Reziliere contract. Sentința nr. 460/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 460/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 08-09-2014 în dosarul nr. 397/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 397/A/2014
Ședința publică de la 08 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. C. O.
Grefier L. I.
Pe rol pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanții pârâți M. (V.) M.-S., V. P., I. F., împotriva sentinței civile nr. 460/30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin,intimat reclamant fiind M. B., având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează,că dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 01 septembrie 2014 ,încheiere ce face parte integrantă din prezenta.
INSTANȚA
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr._ la data de 22.07.2013, reclamantul M. B. în contradictoriu cu pârâții M. (V.)M.-S., V. P. și M. F. a solicitat ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să dispună rezilierea contractului de întreținere încheiat între reclamant și M. F. pe de o parte, și pârâții M. M.-S., căsătorită V. și V. P. pe de altă parte, cu repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului. A solicitat de asemenea obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat faptul că prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 873 din 3 august 2004 de BNP O. V., împreună cu M. F., la data respectivă fiind căsătoriți, în calitate de înstrăinători de bunuri, au înstrăinat în schimbul întreținerii, fiicei și respectiv ginerelui, M. M.-S., căsătorită V., și lui V. P., nuda proprietate asupra construcției situată în Dr. Tr. S., cartier Schela Cladovei, ., constând în casă P+l, având parterul compus din două camere și dependințe, cu suprafața utilă de 80,43 mp și suprafața construită de 60,60 mp și etajul 1, compus din două camere și dependințe cu suprafața de 61,90 mp., fiicei M. M. S. înstrăinându-i și nuda proprietate asupra următoarelor terenuri respectiv: teren curți construcții, ICC, situat în intravilanul mun. Dr. Tr S., cartier Schela Cladovei, ., ., în suprafață de 159 mp, cu numărul cadastral 4044, pe care este amplasată casa și teren-vie, situat în intravilanul mun. Dr. Tr. S., cartier Schela Cladovei, ., . suprafață de 675 mp, având numărul cadastral 3447.
Cu privire la terenuri, a arătat că fiica M. M. S. dobândea deplina proprietate la data decesului ultimului dintre înstrăinători, iar pârâtul V. P., un drept de superficie.
A menționat reclamantul că prețul înstrăinării dreptului menționat mai sus a constat în obligația pentru dobânditori de a-i întreține, cu toate cele necesare traiului, până la încetarea din viață a ultimului dintre înstrăinători, asigurându-le hrană, îmbrăcăminte, combustibil. îngrijire medicală, curățenie, iar la deces, să-i înmormânteze și să-i pomenească conform datinilor creștinești.
A precizat reclamantul că în calitate de înstrăinători de bunuri și-au rezervat dreptul de uzufruct viager asupra imobilelor înstrăinate, iar întreținerea, conform contractului încheiat, trebuia prestată la domiciliul înstrăinătorilor, iar în contractul de întreținere a cărui reziliere o solicită a fost inserată și clauza conform căreia întreținerea urma să fie transformată într-o rentă viageră în cuantum de 100 euro lunar, în situația în care obligația de întreținere nu ar mai fi putut fi prestată în natură.
A învederat de asemenea că pârâții M. (V.) M.-S. și V. P. nu i-au întreținut niciodată, imediat după încheierea contractului de întreținere au plecat în Franța, au locuit în permanență în Franța și nu le-au asigurat niciodată hrana, îmbrăcămintea, combustibilul. îngrijirile medicale, curățenia, așa cum s-au obligat prin contract.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1020-1021 vechiul cod civil (1549 Cod Civil actual).
A mai arătat că soția sa M. F. a părăsit domiciliul comun și l-a lăsat singur, apoi, prin Sentința nr. 890/20.11.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._/225/2012 s-a desfăcut căsătoria încheiată între el și M. F..
După divorț, i-a anunțat pe cei doi pârâți că el este bolnav, suferind de o semipareză, și l-ea solicitat să-l îngrijească, astfel cum s-au obligat în contract, însă pârâții nu i-au dat nici un răspuns.A fost nevoit să apeleze la persoane străine, ca mai apoi în lunile noiembrie, decembrie 2012 și ianuarie 2013, pârâții să-i trimită câte 50 Euro lunar, iar din februarie 2013 și până în prezent nu i-au mai trimis nici un ban.
A precizat reclamantul că potrivit principiilor încheierii și executării contractelor civile, obligațiile asumate prin contract trebuie îndeplinite și cu bună-credință. Principiul „pacta sunt servanda” impune forța obligatorie a contractului în relațiile dintre părți. Neîndeplinirea culpabilă de către una dintre părți a obligațiilor asumate prin contract dă posibilitatea celeilalte părți să solicite desființarea contractului și a efectelor sale.
