Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 565/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 565/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 565/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 565/2015
Ședința publică de la 13 Octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. T.
Judecător P. M.
Grefier R. M. G.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul-pârât S. C., având CNP_, cu domiciliul în Tg. M., ., ., împotriva sentinței civile nr. 3880 din data de 07.09.2015, pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde apelantul-pârât asistat de avocat M. Lorand și intimata-reclamantă, asistată de avocat A. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că la data de 8 octombrie 2015, intimata-reclamantă a depus prin registratura instanței, completare la întâmpinare.
De asemenea, se constată că apelantul-pârât S. C. a depus la data de 13 octombrie 2015 prin registratura instanței, răspuns la întâmpinare, la care s-au anexat și înscrisuri.
Instanța procedează la înmânarea unui exemplar din răspunsul la întâmpinare, reprezentantei intimatei și la înmânarea unui exemplar din completarea la întâmpinare, reprezentantului apelantului.
Reprezentantul apelantului-pârât depune chitanța nr. 45 din data de 30.09.2015, reprezentând onorariu avocațial.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul părților asupra apelurilor formulate.
Reprezentantul apelantului-pârât solicită admiterea apelului, schimbarea în întregime a hotărârii atacate și respingerea ordonanței președințiale formulate, având ca obiect stabilirea locuinței minorei și obligarea la plata pensiei de întreținere.
În primul rând, reprezentantul apelantului-pârât apreciază că instanța de fond nu a cercetat în amănunt probele existente la dosarul cauzei, respectiv a luat în considerare în mod unilateral doar declarația interesată a martorului M. V.. Rezultă din actele dosarului că acesta a fost și este fostul socru al pârâtului. Declarația martorului Hajdu Z., care a făcut referire atât la relația apropiată dintre tată și minoră, acesta, fiind o persoană care a vizitat foarte des familia S., a declarat că nu a constat nicio agresiune fizică sau verbală față de reclamantă sau față de minoră. Așa cum a fost pornită cererea de ordonanță președințială, s-a făcut referire la un pericol social și la un pericol pentru integritatea și sănătatea atât a soției cât și a copilului minor. Toate aceste aspecte nu au fost dovedite, dovadă în acest sens fiind și atitudinea reclamantei, care, ulterior depunerii atât a cererii de ordonanță președințială, cât și a cererii de divorț, s-a reîntors la domiciliul comun, unde a locuit din 29 mai până în 5 iunie, ulterior mutându-se din nou la locuința din Valea Izvoarelor.
La începutul ordonanței, a criticat acea măsură, care pe parcursul judecății nu a fost modificată, în sensul de a se stabili locuința minorei în afara mun. Tg. M., arătând consecințele pe care le-ar avea o asemenea măsură asupra condiției psihice și fizice a minorei. A depus și acte în probațiune, care nu au fost avute în vedere în fața instanței de fond, atât cu privire la faptul că din actele emise și de către grădinița pe care o frecventează minora rezultă că aceasta nu a prezentat urme de agresiuni fizice, iar declarațiile martorilor și în concret a martorului Hajdu Z. relevă acest aspect. Există și o neconcordanță cu privire la domiciliul actual al reclamantei. Pe parcursul judecății aceasta a susținut că își menține domiciliul de la Valea Izvoarelor, apoi s-a întors în Tg. M. la fosta locuință comună. Și acest aspect relevă faptul că starea de pericol pe care ar prezenta-o S. C. față de soție și minoră nu ar subzista, dat fiind faptul că în această perioadă intimata a permis minorei să stea și peste noapte la apelant. S-a făcut și dovada acestor neconcordanțe referitoare la locul de muncă al acesteia, precum și situația veniturilor în această cauză.
Instanța de fond nu a cercetat în amânunt condițiile de admisibilitate ale unei ordonanțe președințiale, nu s-a făcut dovada existenței unei situații urgente și a unei pagube iminente care s-ar crea prin întârziere. La domiciliul la care s-a cerut să se stabilească locuința nu a fost efectuată o anchetă socială, instanța de fond respingând această solicitare pe motiv că, condițiile de locuit ar fi dovedite în acest sens. S-a făcut dovada acestor susțineri atât prin actele depuse și la termenul de azi, adeverințe de la locul de muncă care atestă condițiile materiale ale pârâtului referitor si la apelul incident formulat de reclamantă cu privire la majorarea pensiei de întreținere, dar și cu privire la aceste obligații comune care subzistă și care au fost suportate exclusiv de către pârât. Nu s-a cercetat în amânunt interesul superior al minorului, dându-se o soluție de o aparență care nu are fundament faptic. De asemenea, reclamanta are o relație cu o persoană de sex masculin, care locuiește la adresa unde este și minora.
