Pretenţii. Decizia nr. 237/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 237/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 237/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 237/2015
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: P. M.
Judecător: A. T.
Judecător: L. D.
Grefier: R. M. G.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de revizuentul J. L., cu domiciliul în ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 88 din data de 13 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru solicitate la termenul de judecată anterior.
De asemenea, se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă prin înscrisul de la fila 22 de către intimatul L. C..
Instanța va avea în vedere în această cauză împrejurarea dacă această cerere de revizuire era fundamentată pe vechiul Cod de procedură civilă. Deși prima instanță a analizat cererea din perspectiva noului Cod de procedură civilă, această cale de atac a fost recalificată în recurs întrucât era aplicabil vechiul Cod de procedură civilă.
Pentru aceste considerente, instanța va cerceta recursul și cererea de revizuire formulată din perspectiva vechiului Cod de procedură civilă și va face analiza necesară a sentinței pronunțate, din acest punct de vedere.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 88 din data de 13 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._ , s-a respins cererea formulată de reclamantul J. L., în contradictoriu cu pârâții B. L., C. A., C. F., O. V., M. M., M. M., I. I. C., B. V., M. I. M., M. I. F., L. C., având ca obiect „revizuire”.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că reclamantul J. L. a solicitat instanței revizuirea sentinței civile nr. 365/2013, pronunțată de Judecătoria Luduș la data de 17 aprilie 2013 în dosarul nr._ .
În susținerea cererii, reclamantul a invocat faptul că, în cadrul procesului care s-a desfășurat în cadrul dosarului susmenționat, nu s-au administrat de către instanță probele solicitate, susținând totodată, că la pronunțarea hotărârii nu s-a ținut seama de actele depuse la dosar, motiv pentru care solicită obligarea pârâților, în solidar, la despăgubiri civile în cuantum de 10.000 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de procesele avute, popriri asupra pensiei pentru recuperarea unor cheltuieli din diferite somații.
Reclamantul și-a reprecizat acțiunea și a solicitat obligarea pârâților la despăgubiri civile în cuantum de 1.000 lei, reprezentând suma reținută din pensie în urma popririlor efectuate.
A solicitat totodată, reanalizarea dosarului nr._, apreciind că hotărârea dată nu este legală întrucât judecătorul care a pronunțat hotărârea în dosarul susmenționat face parte, împreună cu ceilalți pârâți care erau membri ai comisiei locale de fond funciar, dintr-un „grup organizat”.
Din studiul dosarului nr._ al Judecătoriei Luduș, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 365/2013, atașat la prezenta cauză, instanța de fond a reținut că, prin sentința a cărei revizuire se cere a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bogata, B. L., C. A., O. V., M. M., C. F., M. M., I. I. C., M. I., s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul J. L. în contradictoriu cu pârâtul B. V., având ca obiect „pretenții”, pârâtul B. V. fiind obligat la plata către reclamantul J. L. a sumei de 245,23 lei reprezentând daune materiale, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data săvârșirii faptei, respectiv sfârșitul lunii august 2010.
Instanța a respins acțiunea formulată de reclamantul J. L., în contradictoriu cu pârâții Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bogata, prin reprezentant legal, B. L., C. A., O. V., M. M., C. F., M. M., I. I. C., și M. I., având ca obiect „pretenții”.
Instanța a obligat pe pârâtul B. V. la plata către reclamantul J. L. a sumei de 25,8 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Reclamantul a chemat în judecată în procedura revizuirii pârâții din dosarul nr._ și pe magistratul ce a soluționat cauza, judecător F. I. M., solicitând obligarea pârâților, în solidar, la despăgubiri civile în cuantum de 10.000 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de procesele avute, popriri asupra pensiei pentru recuperarea unor cheltuieli din diferite somații.
Cererea sa nu a fost motivată în drept, nu au fost solicitate și administrate probe în susținerea pretențiilor formulate, acestea nefiind dovedite prin niciun mijloc de probă.
