Pretenţii. Decizia nr. 331/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 331/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 331/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 331/2015
Ședința publică din data de 28 mai 2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. B.
Judecător: P. M.
Grefier: G. O.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul pârât K. C. A., având CNP_, cu domiciliul procesual ales în Tg-M., ., jud. M., împotriva sentinței civilă nr. 4407 din data de 22 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosar nr._ .
Fără citarea părților
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 21 mai 2015, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi, 28mai 2015.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 4407 din 22 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu M. s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență Târgu M., în contradictoriu cu pârâtul K. C. A. și a fost obligat acesta la plata către reclamantă a sumei de 2.085,59 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate numitelor M. A. și R. A., în perioada 21.05._10, cu dobânda legală, calculată de la data externării persoanelor vătămate și până la plata efectivă a debitului de către pârât. Prin aceeași hotărâre s-a respins capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut că la data de 21.05.2010, aflându-se la volanul autoturismului marca Dacia L., pe drumul național dinspre localitatea Band spre Târgu M., în încercarea de a efectua depășirea unui camion, pârâtul a intrat frontal într-un alt autoturism marca Dacia 1310, ce se deplasa pe celălalt sens, în care se aflau numiții M. G. A., M. A. și R. A., astfel cum rezultă din rechizitoriul din 30.10.2012 întocmit de către P. de pe lângă Judecătoria Târgu M.. În urma impactului, cele trei persoane au suferit vătămări corporale ce au necesitat îngrijiri medicale suportate de către reclamantă.
Prin sentința penală nr._/320/2012 din 18.04.2013 a Judecătoriei Târgu M., s-a dispus încetarea procesului penal împotriva pârâtului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b din vechiul cod de procedură penală, ca urmare a împăcării acestuia cu partea vătămată M. G. A.. De asemenea, prin această sentință a fost respinsă acțiunea civilă formulată de către reclamant împotriva pârâtului, inculpat în procesul penal, pentru recuperarea cheltuielilor medicale ocazionate cu ceilalți doi pasageri ai autoturismului marca Dacia 1310, întrucât aceste două persoane, M. A. și R. A., nu aveau calitatea de părți în procesul penal, ci doar de martori, ca urmare a faptului că vătămările corporale produse în urma incidentului din 21.05.2010 nu au necesitat un număr minim de îngrijiri medicale pentru a avea relevanță penală.
S-a mai constatat de către instanță că numitele M. A. și R. A. au fost duse la S. C. Județean de Urgență Târgu M., fiind diagnosticate cu Politraumatism prin accident rutier. TCC minor. Contuzie sternală forte. Contuzie abdominală. și respectiv cu Politraumatism prin accident rutier. Contuzie toracică. Contuzie abdominală. Suspect ruptură de organ parenchimatos în doi timpi, unde au beneficiat de servicii medicale în valoare de 277, 24 lei și, respectiv, de 437,74 lei. Ulterior, acestea au fost internate în perioada 21.05.2010 – 24.05.2010 la Secția Clinică Chirurgie Generală I, fiecare cu același diagnostic, unde au beneficiat de servicii medicale, contravaloarea acestora fiind în sumă de 584,14 lei și, respectiv, de 796,47 lei.
Instanța a mai reținut că potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată”.
Întrucât fapta dedusă judecății, respectiv accidentul rutier, s-a produs la 21.05.2010, s-a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod civil, conform prevederilor art . 3 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a noului Cod civil.
Răspunderea civilă delictuală se concretizează într-o obligație de reparare a unui prejudiciu cauzat printr-o faptă ilicită. Fapta ilicita declanșează o răspundere civila delictuală, al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat. Conform art. 998 din vechiul Cod civil, incident în cauză față de data săvârșirii faptei: „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar conform art. 999 din același cod „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela care a cauzat prin neglijența sau imprudența sa”.
Astfel, în lumina dispozițiilor legale mai sus arătate, instanța a reținut că pentru angajarea răspunderii civile delictuale legea cere îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu precum și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat, condiții care sunt îndeplinite în cauză.
