Contestaţie la executare. Decizia nr. 346/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 346/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 346/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 346/2015
Ședința publică de la 04 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. L.
Judecător P. M.
Grefier C. M. P.
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamantul K. L., cu domiciliul în Murgești, ., județul M., având CNP_, împotriva Sentinței civile nr. 5108 din data de 16.11.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din 28 mai 2015, dată la care s-a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei pentru data de 4 iunie 2015, încheierea amintită făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 5108 din data de 26 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ constată următoarele:
Prin sentința atacată s-a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a deciziei nr. 956 din 09.09.2013 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală – DGV – DRV B. pentru regularizarea situației privind obligații suplimentare stabilite de controlul vamal, s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul K. L. în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și s-a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că în data de 29.10.2010, ora 16:00, Zsilagyi Z. a fost depistat în mun. Sf. G., jud. C. la volanul autoutilitarei marca F. Ducato având nr. de înmatriculare KRW 272 deținând o cantitate de 478.000 țigarete marca Bond, neintroduse în circuitul fiscal și netimbrate, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind de 269.042 lei, reprezentând taxă vamală, acciză și TVA de plată, sumă stabilită de inspectorii vamali din cadrul DJAOV C. și comunicată IPJ prin adresa nr. 6047/01.11.2010. Prejudiciul de 269.042 lei a fost stabilit pe numele contribuabililor: Zsilagyi Z. - conducătorul autoturismului marca F. Ducato - cercetat la acel moment pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 țigarete, Csoma F.-A. – cercetat la acel moment pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 țigarete, L. A. – conducătorul autoturismului marca A8 oprit lângă F. Ducato, cercetat la acel moment pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 țigarete, Ferbert I. - cercetat la acel moment pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 țigarete și K. L. – cercetat la acel moment pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 țigarete, întrucât cu ocazia controlului, lângă F. Ducato era staționat și contestatorul K. L., într-un auto VW Golf având nr. de înmatriculare MS-5855. Din probele administrate nu s-a putut stabili cu certitudine faptul că numitul K. L. a ajutat sau înlesnit în orice mod transportul țigaretelor ori că urma să beneficieze de o parte din acestea astfel că, prin rechizitoriul procurorului din 31.01.2014 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a contestatorului cu privire la infracțiunea de complicitate la deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 țigarete, complicitate la evaziune fiscală. În 09.09.2013, anterior emiterii rechizitoriului procurorului, A. a emis Decizia nr. 956/09.09.2013 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, aceasta fiindu-i comunicată contestatorului și primită sub semnătură în 12.09.2013. În 25.03.2014, ulterior emiterii rechizitoriului, A. a emis Decizia nr. 1171/25.03.2014 referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale, aceasta fiindu-i comunicată contestatorului și primită sub semnătură în 28.03.2014.
Prima instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 85, 145 alin. 1, 172, 174 Cod procedură fiscală, ale art. 703, 174 și 179 Cod procedură civilă.
Cu privire la excepția de nelegalitate a deciziei nr. 956/09.09.2013 emisă de A. – DGV – DRV B. pentru regularizarea situației privind obligații suplimentare stabilite de controlul vamal prima instanță a reținut că sintagma "poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces" utilizată de legiuitor în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu poate fi interpretată în sensul că decizia de impunere poate fi examinată pe calea procedurală a excepției de nelegalitate invocată direct în etapa contestației la executare silită, fără a mai fi necesară parcurgerea procedurii de contestare reglementată de Codul de Procedură Fiscală întrucât potrivit art. 205 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 împotriva titlului de creanță se formulează contestație administrativă, în instanță putând fi atacată, potrivit art. 218 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 numai decizia pronunțată în soluționarea contestației. Acceptarea tezei potrivit căreia legalitatea unui act administrativ fiscal ar putea fi cenzurată și în cadrul unei contestații la executare silită pe calea excepției reglementate de art. 4 din Legea nr. 554/2004, contravine principiilor fiscalității enunțate la art. 3 lit. b) certitudinea impunerii și art. 3 lit. d) eficiența impunerii din Codul Fiscal, creând premisele unei contestări sine die a titlului de creanță și, prin aceasta, a insecurității fiscale în opinia primei instanțe care apreciază că se ajunge la aceeași soluție, a inadmisibilității excepției de nelegalitate și prin efectul aplicării dispozițiilor de drept comun în materia contestației la executare, respectiv art. 712 alin 1 și 2 Cod Procedură Civilă.
Se mai reține în considerentele hotărârii atacate că deși în cadrul dosarului penal_ A. s-a constituit parte civilă numai împotriva numiților Zsilagyi Z., Csoma F.-A., L. A., Ferbert I., nu și împotriva contestatorului K. L., acesta nu înseamnă că A. a renunțat la pretențiile pe care le avea împotriva contestatorului, ci eventual că a ales să recupereze pe altă cale aceste pretenții.
