Contestaţie la executare. Decizia nr. 789/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 789/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 27-11-2015 în dosarul nr. 789/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 789/2015
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. T.
Judecător C. S.
Grefier R. M. G.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de intimatul L. C. F., având CNP_, cu domiciliul în Tg. M., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2187 din data de 04.05.2015, pronunțată de Judecătoria Tg. M., în dosarul nr._ .
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 24 noiembrie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța a dispus amânarea pronunțării deciziei pentru data de azi, 27 noiembrie 2015.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 2187 pronunțată la data de 4 mai 2015 de Judecătoria Tîrgu-M. în dosar nr._ s-a admis contestația la executare formulată de debitoarea . în contradictoriu cu intimatul L. C. F. împotriva executării silite din dosarul execuțional nr.2822/G304.14/2014 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești H., Giunca & Asociații și, pe cale de consecință s-a dispus anularea actelor și formelor de executare silită întocmite în dosarul execuțional nr. 2822/G304.14/2014 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești H., Giunca & Asociații. A fost obligat intimatul la plata către contestatoare a sumei de 167 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, prima instanță a reținut că sunt nelegale actele de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 304/E/2014 al B. Giunca M. C. deoarece la data de 10.06.2014 contestatoare a emis decizia 631 prin care l-a reintegrat pe intimat, pe același post, în funcția de manager relații clienți retail, sucursala 2 și s-a dispus plata despăgubirilor la care a fost obligată prin hotărâre judecătorească, raporturile de muncă derulându-se între părți până la emiterea unei noi decizii de concediere care nu a fost anulată. Raportat la criticile aduse de către contestatoare, s-a mai apreciat că actele de executare au fost întocmite de un executor judecătoresc competent potrivit art. 652 alin. 1 lit. c C. pr. civ. și la împrejurarea că obligația de reintegrare se pune în aplicare la sediul sucursalei din Tîrgu-M..
Intimatul L. C. F. a declarat apel împotriva acestei hotărâri judecătorești solicitând schimbarea în tot a sentinței apelate, respingerea contestației la executare ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că prima instanță a constatat în mod greșit că s-a executat de bunăvoie obligația conținută de titlul executoriu câtă vreme locul de muncă la care s-a făcut reintegrarea nu mai exista încă înainte de pronunțarea titlului executoriu pretins respectat, raporturile de muncă presupunând prezența salariatului la locul de muncă și prestarea efectivă a sarcinilor de serviciu conform contractului individual de muncă. Emiterea unui simplu înscris nu echivalează cu însăși executarea obligației de a face. Reintegrarea trebuia efectuată pe un loc de muncă existent care să poată da eficiență unui raport de muncă și nu în sensul în care executarea hotărârii judecătorești nu produce nici un efect. Atitudinea angajatorului debitor a fost una jocandi causa făcută în disprețul unui titlu executoriu și a unor drepturi câștigate, raportului de muncă pretins refăcut lipsindu-i însăși elementele esențiale, locul muncii și felul atribuțiilor de serviciu fără de care efectele unui astfel de contract sunt nule.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de apel invocate de apelant, tribunalul reține următoarele:
Potrivit actelor dosarului primei instanțe, rezultă că titlul executoriu ce formează obiect al executării silite este reprezentat de o hotărâre judecătorească, respectiv de sentința civilă nr. 249 pronunțată la data de 18 februarie 2014 de Tribunalul M. în dosar nr._ (f. 52-58 dosar primă instanță). Prin această hotărâre judecătorească s-a dispus obligarea contestatoarei . la reintegrarea apelantului L. C. F. în funcția deținută anterior desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă.
Apelantul a invocat și în fața primei instanțe și fața instanței de apel faptul că prin emiterea deciziei nr. 631/10.06.2014 de către intimată, aceasta nu adus la îndeplinire obligația din titlul executoriu menționat mai sus deoarece prin decizia nr. 631/2014 s-a dispus reintegrarea sa în cadrul V. România Sa sucursala Tîrgu-M. 2 Pandurilor, respectiv într-un loc de muncă inexistent.
