Obligaţie de a face. Decizia nr. 248/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 248/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 248/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 248/2015
Ședința publică din data de 10 decembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE V. S.
Judecător A. A.-B.
Judecător M. M.
Grefier S. D.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul-reclamant D. T. cu domiciliul în Târgu-M., ., nr. 215, . și cu CNP_, împotriva încheierii civile din data de 10.04.2015 pronunțate de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul D. T., lipsă fiind reprezentantul legal al intimatei Asociația de P. nr.132.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că, este sesizată cu recursul declarat de reclamantul D. T., împotriva încheierii civile din data de 10.04.2015 pronunțate de Judecătoria Tg. M., recurs care este declarat și motivat în termen și este legal timbrat. Totodată, constată că, în cadrul procedurii prealabile, intimata nu a formulat întâmpinare. De asemenea, procedează la identificarea recurentului D. T. în baza CI seria_.
Recurentul D. T., arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța constată încheiată faza procedurii probatorii și acordă cuvântul în fond.
Recurentul D. T., solicită instanței admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin Încheierea civilă din data de 10.04.2015, pronunțată de Judecătoria Tîrgu M. în dosar nr._ 13, această instanță a dispus suspendarea judecării cererii formulate de reclamantul D. T. în contradictoriu cu pârâta Asociația de P. nr. 132 Tg. M., în temeiul art. 242 alin. 1 Cod procedură civilă, apreciind că reclamantul a împiedicat desfășurarea normală a procesului, prin neîndeplinirea obligației de a achita onorariul provizoriu de 300 lei stabilit pentru efectuarea raportului de expertiză contabilă dispus în cauză, în termenul stabilit de instanță.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul D. T., solicitând judecarea cauzei fără efectuarea expertizei contabile dispuse de instanță, considerând că dovezile și probele sunt îndestulătoare pentru ca cererea sa să fie admisă.
În motivarea cererii sale recurentul reclamant a făcut referire la fictivitatea sumei de 341, 39 lei considerată de intimată ca fiind rest întreținere, apreciind că administrarea probei expertizei pentru care i s-a pretins achitarea onorariului provizoriu este de prisos.
Intimata pârâtă nu a depus întâmpinare față de recursul declarat.
Analizând încheierea atacată în raport de criticile formulate, instanța apreciază că recursul declarat este neîntemeiat, reținând următoarele argumente:
Potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 din cod procedură civilă, instanța suspendă judecata cauzei atunci când constată că desfășurarea normală a cauzei este împiedicată de către reclamant, care nu își îndeplinește obligațiile stabilite în cursul judecății, în încheiere fiind cuprinse obligațiile a căror neîndeplinire a determinat măsura suspendării.
În cauză, prin încheierea recurată s-a constatat că reclamantul D. T. nu a achitat onorariul provizoriu de 300 lei stabilit în sarcina sa, în vederea administrării probei expertizei contabile, rezultând că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina acestei părți, prin neîndeplinirea obligației stabilite în sarcina sa.
Din cele indicate anterior reiese că prima instanță a dispus suspendarea cauzei în concordanță cu cerințele impuse de art. 242 alin. 1 Cod procedură civilă, anume ca obligația procesuală să fie stabilită în sarcina reclamantului și în cursul judecății, ca obligația respectivă să fie de natură să împiedice instanța în desfășurarea normală a procesului, precum și în condițiile în care s-a constatat existența culpei reclamantului, care nu și-a îndeplinit obligația stabilită de instanță.
Argumentele oferite de reclamantul recurent, în sensul că administrarea probei cu expertiza contabilă nu este necesară și că dovezile prezentate instanței de fond sunt suficiente pentru soluționarea favorabilă a cererii sale, nu sunt de natură a atrage admiterea recursului, fiind incidente dispozițiile art. 237 alin. 2 pct. 7 Cod procedură civilă, care stabilesc că instanța încuviințează probele părților pe care le apreciază ca fiind concludente dar și pe cele pe care le consideră necesare soluționării cauzei, administrându-le din oficiu, în condițiile legii. Nuanțând cele arătate anterior, nu partea este cea care stabilește ce probe sunt administrate în cauză și care este materialul probator necesar unei analize judecătorești eficiente, ci judecătorul este cel care stabilește chiar și din oficiu asupra administrării probelor apreciate ca fiind concludente și necesare judecății.
În consecință, în condițiile în care instanța a dispus administrarea probei cu expertiza contabilă și a stabilit obligația reclamantului de achitare a onorariului provizoriu de 300 lei destinat efectuării lucrării, reclamantul era obligat a respecta dispoziția instanței, achitând suma respectivă în termenul stabilit. Ca urmare a neonorării acestei obligații de către reclamantul recurent, instanța de fond în mod corect a stabilit că sunt incidente prevederile art. 242 alin. 1 Cod procedură civilă, dispunând suspendarea procesului.
Față de cele ce preced, apreciind că încheierea de suspendare recurată este temeinică și legală, iar cazurile de casare prevăzute de art. 488 Cod procedură civilă nu sunt incidente, tribunalul va respinge recursul ca fiind neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D. T. cu domiciliul în Târgu-M., ., nr. 215, . și cu CNP_ împotriva încheierii civile din data de 10.04.2015 pronunțate de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ 13.
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică ,azi, 10 decembrie 2015.
Președinte, V. S. | Judecător, A. A.-B. Fiind în concediu de odihnă, semnează președintele completului, judecător V. S. | Judecător, M. M. |
Grefier, S. D. Fiind în concediu fără plată, semnează prim-grefier, C. S. |
Redactat/tehnoredactat/VS/29.12.2015
2 ex. 30.12.2015
Judecător fond S. L. C.
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 811/2015. Tribunalul MUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 789/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
