Uzucapiune. Decizia nr. 212/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 212/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 23-02-2012 în dosarul nr. 212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 212/R
Ședința publică de la 23 Februarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R.
Judecător C. P.
Judecător C. M.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul-reclamant I. I. împotriva sentinței civile nr.726/22.11.2011 pronunțată de Judecătoria Orșova în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. A. T. a M. Orșova- reprezentată de primar, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat V. R., pentru recurentul-reclamant, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat V. R., pentru recurentul-reclamant, a depus la dosar două chitanțe de plată a taxei de timbru în sumă totală de 220 lei și 3 lei timbru judiciar mobil.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții ridicate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, a constatat încheiate dezbaterile și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat V. R., pentru recurentul-reclamant, a solicitat admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.A arătat că, reclamantul a dobândit prin uzucapiunea de lungă durată terenul situat în pct.-ul CRIVIȚA și cu toate că acest teren este situat în zonă de Carte Funciară, sunt aplicabile dispozițiile codului civil, respectiv dreptul comun în materie și nu ale Decr.Lege 115/1938 întrucât posesia a început înainte de data intrării în vigoare a acestui decret, respectiv a Legii 241/1947 care prevede în cuprinsul art.6 că prescripțiile începute înainte de punerea în aplicare a acestei legi sunt cârmuite în ceea ce privește natura, durata și efectele lor de dispozițiile legii sub care au început.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecatoriei Orsova și înregistrată sub nr._ la data de 06.07.2011, reclamantul I. I. a chemat în judecată pârâta U. A. T. a municipiului Orșova reprezentată prin Primar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate faptul că a dobândit dreptul de proprietate prin prescripție achizitivă asupra terenului în suprafață de 2.000 mp situat în pct. „Crivița”, având ca vecini la Sud – Est – N. V., la Sud-Vest – pârâul Crivița, la Nord-Vest – C. O., la Nord – Est – pădure, prin împlinirea termenului de prescripție de 30 de ani, prevăzut de dispozițiile art. 1890 Cod civil, uzând de joncțiunea posesiilor prevăzută de art. 1860 Cod civil.
În motivarea în fapt a cererii, a arătat că a cumpărat terenul în anul 2005 printr-un înscris sub semnătură privată (chitanță de mână) de la numitul M. I. D., din Orșova, terenul fiind folosit continuu sub nume de proprietar de autorul său M. D. începând cu anul 1980, iar în continuare din anul 2005 și până în prezent îl folosește împreună cu familia sa.
A mai arătat reclamantul că terenul nu a fost înscris în Cartea funciară, fiind un teren extratabular, iar folosința lui s-a transmis prin chitanțe de vânzare-cumpărare, deoarece nu au existat acte de proprietate, posesia lui asupra acestui teren începând în anul 2005, în continuarea posesiei autorului său M. D., fiind utilă, continuă, neîntreruptă, publică și sub nume de proprietar, întreg terenul fiind delimitat prin însemne vizibile de hotar și despărțit de celelalte proprietăți vecine prin gard pe toată lungimea lui.
A mai arătat că, autorul său M. D. a avut edificată pe acest teren o construcție fără acte, pe care el a finalizat-o și finisat-o, în prezent fiind casă de locuit, construită din cărămidă și acoperită cu țiglă.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1890 și 1860 Cod civil.
Cererea a fost legal timbrata cu 531 lei taxa de timbru conform art.2 lit.b din Legea 146/1997 republicata si 3 lei timbru judiciar conform art.3 alin.2 din OG 32/1995.
Prin serviciul registratură, la data de 03.08.2011, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția conexității și lipsei procesuale pasive solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat, față de toate cererile și precizările formulate de reclamant, având în vedere și înscrisurile depuse, lipsește de la dosarul cauzei înscrisul de carte funciară pentru terenul uzucapat, pentru a se observa dacă terenul este proprietatea municipiului Orșova ori al altor persoane fizice sau juridic, arătând că numai după ce se va clarifica aspectul legat de proprietate asupra terenului se poate ști care sunt pârâții în speță și față de cine urmează a fi administrat probatoriul în cauză, drept pentru care consideră că nu au calitate procesuală pasivă.
În drept și-au întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 115-118 cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 06.09.2011, reclamantul a depus la dosar copia înscrisului sub semnătură privată întitulat „Declarație și chitanță” datat 03.08.2005, copia înscrisului sub semnătură privată întitulat „Declarație și chitanță” datat 19 aprilie 1980.