Pentru toate aceste motive, reprezentantul apelantului-pârât apreciază că sentința instanței de fond este nefondată, solicitând modificarea în întregime a acesteia, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanțelor depuse la dosarul cauzei.
Raportat la acest pericol, nu s-a depus nicio dovadă în sensul că s-ar fi formulat o plângere sau altfel de act depus la organele penale cu privire la existența unor agresiuni fizice sau verbale din partea apelantului-pârât.
În ceea ce privește apelul incident, reprezentantul apelantului-pârât solicită respingerea acestuia, considerând că nu are un caracter fondat, raportat la susținerile care s-au făcut, în sensul că reclamantul ar presta pe lângă locul de muncă de bază și alte activități prin care ar realiza venituri, aspecte care nu au fost dovedite. A existat o asemenea activitate, însă a fost anterioară și care trebuia solicitată eventual în fața instanței de fond pentru a fi avută în vedere la stabilirea unei eventuale sume care să cuprindă și aceste venituri.
Reprezentanta intimatei-reclamante solicită respingerea apelului ca nefondat, considerând că în mod corect prima instanță a dispus ca domiciliul minorei să fie la mamă. Pe tot parcursul procesului, mutarea la Tg. M. s-a făcut la insistențele pârâtului, pentru ca acesta să fie aproape de minoră, pentru a putea lua legătura cu minora, care îi este încredințată în fiecare weekend. Acest apel nu își are sensul, pârâtul nu s-a arătat deranjat de faptul că minora să locuiască la mamă, singura lui nemulțumire fiind ca aceasta să nu locuiască în Valea Izvoarelor. Cu privire la ancheta socială, în fața primei instanțe a fost întrebat dacă contestă condițiile de viață de la această locuință, iar acesta a arătat că nu le contestă, acesta fiind și motivul pentru care nu s-a mai efectuat ancheta socială, având în vedere și caracterul urgent al ordonanței președințiale și numărul mare de termene care s-au acordat din culpa apelantului-pârât.
În ceea ce privește pensia de întreținere, motivele arătate de apelant cu privire la cheltuielile pe care acesta le are cu diferite credite, nu pot fi avute în vedere de către instanță, textul legal fiind clar, în sensul că se va stabili la 1/4 din veniturile pe care le realizează apelantul-pârât, astfel încât eventualele cheltuieli care pot fi avute de acesta, nu urmează să fie suportate de minoră, care este beneficiara pensiei de întreținere.
Reprezentanta intimatei-reclamante arată că motivele pentru care apreciază că apelul este nefondat au fost prezentate pe larg atât în întâmpinare cât și în completarea la întâmpinare.
Cu privire la apelul incident, având în vedere strict declarațiile pe care le-a făcut apelantul atât în cererea de apel cât și în întâmpinare, cu privire la faptul că realizează venituri din reparații auto, solicită admiterea apelului incident și luarea în calcul și a veniturilor pe care acesta le realizează din reparațiile auto.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare, urmând ca soluția să fie pusă la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 3880 pronunțată la data de 7 septembrie 2015 de Judecătoria Tîrgu-M. în dosar nr._ s-a admis în parte cererea de emitere ordonanță președințială formulată de reclamanta S. M. în contradictoriu cu pârâtul S. C., s-a stabilit locuința minorei S. C., născută la data de 4.07.2011 la mamă, până la soluționarea acțiunii de divorț promovată între părți și a fost obligat pârâtul S. C. la plata în favoarea minorei S. C. a unei pensii de întreținere în cuantum lunar de 339 lei, datorată cu începere din data de 28 mai 2015 și până la soluționarea pe fond a cererii ce formează obiectul Dosarului nr._ al Judecătoriei Târgu M.. A fost obligat pârâtul S. C. să achite reclamantei S. M. suma de 1020 lei reprezentând cheltuieli de judecată – taxă de timbru și onorariu de avocat. S-a respins ca neîntemeiată cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că părțile