De asemenea, conform art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății (forma în vigoare la acea dată), persoanele care aduc prejudicii sau daune sănătății altei persoane sunt obligate să suporte cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată. Prin urmare, în aceste cazuri potrivit legii obligația de reparație incumbă pârâtului.
Prin prisma dispozițiilor legale iterate mai sus, instanța a constatat că pârâtul, prin fapta sa culpabilă de a nu respecta regulile de circulație din data de 21.05.2010 în timp ce conducea autoturismul marca Dacia L., a cauzat daune sănătății numitelor M. A. și R. A., de a căror îngrijire s-a ocupat reclamantul, suportând costurile ocazionate de asistența medicală acordată.
Astfel, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, respectiv că fapta ilicită a acestuia de nerespectare a regulilor de circulație rutieră săvârșită cu forma de vinovăție a culpei a cauzat vătămări numitelor M. A. și R. A., ce au necesitat îngrijiri medicale în cuantum de 2.085,59 lei, suportate de către reclamant fără ca acestea să fie restituite.
Pe cale de consecință, reținând și existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul suferit de către reclamant, instanța a admis cererea reclamantului și a obligat pârâtul la plata sumei de 2.085,59 lei, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată de Spitalului C. Județean de Urgență Tîrgu M..
De asemenea, reținând că obligația sa de plată decurge din lege, respectiv din art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, a obligat pârâtul și la plata dobânzii legale, calculată la debitul principal, de la data externării persoanelor vătămate și până la plata efectivă a datoriei.
Împotriva hotărârii a declarat aepl pârâtul cerând ca în urma admiterii acestuia, în principal să se caseze hotărârea și să se trimită cauza spre reudecare la prima instanță, urmând ă fie citat în cauză și asigurătorul pârâtului, S.C. Uniqa Asigurări S.A. iar în subsidiar să se modifice hotărârea în sensul respingerii acțiunii exercitate de reclamant. S-a cerut și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea căii de atac s-a arătat că hotărârea pronunțată de judecătorie este nelegală și netemeinică.
În primul rând s-a susținut că instanța de fond a omis să introducă în cauză asigurătorul pârâtului, S.C. Uniqa Asigurări S.A., conform art. 13, 14 din Cod de procedură civilă.
În al doilea rând s-a susținut că instanțele de judecată au soluționat definitiv, în cadrul procesului penal, latura civilă a cauzei în ceea ce privește pretențiile reclamantului. În această situație, ținând seama că există hotărâri definitive și irevocabile în privința pretențiilor reclamantului apelantul a invocat excepția autorității și puterii de lucru judecat, conform art. 430 și umătoarele din Codul de procedură civilă.
S-a precizat că hotărârile penale au autoritate de lucru judecat în procesele civile în situația în care acțiunile civile pentru repararea pagubelor cauzate din săvârșirea infracțiunilor sunt exercitate după judecarea cauzei penale, cu referire la existența faptei, persoana care a săvârșit-o și vinovăția acesteia.
Intimatul a depus întâmpinare cerând respingerea apelului ca nefondat.
Legat de prima critică s-a arătat că unitățile medicale au atât dreptul, potrivit art. 313 alin. 1, teza I și II din Legea nr. 95/2006, cât și obligația, conform art. 313 alin. 2 din legea nr. 95/2006, de a recupera de la persoanele vinovate contravaloarea serviciilor medicale prestate persoanelor vătămate prin faptele persoanelor respective.
S-a mai susținut că pârâtul apelant nu a formulat apărări pe fondul cauzei și nu a chemat în garanție asigurătorul. S-a învederat instanței de recurs că potrivit deciziei nr. 1/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție asiguratorul de răspundere civilă oligatorie auto răspunde alături de inculpat, în limita sumei stabilite prin lege și nu pentru inculpat.
Referitor la cea de-a doua critică, privind autoritatea de lucru judecat s-a susținut că aceasta este nefondată. S-a precizat că potrivit art. 27 alin. 2 Cod de procedură civilă, „Persoana vătămată sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civilă în procesul penal, pot introduce acțiune la instanța civilă dacă, prin hotărâre definitivă, instanța penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă. Probele administrate în cursul procesului penal pot fi folosite în fața instanței civile”. De asemenea intimata a arătat că în conformitate cu art. 27 alin. 1 Cod de procedură civilă „Hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanmței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o. Instanța civilă nu este legată de hotărârea definitivăde achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite”.