Prin încheierea de ședință din data de 06.09.2011, instanța a respins excepția de conexitate invocată de pârâtă, a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri, proba cu doi martori și proba cu expertiză.
Prin încheierea de ședință din data de 04.10.2011, instanța a conexat la prezenta cauză dosarele cu nr._ și nr._ .
În cauză au fost audiați martorii N. V. și M. C., depozițiile acestora fiind consemnate în scris, iar filele atașate la dosar.
La termenul de judecată din data de 01.11.2011 reclamantul a depus la dosar copia deciziei nr. 420/11.04.2008 a Curții de Apel Ploiești, copia deciziei nr. 259/C/17.09.2008 a Curții de Apel C. și copia deciziei nr. 443/18.05.2009 a Curții de Apel Ploiești.
Prin serviciul registratură la data de 01.11.2011 a fost depus la dosar raportul de expertiză întocmit de expert Biteș Ș., raport la care părțile nu au avut de formulat obiecțiuni.
Prin sentința civilă nr. 726/22.11.2011 Judecătoria Orșova, a respins atât excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei U. A. T. a municipiului Orșova reprezentată prin Primar, cât și acțiunea formulată de reclamantul I. I., pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductiva reclamantul I. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta U. A. T. a municipiului Orșova reprezentată prin Primar,să se constate faptul că a dobândit dreptul de proprietate prin prescripția achizitivă de 30 de ani asupra terenului în suprafață de 2.000 mp situat în pct. „Crivița”, având ca vecini la Sud – Est – N. V., la Sud-Vest – pârâul Crivița, la Nord-Vest – C. O., la Nord – Est – pădure, întemeindu-și cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 1890 Cod civil, invocând joncțiunea posesiilor prevăzută de art. 1860 Cod civil.
Martorii N. V. (fila 26 dosar) și M. C. (fila 35 dosar), audiați în cauză știu terenul din litigiu ca fiind situat în pct. „Crivița” de pe raza municipiului Orșova provenind de la numitul M. D. și cunosc că acesta a vândut această suprafață de teren reclamantului, arătând că defunctul M. D. a folosit terenul din anii 1970-1975 până în anul 2005, când, printr-un înscris sub semnătură privată, acesta a vândut terenul familiei I., care din acel moment a intrat în posesia terenului.
Raportul de expertiză întocmit în cauza de expert Biteș Ș. a identificat terenul descris de reclamant în acțiune ca fiind situat în zona ”Crivița” în extravilanul municipiului Orșova, având 2.237 mp, concluzionând că terenul este împrejmuit pe toate laturile cu gard și se află în posesia reclamantului I. I., pe acest teren reclamantul a edificat o construcție cu destinația locuință și regim de înălțime parter și mansardă, terenul nu a fost expropriat, nu este înscris în cartea funciară și figurează în evidențele Primăriei municipiului Orșova la poziția de rol a reclamantului I. I., având categoria de folosință curți, construcții, arabil și pășune cu pomi fructiferi și are valoarea de 1.119 lei.
Potrivit art. 137 alin 1 cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei U. A. T. a municipiului Orșova reprezentată prin Primar, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată, astfel încât a fost respinsă, pentru următoarele considerente:
După cum este îndeobște cunoscut, uzucapiunea este mijlocul originar de dobândire a dreptului de proprietate prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în termenul și în condițiile prevăzute de lege, ce sancționează practic pe proprietarul nediligent.
Practica judecătoreasca a fost constantă în a aprecia ca în cazul litigiilor având ca obiect uzucapiune, în condițiile în care nu se cunoaște proprietarul nediligent, acestea pot fi introduse în contradictoriu cu unitatea administrativ-teritoriala pe raza căreia se afla imobilul, aceasta având, în astfel de litigii, legitimare procesuală pasivă.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a apreciat că acțiunea astfel cum a fost formulată de reclamant este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1847 cod civil ca să se poată prescrie, se cere o posesie continua, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Deși reclamantul și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile Codului civil și implicit pe dreptul comun în materie, se apreciază că, față de probatoriul administrat și de starea de fapt existentă, uzucapiunea în sistemul codului civil nu operează, ci cea în sistem de carte funciară, guvernată de dispozițiile Decretului Lege nr.115/1938.
