Pretenţii. Sentința nr. 1333/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1333/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 08-09-2014 în dosarul nr. 389/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 389/A
Ședința publică de la 08 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. C. O.
Grefier D. D.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin, împotriva sentinței civile nr. 1333/27.03.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, intimat fiind pârâtul L. V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se ia act că s-a solicitat judecarea în lipsă, după care, s-a trecut la soluționarea apelului de față;
INSTANȚA
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 10.12.2013 sub nr._ reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu pârâtul L. V. a solicitat ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtul la plata sumei de 1182 lei.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în data de 24.03.2010 pârâtul L. V. a fost internat în cadrul S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin în urma unui agresiuni, beneficiind de îngrijiri medicale în perioada 24.03._10.
A învederat reclamantul că potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată. A.. 2 al aceluiași articol prevede ca furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin. 1 realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală aceasta evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.
A mai arătat că, deși pârâtul a fost înștiințat de plata spitalizării, nu a depus la secretariatul unității nici o dovada din care sa reiasă numele făptuitorului, alte date referitoare la stadiul dosarului, dacă a depus plângere penală sau daca se află vreun dosar pe rol în acest sens.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 –privind reforma în domeniul sănătății, art. 19 Cod procedură penală.
În temeiul art. 242 Cod proc. Civ. reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, conform art. 17 din Legea nr. 146/1997 cu modificările și completările ulterioare.
La data de 10.01.2014 reclamantul a depus la dosarul cauzei cerere de complinire a lipsurilor acțiunii, în sensul că a fost menționată modalitatea de calcul a sumelor solicitate prin prezenta acțiune, fiind atașat decontul decontul nr. 193/08.01.2014 privind pe numitul L. V. și fișa de externare nr._.
Pârâtul nu a depus la dosar întâmpinare.
Având în vedere că pârâtul L. V. nu a depus întâmpinare în termenul de 25 zile prevăzut de art. 201 alin. 1 C.proc.civ., instanța față de dispozițiile art. 201 alin. 4 C.proc.civ., a constatat întrunite condițiile prevăzute de lege pentru fixarea primului termen de judecată și s-a dispus citarea părților.
La data de 27.03.2014, prin Serviciul Registratură, s-au depus note scrise de către numita L. M., mama pârâtului.
La termenul din 27.03.2014 instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, respectiv înscrisurile atașate la dosar.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința supusă apelului a respins acțiunea cu motivarea că din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de către reclamantă rezultă ca pârâtul L. V. a beneficiat de servicii medicale de urgență, fiind internat la Secția Chirurgie a Spitalului Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin în perioada 24.03.2010 – 01.04.2010, astfel cum rezulta din foaia de observație clinică generala întocmită de unitatea medicala sus amintita (fila 10), pârâtul fiind victima unei agresiuni.
Cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea paratului L. V. în perioada sus amintita s-au ridicat la suma de 1182 lei, potrivit decontului de cheltuieli întocmit de unitatea medicala (fila 9).
Prin prezenta acțiune reclamanta S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin a solicitat obligarea paratului L. V., victima a unei agresiuni, la plata sumei de 1182 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, invocând in drept dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006.
Prevederile art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății statuează următoarele: persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Din analiza textului de lege mai sus enunțat a rezultat ca legiuitorul a stabilit în mod imperativ categoria de persoane căreia îi revine obligația de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, constând în cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata, în sensul ca aceasta obligație revine persoanelor care prin faptelor lor au adus daune sănătății altei persoane. Ca atare, furnizorul de servicii medicale nu se poate îndrepta cu solicitarea sa de recuperare a cheltuielilor de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata chiar împotriva persoanei vătămate, întrucât dispozițiile legale aplicabile in aceasta materie nu prevăd aceasta posibilitate.
În ceea ce privește referirile făcute de reclamantă la art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța a constatat că textul de lege invocat de aceasta este inoperant împotriva pârâtului, deoarece pârâtul nu este o persoana care să fi adus prin fapta sa daune sănătății persoanei spitalizate, ci este chiar persoana căreia i-au fost produse aceste vătămări.
Potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006, persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai in cazul urgentelor medico chirurgicale.
Instanța a avut în vedere si dispozițiile art. 92 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora acordarea asistentei medicale publice de urgenta, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului si un drept al cetățeanului.
Totodată, potrivit disp. art. 91 din Legea nr. 95/2006 statuează ca asistenta medicala publica de urgenta in faza spitaliceasca este asigurata de spitalele orășenești, municipale, județene si regionale aflate in structura Ministerului Sănătății Publice si/sau a autorităților publice locale.
De asemenea, conform prevederilor art. 93 din Legea nr. 95/2006, finanțarea acordării asistentei medicale publice de urgenta se face de la bugetul de stat si din venituri proprii, prin bugetul Ministerului Afacerilor Interne, prin bugetele ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, din donații și sponsorizări, precum și din alte surse prevăzute prin lege.
Instanța a apreciat ca nefiind întemeiate apărările reclamantei în sensul că pârâtul în calitate de persoană vătămată trebuie sa suporte aceste cheltuieli întrucât acesta nu a depus la unitatea medicala dovezi privind numele făptuitorului sau daca acesta a formulat plângere penală împotriva persoanei vinovate. Sub acest aspect instanța amintește că nu există nici o dispoziție legala care să oblige persoana vătămată, în speță pârâtul L. V., să formuleze plângere penală împotriva făptuitorului. De asemenea, nu se poate reține nici faptul că persoana vătămată, prin omisiune nu și-a îndeplinit o obligație prevăzută de lege, astfel încât omisiunea sa ii fie imputabila si sa constituie temei al răspunderii civile.