Potrivit înscrisurilor de la filele 108-110 din dosarul primei instanțe reiese faptul că prin rezoluția nr. 1358/31.01.2014 a Directorului ORC de pe lângă Tribunalul M. s-a admis cererea contestatoarei și s-a dispus înregistrarea în registrul comerțului a radierii firmei V. România Sa Sucursala Pandurilor.
De altfel, ca urmare a radierii sucursalei Pandurilor, contestatoarea a emis la data de 11.07.2014 decizia nr. 760 de concediere a apelantului.
De asemenea, se mai reține că prin sentința civilă nr. 669 din 9 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._ definitivă prin respingerea apelului (f. 25-33) s-a anulat decizia nr. 760/11.07.2014 și s-a dispus reintegrarea apelantului în funcția deținută anterior concedierii.
Prin hotărârea judecătorească amintită s-a stabilit cu caracter definitiv între părți că prin decizia nr.631/10.06.2014, societatea pârâtă l-a reintegrat doar scriptic pe reclamant, fără primirea efectivă la muncă, deși conform practicii CEDO (cauza Ș. contra României), era obligatorie respectarea hotărârii judecătorești de reintegrare, inclusiv într-un post echivalent cu cel desființat între timp. Concomitent, prin notificarea nr.632/10.06.2014, pârâta i-a transmis reclamantului preavizul pentru o nouă concediere, concretizată în decizia nr.760/11.07.2014, emisă cu invocarea art.65 alin.1 din Codul muncii.
Or, raportat la considerentele acestei hotărâri judecătorești ce se bucură de putere de lucru judecat între părți, la situația de fapt reținută de instanță și la criticile apelantului, Tribunalul constată că este greșită soluția primei instanțe deoarece s-a bazat pe concluzia eronată că prin emiterea deciziei nr. 631/2014 contestatoarea a procedat la executarea voluntară a obligației impuse de sentința civilă nr. 249 pronunțată la data de 18 februarie 2014 de Tribunalul M. în dosar nr._ .
În consecință, Tribunalul în care în temeiul art. 480 alin. 2 C. pr. civ. va admite apelul și va schimba hotărârea atacată, în sensul că va respinge ca neîntemeiată contestația la executare și va înlătura obligația de plată a cheltuielilor de judecată stabilită de prima instanță în sarcina intimatului și în favoarea contestatoarei.
În temeiul art. 453 C. pr. civ. va obliga intimata la plata către apelantul intimat L. C. F. a sumei de 2050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și apel reprezentând contravaloarea taxei de timbru achitate în apel și a onorariilor de avocat (f. 14 și 22 dosar apel, f. 161 dosar prima instanță).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul intimat L. C. F., având CNP_, cu domiciliul în Tg. M.?, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2187 din data de 04.05.2015, pronunțată de Judecătoria Tg. M., în dosarul nr._ .
Schimbă hotărârea atacată în sensul că:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de debitoarea ., cu sediul în BucureȘti, Șoseaua P. nr. 42, . 2, înmatriculată la ORC București sub nr. J_, C. RO_, în contradictoriu cu intimatul L. C. F., cu domiciliul în Tîrgu M., ., ., identificat prin CNP_, împotriva executării silite din dosarul execuțional nr.2822/G304.14/2014 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești H., Giunca & Asociații.
Înlătură obligația de plată a cheltuielilor de judecată stabilită de prima instanță în sarcina intimatului și în favoarea contestatoarei.
Obligă intimata contestatoare . la plata către apelantul intimat L. C. F. a sumei de 2050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și apel.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței, azi, 27 noiembrie 2015.
Președinte, A. T. | Judecător, C. S. | |
Grefier, R. M. G. |
Redactat/tehnoredactat/AT
2 ex./18.12.2015.
Judecător fond C. S. A. R.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 248/2015. Tribunalul MUREŞ | Suspendare executare silită. Decizia nr. 129/2015. Tribunalul... → |
|---|
