Validare poprire. Decizia nr. 608/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 608/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 608/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 608/2015
Ședința publică din data de 20 octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. A.-B.
Judecător V. S.
Grefier S. D.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta-reclamantă . cu sediul în Târgu-M., ., nr. 116/18/4, jud. M., având CUI RO_, împotriva sentinței civile nr. 2853 din data de 05 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgu-M. în dosarul nr._ .
Procedura este legal îndeplinită în lipsa părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 13 octombrie 2015, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării asupra deciziei pentru data de azi, 20 octombrie 2015.
TRIBUNALUL
Prin Sentința civilă nr.2853/05.06.2015 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosar nr._ a fost respinsă pentru existența autorității de lucru judecat cererea de validare a popririi formulată de creditoarea M. C. SRL în contradictoriu cu terțul poprit T. B. și debitoarea Ministerul Finanțelor Publice - A. – DGFP B. – AJFP M..
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit T. TÂRGU M. și a fost respinsă cererea de validare a popririi formulată de creditoarea M. C. SRL în contradictoriu cu terțul poprit T. TÂRGU M. și debitoarea A. – DGFP B. – AJFP M. ca fiind formulată împotriva unui terț poprit lipsit de calitate procesuală pasivă.
Cererea creditoarei de acordare a cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca neîntemeiată .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Având în vedere că prin încheierea din data de 12 martie 2015, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește cererea de validare a popririi formulată de creditoare în contradictoriu cu terțul poprit T. B., instanța a respins pentru existența autorității de lucru judecat cererea de validare a popririi formulată de creditoarea M. C. SRL în contradictoriu cu terțul poprit T. B. și debitoarea Ministerul Finanțelor Publice - A. – DGFP B. – AJFP M..
În privința acestei excepții, prin încheierea de ședință din data de 12.02.2015 s-au reținut următoarele:
Potrivit art. 430 alin. 1 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, iar potrivit art. 431 alin. 1 Cod procedură civilă nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
Se arată că în manifestarea sa de excepție procesuală, care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată, autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente, respectiv de obiect, părți și cauză.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesitații de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fata instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
S-a reținut că prin Decizia civilă nr. 719/. 13.11.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, definitivă, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de validare poprire formulată de apelanta creditoare M. C. SRL, în contradictoriu cu intimații terț poprit T. B. și debitoarea A.J.F.P. M., care figurează ca părți cu aceleași calități și în prezentul dosar.
Prin cererea formulată în dosarul nr._, creditoarea M. C. SRL a solicitat obligarea terțului poprit T. B. să plătească în contul creanței până la concurența sumei de 783.438,73 lei, astfel cum a fost adusă la cunoștință prin adresa de înființare a popririi din data de 31.03.2014 emisă de B. Koppandi Ollyver în cadrul dosarului execuțional nr. 52/E/2014.
Or, prin cererea ce face obiectul prezentului dosar, creditoarea, care a fost parte în dosarul nr._, solicită, în contradictoriu cu terții popriți T. B. și T. M. și debitoarea A.J.F.P. M., pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se admită cererea de validare de poprire pentru aceeași sumă, în baza aceleiași adrese de înființare a popririi din data de 31.03.2014 emisă în cadrul aceluiași dosar execuțional nr. 52/E/2014 al B. Koppandi Ollyver.
În consecință, instanța a constatat că între judecata finalizată definitiv prin Decizia civilă nr. 719/. 13.11.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, și judecata ce face obiectul prezentului dosar cu privire la terțul poprit T. B. există tripla identitate de părți, obiect și cauză, motiv pentru care în temeiul art. 431 și art. 432 Cod procedură civilă a admis excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește cererea de validare a proprii formulată de creditoare în contradictoriu cu terțul poprit T. B..