Astfel, potrivit art.27 alin.1 din acest act normativ, în cazul când s-au înscris fără cauză legitimă, drepturi reale, care pot fi dobândite în temeiul uzucapiunii, ele vor rămâne valabil dobândite, dacă titularul dreptului le-a posedat cu bună-credință, potrivit legii, timp de 10 ani, dispoziții legale care instituie noțiunea de uzucapiune tabulară, ce necesită ca situație premisă o înscriere în cartea funciară.
Art.28 alin.1 din același act normativ, instituie uzucapiunea extratabulară, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate, ce nu necesită ca o condiție premisă o înscriere în cartea funciară, ci doar condiția ca cel ce solicită înscrierea să fi posedat un bun nemișcător timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, așadar, singura condiție dovedirea posesiei timp de 20 ani după moartea titularului înscris.
Pe de alta parte, instanța are în vedere ca prin decizia nr.86/2007 pronunțată de Înalta Curte De Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii s-a stabilit că în situația prescripțiilor achizitive începute sub imperiul Decretului-lege nr.115/1938 și împlinite după . Legii 7/1996, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv ale Decretului-lege nr. 115/1938.
Chiar dacă terenul nu este înscris în cartea funciara așa cum a arătat reclamantul în cererea introductivă și cum a concluzionat și expertul în cuprinsul raportului de expertiză acest lucru nu are relevanță în cauză, câtă vreme în teritoriile în care a funcționat sistemul de carte funciară există unitate de reglementare și prin urmare pentru instituția pe care o analizăm nu poate fi reținută atât incidența Decretului-lege 115/1938 cât și a Codului civil întrucât Decretul lege nu face distincție între subiecții de drept cărora li se aplică dispoziția iar pe de altă parte acest act normativ are caracter special față de dispozițiile Codului civil și prin urmare se aplică cu prioritate.
Față de considerentele expuse, au fost respinse atât excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, cât și acțiunea astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, datorită faptului că instanța de fond nu a făcut o analiză temeinică a raportării stării de fapt la starea de drept, apreciind că temeiul legal al uzucapiunii în acest caz ar fi DL 115/1938 și nu dreptul comun.
Arată că deși terenul este în zona de carte funciară în cauză sunt aplicabile dispozițiile C.civ.întrucât această suprafață a fost moștenită din moși strămoși care au început posesia înainte de . Decretului Lege nr.115/1938 astfel că sunt incidente disp.art.6 din Legea nr.241/1947 și potrivit căruia prescripțiile împlinite, precum și cele începute înaintea punerii în aplicare a prezentei legi sunt cârmuite, în ce privește natura, durata și efectele lor, de dispozițiile legii sub care au început or potrivit codului austriac,art.1452 și urm.,dreptul de proprietate poate fi dobândit prin uzucapiune ca urmare a unei posesii de 30 ani condiții impuse și de art.1890 din C.civ.
Precizează că față de dispozițiile tranzitorii cuprinse în art.60 din Legea nr.7/1996 situația de fapt din cauza dedusă judecății nu se încadrează în niciuna din situațiile expuse de legiuitor pentru a fi aplicabile disp. Decretului Lege nr.115/1938 și ale deciziei nr.86/2007 pronunțată de Înalta Curte De Casație și Justiție. De altfel terenul nu este înscris în cartea funciară și apreciază recurentul că uzucapiunea chiar dacă este zonă de carte funciară se impune și în baza art.44 din Constituția României.
Referitor la joncțiunea posesiilor, cel ce invocă uzucapiunea poate să unească posesia exercitată de el cu posesia autorului său, această din urmă sintagmă fiind interpretată ca posesor anterior, fără a se confunda cu înțelesul acestui cuvânt în materie de succesiune. Arată că posesia sa se poate uni cu cea vânzătorului său și cu cea vânzătorului acestuia astfel că rezultă o posesie continuă,neîntreruptă de peste 35 ani.
În aceste condiții, în baza rolului activ, instanța de fond trebuia să verifice perioada în care a posedat fiecare din cei 3 vânzători conform înscrisurilor sub semnătură privată existente la dosar și în situația în care această stare de fapt se confirma să se pronunțe supra admisibilității acțiunii.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate tribunalul îl apreciază ca neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Uzucapiunea reprezintă acel mijloc de dobândire a dreptului de proprietate prin efectul posedării lucrului un timp determinat,astfel încât starea de fapt se transformă în starea de drept. În esența ei uzucapiunea sancționează practic proprietarul neposesor.