Acțiunea nu a fost însoțită de înscrisuri doveditoare.
În dovedirea cererii formulate a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâților și proba testimonială cu martorii R. M. și C. B..
În drept și-a întemeiat cererea pe disp.art. 1020 – 1021 Vechiul Cod civil (art. 1549 Noul Cod Civil).
La data de 26.07.2012, prin serviciul registratură al instanței, reclamantul a depus la dosarul cauzei copia contractului de întreținere aut.sub nr. 873/03.08.2004 la BNP O. V. (f. 8-10).
Instanța, la primirea acțiunii formulate de către reclamant a constatat că cererea de chemare în judecată nu a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 194-197 C.p.civ., în sensul că reclamantul nu a semnat cererea de chemare în judecată, nu a depus la dosarul cauzei înscrisurile doveditoare în fotocopie certificată conform cu originalul, nu a depus dovada calității de reprezentant, extrasul de carte funciară, cu arătarea titularului înscris în CF, eliberat de BCPI în raza căruia este situat imobilul, iar în cazul în care imobilul nu este înscris în CF, urma să anexeze certificat emis de același birou.
La primirea cererii de chemare în judecată, cu respectarea dispozițiilor art. 200 alin. 1 și 2 C.p.civ., prin rezoluția președintelui de complet învestit cu soluționarea cererii (f. 12), s-a pus în vedere reclamantului să completeze lipsurile cererii de chemare în judecată, în termenul prevăzut de art. 200 alin. 2 C.p.civ.
La data de 09.09.2013, prin serviciul registratură al instanței, reclamantul a depus la dosarul cauzei, împuternicire avocațială – av. S. G., chitanța nr. 121/05.07.2013 în cuantum de 1000 lei onorariu avocat, Sentința minori și familie nr.890/20.11.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._/225/2012, chitanța nr._/14.02.2013 emisă de Direcția Taxe și Impozite Locale Drobeta Turnu Severin, chitanța nr._/14.02.2013 emisă de Direcția Taxe și Impozite Locale Drobeta Turnu Severin (f. 14-19).
Potrivit rezoluției din data de 11.09.2013 a președintelui de complet investit cu soluționarea cauzei, s-a dispus comunicarea pârâților a unui exemplar al cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor atașate cu mențiunea ca în termen de 25 de zile de la primirea comunicării să formuleze întâmpinare, sub sancțiunea disp.art. 208 alin.2 C. și de a-și alege un domiciliu în România unde urmează să li se facă toate comunicările privind procesul.
La data de 03.10.2013, prin serviciul registratură al instanței, pârâta M. F. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care solicit respingerea acțiunii ca nelegală și neîntemeiată.
A arătat aceasta că în anul 2004, la propunerea reclamantului, a încheiat contractual de întreținere a cărui reziliere o solicit reclamantul. Cele învederate de reclamant sunt total neadevărate întrucât, pârâții și-au îndeplinit toate obligațiile prevăzute în contract.
Au știut de la bun început că pârâții nu vor locui cu ei, fiind în Franța, însă, prin sprijinul material (bunuri și bani) au achitat cu mult mai mult decât impuneau clauzele contractului.În ultimii ani, reclamantul a devenit violent, motiv pentru care ea a înțeles să divorțeze.Pârâții au continuat să le trimită bani și bunuri, deși ea nu mai locuia cu reclamantul.
A înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri și proba testimonial cu martorii O. D. și P. T..
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe disp. Art. 205-208 C..
A solicitat judecarea cauzei în lipsă.
A depus la dosarul cauzei (f. 27-28), declarație M. F. aut. La data de 02.10.2013 sub nr. 2244 la BNP O. V., copie CI.
La data de 10.10.2013, prin serviciul registratură al instanței, pârâții M.(V.)M.-S., V. P. au depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 31-32) prin care solicit respingerea acțiunii reclamantului ca nelegală și netemeinică, cu cheltuieli de judecată.
Au precizat că, contractul de întreținere a cărei reziliere se solicit de către reclamant a fost încheiat în anul 2004 la inițiativa reclamantului, imobilele indicate de reclamant au avut la momentul înstrăinării caracterul de bunuri comune ale reclamantului și soției sale, M. F., care este mama, respective soacra lor.
Prin încheierea contractului de întreținere, cei doi au devenit creditorii obligației de întreținere, iar ei, pârâții, sunt debitori ai acestei obligații. Obligația este una indivizibilă, atât în privința creditorilor, cât și în privința debitorilor.