În privința aceleiași cereri, formulată în contradictoriu cu T. Tg. M. s-a reținut prin sentința apelată că prin Sentința civilă nr. 114/14.02.2014, pronunțată de Judecătoria Târgu S. s-a admis cererea privind întoarcerea executării formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimata DGFP – AFP Târgu M., acesta din urmă fiind obligată la restituirea tuturor sumelor executate până la concurența sumei de 517.857 lei și la plata dobânzii de referință a BNR pentru perioada 17.01.2008 și până la returnarea întregii sume în contul contestatoarei și la plata sumei de 3730 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 124/06.05.2014 a Tribunalului C. s-a admis recursul împotriva sentinței civile nr. 114/14.02.2014 a Judecătoriei Târgu S., aceasta fiind modificată în parte, în sensul că a fost obligată recurenta intimata DGFP – AFP Târgu M. la restituirea către contestatoarea . a sumei de 512.730 lei și la plata dobânzii de legale aferente acestei sume, calculată de la data de 17.01.2008 și până la restituirea integrală, fiind menținute celelalte dispoziții din sentința civilă atacată.
Prin încheierea pronunțată de Judecătoria B. în ședința camerei de consiliu din 07.03.2014 s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, formulată de creditoarea . prin intermediul executorului judecătoresc Koppandi Ollyver, înregistrată sub nr. 52/2014 și, în consecință, s-a încuviințat executarea silită privind titlul executoriu reprezentând Sentința civilă nr. 114 din 13.02.2014 a Judecătoriei Târgu S. privind pe creditoarea . pe debitoarea DRGFP B., AFP M., pentru suma de 517.857 lei, dobânda de referință a BNR pentru această sumă (aceasta fiind calculată pentru intervalul 17 ianuarie 2008 până la data de 25.02.2014 la suma de 221.051,49 lei), pentru suma de 3.730 lei cheltuieli de judecată din titlul executoriu, precum și cheltuielile de executare, în modalitățile de executare prevăzute de lege.
În cadrul dosarului execuțional nr. 52/2014 al B. Koppandi Ollyver, s-a emis adresa de înființare a popririi la data de 31.03.2014 către terțul poprit T. B., căruia i s-a pus în vedere să poprească suma de 783.438,73 lei (compusă din 517.857 lei debit + 221.051, 49 lei dobânda de referință pentru intervalul 17.01._14, ce se va calcula în continuare până la achitarea întregii sume + 3.730 lei cheltuieli de judecată + 40.800,24 lei cheltuieli de executare).
Adresa de înființare a popririi a fost comunicată terțului poprit la data de 01.04.2014, iar acesta a înștiințat debitoarea de înființarea popririi prin adresa nr._/02.04.2014, iar debitoarea DRGFP B. prin adresa nr._ din 03.04.2014 i-a transmis terțului poprit anexa nr. 2 Ordinul M. nr. 2336 din 19.07.2011.
Prin adresa nr._ din 03.04.2014, terțul poprit i-a comunicat B. Koppandi Ollyver faptul că suma ce poate fi indisponibilizată în prezent din conturile DRGFP B. este zero(0), iar în conformitate cu Ordinul M. nr. 2336/19.07.2011 va solicita DRGFP B. informații cu privire la fiecare sumă încasată ulterior sau cu privire la deschiderea sau repartizarea de credite bugetare, după caz, până la îndestularea creanței.
Arată instanța că dispozițiile art. 789 alin. 1 din codul de procedură civilă sunt în sensul că dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
Față de situația de mai sus și în temeiul acestor dispoziții, s-a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a terțului poprit T. Târgu M., excepție pe care instanța a apreciat-o ca întemeiată.
