proprietate de stat, întrucât aceste terenuri erau scoase din circuitul civil, în măsura în care nu puteau fi transmise decât în cadrul sarcinilor de plan și potrivit dispozițiilor legale ce reglementau această măsură.
Prin urmare domeniul de aplicabilitate al uzucapiunii anterior anului 1990 se referea exclusiv la bunurile imobile, inclusiv terenuri proprietate personală și individuală.
Este adevărat că și aceste ultime terenuri au fost scoase din circuitul civil prin legile nr.58/1974 și nr.59/1974, în sensul că prin aceste legi, terenurile cu acest regim puteau fi dobândite numai prin moștenire legală, fiind interzisă înstrăinarea sau dobândirea lor prin acte juridice (art. 30 din Legea nr.58/1974 și art. 44 din Legea nr. 59/1974).
Numai că prin Decizia în Interesul Legii nr. IV /16.01.2006 pronunțată de ÎCCJ s-a statuat că, în cazul posesiilor începute înainte de adoptarea legilor nr.58/1974 și nr.59/1974, prescripția achizitivă asupra terenurilor nu a fost întreruptă prin . acestor legii, astfel că, după abrogarea lor prin Decretul-lege nr.1/1989 și Decretul-lege nr.9/1989, posesorii acestor terenuri pot cere instanțelor de judecată să constate că au dobândit dreptul de proprietate privind terenurile respective.
Decizia de mai sus se aplică însă exclusiv terenurilor proprietate personală sau individuală nu și celorlalte terenuri cuprinse în reglementarea art.7 din vechea Constituție din 1965. În acest sens chiar din motivarea deciziei în interesul legii rezultă că aceste terenuri și-au păstrat apartenența la domeniul proprietății private prin dispozițiile legilor nr.58/1974 și nr.59/1974 acestea nefiind scoase din circuitul civil ci doar restrângându-se modalitățile de transmitere și dobândire a acestora. În aceste condiții, terenurile ce au făcut obiectul reglementărilor de mai sus și-au păstrat caracterul privat, sub aspectul dreptului de proprietate, iar posesorii lor au beneficiat atât de prezumția de neprecalitate prevăzută în art. 1854 cod civil, cât și de dispozițiile art.1858 cod civil referitoare la prezumția de neintervetire de titlu. În concluzie, intervalul de timp cât aceste legii au fost în vigoare, nu a întrerupt cursul prescripției anterioare.
Pe cale de consecință, anterior anului 1990 erau supuse prescripției achizitive doar terenurile proprietate privată sau individuală, nu și restul terenurilor proprietate fostă socialistă (în cele două forme ale sale) care erau inalienabile conform art. 7 din Constituția de la aceea dată și făceau obiectul dispozițiilor art. 1844 vechiul cod civil.
Abia în condițiile reglementărilor post-revoluționare ale proprietății publice și private se poate pune problema prescripției achizitive a terenurilor proprietate privată a unităților administrativ teritoriale și a curgerii termenului de prescripție achizitivă.
Cum în speță, reclamantul intimat P. A. invocă prescripția achizitivă asupra unui teren ce nu avea regimul juridic al proprietății personale sau individuale pentru a-i fi aplicabile dispozițiile Deciziei de Îndrumare nr. IV /2006 a ÎCCJ, cum chiar din stabilirea prin acțiunea introductivă a calității procesule pasive a Unității A. Teritoriale Tr. S., rezultă că terenul în discuție era proprietate de stat anterior anului 1990, rezultă că printr-o nelegală aplicare a legii în condițiile art. 304 c.p.civ., instanța de fond a constatat dobândirea prin prescripție achizitivă a terenului de către reclamant.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază sentința neîntemeiată urmând ca în baza at. 312 c.pr.civ. să admită recursul, să modifice sentința și pe fond să respingă acțiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă U. A. T. a M. Dr. Tr. S. împotriva sentinței civile nr. 2947 din 18.06.2013, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. A. și intimata-intervenientă în nume propriu Administrația B. de A. -J.- S. de G. Apelor M..
Modifică sentința.
Respinge acțiunea.
Se ia act că recurenta nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Septembrie 2013.
Președinte, V. N. | Judecător, A. B. | Judecător, M. P. |
Grefier, T. I. |
N.V./T.I. – 2 ex.
16.10.2013/ cod operator 2626
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1160/2014. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 891/2013. Tribunalul... → |
|---|