Cu privire la contestația la executare, prima instanță a reținut că din analizarea probelor administrate în cauză, rezultă că procedura de executare este lipsită de vicii, având în vedere că decizia nr. 956/09.09.2013 emisă de A. – DGV – DRV B. pentru regularizarea situației privind obligații suplimentare stabilite de controlul vamal i-a fost comunicată contestatorului, fiind primită sub semnătură în 12.09.2013 și neatacată în termenul prevăzut de lege, decizia nr. 1171/25.03.2014 referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale i-a fost comunicată contestatorului, fiind primită sub semnătură în 28.03.2014 și neatacată în termenul prevăzut de lege iar somația nr._/15.04.2014 a fost comunicată contestatorului împreună cu titlul executoriu nr. 13.849/10.04.2014 după ce au expirat cele 15 zile prevăzute de lege în care contribuabilul avea posibilitatea să achite debitul.
Împotriva acestei soluții a declarat apel contestatorul solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii excepției de nelegalitate a deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 956 din 09.09.2013 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală DGV – Direcția Regională Vamală B., admiterea contestației și anularea celor 2 acte de executare silită.
În motivarea apelului se face o trecere în revistă a situației de fapt descrise de prima instanță subliniind că sumele stabilite prin deciziile nr. 956 din 09.09.2013 și 1119 din 18.02.2011 nu au o bază legală fiind infirmate prin rechizitoriul procurorului și prin pasivitatea organelor fiscale de a ataca rechizitoriul iar prejudiciul stabilit prin decizia 1119/18.02.2011 a fost achitat integral iar cel stabilit prin decizia 956 din 09.09.2013 nu îi poate fi opozabil deoarece față de contestator s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în cauza respectivă, reținându-se că fapta nu a fost comisă de contestator. Acesta mai arată că față de decizia 1171 din 25.03.2014 a formulat contestație care a fost soluționată prin decizia 985 din 17.06.2014 pe care contestatorul a atacat-o în dosarul_ aflat pe rolul Tribunalului M..
Se mai arată de către apelant că punerea în executare a deciziilor 956 din 09.09.2013 și 1171 din 25.03.2014 este abuzivă, context în care a formulat contestația la executare din cauza pendinte.
În ce privește soluția primei instanțe cu privire la excepția de nelegalitate a deciziei nr. 956 din 09.09.2013, apelantul arată că aceasta este eronată întrucât potrivit art. 4 Legea 554/2004 legalitatea unui act administrativ cu caracter individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe cale de excepție, în cazul admiterii acesteia instanța urmând să nu țină cont de actul constatat nelegal. Astfel, apelantul apreciază că excepția de nelegalitate constituie un mijloc de apărare și invocarea acestei excepții este imprescriptibilă, neputându-i-se impune termene de prescripție sau de decădere.
Apelantul mai arată că față de sumele stabilite prin decizia nr. 956 din 09.09.2013 nu a formulat contestație întrucât decizia a fost emisă în mod legal, devenind nelegală doar după întocmirea rechizitoriului, creanțele fiscale stabilite prin aceasta au fost stabilite numai pe baza faptelor reținute de IPJ C. în procesul-verbal din 29.10.2010, care au fost infirmate prin rechizitoriu, organele penale au stabilit că fapta nu a fost comisă de apelant astfel că acestuia nu îi poate fi imputat un prejudiciu, dacă prejudiciul și faptele stabilite de organele de urmărire penală în sarcina apelantului sunt infirmate, decizia organelor fiscale nu mai are o bază factuală, organele fiscale s-au constituit parte civilă cu sumele stabilite prin această decizia și față de apelant deoarece la acel moment urmărirea penală era începută și față de apelant, singurul prejudiciu ce putea fi imputat apelantului era cel stabilit prin decizia 1119 din 18.02.2011 dar acesta a fost recuperat iar potrivit art. 214 alin. 4 Cod procedură fiscală hotărârea definitivă a instanței penale prin care soluționează acțiunea civilă este opozabilă organelor fiscale, prin neatacarea rechizitoriului, acesta a dobândit putere de lucru judecat, nu era necesară atacarea deciziei din moment ce era judecată de către o instanță penală iar de la data emiterii rechizitoriului decizia a cărei nelegalitate s-a invocat nu mai produce efecte față de apelant.
Privitor la admisibilitatea contestației la executare apelantul arată că nu a contestat procedura executării în sine ci legalitatea creanței fiscale care a stat la baza emiterii titlului executoriu și a somației. Apelantul invocă Decizia nr. 14 din 05.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit căreia pe calea contestației la titlul executoriu fiscal adresată instanței de executare pot fi cerute nu numai lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului ci se pot invoca și apărări de fond cu privire la însăși validitatea creanței fiscale și arată că dacă se va trece peste acest argument, prejudiciul cauzat prin comiterea infracțiunii din data de 27.01.2011 a fost recuperat integral, astfel că sumele nu mai sunt datorate.