S-a reținut că una din condițiile pentru a fi parte în procesul civil, alături de interes, capacitate procesuală și formularea unei pretenții, este calitatea procesuală (legitimatio ad causam), care presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titular al dreptului afirmat, cât privește calitatea procesuala activă, precum și între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății. Prin indicarea pretenției sale, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează această pretenție, reclamantul justifică îndreptățirea de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
În prezenta cauză, reclamanta creditoare a solicitat validarea popririi înființate și obligarea terțului poprit T. Târgu M. să plătească în contul creanței pe care debitoarea A. – DGFP B. – AJFP M. o are, prevalându-se de adresa de înființare a popririi din data de 31.03.2014 emisa de B.E.J. Koppandi Ollyver în cadrul Dosarului Execuțional nr. 52/E/2014.
Premiza inițierii acestui demers judiciar este reprezentantă de pasivitatea terțului poprit, manifestată ulterior sesizării sale cu o adresă de înființare a popririi; ori așa cum rezultă din dosarul execuțional, singura instituție căreia i s-a comunicat înființarea popririi și căreia i s-a solicitat consemnarea sumelor aferente în contul executorului judecătoresc până la concurența sumei de 783.438,73 lei, a fost terțul poprit T. B., instituție distinctă de T. Târgu M..
În concluzie, față de împrejurarea că nu s-a făcut dovada existenței unei adrese de înființare a popririi comunicată acestui terț poprit pentru a i se imputa neîndeplinirea obligațiilor legale ce derivă din art. 786 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a admis excepția invocată de debitoare și a respinge cererea de validare a popririi formulată de creditoarea M. C. SRL în contradictoriu cu terțul poprit T. Târgu M. și debitoarea A. – DGFP B. – AJFP M. ca fiind formulată împotriva unui terț poprit lipsit de calitate procesuală pasivă.
Analiza celorlalte susțineri ale creditoare a fost apreciată ca fiind redundantă, în contextul în care soluția acțiunii va fi de respingere ca efect al admiterii excepțiilor invocate.
Aceeași soluție de respingere a fost dispusă și cu privire la solicitarea creditoarei de acordarea a cheltuielilor de judecată, aceasta fiind neîntemeiată pe dispozițiile art. 453 din Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel creditoarea ., solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate și, pe cale de consecință, admiterea cererii introductive de instanță astfel cum a fost formulată.
Cu titlu prealabil, apelanta solicită a se constata că în cauză calea de atac susceptibilă este recursul, iar nu apelul în condițiile în care cauza este circumscrisă dispozițiilor din V. Cod de procedură civilă din 1865.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Trezoreriei Tg. M., se apreciază că aceasta se impunea a fi respinsă, deoarece intimata DGRFP B. nu a invocat această excepție, de ordin privat, odată cu întâmpinarea, încălcând astfel prevederile art.208 al.2 Cod de procedură civilă.
A mai arătat că intimata nu justifica nici interesul de a invoca o asemenea excepție, singura parte care ar fi justificat un asemenea interes fiind T. Tg. M., care însă nu a înțeles să invoce o asemenea apărare și nici nu a achiesat, în cursul judecății, la excepție invocată.
Consideră apelanta că instanța de fond a soluționat în mod greșit și excepția autorității de lucru judecat, deoarece în cele două cauze părțile nu au fost aceleași, motiv pentru care în cauză nu poate opera tripla identitate cerută de art.1201 Cod civil.
Arată apelanta că instanța de la B. a reținut cu putere de lucru judecat pretinsa existență a unei compensări a obligațiilor pe care DGRFP B. le are față de societate în raport de pretinsele obligații ale societății față de această Direcție; însă, instanța de la B., deși a reținut existența acelor decizii de compensare totuși nu a reținut și motivat respingerea cererilor apelantei de validare
Apreciază apelanta că hotărârea Tribunalului B. nu poate constitui temei al autorității de lucru judecat.
Mai arată că se impune a se observa și împrejurarea că nu are relevanță faptul că în raport cu T. Tg. M. nu s-a expediat nici o adresă de înființare a popririi, atâta vreme cât această entitate funcționează în subordinea directă a Trezoreriei B., astfel încât orice procedură de executare silită este opozabilă oricărei subsidiare a Trezoreriei B., aflată în raza acesteia de competență, potrivit prevederilor H.G. nr.520/2013.