Cererea de reziliere a contractului este formulate numai de către unul dintre creditori, singurul care neagă faptul că pârâții nu și-au achitat toate obligațiile contractuale.
Au arătat că cele susținute de reclamant, sunt afirmații false, nu sunt reale.
Ambii părinți au cunoscut faptul că ei, pârâții, nu vor putea locui împreună cu ei, la data încheierii contractului, pârâții aveau domiciliul în Franța, unde de fapt locuiesc și în present, având locuri de muncă în Franța. De aceea, în contract s-a inserat clauza conform căreia întreținerea urma să fie transformată într-o rentă viageră de 100 Euro/lună, în situația în care obligația de întreținere nu ar mai fi putut fi prestată în natură.
Au mai arătat că ei nu pot părăsi Franța, având doi copii la școală acolo, iar pârâtul V. P. este bolnav, fiind pensionat pe caz de boală, singura care are loc de muncă fiind ea, pârâta.Au mai menționat că pe lângă bunuri (îmbrăcăminte, combustibil, medicamente, mobilier, obiecte de uz casnic) au trimis și sume importante de bani: în anul 2010 – 6100 Euro, în anul 2011 – 1270 Euro, în anul 2012 – 1550 Euro, mult mai mult decât era stipulate în contract, drept pentru care au și păstrat documentele de transfer bancar.
Mai mult, reclamantul, împreună cu soția sa au fost în Franța în concediu, toate cheltuielile fiind suportate de pârâți.Reclamantul a fost tratat în Franța pe banii pârâților, sens în care au păstrat chitanța consult medical.Totodată ei sunt cei care au achitat cheltuielile cu cavoul, impozitele la zi.De asemenea, au achitat c/val muncilor agricole, au achiziționat stupi la solicitarea reclamantului.
În dovedirea cererii au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, proba testimonial cu martorii O. D. și P. T..
În drept și-au întemeiat întâmpinarea pe disp.art. 205-208 C..
Au depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: CI V. P. și V. M. S., certificate căsătorie, acte medicale V. P., chitanță consultative medicală M. B., chitanțe plată impozit din 14.02.2013, recipise transfer bancar 2010, 2011, 2012 și 2013, fotografii în număr de 8 (f. 34-71), recipise transfer internațional (f.89-90).
Reclamantului i-au fost comunicate întâmpinările formulate de pârâți, însă acesta nu a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinări.
Prin încheierea de ședință din data de 19.12.2013, în temeiul disp.art. 241 alin.3 C., s-a dispus conceptarea și citarea pârâtei M. F. sub numele de I. F. având în vedere sentința minori și familie nr.890/20.11.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._/225/2012 în care se menționează că pe viitor pârâta M. F. va purta numele de I..
Instanța a încuviințat pentru reclamantul M. B. proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâților și proba testimonială cu martorii R. M. și C. B..
A încuviințat pentru pârâții M.(V.)M.-S. și V. P. proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantului și proba testimonială cu martorii O. D. și P. T..
A încuviințat pentru pârâta I. F. proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii O. D. și P. T..
La data de 23.01.2014, în ședință publică, au fost audiați martorii C. B., P. T., O. D., R. M. și a fost administrat interogatoriul reclamantului M. B. formulat de pârâții M.(V.)M.-S. și V. P..
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința supusă apelului a admis acțiunea formulată de reclamantul M. B., s-a dispus rezilierea contractului de întreținere autentificat sub nr. 873/03.08.2004 de BNP O. V..
S-a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de întreținere autentificat sub 873/03.08.2004 de BNP O. V., în sensul că obligă pârâții M. (V.) M.-S. și V. P. să lase în deplină proprietate reclamantului imobilele ce au format obiectul contractului.
Au fost obligați pârâții să achite reclamantului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Între M. B., I. (M.) F. și M.(V.)M.-S., V. P. s-a încheiat contractul de întreținere autentificat sub nr. 873/03.08.2004 de BNP O. V. (f. 8-10) prin care M. B. și I. (M.) F. au înstrăinat în schimbul întreținerii, fiicei și respectiv ginerelui, M. M.-S., căsătorită V., și lui V. P., nuda proprietate asupra construcției situată în Dr. Tr. S., cartier Schela Cladovei, ., constând în casă P+l, având parterul compus din două camere și dependințe, cu suprafața utilă de 80,43 mp și suprafața construită de 60,60 mp și etajul 1, compus din două camere și dependințe cu suprafața de 61,90 mp., fiicei M. M. S. înstrăinându-i și nuda proprietate asupra următoarelor terenuri respectiv: teren curți construcții, ICC, situat în intravilanul mun. Dr. Tr S., cartier Schela Cladovei, ., ., în suprafață de 159 mp, cu numărul cadastral 4044, pe care este amplasată casa și teren-vie, situat în intravilanul mun. Dr. Tr. S., cartier Schela Cladovei, ., . suprafață de 675 mp, având numărul cadastral 3447.Cu privire la terenuri, fiica M. M. S. dobândea deplina proprietate la data decesului ultimului dintre înstrăinători, iar pârâtul V. P., un drept de superficie.