În sistemul C.civ. uzucapiunea, reglementată fiind de art.1890 și următoarele, presupune ca pârâtul să posede un anumit număr de ani,pentru cea de lungă durată, 30 de ani,fără nici o altă formalitate,indiferent de buna sau reaua credință a posesorului.
Nu aceleași aspecte pot fi reținute în legătură cu intervenția uzucapiunii în sistemul de Carte Funciară,cu precizarea că aceasta,în sistemul reglementat de Decretul Lege nr.115/1938, este reglementată în mod distinct de cea din sistemul C.civ.
Astfel potrivit art.27 alin.1 din Decret, în cazul când s-au înscris fără cauză legitimă, drepturi reale, care pot fi dobândite în temeiul uzucapiunii, ele vor rămâne valabil dobândite, dacă titularul dreptului le-a posedat cu bună-credință, potrivit legii, timp de 10 ani. În această reglementare,denumită tabulară, trebuie să existe o înscriere în cartea funciară,ca o condiție premisă.
Art.28 alin.1 din același act normativ,însă,instituie uzucapiunea ca mod de dobândire a dreptului de proprietate,fără înscriere în cartea funciară,cu condiția ca cel ce solicită înscrierea să fi posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară. Nefiind nevoie de o înscriere prealabilă uzucapiunea în această reglementare a fost denumită extratabulară și condiția premisă înscrierii o constituie posesia de 20 ani după moartea titularului înscris.
În legătură cu aplicarea Decretului-Lege nr.115/1938 prin R.I.L. nr.86/2007, Înalta Curte De Casație și Justiție a stabilit că în situația prescripțiilor achizitive începute sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938 și împlinite după . Legii nr. 7/1996, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv ale Decretului-lege nr. 115/1938.
Mai trebuie spus că în teritoriile în care a funcționat sistemul de carte funciară există unitate de reglementare și prin urmare pentru instituția pe care o analizăm nu poate fi reținută atât incidența Decretului-lege nr. 115/1938 cât și a C.civil întrucât Decretul lege nu face distincție între subiecții de drept cărora li se aplică dispoziția,aplicându-se așadar atât persoanelor fizice și juridice cât și statului, iar pe de altă parte acest act normativ are caracter special față de dispozițiile C.civ. și prin urmare se aplică cu prioritate.
Nu poate fi primită susținerea recurentului că posesia sa prin joncțiunea cu cea a autorilor săi se întinde în timp până înainte a aplicare Decretului-lege nr. 115/1938 întrucât din probele administrate nu a rezultat acest aspect.
Astfel martorii audiați în cauză au arătat(N. V,fil.26) că posesia numitului M. D.,autorul recurentului a început în anul 1970 iar martora M. C. a arătat că terenul a fost lucrat de familia sa din anul 1975. Este adevărat că la dosarul cauzei s-a depus și înscrisul prin care numitul M. a dobândit terenul din cauză însă niciodată în fața instanței de fond nu s-a pus în discuție momentul începerii cursului prescripției ca fiind situat înainte de . Decretului-lege nr. 115/1938.
Față de toate acestea tribunalul apreciază că în regiunile în care există carte funciară,cele în care sunt aplicabile Decretul-lege nr. 115/1938,uzucapiunea nu poate fi admisă ca mod de dobândire a proprietății decât în condițiile arătate de art.27 și 28 .faptul că terenul nu este înscris în cartea funciară nu este relevant deoarece legiuitorul, ca urmare a disp.art.27 alin.1 din lege obligă la înscriere pentru dobândirea uzucapiunii.
Pentru toate aceste motive apreciind că sentința instanței de fond este legală și temeinică iar recursul nefondat, tribunalul în baza art.312 alin.1 C.pr.civ.,îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant I. I. împotriva sentinței civile nr.726/22.11.2011 pronunțată de Judecătoria Orșova în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. A. T. a M. Orșova- reprezentată de primar, având ca obiect uzucapiune.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Februarie 2012.
Președinte, V. R. | Judecător, C. P. | Judecător, C. M. |
Grefier, M. B. |
Redactat V.R.10.03.2012
tehnoredactat M.B., Ex.2/7 pag,
jud.fond C. A.
Cod operator 2626
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 5064/2012. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Decizia nr. 352/2012. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