Se mai arată că în privința hotărârii judecătorești pronunțată de Tribunalul B. în precedenta cauză nu rezultă în nici un fel împrejurarea că instanța de fond a ținut cont de caracterul necomparabil al titlurilor de care părțile s-au prevalat în cauză; pe de o parte, suntem în prezența unui titlu executoriu de Sentința civilă nr.114/13.02.2014 a Judecătoriei Tg. S. prin care s-a dispus întoarcerea executării silite pentru suma de 512.730 lei, iar pe de altă avem un așa-zis titlu executoriu de deciziile de compensare nr.114 din intervalul 08.04._15 emise tocmai de debitoare.
Apreciază apelanta că cele două categorii de titluri nu pot fi considerate ca echipolente, atâta timp cât un titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească în mod cert prevalează față de titlul executoriu emis de o instituție cu activitate jurisdicțională precum cea a intimatei.
În aceste condiții apelanta consideră că este absurd de primit argumentul valabil ca un debitor, în dorința sa de a nu pune în executare titlul executoriu care atestă obligația sa de plată, să procedeze în mod vădit pro causa, în sensul emiterii unor decizii prin care anihilează titlul executoriu pe care apelanta l-ar avea de executat.
Arată apelanta că în acest sens a depus la dosarul cauzei hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr._ al Judecătoriei A. I., în vederea verificării de către instanță a faptului că pretinsa obligație fiscală invocată ca și creanță ce se impunea a fi stinsă, nu avea nici un fundament; aceste hotărâri însă nu au fost luate în considerare de prima instanță.
Subliniază apelanta faptul că deciziile invocate de debitoare au fost emise în intervalul 08.04._14; decizia civilă nr.124 a Tribunalului C. este din 06.05.2014 iar decizia civilă nr.131 a Tribunalului A. este din 26.06.2014; prin urmare, deciziile de compensare au fost emise fără a se mai aștepta soluțiile pronunțate de instanțele de judecată.
Consideră apelanta ca evident faptul că aceste decizii de compensare nu sunt menite decât să anihileze titlul executoriu emis în 13.02.2014, practic anticipând soluția din Decizia nr.124/26.06.2014 a Tribunalului A..
Arată apelanta că aceste decizii emise pro domo și pro causa, în cursul executării silite, nu pot nici opri, nici suspenda și nici anula executarea silită inițiată de executorul judecătoresc, neputând fi interpretate decât ca niște acte disperate prin acre se încearcă influențarea instanței de judecată pentru a stopa, într-un fel sau altul executarea silită.
Se mai arată că debitoarea a făcut eforturi disperate la Judecătoria B. pentru a contesta executarea silită, pentru a o suspenda, tentative care au eșuat.
Arată apelanta că o altă interpretare nu conduce decât la concluzia unei plasări a acestei debitoare asupra legii, în contrast evident cu prevederile art.16 din Constituția României.
Susține apelanta că hotărârile judecătorești de obligare la întoarcerea executării silite nu pot fi nici comparate și nici paralizate de deciziile „inventate” ad hoc de către debitoare.
Arată că terțul poprit nu a fost și nu este nici în prezent ținut în vreun fel de aceste decizii, acesta neavând altă alternativă, ulterior somării sale, decât de a se conforma dispozițiilor executorului judecătoresc, fără a avea posibilitatea de a cenzura în vreun fel înscrisurile cu care se apără una din părțile raportului juridic.
Se mai arată că debitoarea, în conivență cu terțul poprit nu au făcut altceva decât să colaboreze îndeaproape pentru a se eschiva de la executare, respectiv pentru a justifica într-o oarecare măsură refuzul la executare.
