Contestaţie la executare. Decizia nr. 340/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 340/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 340/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 340/2015
Ședința publică de la 04 iunie 2015
Completul constituit din:
Președinte, L. D.
Judecător, M. F.
Grefier, M. T.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul A. M. C., având CNP_, cu domiciliul în Iernut, Piața 1 Decembrie 1918, ., . împotriva sentinței civile nr. 778/12.12.2014, pronunțate de Judecătoria Târnăveni, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților atât la prima cât și la a doua strigare a cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Fiind primul termen de judecată instanța procedează, în temeiul art. 131 Cod procedură civilă, la verificarea din oficiu a competenței și constată în temeiul art.95 pct.2 Cod procedură civilă că este competentă sub toate aspectele să soluționeze prezenta cauză.
Se constată, de asemenea, că apelul formulat a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 112,50 lei (fila 11).
De asemenea, constatând că a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă (fila 18) instanța va proceda la judecarea cauzei.
Instanța invocă din oficiu excepția tardivității cererii de apel și reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 778 din data de 12.12.2014 pronunțată de Judecătoria Tîrnăveni în dosarul nr._ , s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul Apoltan M. C. în contradictoriu cu intimata Administrația Generală Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M..
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/21.02.2013 PFA A. M. C. a fost sancționată contravențional cu suma de 10.000 lei. Prin sentința civilă nr. 858/2013 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosar nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de PFA A. M. C. împotriva acestui proces verbal. Ca urmare, intimata deschis dosarul de executare nr._/26/_ /_, fiind emise titlul executoriu nr._ (fila 7) și somația nr. 26/_ /_ (fila 6) pe numele contestatorului.
A fost reținută incidența art. 20 alin. 1 și 2 din OG nr. 92/2003 și art. 31 din OUG nr. 44/2008, apreciindu-se că din textele legale arătate rezultă că, deși patrimoniile PFA nu se confundă cu patrimoniile reprezentanților totuși reprezentanții PFA răspund cu patrimoniul lor pentru datoriile contractate în exploatarea întreprinderii dacă patrimoniul de afectațiune nu este constituit sau este insuficient pentru stingerea datoriilor. Astfel, sunt neîntemeiate susținerile contestatorului conform cărora intimatul nu trebuia să se îndrepte pentru recuperarea creanței și asupra patrimoniului său deoarece creanța aparține societății pe care o reprezintă.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel contestatorul Apoltan M. C., solicitând schimbarea în tot a sentinței, admiterea contestației, anularea formelor de executare efectuate de intimata, somația și titlul executoriu din 28.03.2014. A solicitat și cheltuieli de judecată, taxa de timbru.
Acesta a apreciat că la baza emiterii actelor de executare contestate u a stat un titlu executoriu care să îl privească și care să îi fie comunicat, pentru a putea să îl conteste. Intimata a făcut o confuzie între prevederile aplicabile persoanei fizice și cele aplicabile P.F.A.-urilor, fiind încălcate dispozițiile art. 20 din O.U.G nr. 44/2008 și art. 176 C. pr. fiscală.
A mai susținut că intimata nu a înțeles că între persoana fizică și persoana fizică autorizată nu există echivalență, acestea fiind reglementate de acte normative diferite.
Apelantul apreciază că legiuitorul când a instituit răspunderea cu întregul patrimoniul conform art. 20 din O.U.G. nr. 44/2008 a avut în vedere patrimoniul persoanei fizice autorizate.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat. Aceasta a apreciat că au fost respectate dispozițiile art. 141 din O.U.G. nr. 92/2003, fiind invocate și dispozițiile O.U.G. nr. 44/2008.
La termenul de judecată din data de 04.06.2015, tribunalul a invocat, din oficiu, excepția tardivității formulării apelului dedus spre judecată.
Deliberând asupra excepției tardivității formulării apelului, tribunalul o constată întemeiată, pentru motivele care vor fi arătate în continuare.
Comunicarea sentințe civile apelate s-a realizat la domiciliul indicat al contestatorului, conform dovezii de comunicare aflate la fila nr. 76 din dosarul primei instanțe, hotărârea fiind recepționată de A. D., persoana majoră din familie sau care locuiește cu destinatarul.