Legiuitorul prin instituirea prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 a urmărit consacrarea cadrului legal de atragere a răspunderii civile a persoanei care a săvârșit . și nicidecum de îngrădire a drepturilor persoanei vătămate. Instanța apreciază ca fiind absurd a considera că persoana vătămată printr-un fapt propriu sa beneficieze de asistenta medicala de urgenta gratuita, pe când persoana vătămată prin fapta unui terț să fie obligată la plata acestui serviciu. Acest raționament este susținut și de argumentul potrivit căruia în situația în care persoana vătămata ar fi avut calitatea de persoana asigurata, prin aplicarea prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 s-ar realiza o plata nedatorata.
Având în vedere cele expuse mai sus, raportat la dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 cu modificările ulterioare, instanța a apreciază că acțiunea formulata de reclamantă nu este întemeiată, motiv pentru care a respins cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul S. Județean de U. Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu paratul L. V..
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel reclamantul S. Județean de U. Drobeta Turnu Severin, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel apelantul reclamant a susținut că, în temeiul art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sănătății, „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata .Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora, in toate procesele si cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecata ". A.. 2 al aceluiași articol prevede ca «furnizorii de servicii care acorda asistenta medicala prevăzuta la lin. 1 realizează o evidenta distincta a acestor cazuri si au obligația sa comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se afla in relație contractuala aceasta evidenta, in vederea decontării, precum si cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective in vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective ».Deși paratul a fost înștiințat de plata spitalizării, nu a depus la secretariatul unității nicio dovada din care sa reiese numele făptuitorului, alte date referitoare la stadiul dosarului, daca a depus plângere penala sau daca se afla vreun dosar pe rol in acest sens. Ținând seama ca termenul de prescripție este de 5 ani, fiind vorba de creanțe bugetare, completând cu refuzul pârtii vătămate de a ne transmite date referitoare Ia numele persoanei vinovate, ne vedem nevoiți sa intentam acțiune civila pentru recuperarea sumei datorate.
Privind prescrierea faptei, întrucât in conformitate cu prevederile Codului Fiscal si de Procedura Fiscala,prescripția începe sa curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor, mai precis 1 ianuarie 2011. întrucât nu ne supunem legal termenului general de prescripție de 3 ani, ci celui de 5 ani fiind vorba de creanțe bugetare iar acțiunea a fost depusa in termen legal. A susținut apelantul că nu s-a ținut seama in acest cadru legal, daca paratul este minor/major daca a depus contribuții la CAS /sau nu, neputându-se invoca lipsa calității procesuale pasive câtă vreme, deși înștiințat, pârâtul nu a binevoit să furnizeze la secretariatul unității, nicio dovadă din care să rezulte numele făptuitorului.
Apelantul reclamant și-a întemeiat cererea de apel pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sănătății, art. 19 C. proc.pen. solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat și obligarea pârâtului la plata sumei de 1182 RON, plus dobânzi si penalități pana la data plații, in conformitate cu art.119-121 si 123-127 Cod Procedură Fiscală, și de asemenea casarea sentința primei instanțe.
În procedura prealabilă intimatul pârât nu a depus întâmpinare la motivele de apel
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, se constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Nu poate fi primită susținerea apelantului că din acest text de lege se poate concluziona faptul că, pârâtul ar avea obligația să efectueze demersuri legale pentru a stabili identitatea și vinovăția agresorului, chiar și numai în scopul rezolvării obligațiilor ce rezultă din acordarea serviciilor medicale, câtă vreme, însuși legiuitorul stabilește pe cel responsabil de suportarea cheltuielilor rezultate din acordarea serviciilor medicale, precizând expres că acesta este persoana care prin fapta ei aduce daune sănătății altei persoane .Interpretarea dată de apelant nu rezultă din nici un text legal, iar unde legea nu distinge, nici instanța nu o poate face.
Așadar, față de dispozițiile legale menționate, având în vedere că făptuitorul este obligat să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, pârâtul, ca persoana vătămată, nu are calitate procesuală pasivă în acțiunea demarată și care vizează acoperirea acestui prejudiciu.
În ceea ce privește excepția prescripției, instanța de apel constată că aceasta nu a fost invocată de nicio parte în fața instanței de fond, și nici de către instanță, prin urmare acest motiv de apel excede obiectului apelului, obiect reprezentat de sentința atacată.
Față de considerentele expuse, apreciind că sentința instanței de fond este legală și temeinică, în baza 480 alin.1 C.pr.civ., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ..4,județul M.. împotriva sentinței civile nr. 1333/27.03.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, intimat fiind pârâtul L. V., domiciliat în localitatea Salcia, județul M., ca nefondat.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 08 Septembrie 2014
Președinte, A. M. | Judecător, M. C. O. | |
Grefier, D. D. |
Redactat. O.M./ .2014
Tehnoredactat D.D. /4 ex.
Jud. fond F. C.
Cod operator 2626
| ← Reziliere contract. Sentința nr. 460/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1521/2014.... → |
|---|