Conform dispozițiilor legale în materie, respectiv Titlul II - Căile de atac, Capitolul III - Căile extraordinare de atac, Secțiunea a 3-a Revizuirea la art. 509 sunt reglementate Obiectul și motivele revizuirii:
(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
2. obiectul pricinii nu se află în ființă;
3. un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecății, când aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză. În cazul în care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. În acest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii;
4. un judecător a fost sancționat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, dacă aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză;
5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților;
6. s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;
7. statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii și cei puși sub interdicție judecătorească ori cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să îi apere;
8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;
9. partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa;
10. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă;
11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții.
(2) Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.
Din susținerile petentului nu reiese niciunul din motivele legale pentru care poate fi solicitată revizuirea.
Totodată, instanța a constatat că nu sunt întrunite nici prevederile art. 511 ce reglementează termenul de exercitare a dreptului de revizuire și anume, cel de o lună care se va socoti:
1. în cazurile prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 1, de la comunicarea hotărârii;
2. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 2, de la cel din urmă act de executare;
3. în cazurile prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 3, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea instanței penale de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals înscrisul, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii penale. În lipsa unei astfel de hotărâri, termenul curge de la data când partea a luat cunoștință de împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora;
4. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 4, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea prin care a fost sancționat disciplinar definitiv judecătorul, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii de sancționare disciplinară;
5. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă;
6. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 6, din ziua în care partea a luat cunoștință de casarea, anularea sau schimbarea hotărârii pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii de casare, anulare sau schimbare;
7. în cazurile prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 7, din ziua în care statul ori altă persoană de drept public a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a acesteia; în cazul minorilor, persoanelor puse sub interdicție judecătorească sau sub curatelă termenul de revizuire este de 6 luni de la data la care cel interesat a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la dobândirea capacității depline de exercițiu sau, după caz, de la înlocuirea tutorelui persoanei puse sub interdicție, de la încetarea curatelei ori înlocuirea curatorului;
8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
(2) În cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 9, termenul de revizuire este de 15 zile și se socotește de la încetarea împiedicării.
(3) Pentru motivele prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 10 și 11, termenul este de 3 luni de la data publicării hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv a deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(4) Revizuirea se motivează prin însăși cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sancțiunea nulității.
(5) Dacă prin aceeași cerere se invocă motive diferite de revizuire, prevederile alin. (4) se aplică în mod corespunzător pentru fiecare motiv în parte.
Conform art. 513, ce reglementează procedura de judecată, cererea de revizuire se soluționează potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată, iar dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.
Constatând că nu sunt întrunite condițiile legale de admisibilitate a cererii de revizuire, instanța a respins cererea formulată de reclamantul J. L..
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs revizuentul Javrea L..
În motivarea căii de atac, recurentul a prezentat un înscris de mână, în total 39 de pagini, parțial inteligibile, lipsite de logică formală și imposibil de redat în detaliu, în care, în esență, a reluat toate nemulțumirile pe care le-a înfățișat de-a lungul tuturor proceselor pe care le-a pornit în fața instanțelor de judecată sau a altor organe ale statului. Recurentul s-a referit tangențial la pretențiile în cuantum de 10.000 lei pe care le-a formulat și pe care a arătat că le suplimentează cu suma de 200 lei, a apreciat că mai multe persoane din cele cu care a intrat în contact de-a lungul proceselor (părți, judecători etc.) ar avea calitatea de infractori și a considerat că soluțiile pronunțate de instanțele de judecată anterioare, inclusiv cele care i-au soluționat irevocabil vechea acțiune în pretenții, sunt greșite și ar trebui modificate.
Recurentul nu a făcut minimul efort de a-și întemeia în drept cererea de revizuire și cererea de recurs.
Împotriva prezentului recurs a depus întâmpinare intimatul L. C. Jozsef, solicitând respingerea căii de atac ca nefondată.
A apreciat intimatul, că susținerile recurentului nu au nicio bază legală, ci sunt injurioase și calomnioase, aducându-i grave prejudicii morale celui chemat în judecată.