În considerarea apărărilor formulate apelanta solicită admiterea cererii sale de validare a popririi, cu înlăturarea argumentelor invocate de debitoare, observându-se și faptul că terțul poprit nu a avut nici o conduită în prezenta cauză, astfel încât poziția acestuia trebuie apreciată ca fiind una de achiesare la solicitarea sa.
Apreciază apelanta că ne găsim în prezența unei veritabile excepții a lucrului judecat care se degajă din soluțiile pronunțate în dosarul nr._ al Judecătoriei A. I. - Sentința civilă nr.3376/29.10.2013, menținută prin Decizia civilă nr.131/26.06.2014 a Tribunalului A. I..
Arată că prin această hotărâre judecătorească a pierit însuși fundamentul pretinsei „compensări” inventate de debitoare, motiv pentru care instanța investită cu soluționarea unei cereri de validare a popririi este ținută numai de titlul executoriu a cărui aducere la îndeplinire nu se realizează prin concursul terțului poprit.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 26.08.2015 intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – A.J.F.P. M. a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Intimata consideră sentința atacată ca fiind temeinică și legală, apreciind că argumentele invocate de apelantă nu au nici un suport juridic.
Arată intimata că prin cererea formulată creditoarea M. C. SRL a solicitat validarea popririi înființată la data de 31.03.2014 prin adresa d eînființare a popririi emisă de B. Koppandy Ollyver și comunicată terțului poprit T. B. la data de 01.04.2014.
Arată intimata că prin Decizia civilă nr.719/. soluționează în mod definitiv cererea aceleiași creditoare de validare a popririi în contradictoriu cu terțul poprit T. B., cerere pe care o respinge.
Atât cererea de recurs cât și cererea de revizuire formulată de creditoare împotriva acestei soluții au fost respinse.
Apreciază intimata că soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Trezoreriei M. este întemeiată deoarece nu s-a făcut dovada comunicării unei adrese de înființare a popririi către acest terț poprit pentru a i se imputa neîndeplinirea obligațiilor legale ce derivă din art.786 al.1 Cod de procedură civilă, instanța de fond reținând că singura instituție căreia i s-a comunicat înființarea popririi a fost T. B..
În susținerea temeiniciei soluției de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Trezoreriei Tg. M. în calitate de terț poprit, arată intimata că în ipoteza în care s-ar fi apreciat că aceasta avea calitate procesuală pasivă instanța nu putea proceda la verificarea condițiilor, respectiv a termenului prevăzut de art.790 din N.Cod de procedură civilă, în lipsa comunicării adresei de înființare a popririi cu acest terț.
În situația în care instanța de control va aprecia că se impune analiza pe fond a cererii de validare a popririi, intimata arată că înțelege să reitereze toate apărările formulate în cuprinsul întâmpinării depuse în fața primei instanțe.
Analizând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate tribunalul îl apreciază ca nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat a Deciziei civile nr.719/. a Tribunalului B., aceasta a fost în mod corect soluționată de prima instanță, reținându-se în mod întemeiat existența triplei identități între cererea ce a făcut obiectul dosarului nr._ soluționat în primă instanță de Judecătoria B. și în apel de Tribunalul B. și cererea ce face obiectul prezentului dosar.
În privința neinvocării acestei excepții de partea interesată și în termenul prescris de lege, tribunalul apreciază că, fiind o excepție de ordine publică, de fond, peremptorie și absolută poate fi ridicată oricând
de instanță sau de părți în orice stare a pricinii, chiar și în fața instanțelor de recurs, astfel încât criticile apelantei vizând modul de invocare a acestei excepții apar ca neîntemeiate.
Criticile de netemeinicie și nelegalitate a Deciziei civile nr.719/. a Tribunalului B. de asemenea nu pot fi luate în considerare având în vedere puterea de lucru judecat de care această hotărâre se bucură, beneficiind astfel de prezumția irefragabilă că exprimă adevărul.