prezentului dosar s-au căsătorit la data de 4.07.2009, căsătorie din care a rezultat minora S. C., născută în data de 4.07.2011, părțile separându-se faptic prin plecarea reclamantei, împreună cu minora, la domiciliul părinților ei. S-a reținut că sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 996 din NCPC coroborate cu art. 920. Pentru a se stabili, însă, în ce măsură interesul superior al copilului ar fi respectat prin instituirea temporară a locuinței sale la mamă, și obligarea corelativă a tatălui la plata în bani a unei pensii de întreținere în favoarea copilului, instanța a administrat proba cu anchete sociale la domiciliile părților, și audiere de martori. S-a reținut că ancheta socială efectuată la reședințele ambelor părți, relevă condiții propice pentru minoră. Chiar în ceea ce privește locuința pe care reclamanta o pregătește pentru a fi utilizată în viitor de dânsa împreună cu minora, nu s-au ridicat obiecțiuni de către pârât în ce privește calitatea condițiilor de trai oferite – părțile chiar locuiseră anterior în acea locație. Ambii martori audiați în cauză au relevat relații apropiate între minoră și mama ei. A mai reținut instanța că față de situația de fapt relevată de probele administrate, respectiv, declarațiile martorilor audiați, minora pare atașată de ambii părinți, dar relația mai strânsă a fost formată cu mama, care și-a dedicat mai mult timp îngrijirii minorei; prin mutarea din locuința conjugală, minora nu a fost lipsită de relațiile deja formate, a păstrat legătura cu tatăl, cu prietenii, a continuat frecventarea aceleiași grădinițe. Apoi, din intenția mamei de a se muta, împreună cu minora, înapoi în Târgu M., s-a reținut că se urmărește ca impactul despărțirii părinților și a mutării din domiciliul conjugal să fie cât mai redus asupra minorei. În ce privește cererea de stabilire a unei pensii de întreținere în sarcina pârâtului, s-au reținut prevederile art. 529 și art. 532 C.civ., apreciind prima instanță că se impune obligarea pârâtului S. C. la plata în favoarea minorei S. C. a unei pensii de întreținere în cuantum lunar de 339 lei (1/4 din veniturile sale nete lunare atestate de adeverința de la fila 25 din dosar), datorată cu începere din data de 28 mai 2015 și până la soluționarea pe fond a cererii ce formează obiectul Dosarului nr._ al Judecătoriei Târgu M.. În ce privește cheltuielile de judecată solicitate de ambele părți din prezentul dosar, raportat la dispozițiile art. 453 alin. 1 NCPC, potrivit cărora „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.”, s-a aprciat că se impune, de vreme ce pretențiile reclamantei au fost admise în parte, a se admite cererea privind cheltuielile de judecată probate de reclamantă – respectiv pentru suma de 20 lei reprezentând taxă de timbru și 1000 lei – onorariu de avocat respingându-se, ca neîntemeiată, cererea corelativă a pârâtului.
Împotriva sentinței civile nr. 3880 din data de 07 septembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ a declarat apel pârâtul S. C. prin care a solicitat schimbarea în întregime a hotărârii în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că a fost acționat în judecată de către reclamanta S. M., pentru ca prin intermediul instanței de judecată, să se dispună stabilirea domiciliului minorei S. C. la adresa din localitatea comuna Sânpaul, .. 244, județul M., precum și obligarea sa la plata pensiei de întreținere, de la data pronunțării hotărârii și până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de divorț. Arată faptul că, de la data de 16 august reclamanta, în mod unilateral, fără a face mențiune instanței de judecată în acest sens, și-a stabilit domiciliul în localitatea Tîrgu-M., la fosta lor adresă de pe .. ., toate susținerile nefondate cu privire la existenta unei stări de pericol cu privire la integritatea corporală și sănătatea ei și a copilului minor din partea sa sunt infirmate chiar prin fapta ei proprie. La această nouă adresă nu a solicitat efectuarea unei anchete sociale, pentru perioada de când locuiește efectiv cu minora la acest domiciliu, nefiind dovedite condițiile actuale de locuit pe care le-ar putea oferi minorei, nefăcând dovada reședinței actuale cu forme legale. De altfel chiar din actele depuse la termenul din data de 04. 