Prețul înstrăinării dreptului menționat mai sus a constat în obligația pentru dobânditori de a-i întreține pe înstrăinători, cu toate cele necesare traiului, până la încetarea din viață a ultimului dintre înstrăinători, asigurându-le hrană, îmbrăcăminte, combustibil, îngrijire medicală, curățenie, iar la deces, să-i înmormânteze și să-i pomenească conform datinilor creștinești.
În calitate de înstrăinători de bunuri, M. B. și I. (M.) F., și-au rezervat dreptul de uzufruct viager asupra imobilelor înstrăinate, iar întreținerea, conform contractului încheiat, trebuia prestată la domiciliul înstrăinătorilor, iar în contractul de întreținere a fost inserată și clauza conform căreia întreținerea urma să fie transformată într-o rentă viageră în cuantum de 100 euro lunar, în situația în care obligația de întreținere nu ar mai fi putut fi prestată în natură.
Potrivit art. 6 alin. 2 din Noul Cod Civil actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. De asemenea, în acest sens statuează și art. 3 din Legea nr. 71/2011 potrivit căruia actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Instanța va avea în vedere dispozițiile art. 102 din Legea nr. 71/2011 potrivit cărora, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa, contractul de întreținere autentificat sub nr. 873 de BNP O. V. fiind încheiat la data de 03.08.2004.
Contractul de întreținere autentificat sub nr.873/ 03.08.2004, având în vedere imperiul legii sub care a fost încheiat, este un contract nenumit, prin urmare, în caz de neexecutare a obligației de întreținere devin incidente dispozițiile dreptului comun din materia dreptului obligațiilor pentru contractele bilaterale, respectiv dispozițiile art. 1020-1021 Cod civil. Așadar, pentru a fi admisibilă rezilierea, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: una din părți să nu-și fi executat obligațiile ce-i revin, neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația, debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere.
Cu privire la condiția punerii în întârziere, potrivit dispozițiilor art. 1079 pct. 3 Cod civil, debitorul este de drept în întârziere datorită caracterului alimentar al prestației la care se obligă debitorul și care trebuie să fie efectuată în mod succesiv, termenele stipulate pentru executare având un caracter esențial.
În ceea ce privește condiția neexecutării, instanța pe baza probelor administrate în dosar, trebuie să stabilească dacă a avut loc o neexecutare a obligației de întreținere, și dacă aceasta este esențială în executarea contractului astfel încât să intervină sancțiunea rezilierii contractului.
Obligația de întreținere este indivizibilă, prin urmare, în caz de pluralitate de debitori, fiecare dintre ei poate fi obligat să execute obligația de întreținere, iar prestarea întreținerii de către oricare dintre ei este liberatorie pentru toți.
Din probatoriul administrat în cauză, respectiv depozițiile martorilor C. B., P. T., O. D., R. M., instanța reține că cei doi pârâți debitori ai obligației de întreținere locuiesc în Franța, de întreținerea reclamantului ocupându-se martorul R. M.. Astfel, martorul R. M. este cea care se ocupă de igena reclamantului, îl însoțește pe reclamant atunci când acesta merge la cumpărături, la plata facturilor pentru utilități, aceasta primind începând cu luna decembrie 2012 suma de 50 euro/lunar pentru serviciile prestate, de la reclamant. Mai mult, martorii C. B., R. M. au arătat că pârâții nu au păstrat contactul cu reclamantul nici măcar telefonic.
De asemenea, astfel cum rezultă din depozițiile martorilor și din actele medicale depuse la dosarul cauzei, reclamantul are diverse afecțiuni medicale ce impun o atenție în îngrijirea acestuia, ori pârâții locuind în Franța este evident că aceștia nu au asigurat întreținerea reclamantului potrivit clauzelor contractuale.
Pe de altă parte datorită caracterului alimentar preponderent al obligației de întreținere, obligațiile debitorilor trebuie executate succesiv, frecvența acestora având caracter esențial în executarea obligației, or în cauză pârâții nu au probat nici îndeplinirea sporadică a acestora.