Apelul a fost timbrat, la solicitarea instanței cu taxă judiciară de timbru în sumă de 500 lei (f. 17).
La data de 16 martie 2015 intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală.
În motivarea întâmpinării intimata a reiterat susținerile din fața primei instanțe și conținutul hotărârii atacate.
La data de 02 aprilie 2015 apelantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat solicitările și susținerile cuprinse în declarația de apel.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin raportare la motivele de apel invocate și din oficiu, în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul apreciază că apelul declarat de contestatorul K. L. este nefondat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Analizând cu prioritate aspectele legate de excepția de nelegalitate a deciziei nr. 956 din 09.09.2013, instanța reține că potrivit art. 4 alin. 1 din Legea 554/2004 „legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza”.
Reținem că, în condițiile în care dosarul_ are ca obiect contestație la executare, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 712 alin. 2 Cod procedură civilă care dispune că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac. În cazul de față titlul executoriu atacat este emis în baza deciziei nr. 956 din 09.09.2013 de regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 956 din 09.09.2013 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală – DGV – DRV B.. Prin urmare sunt aplicabile dispozițiile art. 205 din același act normativ care prevăd că împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii.
Rezultă așadar că în ceea ce privește titlul de creanță reprezentat de decizia 956 din 09.09.2013, putea fi atacat pe o altă cale, astfel încât apărările pe fond nu pot fi valorificate în cadrul unei contestații la executare nici pe cale principală și nici pe calea unei de excepții de nelegalitate.
Raportat la obiectul excepției de nelegalitate se reține că potrivit art. 218 alin. 2 din OG 92/2003 deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii. Așadar în ceea ce privește actele administrative cu caracter fiscal obiectul sesizării instanței este limitat la soluția dată în calea administrativă de atac astfel încât titlul de creanță fiscal nu poate fi atacat separat, acesta fiind supus analizei instanței de judecată doar prin prisma soluției date contestației administrative. Din această perspectivă, în condițiile în care titlul de creanță nu poate fi analizat pe calea unei acțiuni directe în contencios administrativ, acesta nu poate face nici obiectul unei excepții de nelegalitate. Faptul că acțiunile întemeiate pe art. 4 alin. 1 din Legea 554/2004 nu sunt supuse procedurii prealabile instituite de art. 7 din același act normativ nu are relevanță în cauză întrucât dispozițiile Codului de procedură fiscală instituie o cale administrativă de atac și precizează expres actele care pot face obiectul sesizării instanței.
Mai mult decât atât, chiar și în situația în care excepția de nelegalitate ar fi, în mod absolut ipotetic, admisă, soluția nu ar putea influența în nici un fel soluția din cauza pendinte, întrucât, în cazul admiterii excepției de nelegalitate a deciziei 956 din 09.09.2013 instanța ar urma să pronunțe soluția înlăturând actul respectiv, iar în cauză, decizia atacată cu excepția de nelegalitate de către apelantul contestator nu are influență asupra executării silite pornite în cauză, contestația la executare vizând, astfel cum rezultă din conținutul contestației la executare, somația de plată și titlul executoriu, a căror anulare a solicitat-o în mod expres. Chiar dacă, ulterior, prin declarația de apel contestatorul își revizuiește poziția procesuală arătând că nu a contestat procedura executării în sine ci legalitatea creanței fiscale care a stat la baza emiterii titlului executoriu și a somației, această modificare a cererii introductive de instanță prin declarația de apel nu poate fi primită, reținem că potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală legalitatea creanței fiscale nu poate fi contestată decât în procedura expres prevăzută de art. 205, astfel cum anterior s-a arătat
Față de cele ce preced, instanța constată caracterul inadmisibil al excepției de nelegalitate invocată de apelantul K. L. urmând a o respinge ca atare.
În ce privește fondul cauzei, reținem că apelantul deși a solicitat și anularea celor două acte de executare silită s-a rezumat la a motiva dosar criticile aduse soluție privind excepția de nelegalitate a deciziei de regularizare a situației privind obligațiile fiscale suplimentare, astfel că analizând din oficiu aspectele de ordine publică ale hotărârii atacate, constatăm că aceasta corespunde sub toate aspectele cerințelor legale și ne însușim considerentele acesteia cu adăugirile de mai sus.
Pentru toate aceste considerente, vom respinge ca nefondat apelul formulat de contestatorul K. L. împotriva sentinței civile nr. 5108 din 26 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Tîrgu-M. în dosar_ constatând că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de contestatorul K. L. cu domiciliul în Murgești, ., județul M., având CNP_, împotriva sentinței civile nr. 5108 din data de 26 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței la data de 04 iunie 2015.
Președinte, M. L. | Judecător, P. M. | |
Grefier, C. M. P. |
Red.M.L./Dact. M.L.
2 ex./24 Iunie 2015
Judecător fond: A. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 883/2015. Tribunalul MUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 340/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