09. 2015, referitor la locul ei de muncă actual, se poate obseva că, și-a schimbat locul de muncă din data de 06. 08. 2015 la ., cu sediul în localitatea Sântana de M., dobândind o altă funcție de încadrare, acea de agent vânzări, însă cu un salar lunar brut de 1050 RON, cu mult diminuat decât avea anterior acela de 1600 RON, ce îl dobândea de la S. C MONDO TRAPE. Programul de lucru al reclamantei este de la ora 9.00-17.00, aceasta neavând posibilitatea de a ridica fetita de la grădiniță, programul minorei fiind pănă la ora 16.00. Chiar prin înscrisul depus de către reclamantă, numit “ Recomandare “ emisă de către Școala Gimnazială S. D. se afirmă că, “ minora S. C. este curată, îngrijită și nu s-au observat urme de violentă fizică sau verbală din partea părinților . Este esențială și depoziția martorului audiat H. Z., care face referire la legătura mai puternică de atașament fată de persoana sa, precum și că, nu a avut la nici un moment probleme referitoare la dependenta de alcool sau jocuri de noroc, acesta fiind o persoană apropiată ambilor, vizitându-le frecvent la locuința comună. Chiar după separația în fapt, minora a fost lăsată periodic la sfârșit de săptămână în îngrijirea si grija sa, și peste noapte, astfel că nu poate exista nici o stare de pericol, descrisă în cadrul motivării ordonanței președintiale. Consideră nefondate aceste solicitări formulate din partea reclamantei S. M., deoarece a avut loc de muncă permanent și a efectuat și activități de reparații auto și după programul de lucru, realizând venituri materiale considerabile, pe care le-a oferit exclusiv pentru nevoile familiei mele. Arată că a contribuit cu toate necesare creșterii și îngrijirii copilului lor, până în prezent și ca face acest lucru și pe viitor pentru întreținerea copilului, nefiind necesară pronunțarea unei hotărâri vremelnice în această privință. S-au ocupat în comun pe toată perioada, de la nașterea copilul, de creșterea și îngrijirea acesteia, el implicându-mă ca un tată responsabil în toate activitățile necesare creșterii în condiții de afectivitate a fiicei lor, chiar după programul de muncă preluând-o de la creșă, ducând-o acasă și servindu-i masa și ducând-o la activitățile sportive de handbal, până la momentul terminării programului de lucru al soției, aceasta neajungând acasă după program decât cu mult ulterior, invocând diferite pretexte, ivite la locul de muncă. Nu au existat din partea sa la nici un moment probleme referitor la consumul de alcool, el având un loc de muncă ce implică zilnic deplasări cu mașina, fiind încadrat la locul de muncă actual Administrația Națională “ Apele Române “ în funcția de șofer autoturism. Pe perioada conviețuirii reclamanta era cea care nu se ocupa de gospodăria casnică, nu gătea, nu se preocupa de treburile casei. De cele mai multe ori mâncarea caldă se pregătea doar seara, fără ca aceasta să țină evidența precisă a banilor oferiți pentru nevoile gospodăriei, de cele mai multe ori cheltuia acești bani în alte scopuri decât nevoile familiei, dând bani împrumut din banii gospodăriei diverselor persoane, fără știrea și acordul său. Salariul realizat îl preda integral pentru nevoile familiei, precum și cele obținute din lucrările de reparații auto, pe care le îndeplinea după programul de muncă. A făcut diverse cumpărături de cadouri, jucării, articole de sport pentru fetița sa, asigurându-i prin munca mea toate condițiile, pentru a beneficia de toate necesare traiului în condiții optime. Reclamanta era cea care nu se ocupa de menajul casei, de curățenia locuinței, de aceea el trebuia uneori să preia și aceste