Grăniţuire. Decizia nr. 208/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 208/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 208/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 208/2015
Ședința publică din data de 20 octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. A.-B.
Judecător V. S.
Judecător M. M.
Grefier S. D.
Pe rol fiind rejudecarea acțiunii civile formulată de reclamanții S. S. si S. M., ambii cu domiciliul în Ungheni, ./A, jud. M. în contradictoriu cu pârâții B. R., cu domiciliul în Ungheni, ., jud. M., B. L., cu domiciliul în Tg.-M., ., . și M. R., cu domiciliul în Ungheni, nr.67, ., jud. M., ca urmare a pronunțării deciziei civile nr. 569 din 23 octombrie 2014 prin care s-a admis recursul declarat de recurentele-pârâte, împotriva sentinței civile nr. 338 din data de 29 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-M. în dosarul nr._, s-a casat în tot hotărârea și dispus reținerea cauzei spre rejudecare.
Procedura este legal îndeplinită în lipsa părților.
Se constată depus la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 20 octombrie 2015, din partea pârâților B. R., B. L., M. R., concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 13 octombrie 2015, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării asupra deciziei pentru data de azi, 20 octombrie 2015.
TRIBUNALUL
Constată că prin Sentința civilă nr.338/29.01.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosar nr._ a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții S. S. si S. MANDRA în contradictoriu cu pârâtele B. R., B. L. și M. R..
Pârâtele au fost obligate să lase în deplină proprietate și liniștita posesie reclamanților S. S. și S. Mandra, suprafața de 76 m.p., astfel cum este identificata în raportul de expertiza efectuat în cauza de expert Durigu R., precum si schița anexa ce fac parte integrantă din prezenta, suprafață delimitata de punctele_-113-112.
S-a stabilit linia de hotar între imobilul reclamanților și imobilul pârâtelor conform Planului de Situație - schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expert tehnic Durigu R.- fila 78 din dosar - între punctele 113 ( Tăruș) - 316.
Pârâtele au fost obligate la plata către reclamanți a sumei de 2899 lei, reprezentând taxa de timbru, onorariu expert si onorariu mediator.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâtele B. R., B. L. și M. R., cale de atac recalificată în recurs prin încheierea de ședință din data de 12.06.2014.
Prin Decizia civilă nr.569/23.10.2014 a fost admis recursul declarat de recurentele-pârâte B. R., M. R. și B. L. împotriva sentinței civile nr. 338 din data de 29 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-M. în dosarul nr._, hotărâre care a fost casată în tot cauza fiind reținută spre rejudecare în vederea administrării întregului material probator necesar soluționării cauzei.
În rejudecare a fost administrată proba testimonială și proba cu expertiza tehnică topografică.
Reține instanța că prin cererea introductivă reclamanții S. Ș. și S. M. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele B. R., B. L. si M. R., obligarea acestora sa lase în liniștită posesie și folosința suprafața de 89 m.p., precum si stabilirea liniei de hotar între proprietățile părților, cu cheltuieli de judecată, arătând ca reclamanții sunt proprietarii unei suprafețe de 1500 m.p., teren ce se învecinează cu proprietatea pârâtelor, de la care, de fapt au și cumpărat reclamanții.
S-a mai arătat ca reclamanții folosesc efectiv doar 1411 m.p. deoarece pârâtele nu le-au permis să construiască gardul conform proprietății cumpărate.
In drept s-au invocat prevederile art. 551,560,563-566 Cod civil.
S-a atașat extras CF_ Ungheni, plan de situație, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.55/19.01.2012, BNP Asociati C., act dezmembrare.
Pârâtele au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, arătând că terenul proprietatea reclamanților a fost măsurat și delimitat prin gard, încă de la data cumpărării, că reclamanții, după ce au edificat pe terenul acestora o casă de locuit, au modificat amplasamentul gardului din spatele terenului și astfel se explică suprafața de 89 m.p. teren lipsă.
Mai arată pârâtele ca nu au ocupat nici o suprafață de teren ce aparține reclamanților, elementele de delimitare a proprietăților părților din cauza fiind neschimbate din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța apreciază ca nefondată acțiunea formulată, pentru următoarele considerente:
Cu titlu prealabil arătăm că, deși instanța de fond a apreciat că în cauză ar fi incidente prevederile art.480 din V. Cod civil, în raport de care a analizat acțiune în revendicare, apreciem că în cauză dreptul substanțial aplicabil raportului juridic litigios este cel reglementat de N. Cod civil, în considerarea prevederilor art.5 al.1 din Legea nr.71/2011 în conformitate cu care „dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .”.
În condițiile în care raportul juridic inițial dintre părți s-a născut la data 19.01.2012, data încheierii contractului de vânzare cumpărare, iar N. cod civil a intrat în vigoare la 01.10.2011, este evident că prezentul litigiu este guvernat de prevederile Noului Cod civil.
Potrivit art.563 al.1 N. Cod civil „proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul”.
În litigiul pendinte s-au realizat, atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de recurs (în rejudecare, urmare a casării cu reținere), mai multe lucrări tehnice de specialitate, în vederea identificării terenurilor părților, a măsurării lor și a determinării suprafeței revendicate.
S-a stabilit în cuprinsul acestor lucrări că în raport de suprafețele înscrise în cărțile funciare, reclamanții dețin o suprafață de teren mai mică pârâtele, o suprafață mai mare.
Ultima expertiză efectuată în rejudecare concluzionează că reclamanții dețin cu 76 mp de teren mai puțin decât suprafața tabulară, iar acest teren s-ar regăsi ca plus de suprafață în terenul limitrof, proprietatea pârâtelor.
Acestea sunt aspectele tehnice care confirmă susținerile reclamanților referitoare la minusul de suprafață din terenul pe acre îl dețin în proprietate.