Astfel, ambele cereri au avut ca obiect solicitarea aceleiași creditoare, ..R.L., formulată în contradictoriu cu același terț poprit T. B., de validare a aceleiași popriri, înființată prin adresa nr.31.03.2014 de B.E.J. Koppandi Oliver.
Prin Decizia civile nr.719/. a Tribunalului B. dată în rejudecarea pe fond de către instanța de apel a cererii de validare poprire, instanța a respins ca neîntemeiată cererea creditoarei de validare a popririi formulată de creditoarea ..R.L. în contradictoriu cu terțul poprit T. B..
În esență, instanța a apreciat că terțul poprit și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau față de creditoare, în această calitate.
S-a mai reținut în cuprinsul aceleiași decizii, cu putere de lucru judecat, de această dată, un alt aspect care este reiterat de apelanta creditoare și în cuprinsul litigiului pendinte și anume faptul că Decizia de compensare nr.114/09.04.2014 își produce efectele în condițiile în care nu a fost anulată de organul emitent sau de instanța de contencios administrativ.
În litigiul pendinte, cererea creditoarei vizează validarea aceleiași popriri cu privire la care Tribunalul B. s-a pronunțat, analizând fondul raportului juridic dintre părți.
Este adevărat că în prezentul litigiu apare ca parte, respectiv terț poprit și T. M., care nu a fost chemată în judecată în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr._, însă această împrejurare nu afectează în nici un fel modul de soluționare a excepției autorității de lucru judecat, care poate fi și parțială, raportată doar la unele dintre părțile litigante.
Ori în prezenta cauză ne găsim tocmai în prezența unei autorități parțiale de lucru judecat, așa cum a apreciat și prima instanță, care a analizat această excepție doar în raport cu părțile care au figurat în ambele litigii, nu și cu T. M., chemată în judecată doar în cauza pendinte, în calitate de terț poprit.
În raport de cele anterior expuse tribunalul apreciază că excepția autorității de lucru judecat a fost în mod corect soluționată de prima instanță, așa încât aspectele dezlegate anterior în mod irevocabil nu mai pot fi puse in discuție indiferent de împrejurarea ca in prezenta cauza figurează si alte părți pe lângă cele ce au figurat in cauza soluționata irevocabil prin decizia anterior amintita.
În privința modului de dezlegare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Trezoreriei Tg. M. tribunalul apreciază că soluția primei instanțe este, de asemenea, la adăpost de orice critică.
Invocând norma generală aplicabilă în ceea ce privește obligațiile terțului poprit, instanța, reținând prevederile art.786 al.1 Cod de procedură civilă a reținut faptul că obligațiile terțului poprit față de creditor iau naștere la momentul la care acestuia i se comunică adresa de înființare a popririi, din acest moment urmând a se aprecia în ce măsură terțul poprit se conformează obligațiilor pe care legea i le atribuie.
Prevederile Noului cod de procedură civilă nu sunt incidente în cauză, așa cum s-a arătat, motivat, în cuprinsul Încheierii de ședință din data de 13.10.2015, dată în prezenta cauză.
În cauză sunt incidente, cu titlu de normă generală incidentă în materie de poprire, prevederile art.454 al.1 și 2 din Vechiul cod de procedură civilă; având în vedere însă conținutul similar al vechii norme cu cel al normei noi de procedură, argumentele instanței își mențin valabilitatea.
Astfel, potrivit art.454 din VCPC:
(1) Poprirea se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înștiințându-se totodată și debitorul despre măsura luată.
(2) În adresa de poprire se va pune în vedere celei de-a treia persoane, care devine potrivit alin. 1 terț poprit, interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i le datorează ori pe care i le va datora, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.
Având în vedere calitatea părților implicate în această executare și natura creanțelor în cauză sunt incidente prevederile art. 1 și 2 din Ordinul Președintelui A. nr.2366/2011, neavute în vedere de instanța de fond, împrejurare care însă nu afectează soluția pronunțată în cauză, constituind doar un argument suplimentar pentru menținerea sa.