activități, neglija și îngrijirea minorei, el organizând diverse aniversări sau zile de naștere pentru aceasta, din câștigurile sale proprii. Nu a existat la nici un moment vreo dependență de jocurile de noroc, el folosind veniturile sale în scopul exclusiv al familiei sale, având și o casă în faza de construcție în . sa nu s-a implicat în derularea acestor activități. Schimbarea locuinței minorei la domiciliul părinților reclamantei, ar avea consecințe nefavorabile cu privire la starea fizică și psihică a acesteia, deoarece până la momentul actual frecventează creșa din Târgu-M., catierul Mureșeni, fiind foarte aproape de domiciliul actual, nefiind necesară o deplasare de 50 km zilnic pe ruta Valea izvoarelor-Târgu- M.. Copila părților are și activități sportive la care o însoțesc el, la cursuri de handbal, lângă domiciliul lor comun, având un cerc de prieteni din creșă și din vecini formată, scoaterea ei din acest mediu ar afecta-o și mai profund pe lângă procedura de divorț, pornită de reclamantă. Se ocupă zilnic de minoră, după programul de muncă, neagresând-o niciodată fizic pe aceasta, fiind într-o strânsă legătură de afecțiune cu aceasta. De cele mai multe ori este influențată de reclamantă împotriva sa, el având posibilitatea materială și morală de a-i asigura o creștere optimă, având un loc de muncă permanent și locuință proprie, dobândită anterior căsătoriei, dar părțile nu au locuit cu minora în locuința de pe ., . singură perioadă, din 25. 01._15, iar în perioada anterioară din anul 2010, au locuit pe ., loc unde s-a născut și minora în anul 2012, la această adresă fiind o suprafață cu curte proprie iar imobilul, parter și etaj este alcătuită din 16 încăperi, iar în curte garaj, nicidecum 12 mp, menționați de martorul M. V.. De cele mai multe ori certurile erau generate de către reclamantă, care nu se îngrijea de nevoile familiei și ale copilei, aceasta cheltuind sume însemnate în alte scopuri, decât cele stabilite pentru nevoile curente ale familiei, neputând justifica sume importante de bani pe care le-a cheltuit. Măsura schimbării locuinței minorei nu are nici un fundament faptic, nu reprezintă nicidecum interesul superior al minorei, care are nevoie de stabilitate și continuitate și nu se impune scoaterea ei din mediul ei obișnuit și mutarea ei la locuința bunicilor, fără a se mai putea întâlni cu prieteni ei de joacă. Minora a fost scoasă de două ori, fără știrea și acordul său, înaintea programului de grădiniță, de către socrul său, fără un motiv întemeiat, transportând-o fără scaun de protecție, în autoturism, afectând siguranța minorei. După acest moment nici nu a fosta adusă minora la grădiniță, tocmai pentru a-l împiedica să păstrez relații personale cu aceasta. În prezenta situație nu există nici o situație întemeiată, care să atragă dispunerea unei asemenea măsuri, nefiind necesară o intervenție forțată în rutina de zi cu zi a copilei, din moment ce și reclamanta are locul de muncă în Târgu-M., impunându-se o deplasare zilnică, care afectează serios condițiile de creștere a minorei, fără participarea mea. Dacă s-ar dispune o asemenea măsură s-ar afecta în mod serios starea fizică și psihică a acesteia, care la această vârstă are nevoie de echilibru și stabilitate. Nu s-a făcut dovada de către reclamantă a condițiilor de admisibilitate a unei asemenea proceduri, existenta unei stări de urgentă, a unei aparente de drept, a survenirii unei pagube iminente, care nu ar putea fi reparată pe altă cale, conform disp. imperative ale art. 996 din NCPC. Fără dovada acestor elemente esențiale, probate în mod concret și amplu de către reclamantă nu poate fi dispusă o asemenea măsură, care ar afecta păstrarea legăturilor sale personale cu minora, aceste aspecte urmând a fi soluționate în cadrul dosarului de fond de divorț, cu prim termen de judecată la data de 23. 10. 2015.
În drept s-au invocat prevederile art. 466, al.1,470, al. 5, 480, al. 2, 274 din NCPC.