Deși judecata pricinii în fond s-a realizat în temeiul noului Cod de procedură civilă, tribunalul a stabilit pe parcursul derulării prezentei căi de atac că aceasta a fost o greșeală a primei instanțe, iar remediul constă în faptul că pricinii, în calea de atac, i se aplică vechiul Cod de procedură civilă. Între calea de atac a revizuirii din cele două legi procesual civile succesive există o amplă compatibilitate, motiv pentru care aplicarea de către prima instanță a noului Cod de procedură civilă într-o situație în care trebuia aplicat vechiul Cod de procedură civilă nu impune reluarea totală a judecății, instanța de control judiciar având posibilitatea să examineze dacă, din perspectiva legii procesual civile corecte, s-au respectat drepturile și obligațiile părților și acțiunea este legală și temeinică.
Examinând legalitatea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și prin raportare la prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul apreciază că recursul declarat de revizuentul J. L. este nefondat.
În acest sens, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, nefiind dată cu încălcarea vreunor dispoziții de drept material ori de drept procesual. Mai mult decât atât, modul în care instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor legale din materia revizuirii este și el ferit de critici, chiar dacă expunerea (exceptând redarea unor texte legale) este lacunară.
Cu referire strict la cererea de revizuire, arătăm că deși revizuentul a formulat considerente extrem de generoase în ceea ce privește numărul de pagini scrise, el nu a reușit să prezinte și să stabilească cu o minimă coerență niciunul dintre motivele de revizuire prevăzute de lege. Or, revizuirea este o cale extraordinară de atac, iar exercitarea ei este permisă numai pentru anumite rațiuni (motive), strict reglementate de dispozițiile legale. În acest sens, avem în vedere prevederile art. 322 din vechiul Cod de procedură civilă, care reclamă aceeași strictețe în gestionarea acestui tip de pricini, ca și articolul corespunzător (art. 509) din noul Cod de procedură civilă. De vreme ce revizuentul nu a reușit să arate cu o minimă precizie care este motivul de revizuire pe care îl invocă, devine evident că cererea sa este inadmisibilă de plano.
O examinare mai aprofundată a cererii de revizuire și a considerentelor făcute de revizuent în recurs, precum și observarea înverșunării cu care revizuentul nu ezită să îi numească „infractori” pe cei pe care i-a chemat în judecată (inclusiv judecătorul care a pronunțat sentința a cărei revizuire se cere), ar putea să sugereze că acesta a înțeles să se fundamenteze pe prevederile art. 322 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză. Însă niciuna dintre condițiile pretinse de acest text legal nu este îndeplinită în cauză, motiv pentru care posibila fundamentare pe acest caz de revizuire este în mod manifest nefondată.
Privitor la pretențiile formulate de către revizuent, atașate cererii de revizuire, dacă acestea sunt fundamentate pe ideea de răspundere civilă delictuală, ele sunt în mod manifest nefondate. Astfel, nu s-a făcut nici măcar elementara dovadă a existenței unui prejudiciu cert, cuantificabil, în patrimoniul reclamantului revizuent și desigur, nu avem dovezi nici pentru a reține vreo faptă ilicită în sarcina uneia sau mai multor persoane dintre cele chemate în judecată.
Față de toate aceste considerente, raportat la imposibilitatea de a decela motive de ordin faptic și juridic serioase și cercetabile din cererea de chemare în judecată și din cererea de recurs depuse de către revizuent, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul formulat de revizuentul J. S., împotriva sentinței civile nr. 88 din data de 13 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de revizuentul J. S., cu domiciliul în ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 88 din data de 13 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2015.
Președinte, P. M. | Judecător, A. T. | Judecător, L. D. |
Grefier, R. M. G. |
Red. P.M./Dact. P.M.
24.12.2015/2 ex.
Judecător fond: A.-C. H.
| ← Suspendare executare silită. Decizia nr. 129/2015. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 391/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