Independent de comunicarea sau necomunicarea adresei de înființare a popririi, determinant în stabilirea calității de terț poprit este conținutul adresei de înființare a popririi, terțul poprit dobândind această calitate prin indicarea, nominalizarea, identificarea sa în cuprinsul acestui înscris emis de executorul judecătoresc.
Așa cum se poate observa, adresa de înființare a popririi indică în calitate de terț poprit T. B., entitate a cărei calitate a fost de altfel recunoscută și de Tribunalul B. care în cuprinsul Deciziei civile nr.719/. a apreciat că aceasta și-a îndeplinit toate obligațiile care îi reveneau.
În privința Trezoreriei M., este de remarcat faptul că nu atât necomunicarea către aceasta a adresei de înființare a popririi este cea care nu îi conferă calitatea de terț poprit ci faptul că nu este menționată, în această calitate în cuprinsul adresei de înființare a popririi.
În acest context nu pot fi primite apărările intimatei în conformitate cu care „nu are relevanță faptul că în raport de T. Tg. M. nu s-a expediat adresa de înființare a popririi, atâta timp cât această entitate funcționează în subordinea directă a Trezoreriei B.” apărări care nu se sprijină pe nicio o prevedere legală.
Tot în mod nefondat afirmă apelanta că actele de procedură efectuate de executorul judecătoresc sunt opozabile oricărei subsidiare a Trezoreriei B., aflată în raza sa de competență potrivit prevederilor H.G. 520/2003.
Atâta vreme cât calitatea de terț poprit o au unitățile locale de trezorerie cărora creditorul li se adresează, este evident că nu D.G.R.F.P. B. îi revenea obligația de a determina terțul poprit ci creditoarei, care a și făcut-o prin emiterea adresei de înființare a popririi cu indicarea Trezoreriei B. ca având această calitate.
Cum însă prevederile Ordinului nr.2366/2011 conferă calitate de terț poprit unității teritoriale a Trezoreriei Statului căreia i se comunică adresa de înființare a popririi, este evident prin prisma celor anterior expuse că T. M. nu a avut vreodată o asemenea calitate.
Orice alte interpretări sunt lipsite de temei legal și sfidează orice regulă a interpretării logico-juridice.
În contextul tuturor considerentelor anterior expuse tribunalul apreciază ca nefundat apelul declarat, pe care îl va respinge.
Având în vedere că soluționarea cererii de validare a popririi s-a realizat în mod corect prin admiterea celor două excepții analizate mai sus, tribunalul nu va proceda la analiza tuturor chestiunilor de fond invocate de apelantă.
Chiar și în ipoteza în care apărările apelantei relative la modul de soluționare a celor două excepții ar fi fost întemeiate, cererea de validare a popririi nu ar mai putea fi admisă, atâta vreme cât printr-o decizie irevocabilă (Decizia nr.1014/24.09.2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._ ) a fost admisă contestația la executare formulată de DGRFP B. – AJFP M. în contradictoriu cu apelanta din prezenta cauză, anulându-se toate actele de executare emise de B. Koppandi Olyver în dosarul nr.52/2014, inclusiv adresa de înființare a popririi din data de 31.03.2014 pe care se întemeiază prezenta cerere de validare poprire.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de S.C. M. C. S.R.L. cu sediul în Târgu-M., ., nr. 116/18/4, jud. M., având CUI RO 1200562împotriva Sentinței civile nr.2853/05.06.2015 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosar nr._ .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.10.2015.
Președinte, A. A.-B. | Judecător, V. S. | |
Grefier, S. D. Fiind în concediu medical, semnează grefier șef de secție, A. A. |
Redactat/tehnoredactat/AAB/15.10.2016
6 ex./15.01.2016
Judecător fond O. A. O.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 209/2015. Tribunalul MUREŞ | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 507/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