Prin completarea motivelor de apel, după comunicarea sentinței apelate, apelantul a mai arătat că în data de 26. 05. 2015, într-o zi de marți, fostul său socru, M. V. a venit la locuința lor, unde a avut loc o discuție cu privire la divorț, iar pe motivul problemei partajului l-a amenințat că îl va da în judecată, spunându-i soției să-și facă bagajele și să ia fetița, lucru care m-a supărat. După acest moment a vorbit la telefon cu avocatul acesteia și l-a amenințat că sună la Poliție pentru sechestrarea minorei, ducând-o pe soția sa și copilul său, fără voia lui, la Valea Izvoarelor. Pentru a evita izbucnirea unui scandal față de minoră a cedat, nefiind conform adevărului că, soția, cu copilul minor au părăsit domiciliul comun, cu autoturismul socrului, și el ar fi reprezentat un pericol pentru sănătatea și integritatea acestora. În data de 28. 05. 2015 se depune în instanță acțiunea de ordonanță președențială și cererea de divorț de către reclamantă, iar în data de 29. 05. 2015 revine la domiciliul comun soția cu minora, locuind împreună până în data de 05. 06. 2015, având și relații intime în această perioadă, neexistând nici o stare de pericol pentru viața sau integritatea soției sau a fetiței, iar ziua de 30 mai și 1 iunie am petrecut-o împreună toți trei, existând și fotografii în acest sens. La momentul efectuării anchetei sociale la adresa din . nu a fost prezentă, locuind în acea perioadă în locuința comună, împreună cu el, în Tîrgu- M., ., . pe ., . cărțile de identitate. Cu minora au locuit la această adresă efectiv 6 zile, sfârșitul lunii februarie 2015. Anterior au locuit o perioadă de 4 ani din 2010-2014 la adresa din Tîrgu- M., ., unde avea și garajul, în curte proprie. Instanța de fond a luat în considerare în întregime declarația interesată a martorului M. V., fostul socru, care a relatat doar situația faptică, condițiile de locuit din Valea Izvoarelor, deși acesta venea la părți în vizită ocazional, el fiind cel care intervenea în viața comună, influențând-o în sens negativ pe soția sa, mai ales împotriva sa. Acesta a scos fetița înainte de programul normal de grădiniță, de mai multe ori în luna iunie, fără a fi înștiințat și cerut acordul său, pentru a nu putea avea legături personale cu minora și transportând-o pănă la Valea Izvoarelor cu mașina personală fără scaunul prevăzut de lege pentru transportul minorilor, scaunul fiind în mașina Opel, punând în pericol siguranța acesteia în trafic. Declarația acestui martor trebuia luată în considerare de către instanța de fond, avându-se în vedere raportul de dușmănie existent între ei, acesta nelăsându-l să-și vadă de viata familiei sale, fiind o declarație pur subiectivă, interesată. Instanța de fond a considerat în mod greșit că, reclamanta se ocupă de creșterea și educarea minorei, deoarece având un program de lucru mai lung, peste orele 17.00, nu putea s-o ridice de la grădinița, și el făcea acest lucru, programul său de lucru fiind până la orele 15.00. Nu s-au cercetat nici mențiunile existente cu privire la schimbarea locului ei de muncă, existând multe neconcordanțe între conținutul actelor depuse și cele de la societățile la care a lucrat. Aceste mențiuni vor face obiectul unei plângeri penale pe care o va depune la parchetul de pe lângă Judecătoria Tîrgu-M., pentru a sesiza aceste falsuri în înscrisuri, depuse în probațiune la dosarul cauzei, cu privire la locurile de muncă deținute de către reclamantă. Deși la termenul din data de 04. 09. 2015, reclamanta nu și-a arătat noua adresă la care a locuit de la mijlocul lunii august 2015, aceasta la insistențele sale, în favoarea interesatei minorei, a recunoscut că, și-a mutat locuința în Tîrgu-M. la fosta locuință comună de pe . legale și momentan adresa de corespondență fiind pe Tîrgu- M., ., . locuiește deloc. Chiar dacă a susținut necesitatea efectuării unei anchete sociale la noua adresă, contestând condițiile de locuit existente la locuința de pe .-M., instanța de fond a respins acest lucru în mod nefondat, neexistând efectuată o anchetă socială la acea adresă, pentru perioada când locuiește efectiv minora cu reclamanta în acea locație. S-a susținut în mod eronat de către apărătoarea reclamantei, iar instanța de fond a preluat acest lucru fără rezerve acest lucru că nu s-ar fi opus stabilirii locuinței minorei la mamă și de a fi obligat la plata unei pensii de întreținere, deși poziția sa expresă rezultă din conținutul întâmpinării și a concluziilor scrise depuse. Consideră că, instanța de fond nu a cercetat aplicabilitatea disp. art. 996 și 920 din NCPC în concret, dând o soluție eronată cu privire la această cauză, aplicând în linii generale acestei dispoziții legale, a căror elemente esențiale nu au fost probate de către reclamantă. Astfel, conform disp. art. 262 din Codul Civil, exercițiul dreptului de a păstra legături