Prin hotărârea penală invocată în cauză s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de reclamant și a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de spitalizare pentru partea vătămată M. G. A..
Legat de pretențiile reprezentând cheltuielile cu asistența medicală acordată persoanelor vătămate M. A. și R. A. s-a precizat în hotărârea penală că „nu va putea acorda despăgubiri în ceea ce privește pretențiile pe care această parte civilă le-ar înfățișa pentru îngrijirile medicale acordate numitelor M. A. și R. A., câtă vreme cercetarea faptelor pretinse a fi săvârșite împotriva acestor două persoane nu au nicio legătură cu prezenta judecată, ele nu fac parte componentă a cadrului procesual și ca atare, nici pretențiile civile formulate de partea civilă S. C. Județean de Urgență Târgu M., pentru îngrijirile medicale pe care le-a acordat lor nu pot fi analizate în fond, sub aspectul temeiniciei”. Cu alte cuvinte, instanța penală a lăsat nesoluționată latura civilă, sub aspectul acestor pretenții, fără a exclude însă răspunderea civilă delictuală.
Verificând, în limitele declarației de apel, stabilirea situației de fapt și modul de aplicare a legii de către prima instanță, tribunalul apreciază că apelul declarat este nefondat.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile legale referitoare la răspunderea civilă delictuală cuprinse în Codul civil și pe prevederile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Conform art. 313 alin. 1 din acest act normativ „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, precum și daune sănătății propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată”.
Chiar dacă în cauză nu a fost citat asigurătorul, potrivit art. 54 alin. 4 din Legea nr. 1356/1995 privind asigurările și reasigurările în România, necitarea acestuia nu poate atrage nulitatea hotărârii. Art. 57 alin. 1 din același act normativ arată că „Drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Aceste drepturi se pot exercita și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei”.
Pe de altă parte pârâtul apelant putea formula o cerere de chemare în garanție împotriva asigurătorului său, persoana răspunzătoare de producerea pagubei având obligația de a se apăra în proces, obligație prevăzută expres de art. 54 alin. 4, teza I-a din Legea nr. 136/1995.
În privința celei de-a doua critici formulate, legate de existența autorității de lucru judecat, chestiunea în litigiu fiind definitiv soluționată de instanța penală, în opinia apelantului, susținerea acestuia este nefondată.
În prezenta cerere reclamantul S. C. Județean de Urgență Tâgu M. a cerut obligarea pârâtului la plata de despăgubiri reprezentând cheltuieli cu asistența medicală acordată victimelor accidentului de circulație, numitele M. A. și R. A., pârâtul fiind auorul faptei ilicite.
Din considerentele hotărârii penale reiese cu claritate că pretenția reclamantului din prezenta cauză, care în procesul penal s-a constituit parte civilă, a rămas nesoluționată întrucât cele două persoane vătămate nu au avut nicio calitate în procesul penal. Motivul pentru care cererea reclamantului nu a fost soluționată în procesul penal a fost amplu dezvoltat în motivarea hotărârii ( fila 6, paragrafele 2-4 ). În această situație nu se poate susține că există autoritate de lucru judecat.
Alte aspecte soluționate definitiv de instanța penală se impun cu putere de lcuru judecat în procesul civil: existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o.
Instanța de fond a analizat îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale și a apreciat că acestea subzistă și justifică obligarea pârâtului la plata de despăgubiri. De altfel apelantul nu a criticat din acest punct de vedere hotărârea pronunțată.
Urmează astfel ca în baza art. 480 Cod de procedură civilă să se respingă ca nefondat apelul declarat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul K. C. A., având CNP_, cu domiciliul procesual ales în Tg-M., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 4407 din 22 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu M..
Definitivă.
Pronunțată azi 28 mai 2015 prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.
Președinte, A. B. | Judecător, P. M. | |
Grefier, G. O. Fiind plecată în concediu de odihnă, semnează P.-grefier C. S. |
Red./Tehnored./A.B.
Listat/S.D.4 ex./23.07.2015
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 754/2015. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 128/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