Părțile nu au ajuns la un consens în legătură cu modalitatea în care proprietatea reclamanților a fost diminuată, aceștia au susținut că diferența de teren se regăsește în terenul pârâtelor, iar pârâtele au susținut că diferența de teren este rezultatul unei diminuări realizate chiar de reclamanți prin modul defectuos în care și-au îngrădit proprietatea pe celelalte laturi care nu sunt comune cu pârâtele.
Probele administrate în cauză nu au format convingerea instanței că diferența în minus de teren ar proveni din terenul pârâtelor.
Chiar în ipoteza în care instanța ar îmbrățișa această teză, este necesar a se analiza raporturile juridice dintre părți de la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare.
Așadar, reclamanții au cumpărat în data de 19.01.2012 de la pârâte terenul înscris în CF_ Ungheni, nr. cad._, teren ce a aparținut pârâtelor, făcând parte dintr-un corp mai mare de proprietate dezmembrat în două parcele de 1.500 mp respectiv 1860 mp prin actul de dezmembrare întocmit la aceeași dată, respectiv 19.01.2012.
Ulterior transferului de proprietate, reclamanții înșiși au ridicat un gard care să despartă cele două parcele de teren, stabilind astfel, cu acordul pârâtelor limita de proprietate dintre cele două imobile.
Aspectele referitoare la edificarea a cestui gard și de acordul părților referitor la amplasamentul acestuia nu au fost contestate de părți; de la data edificării gardului și până la momentul promovării prezentei acțiuni pârâtele nu au întreprins nici un act material de natură a modifica această delimitare.
În acest context, este evident că nu li se poate imputa o uzurpare a proprietății învecinate, iar diferențele de teren constatate cu ocazia măsurătorilor pot fi, așa cum a arătat expertul Durigu R. în lucrarea întocmită, rezultatul anumitor erori de măsurare la întabulare sau pot fi rezultatul modului în care reclamanții înșiși și-au delimitat proprietatea în raport de ceilalți vecini limitrofi
Revenind însă la modalitatea de dobândire a proprietății de către reclamanți, așa cum am arătat, aceștia au cumpărat terenul de la pârâte, în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare făcându-se mențiunea că reclamanții intraseră în posesia terenului anterior încheierii contractului, cunoscând și acceptând amplasamentul și limitele terenului.
Se mai reține că terenul înscris în CF_, cad._, cu suprafața menționată de 1.500 mp a fost vândut pentru un preț global de 50.000 de lei, conform mențiunilor din cuprinsul actului.
În aceste condiții, instanța apreciază ca în cauză ar fi fost eventual incidente prevederile art.1743 N. Cod civil, în conformitate cu care: ”dacă, în vânzarea unui imobil cu indicarea suprafeței și a prețului pe unitatea de măsură, suprafața reală este mai mică decât cea indicată în contract, cumpărătorul poate cere vânzătorului să îi dea suprafața convenită. Atunci când cumpărătorul nu cere sau vânzătorul nu poate să transmită această suprafață, cumpărătorul poate obține fie reducerea corespunzătoare a prețului, fie rezoluțiunea contractului dacă, din cauza diferenței de suprafață, bunul nu mai poate fi folosit în scopul pentru care a fost cumpărat.”
În cauză însă, reclamanții nu s-au prevalat de acest temei de drept, acțiunea acestora nefiind una întemeiată pe contractul de vânzare cumpărare, ci o acțiune de revendicare.
În doctrină, acțiunea în revendicare a fost definită ca fiind o acțiune reală, prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar. Prin acțiunea în revendicare o persoană cere să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui lucru de care a fost deposedată. În cadrul unei astfel de acțiuni, reclamantul revendicant este dator să dovedească faptul că el este proprietarul bunului revendicat și că acest bun este deținut pe nedrept de către pârât.
Practica judiciară a statuat că, în cazul în care linia de hotar dintre două proprietăți este neschimbată, atunci este inadmisibilă promovarea unei acțiuni în revendicare de către persoana care are mai puțin teren decât figurează în titlul de proprietate, chiar dacă pârâtul ar deține o suprafață mai mare de teren decât cea trecută în actele sale de proprietate.
Ori, așa cum se poate constata, în cazul de față cumpărătorii, în cunoștință de cauză au acceptat să preia în posesie terenul vândut, în limitele rezultate ulterior edificării gardului despărțitor între proprietăți, gard edificat tocmai de reclamanți.
Mai mult decât atât, este de remarcat faptul că reclamanții nu au fost deposedați niciodată de pârâte de terenul pe care îl pretind, deoarece acest teren nu a intrat niciodată în posesia lor, astfel încât acțiunea în revendicare apare ca nefondată, la fel ca și cea de stabilire a unei alte linii de hotar decât cea existentă.
Pentru considerentele anterior expuse, acțiunea urmează a fi respinsă în integralitatea sa.
Reținând culpa procesuală a reclamanților aceștia vor fi obligați să plătească pârâtei B. R., în solidar suma de 1.500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții S. S. și S. Mandra ambii cu domiciliul în Ungheni, ./A, jud. M. în contradictoriu cu pârâții B. R. cu domiciliul în Ungheni, ., jud. M., B. L., cu domiciliul în Tg.-M., ., . și M. R., cu domiciliul în Ungheni, nr.67, ., ..
Obligă reclamanții S. S. și S. Mandra în solidar la plata sumei de 1500 lei, în favoarea pârâtei B. R..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.10.2015.
Președinte, A. A.-B. | Judecător, V. S. | Judecător, M. M. |
Grefier, S. D. |
Red./Tehnored./A.A.-B.
Listat/S.D./2 ex./22.01.2016
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 209/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