personale cu minora, nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, dar în prezenta cauză reclamanta stabilește în mod autoritar, unilateral, peste interesul superior al minorei, modalitatea în care poate să-și viziteze și să ia fetița domiciliul său, nerespectându-și promisiunile privind orele și zilele de vizită, cu toate că, nu există vreo reglementare legală în această privință. Nu s-a argumentat de instanța de fond existența condiției aparenței dreptului, nefiind de ajuns doar existența legăturii mamă-copil, fiind necesară cercetarea amplă a fiecărui mijloc de probă, aferent acestuia cu privire la creșterea și educarea zilnică a acesteia de către reclamantă. Scopul luării urgente a acestor măsuri prin ordonanța președențială nu s-a dovedit în nici un mod, nu este necesară păstrarea unui drept, care s-ar păgubi prin întârziere, sau prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea înlătura în alt mod. Nu are aptitudinea de a determina existența condițiilor optime de locuit la locuința din . de a se efectua o anchetă socială la acea adresă. Declarația martorului Hajdu Z. a fost interpretată eronat de către instanță și neconsemnându-se toate detaliile spuse de martor, acesta menționând că, relațiile sale cu minora erau mai strânse decât între aceasta și mama ei. S-a constatat în mod eronat că, ar fi alocat mai puțin timp pentru creșterea minorei deoarece se afla la locul de muncă, deoarece și soția avea un program de lucru prelungit, fără a se putea ocupa efectiv de minoră în condiții optime, lucrând și în zilele de sâmbătă în mod aleatoriu. Această soluție trebuia luată, luând în considerare cererea inițială de mutare la adresa din Valea Izvoarelor, deoarece minora are nevoie de stabilitate și continuitate în cadrul locuinței, iar nu automat oricare locuință pe care o va avea reclamanta în perimetrul municpiului Tîrgu- M.. Instanța de fond nu trebuia să facă aplicarea automată a disp. art. 529, 532 din Codul Civil, ci să cerceteze și situația veniturilor sale curente, urmând să dispună eventuala reducere a cheltuielilor de judecată admise, existând soluția de admitere în parte a cererii inițiale. Nu s-a avut în vedere stabilirea corectă a cuantumului pensiei de întreținere, deoarece aceste venituri ale sale sunt necesare și pentru stingerea unor credite bancare comune necesare pentru construcția casei comune și a celorlalte împrumuturi de la persoane fizice contactate în comun pentru nevoile clădirii imobilului lor.
În drept a invocat disp. art. 466, 470. al.5, 480, al. 2, 451 și urm. din NCPC.
Reclamanta S. M. a formulat la data de 29.09.2015 apel incident împotriva aceleiași hotărâri judecătorești prin care a solicitat modificarea în parte a acesteia în sensul majorării pensiei de întreținere, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că sentință este parțial netemeinică raportat la faptul că intimatul a susținut și susține în continuare că pe lângă locul de muncă pe care îl are la Administrația Națională ”Apele Române”, obține venituri și din activități de reparații auto. Raportat la dispozițiile art. 530 alin. 3 C.civ. unde se arată că "pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere”, consideră că se impune ca la stabilirea pensiei de întreținere pentru minora S. C. trebuie luate în calcul toate veniturile pe care le realizează intimatul-pârât S. C., iar nu doar cele de la locul de muncă al acestuia, cu atât mai mult cu cât chiar pârâtul a arătat că realizează venituri suplimentare din activitatea de reparații auto.
În drept a invocat prevederile art. 472 C. pr. Civ., art. 530 alin. 3 C.civ., art. 453 C.pr.civ.
Analizând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul reține următoarele:
În soluționarea căii de atac declarate de către pârât Tribunalul are în vedere faptul că situația de fapt în care se află părinții minorei S. C. impune o măsură din partea instanței de judecată de stabilire a locuinței până la finalizarea acțiunii de divorț, când instanța învestită cu soluționarea acțiunii de divorț va fi obligată potrivit legii să se pronunțe cu privire la locuința copilului. Astfel, situația copilului ai cărui părinți nu mai locuiesc împreună impune, în lipsa înțelegerii părților, intervenția instanței de judecată pentru a stabili la care dintre aceștia va locui copilul, neputându-se accepta o situație în care starea juridică a minorului să fie incertă sub acest aspect.
Astfel, chestiunea dedusă judecății, respectiv cea a stabilirii locuinței minorei S. C., este calificată din punct de vedere legal drept o situație juridică și din această perspectivă trebuie să primească o dezlegare, altfel spus, instanța de judecată chemată să rezolve această problemă legală nu poate respinge cererea și refuza astfel implicit să determine care fi în continuare situația juridică în privința locuinței copilului.