Într-adevăr pârâții au expediate sume de bani reclamantului potrivit recipiselor de transfer bancar până în luna ianuarie 2013, următorul transfer fiind efectuat în luna septembrie 2013, respectiv după data formulării prezentei acțiuni - 22.07.2013. Astfel, din luna ianuarie până în luna septembrie 2013 pârâții nu și-au mai îndeplinit în niciun fel obligațiile asumate potrivit contractului de întreținere.
Este adevărat că potrivit contractului de întreținere autentificat sub nr. 873/03.08.2004 de BNP O. V. prețul înstrăinării a constat în obligația pentru dobânditori de a-i întreține pe înstrăinători, cu toate cele necesare traiului, până la încetarea din viață a ultimului dintre înstrăinători, asigurându-le hrană, îmbrăcăminte, combustibil, îngrijire medicală, curățenie, iar la deces, să-i înmormânteze și să-i pomenească conform datinilor creștinești, însă în contractul de întreținere a fost inserată și clauza conform căreia întreținerea urma să fie transformată într-o rentă viageră în cuantum de 100 euro lunar, în situația în care obligația de întreținere nu ar mai fi putut fi prestată în natură.
Or, pentru ca obligația de întreținere să fie considerată executată, este imperios necesar ca cel puțin unul din debitori să continue să presteze întreținerea, obligația fiind indivizibilă, prin contract stabilindu-se o pluralitate de părți. Prin urmare, în caz de pluralitate de debitori, fiecare dintre ei poate fi obligat să execute obligația de întreținere, iar prestarea întreținerii de către oricare dintre ei este liberatorie pentru toți, însă în cauză niciunul dintre debitori nu a mai executat obligația de întreținere, aceștia expediind sume de bani reclamantului după introducerea prezentei acțiuni, în condițiile în care, în intervalul ianuarie –septembrie 2013 nu și-au mai îndeplinit această obligație, raportat la faptul că frecvența îndeplinirii obligațiilor are caracter esențial în executarea obligației de întreținere.
În privința celei de-a treia condiții necesare pentru a se putea dispune rezilierea, respectiv neexecutarea sa fie imputabilă pârâților, instanța reține că sancțiunea rezoluțiunii contractului de întreținere se poate dispune numai dacă din culpa debitorului, creditorul nu a primit întreținerea cuvenită.
Pe cale de consecință, față de întrunirea cumulativă a condițiilor rezoluțiunii contractului de întreținere, și având în vedere întreg materialul probator administrat în cauză, instanța va admite acțiunea și va dispune rezilierea contractului de întreținere autentificat sub nr. 873/03.08.2004 de BNP O. V. și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de întreținere autentificat sub 873/03.08.2004 de BNP O. V., în sensul că obligă pârâții M. (V.) M.-S. și V. P. să lase în deplină proprietate reclamantului imobilele ce au format obiectul contractului.
Impotriva acestei sentințe în termen legal au formulat apel pârâți M. (V.) M.-S., V. P., I. F., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de apel apelanții pârâți au susținut că au fost chemați în judecată de către M. B., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: rezilierea Contractului de întreținere, autentificat sub nr. 873 din 3 august 2004 de N. public O. V. din Dr.Tr.S., cu repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.
Pentru ca un contract de întreținere să fie rezoluționat, așa cum rezultă din dispozițiile art.1020- 1021 din Codul civil este necesar ca: debitorul întreținerii să nu își fi executat obligațiile ce îi revin, neexecutarea să îi fie imputabilă și acesta să fi fost pus în întârziere, condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ,.
Apelanții au susținut că așa cum au demonstrat cu ajutorul probelor administrate, nu este îndeplinită nici una dintre aceste condiții, care să justifice hotărârea instanței de fond ,apelanții au susținut că și-au îndeplinit obligația de întreținere conform contractului, motiv pentru care nu se mai pot pune în discuție celelalte două condiții .
Instanța de fond, în mod cu totul eronat a stabilit situația de fapt, deși prin întreg probatoriul administrat de apelanți, au dovedit că situația de fapt este alta decât cea descrisă de intimatul- reclamant, M. B., situație reținută ca una reală de către instanța de fond.
la data încheierii Contractului de întreținere, debitorii obligației M. M. S., căsătorită V., și V. P. aveau domiciliul în Franța, fapt cunoscut de toate părțile contractante. Totodată s-a cunoscut și faptul că apelanții nu putea locui împreună, deoarece în Franța aveam și locurile de muncă . Pentru acest motiv, s-a stipulat în Contract, clauza conform căreia întreținerea urma să fie transformată într-o rentă viageră în cuantum de 100 Euro/lună, pentru ambii creditori.
Apelanții în cererea de apel precizează că în considerente, se reține că: " pârâții locuind în Franța este evident că aceștia nu au asigurat întreținerea reclamantului potrivit clauzelor contractuale."
