Obligaţie de a face. Decizia nr. 800/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 800/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 800/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ NR.800
Ședința publică de la 03 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Judecător E. O.
Grefier C. S.
Pe rol fiind rejudecarea cererii formulate de apelantul-reclamant D. M. cu domiciliul în Sighișoara, .. 19A, jud. M., în contradictoriu cu M. M., cu domiciliul în Sighișoara, .. 19A, jud. M., ca urmare a admiterii apelului declarat de apelantul D. M. împotriva sentinței civile nr. 1649 din data de 10.12.2014, pronunțată de Judecătoria Sighișoara, anulării hotărârii atacate și rejudecării fondului.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în apel ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 19 noiembrie 2015, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 26 noiembrie 2015 și apoi pentru data de azi, încheieri care fac parte integrantă din prezenta.
TRIBUNALUL,
Deliberând, constată următoarele:
Prin DECIZIA CIVILĂ Nr. 287/2015, pronunțată din data de 19 mai 2015, a fost admis apelul formulat de D. M., fiind anulată sentința civilă nr. 1649/10.12.2014, pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei Sighișoara, stabilindu-se termen pentru rejudecarea fondului.
În considerentele deciziei, s-a reținut că prima instanță a judecat cauza ca fiind o acțiune în revendicare, din expunere de motive a sentinței atacate nereieșind că s-a făcut o analiză și în ceea ce privește petitul de grănițuire – delimitare cum l-a numit reclamantul, cu atât mai multe cu cât de soluționarea acestui petit ar fi depins și soluționarea cererii de revendicare.
Chiar dacă reclamantul nu a indicat temeiul în drept al cerii sale, din expunere de motive care se regăsește atât în cererea introductivă cât și în precizarea pe care a formulat-o, reiese cu evidență că acestea a înțeles să solicit și stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți.
Cu ocazia rejudecării fondului, în sensul celor dispuse prin decizia de anulare a hotărârii primei instanțe, au fost audiați matorii Șordean M. și P. V., fiind primită din partea Primăriei Sighișoara Adresa nr. 23.380/IX/15.10.2015 prin care s-a comunicat faptul că nu a fost eliberată nicio autorizație de construire pentru edificarea unui gard despărțitor între proprietățile de la numerele administrative nr. 19 și 19A de pe .>
Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 1120/02.04.1997, reclamantul D. M., i-a vândut pârâtei M. M. terenul în suprafață de 100 m.p., înscris în CF nr. 9678, nr. top. 1666/3.
Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în fața primei instanțe de către expertul Tvers I., instanța a reținut că imobilul ce aparține reclamantului D. M. este înscris sun nr. top 1666/1 și 1666/2 și are o suprafață totală de 274 mp. În realitate, acesta folosește doar o suprafață de 256 mp, cu 18 mp mai mică decât cea înscrisă în cartea funciară.
Din cuprinsul aceluiași raport, instanța a reținut că imobilul pârâtei este înscris în C.F. sub nr. top 1666/3 cu o suprafață de 100 mp. În realitate, aceasta folosește însă 131 mp, așadar cu 31 mp mai mult decât suprafața înscrisă în C.F..
Expertul a concluzionat că: „diferența de 18 mp, (274mp – 256 mp), se regăsește în terenul folosit de pârâtă.
Aceleași concluzii au fost menținute inclusiv prin completarea la raportul de expertiză inițial, specialistul arătând că „diferența de teren dintre cele două loturi, este rezultată în urma dezmembrării celor două loturi”, cu precizarea că „în timp, atât reclamantul cât și pârâta au luat în folosință câte o suprafață și din terenul cu nr. top 1667”. În acest sens trebuie interpretate concluziile expertului referitoare la faptul că terenul reclamantului s-a diminuat în timp datorită unor alunecări de teren. Așadar, în condițiile în care ambele părți au luat în folosință parte din nr. top învecinat, diminuarea suprafeței se referă ca urmare a alunecărilor de teren trebuie raportată la situația reală de carte funciară.
De asemenea, martora Șordean M. a declarat faptul că în jurul anului 1990 pârâta a edificat gardul de scândură identificat de expert ca fiind construit cu nerespectarea suprafețelor reale din cartea funciară și că „anterior edificării gardului…, proprietățile nu erau delimitate de nici un semn vizibil”.
În acest context, instanța va înlătura din analiza materialului probator depoziția martorului P. V., constatând totodată că martorul a relevat aspecte incerte (în opinia mea acest gard este aproximativ pe vechiul aliniament al fostei delimitări). Chiar acceptând existența unei vechi delimitări, această delimitare este lipsită de relevanță în cauză, atâta timp cât s-a stabilit prin măsurători topografice faptul că această delimitare nu este în concordanță cu situația de carte funciară.
Potrivit art. 480 Cod civil, Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, însa in limitele determinate de lege.
Acțiunea în revendicare reprezintă astfel mijlocul juridic de apărare a dreptului de proprietate și reprezintă acțiunea in justiție aflată la îndemâna proprietarului bunului împotriva posesorului sau împotriva altei persoane care deține bunul respectiv, fără drept.
Având în vedere toate aceste considerente, tribunalul urmează a admite doar în parte, în limita suprafeței de 18 mp stabilită de către expert, acțiunea formulată de reclamantul D. M., obligând pe pârâta M. M. să procedeze la desființarea gardului relevat pe linia 13-8 din anexa 3 a raportului de expertiză întocmit în cauză de către ing. Tvers I..
De asemenea, va obliga pe pârâta M. M. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 18 mp teren identificată prin punctele 13-M-N-P-R-T-8 în anexa 3 a aceluiași raport de expertiză, raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă, va obliga pe pârâta M. M. să plătească reclamantului D. M. suma de 4.369 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, sumă ce reprezintă contravaloarea taxelor judiciare de timbru în primă instanță și apel și a onorariilor expertului și a avocatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul D. M. cu domiciliul în Sighișoara, .. 19A, jud. M., în contradictoriu cu M. M., cu domiciliul în Sighișoara, .. 19A, jud. M. și în consecință:
Obligă pe pârâta M. M. să procedeze la desființarea gardului relevat pe linia 13-8 din anexa 3 a raportului de expertiză întocmit în cauză de către ing. Tvers I..
Obligă pe pârâta M. M. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 18 mp teren identificat prin punctele 13-M-N-P-R-T-8 în anexa 3 a raportului de expertiză întocmit în cauză de către ing. Tvers I.- raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Obligă pe pârâta M. M. să plătească reclamantului D. M. suma de 4.369 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 decembrie 2015.
Președinte, M. M. | Judecător, E. O. | |
Grefier, C. S. |
Red./Tehnored.E.O./29.12.2015
Listat C.Ș./29.12.2015
4 pag/4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 340/2015. Tribunalul MUREŞ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 801/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
