Contestaţie la executare. Decizia nr. 189/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 189/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 189/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 189/2015
Ședința publică din data de 24 septembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: P. M.
Judecător: A. T.
Judecător: A. B.
Grefier: S. D.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta . M., cu sediul în Copșa M., ., jud. Sibiu și cu sediul profesional în București, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr. 298 din data de 05 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta recurentei .. C. E., lipsă fiind reprezentanții legali ai intimaților B. E. Judecătoresc T. V. P. și 90’ C.. I. SRL prin lichidator Coreli Insolv IPURL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentanta recurentei depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială, chitanța în cuantum de 97 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
În baza art. 390 Cod procedură civilă, instanța întreabă părțile dacă au cereri prealabile sau excepții de invocat.
Reprezentanta recurentului arată că nu are cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat.
Instanța, față de natura juridică a titlului executoriu care se pune în executare, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului M..
Reprezentanta recurentului solicită instanței respingerea excepției. Consideră că nu este un litigiu comercial.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 298 din data de 05 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._ , s-a admis excepția tardivității contestației la executare și pe cale de consecință, s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea . M., în contradictoriu cu intimata . I. SRL prin lichidator judiciar Coreli Insolv I.P.U.R.L.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea . M., solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei în rejudecare la prima instanță, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din data de 24.09.2015, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Tribunalului M. și a rămas în pronunțare asupra acesteia.
Deliberând asupra excepției necompetenței materiale invocate din oficiu, tribunalul o constată întemeiată, pentru motivele care vor fi arătate în continuare.
Prezenta pricină poartă între două societăți comerciale, care au în mod evident calitatea de comerciant, în sensul vechiului Cod comercial. În actuala reglementare, persoanele juridice cu pricina au calitatea de profesionist.
Mai mult decât atât, raportul juridic pe care se fundamentează chestiunile discutate în prezenta contestație la executare silită își are originea într-un titlu executoriu reprezentat de o hotărâre arbitrală comercială pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Sibiu (hotărârea nr. 2/10.04.2013), fiind vorba despre un drept de creanță consfințit în anumite facturi emise între aceste societăți și care consemnau operațiuni juridice de vânzare-cumpărare de mărfuri. Pe cale de consecință, suntem într-o procedură în care se critică anumite acte de executare silită, executare ce are la bază un titlu executoriu comercial.
Prin urmare, litigiul ce se desfășoară este un litigiu comercial (potrivit vechii reglementări), întrucât se întemeiază pe un raport juridic de același tip, iar în contextul reglementării civile actuale este un litigiu în între profesioniști, ce reclamă o specializare de natura celei acordate în trecut în competența vechilor tribunale comerciale (în prezent denumite tribunale specializate). Comercialitatea sau specializarea la care ne-am referit anterior decurge din faptul că operațiunea juridică pe care se fundamentează executarea silită contestată în prezenta cauză izvorăște dintr-o hotărâre arbitrală comercială.
Mai reținem, în acord cu considerentele deciziei nr. XV din 5 februarie 2007 pronunțate în interesul legii de instanța supremă, că față de principiul specializării, este firesc ca, atunci când contestația la executare propriu-zisă sau contestația la titlu vizează un titlu emis în materie comercială, acestea să se îndrepte la secția comercială - dacă aceasta există - a instanței competente. Deși Înalta Curte de Casație și Justiție, prin dispozitivul deciziei nr. XV s-a pronunțat asupra competenței soluționării cauzelor care au ca obiect contestația la executare ce vizează lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, natura litigiului nu este lipsită de relevanță nici în cazul unei contestații la executare propriu-zise. În condițiile în care urmărirea poartă între două societăți comerciale, în baza unui titlu executoriu de natură comercială (cum este și în cazul de față, fiind vorba de o hotărâre arbitrală comercială) este evidentă natura comercială a litigiului în conformitate cu vechea reglementare și în mod corespunzător, natura specializată în conformitate cu reglementarea actuală.
În atare condiții, judecata realizată de către prima instanță s-a făcut în conformitate cu normele de competență materială instituite de art. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, iar recursul declarat de către contestatoare este de competența tribunalului.
Însă datorită specificității litigiului de față, caracterului comercial al acestuia, competența materială de soluționare a căii de atac declarate nu aparține Tribunalului M. – Secția Civilă, ci Tribunalului Specializat M., constituit, între altele, pentru a judeca acest tip de cauze. Pentru a hotărî astfel, avem în vedere și dispozițiile art. 226-228 din Legea nr. 71/2011, dar și prevederile art. 159 alin. 1 pct. 2 și art. 159^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care fac referire la modul în care trebuie abordată necompetența materială.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 2 lit. d și art. 37 din Legea nr. 304/2004 coroborat cu art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului M., invocată din oficiu și va declina competența materială de soluționare a recursului formulat de recurenta . M., împotriva sentinței civile nr. 298 din data de 05 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._, în favoarea Tribunalului Specializat M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului M. – Secția civilă, invocată de instanță din oficiu.
Declină competența materială de soluționare a recursului formulat de recurenta . M., cu sediul în Copșa M., ., jud. Sibiu, împotriva sentinței civile nr. 298 din data de 05 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._, în favoarea Tribunalului Specializat M..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2015.
Președinte, P. M. | Judecător, A. T. | Judecător, A. B. |
Grefier, S. D. |
Red. P.M./Dact. P.M.
29.09.2015/2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 512/2015. Tribunalul MUREŞ | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