Reținând astfel situația de drept și de fapt, instanța de fond a dat dovadă de superficialitate în studierea clauzelor contractuale. Evidența invocată de către instanța de fond ignoră faptul că întreținerea reclamantului, potrivit clauzele contractuale putea fi asigurată și din Franța, aceasta fiind transformată de comun acord într-o rentă viageră (obligație ce poate fi onorată și din Franța).
Totodată, instanța de fond, în mod cu totul nejustificat, reține aspecte ca: " în cauză, pârâții nu au probat nici îndeplinirea sporadică a acestora ", deși apelanți au depus înscrisuri din care a rezultat faptul că au trimis mereu sume de bani, pachete, fiind ani în care au plătit sume cu mult mai mari decât cele stabilite prin contract.
Totodată, apelanții precizează că au dovedit că s-au interesat de starea de sănătate a reclamantului, achitând toate cheltuielile cu investigațiile medicale, în Franța (a depus o singură chitanță, pentru că nu le-au păstrat pe toate, neștiind că acestea le vor folosi vreodată).
S-a reținut că " în intervalul ianuarie 2013-septembrie 2013 apelanții nu și-au îndeplinit această obligație", însă nu s-a reținut de către instanță faptul că reclamantul a declarat că în primăvara anului 2013 a cunoscut faptul că apelanții supărați din cauza bolii grave de care suferă P. V., a înțeles situația și " i-a lăsat cu necazurile lor", iar ulterior a refuzat să primească banii trimiși .
In mod eronat s-a reținut că în perioada mai sus menționată apelanții nu și-au îndeplinit obligațiile față de reclamant, luând în seamă numai afirmațiile reclamantului prin care au fost acuzați că niciodată nu și-au îndeplinit obligațiile din contract, deși apelanții au dovedit contrariul prin înscrisurile depuse ( acelea pe care le-au mai găsit) .
Apelanții anexează la dosar următoarele înscrisuri care dovedesc faptul că și în perioada ianuarie 2013-septembrie 2013 au depus câte 50 Euro /lună în contul intimatului Muscbici B..
Mai mult, au arătat că, cu bani proprii apelanții au achitat toate impozitele și taxele pentru imobilul situat în Franța, proprietatea comună a soților M. B. și F..
S-a reținut de către instanță că " martorii C. B. și R. M. au arătat că apelanții pârâții nu au păstrat contactul cu reclamantul nici măcar telefonic" - afirmații false, care nu puteau fi probate, dar care au fost luate în considerare cu ușurință de către instanța de fond.
Declarațiile martorilor propuși de reclamant au fost contradictorii și nu au făcut altceva decât să inducă instanța în eroare asupra situației reale.
Apelanții pârâții au susținut că nu s-au gândit niciodată să renunțe a acorda îngrijire tatălui lor însă, dacă a existat o aparentă îndepărtare afectivă, aceasta s-a datorat situației create de în urma diagnosticului primit de V. P. și a stării de sănătate a acestuia, începând cu primăvara anului 2013. Acest aspect nu este esențial în executarea contractului, astfel încât să intervină sancțiunea rezilierii contractului.
Din modul în care a fost formulată acțiunea se poate deduce că aceasta a fost determinată de alte motive decât cele menționate de reclamant și necunoscute apelanților dar care pot fi bănuite, având m vedere că există persoane din familia reclamantului, interesate de bunurile acestuia, persoane care au avut și au in continuare o influență mare asupra reclamantului. Așa s-a ajuns ca reclamantul să-și gonească din casa(bun-comun) pe fosta soție șă-și acuze copiii de neglijență față de părintele lor.
Refuzul reclamantului de a primi sumele de bani trimise de noi, evidențiază faptul că acesta acționează cu rea-credință, iar această atitudine a reclamantului nu la poate poate fi imputată apelanților pârâți.
Hotărârea instanței de fond este nelegală și pentru faptul că nu se pronunță cu privire la apărarea pârâtei I. (M.) F. - fosta soție a reclamantului și creditoare a obligației de întreținere, conform contractului de întreținere a cărui reziliere s-a solicitat de către reclamant.
Instanța a amintit numai de situația pluralității de debitori, fără să se pronunțe și în legătură cu situația pluralității de creditori.
Imobilele - teren și construcție, situate în Dr.Tr.S., ., Jud.M. și teren-vie, situat în Dr.Tr.S., Cartier Schela Cladovei, ., au avut la data înstrăinării, caracterul de bunuri comune ale soților M. B. și F. .