În acest sens sunt prevederile art. 496 din Noul Cod Civil: „Locuința copilului (1) Copilul minor locuiește la părinții săi. (2) Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. (3) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege. (5) Părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.”
Criticile apelantului cu privire la lipsa anchetei sociale și a formelor legale de stabilire a reședinței reclamantei împreună cu minora la adresa unde locuiesc în prezent nu sunt apreciate relevante pentru schimbarea soluției primei instanțe deoarece apelantul le invocă doar formal fără a sesiza în mod concret aspecte care să sugereze de ce nu este în beneficiul minorei ca mama să locuiască cu minora acolo. Prezintă importanță în acest context și faptul că după cum rezultă din susținerile ambelor părți acestea au locuit o perioadă la respectiva locuință.
De asemenea, Tribunalul își însușește pe deplin argumentele prezentate de prima instanță cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale procedurii ordonanței președințiale. De altfel, astfel cum s-a precizat mai sus, situația creată prin separarea faptică a părților impune luarea unei măsuri cu privire la situația juridică a locuinței minorei.
Mai trebuie precizat că amplele aspecte arătate de către apelant în cuprinsul motivării căii de atac nu sunt relevante prin prisma obiectului cu care a fost învestită instanța, respectiv relațiile personale dintre părți urmează a fi apreciate în cadrul acțiunii de divorț, în prezentul dosar instanța fiind învestită doar cu cererea reclamantei de stabilire a locuinței minorei împreună cu ea. De asemenea, mai trebuie arătat că o soluție de respingere a cererii reclamantei pentru motivele invocate de către apelant nu ar conduce la reluarea locuinței comune a părților, ci doar ar lăsa nereglementată situația juridică a minorei în contextul separării părinților.
Cu privire la modul în care prima instanță a procedat la stabilirea contribuției tatălui la cheltuielile de creștere și educare ale minorei, avându-se în vedere atât aspectele învederate de apelantul pârât, cât și de către apelanta reclamantă, Tribunalul reține că soluția judecătoriei este corectă.
Apelanta reclamantă nu a făcut dovada existenței și cuantumului câștigurilor suplimentare realizate de către apelantul pârât, iar criticile aduse de către acestea din urmă, respectiv faptul că instanța nu a ținut cont de celelalte obligații financiare ale sale care derivă din construcția casei comune, nu pot determina o reducere a sumei de 339 lei ce a fost stabilită cu titlu de pensie de întreținere. Se apreciază în acest sens că nevoile minorei nu permit o reducere a sumei lunare de 339 lei.
Astfel, potrivit art. 480 alin. 1 din NCPC, Tribunalul va respinge ambele apeluri.
Având în vedere faptul că ambele apeluri au fost respinse, fiecare dintre părți fiind astfel în culpă una față de cealaltă, și faptul că ambele părți au solicitat cheltuieli de judecată, raportat la prevederile art. 453 NCPC instanța va proceda la compensarea lor. Potrivit art. 453 și art. 451 alin. 2 din NCPC, compensarea va fi integrală chiar dacă contravaloarea onorariului avocațial suportat de către apelanta reclamantă este mai mare deoarece în privința acestuia se va face aplicarea prevederilor menționate anterior în sensul reducerii acestuia până la contravaloarea cheltuielilor de judecată suportate de către apelantul pârât, apreciindu-se că acest din urmă cuantum este justificat prin prisma circumstanțelor cauzei și a activității desfășurate de reprezentanții convenționali ai părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul S. C. având CNP_, cu domiciliul în Tg. M., ., ., împotriva sentinței civile nr. 3880 din data de 07 septembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ .
Respinge ca nefondat apelul incident declarat de reclamanta S. M., având CNP_, cu domiciliul procesual ales în Tîrgu-M., . ., împotriva sentinței civile nr. 3880 din data de 07 septembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ .
Compensează integral cheltuielile de judecată suportate de părți în apel.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței, astăzi 13 octombrie 2015.
Președinte, A. T. | Judecător, P. M. | |
Grefier, R. M. G. |
Redactat/tehnoredactat/AT
4 ex./16.10.2015
Judecător fond A. C. C.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 579/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