Calea de atac dedusă spre soluționare a fost înregistrată de către contestator la Judecătoria Tîrnăveni, la data de 06.2._, conform datei menționate pe prima pagină a cererii de apel. Declararea căii de atac nu s-a făcut prin poștă, ci prin fax, în data de 05.02.2015
Potrivit art. 713 alin. 1 din codul de procedură civilă (forma în vigoare la momentul introducerii contestației), contestația se introduce la instanța de executare.
Totodată, potrivit art. 717 alin. 1 din Codul de procedură civilă, hotărârea pronunțată cu privire la contestație poate fi atacată numai cu apel, cu excepția hotărârilor pronunțate în temeiul art. 711 alin. 4 și art. 714 alin. 4 care pot fi atacate în condițiile dreptului comun. Hotărârea apelată nu se încadrează în niciuna dintre situațiile de excepție indicate mai sus. În privința termenului în care se exercită calea de atac a apelului dispozițiile art. 650 alin. 3 din Codul de procedură civilă stipulează (forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată) că hotărârile pronunțate de instanța de executare sunt executorii și pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Rezultă așadar, prin interpretarea sistematică a acestor texte de lege, că legiuitorul a înțeles să instituie un regim juridic derogator de la dreptul comun pentru exercitarea căii de atac împotriva hotărârii prin care prima instanță a soluționat contestația la executare, sens în care, această cale de atac este numai apelul și se poate exercita într-un termen de 10 zile de la comunicare.
Nu în ultimul rând, în conformitate cu prevederile art. 181 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația din speță, rezultă că termenul de 10 zile stabilit de lege pentru exercitarea prezentului apel a început să curgă la data comunicării hotărârii (14.01.2015) și s-a împlinit la data de 26.1.2015.
Or, introducerea apelului la data de 05.02.2015 s-a făcut cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, adică în mod tardiv.
Deși, în hotărârea de primă instanță se menționează că sentința judecătoriei este atacabilă cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, o asemenea mențiune cuprinsă în hotărâre nu este de natură să conducă la modificarea dispozițiilor legale în materie, care sunt suficient de clare, previzibile și lipsite de caracter interpretabil. Judecătorul de primă instanță nu are printre abilitările conferite de lege, pe aceea de a acorda părților o anumită cale de atac și nici nu este îndreptățit să stabilească, prin voință proprie, un termen în care calea de atac trebuie exercitată. Mențiunea din dispozitivul sentinței referitoare la aceste aspecte are numai un caracter informativ pentru părți, dar întotdeauna, calea de atac și termenul de exercitare a acesteia sunt date de lege, nicidecum de judecător. În ipoteza concretă, acel paragraf din dispozitivul sentinței este în mod evident afectat de o eroare materială, termenul de 30 zile fiind termenul general pentru exercitarea apelului, de la care s-a derogat prin dispoziția specială. Or, prezența în cuprinsul hotărârii judecătorești a unei simple și evidente erori materiale (sau chiar a unei erori de judecată) nu este de natură să creeze în patrimoniul părților drepturi procesuale pe care nu le-au avut niciodată.
Ca atare, chiar dacă în hotărârea judecătorească atacată s-a menționat că termenul de exercitare a căii de atac este de 30 zile, efectul unei astfel de mențiuni nu poate fi acela de acordare a unui termen de declarare a apelului mai mare decât cel prevăzut de lege, întrucât în caz contrar s-ar încălca principiul legalității căilor de atac, precum și un principiu vechi aplicabil destinatarului reglementării și anume, nemo censetur ignorare legem.
Pentru toate considerentele expuse mai sus se va admite excepția invocată din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității declarării apelului, invocată de instanță.
Respinge ca tardiv apelul declarat de contestatorul A. M. C. (CNP_, cu domiciliul în Iernut, Piața 1 Decembrie 1918, ., .), împotriva sentinței civile nr. 778/12.12.2014 pronunțate de Judecătoria Târnăveni, în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04.06.2015.
Președinte, L. D. | Judecător, M. F. | |
Grefier, M. T. |
Red./tehnored. M.F.
2 ex, 12.06.2015
Jud. fond, V. T.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 346/2015. Tribunalul MUREŞ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 800/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