Prin încheierea Contractului de întreținere, cei doi, M. B. și F. au devenit creditorii obligației de întreținere, iar pârâții, M. M. S., căsătorită V., și V. P., debitori ai acestei obligații . Obligația este una indivizibilă, atât în privința creditorilor, cât și în privința debitorilor.
Prin Declarația notarială, I. ( M.) F. - a arătat că cele susținute de reclamant sunt neadevărate, motiv pentru care a solicitat respingerea acțiunii. Totodată, a menționat faptul că debitorii obligației s-au achitat conform contractului și le-au oferit creditorilor mult mai mult decât necesarul.
Prin sentința criticată, s-a desființat un contract legal încheiat, împotriva voinței unuia dintre creditori ai obligației și foră ca instanță să motiveze acest aspect.
Din cele precizate mai sus, rezultă că hotărârea instanței este nelegală și netemeinică, motiv pentru care vă solicităm admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Au solicitat și obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Apelanții pârâți și-au întemeiat cererea de apel pe disp.art. 466-482 NCPC.
Apelanții anexează la dosar următoarele înscrisuri:O.P-uri cu viramente bancare pentru lunile ianuarie 2013-sept.2013 - în favoarea lui M. B. (2 exemplare în copie conformă cu originalul) și facturi impozite pentru imobil din Franța - proprietar M. B. și F. - 4 file, pentru anii 2012, 2013 (2 exemplare în copie conformă cu originalul) .
In ședința publică din 2 iunie 2014 intimatul reclamant a depus la dosar următoarele înscrisuri :certificat de cazier judiciar, scrisori medicale,chitanțe, avize de plată,copie BI. ,chitanță privind achitarea onorariului de avocat.
In ședința publică din 2 iunie 2014 a fost audiat martorul B. S. sub prestare de jurământ susținerile sale fiind consemnate în declarația atașată la dosar, de asemenea i-a fost luat și interogatoriul apelantei pârâte I. F..
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor aduse și în raport de probele administrate, se constată că apelul pârâților este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată cu care a investit instanța, reclamantul a solicitat rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub 873/03.08/2004, în motivare susținând că pârâții, în calitate de debitori ai întreținerii, nu și-au îndeplinit această obligație .
Din cuprinsul contractului invocat rezultă că, reclamantul și soția acestuia, pârâta, M. F., au înstrăinat pârâților V. M. S. și V. P.-respectiv fiicei și ginerelui - nuda proprietate asupra construcției situată în cartierul Schela Cladovei din Tr.S. . și doar pârâtei V. M. S. nuda proprietate asupra a două terenuri, respectiv terenul intravilan în suprafață de 159 mp pe care se află construcția de mai sus și terenul având categoria vie în suprafață de 675 mp situat în intravilanul aceleiași localități în tarlaua 9 . dobânditorilor asumată prin acest contract fiind aceea de a le asigura înstrăinătorilor toate cele necesare existenței, respectiv hrană, îmbrăcăminte, combustibil, îngrijiri medicale, curățenie,precum și înmormântare și pomeniri după datini.
Obligația de întreținere asumată de pârâți a fost determinată în cuprinsul contractului încheiat între părți, ea fiind, în esență, o obligație de a face care se execută zi de zi, părțile având însă posibilitatea ca, în temeiul principiului libertății contractuale, să stabilească modalități specifice de executare a acestei obligații.
De o astfel de posibilitate au și uzat părțile în contractul mai sus enunțat, aceștia convenind ca, executarea obligației de întreținere să se facă sub forma plății unei rente lunare în sumă de 100 euro în situația în care nu va putea fi prestată în natură.
Potrivit art.977 cod civil„interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor”. În lumina acestor dispoziții, instanța reține că pârâții debitori ai întreținerii locuiau în Franța încă de la data încheierii contractului, iar creditorii întreținerii își aveau domiciliul în România, așadar, la o distanță care nu le permitea pârâților debitori să presteze întreținerea zilnic, fapt cunoscut și afirmat de către părți în actele de procedură efectuate în cauză( interogatorii și întâmpinări), prin urmare, este evident că voința reală a acestora a fost ca obligația de întreținere să fie realizată sub forma plății rentei lunare convenite .
Din înscrisurile aflate la filele 44-69 din dosar, rezultă că pe o perioadă relativ lungă, de aproximativ 9 ani, nu au fost probleme între părți cu privire la modul de prestare a întreținerii de către pârâții debitori, aceștia onorându-și obligația de plată a rentelor lunare, recipisele de transfer bancar prin serviciul „western union” al băncii poștale ( „la banque postale”) atestând că sumele expediate de către pârâți erau chiar mai mari decât cele pentru care exista obligație legală.
Relațiile firești în care se găseau părțile, familiale, dar și contractuale, au început însă a șchiopăta începând din toamna anului 2012, respectiv după data desfacerii căsătoritei dintre reclamant și soția sa, de la acel moment, rămas singur în domiciliul comun, reclamantul nu a mai fost contactat nici măcar telefon de pârâți( împrejurare ce rezultă din declarația martorului C. B.) fiind nevoit astfel să-și procure singur bunurile necesare vieții de zi cu zi, ajutat fiind, începând cu luna octombrie 2012 de către martora R. M.( declarație aflată la fila 105 dosar5 fond).
Potrivit aceleiași depoziții, deși debitoarea pârâtă a promis telefonic martorei că îi va achita serviciile pe care aceasta le presta în scopul întreținerii reclamantului-persoană cu sechele neurologice( hemipareză pe partea stângă) și alte afecțiuni, potrivit actelor medicale aflate la dosar - în fapt, doar în lunile octombrie și noiembrie 2012, debitoarea a transferat, în aceeași modalitate, respectiv prin serviciul „western union” și în contul reclamantului de la Bankpost, sume de 50 Euro lunar.
Contrar susținerilor apelanților se reține că, obligația de a-i remite lunar reclamantului suma convenită, nu a mai fost îndeplinită în perioada februarie-august 2013, înscrisurile administrate în prezenta cale de atac nefăcând dovada îndeplinirii acestei obligații pe perioada enunțată.
Sub acest aspect se reține că, apelanții pârâți nu au justificat în niciun fel care este motivul ce i-a determinat să aleagă o altă modalitate de consemnare a rentei de 50 euro față de cea anterior practicată, cert este că, aceste sume nu puteau fi efectiv retrase de către reclamant câtă vreme, potrivit chitanțelor, extraselor de cont și contractelor depuse în apel ( filele53-69), aceste plăți au fost efectuate în contul unei alte instituții bancare cu sediul în Franța (Credit Agricole Loire Haute-Loire), instituție ce nu are sucursală în localitatea din România în care reclamantul domiciliază, acesta nefiind singurul titular al contului respectiv, o astfel de calitate având-o și fosta sa soție, pârâta M. Foarea care, potrivit declarației martorului P. T.,dat fiind relațiile apropiate în care se află cu pârâții debitori, a și plecat în Franța după ce a divorțat de reclamant.
Este adevărat că, ulterior introducerii prezentei acțiuni, apelanții pârâți au adoptat o conduită conformă obligației ce le incumba, revenind la vechea modalitate de achitare a rentei lunare, recipisele de consemnare aflate la filele atestând că aceștia au transferat prin serviciul „western union”al băncii poștale( „la banque postale”) câte 50 euro în lunile septembrie-noiembrie 2013, sume ce au fost refuzate de către reclamant, un asemenea comportament însă, apare justificat dat fiind stresul, precum și sentimentele de incertitudine și temere pentru viață și sănătate pe care acesta le-a încercat în perioada în care pârâții debitori nu și-au îndeplinit obligația de plată a rentelor.
Obligația asumată de către debitorii pârâți prin acest contract este una indivizibilă( art.1058 c.civ) atât activ, nu numai pasiv, prin urmare, ea nu poate fi considerată îndeplinită decât dacă a fost executată complet față de toți creditorii, indiferent de valoarea bunurilor ce fac obiectul contractului și de regimul juridic al acestora(bunuri proprii sau comune, astfel fiind, chiar dacă în cauză, pârâții debitori au satisfăcut pe creditoarea pârâtă M. F., sancțiunea civilă a rezoluțiunii pentru neîndeplinirea culpabilă a obligației față de creditorul reclamant, are drept efect restituirea tuturor bunurilor ce au făcut obiectul contractului, indiferent în ce proporții au aparținut fiecărui creditor.
În temeiul considerentelor expuse și făcând aplicarea art.480 alin.1 c.pr.civ, apelul declarat de către pârâți va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.274 c.pr.civ,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul, formulat de apelanții pârâți M. (V.) M.-S., V. P., ambii domiciliați în Franța, 5 L. Village Des Bruyeres, Rive-de-Gier (42) și I. F., având CNP_, domiciliată în municipiul Drobeta Turnu Severin, Schela, ., județul M. împotriva sentinței civile nr. 460/30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin,intimat reclamant fiind M. B., având CNP_ și domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., județul. M., ca nefondat.
Obligă apelanții la plata către intimatul reclamant a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Septembrie 2014.
Președinte, A. M. | Judecător, M. C. O. | |
Grefier, L. I. |
MA/LI/6 ex.
Data:18.09.2014
Jud.fond.S. A. M.
Confidențial cod.op.2626
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2086/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 1333/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
