Evacuare. Decizia nr. 673/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 673/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 3182/279/2012
Dosar nr._ - evacuare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 26.11.2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 673/RC
Instanța constituită din:
Președinte: D. M. - judecător
V. B. – judecător
C. B. - judecător
D. L. - grefier
La ordine venind pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta-pârâtă A. A., domiciliată în Piatra N., ., nr. 160, județul N., împotriva sentinței civile nr. 4809 din 16.12.2013 a Judecătoriei Piatra N., pronunțată în dosarul nr._ /2011, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. I.-V. (moșt. def. C. S.) și C. M., domiciliați în Piatra N., ., ., având ca obiect evacuare.
Dezbaterile fondului au avut loc în ședința publică din data de 12.11.2014, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și în care s-a dispus amânarea pronunțării la data de 19.11.2014 și apoi la 26.11.2014 când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 4809 din 16.12.2013 a Judecătoriei Piatra N., tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4809 din 16.12.2013 Judecătoria Piatra N. a admis acțiunea formulată de reclamanții C. S. și C. M. în contradictoriu cu pârâta A. A., sens în care s-a dispus evacuarea pârâtei A. A. din imobilul constând în bucătărie de vară în suprafață de 51 m.p. situat în P. N., . nr. 160, jud.N..
Totodată, a obligat pârâta să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul de 320 m.p. situat în P. N., . nr. 160, jud. N., precum și la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în sumă de 1220,50 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții C. S. și M. au solicitat în contradictoriu cu pârâta A. A. evacuarea sa din imobilul lor constând în bucătărie de vară în suprafață de 51 m.p, să fie obligată să le lase în proprietate suprafața de 51 m.p. teren de 320 m.p. teren situat pe . nr. 160 P. N., precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că, prin sentința civila nr. 2831/2004 au dobândit proprietatea asupra imobilelor in litigiu, ulterior intabulându-și dreptul lor de proprietate în cartea funciară.
S-a mai arătat că situația tensionată dintre ei a început să existe de la data decesului mamei lor în urmă cu 2 ani și cum între ei nu există posibilitatea rezolvării amiabile a litigiului de față, au fost nevoiți să promoveze prezenta acțiune.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că reclamanții au devenit proprietari ai imobilului constând în bucătărie de vară în suprafață de 51 m.p. și suprafața de 320 m.p. teren toate situate pe . nr. 160 Piatra N. prin sentința civila nr. 2831/2004 a Judecătoriei Piatra N., drept intabulat și în cartea funciară.
Pe de altă parte pârâta posedă un testament de la defuncta A. E., mama sa, din anul 1976 prin care a fost instituită legatară universală.
S-a mai reținut că până în prezent între reclamantă si pârâtă nu a fost disputat partajul succesoral de pe urma defunctei lor mame, litigiu în cadrul căruia urma să fie supus dezbaterii și invocat acest testament, în funcție de care instanța constata drepturile succesorale ale moștenitorilor legali și testamentari, precum și cotele legale la succesiunea defuncte în lipsa căruia starea de indiviziune forțată între reclamantă și pârâtă subzistă și în prezent, părțile din prezenta cauză respectiv reclamanta și pârâta care sunt surori se bucură doar de o cotă ideală la averea defunctei.
Instanța de fond a reținut că în litigiul de față însă, reclamanții sunt cei care fac dovada dreptului lor de proprietate prin sentința mai sus arătată, drept incontestabil care în prezent, le este îngrădit de pârâtă, urmare a faptului că refuză să le lase reclamanților imobilele constând în una bucătărie de vară împreună cu terenul de 320 m.p. ambele situate pe . nr. 160 P. N..
Judecătorul fondului a mai reținut că actiunea în revendicare presupune îndeplinirea cumulativă a unor condiții respectiv aceea a dovezii dreptului de proprietate al titularului acestuia care nu are posesia asupra bunului revendicat și condiția posesiei precare exercitată de nonproprietarul bunului revendicat în considerarea disp. art. 480 C. Civil aplicabil in speța de față.
În aceste condiții, instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinite aceste condiții de admisibilitate a unei astfel de acțiuni, respectiv reclamanții au făcut dovada că sunt proprietarii imobilelor în litigiu, imobile pe care pârâta le folosește fără a justifica vreun drept de proprietate asupra lor, exercitând de fapt o posesie precară în calitatea sa de detentor precar. Cu privire la testamentul invocat de pârâtă, el nu a fost avut în vedere la pronunțarea soluției, atât timp cât nu a fost pus în discuție în cadrul unui proces de partaj succesoral de pe urma defunctei mame atât a reclamantei cât și a pârâtei.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs pârâta A. A. criticând sentința ca nelegală și netemeinică, solicitând casarea hotărârii și respingerea acțiunii de evacuare formulată împotriva sa.
Recurenta a arătat că nu ocupă nicio suprafață de teren din proprietatea intimaților C. situată în Piatra N., . nr. 160 și nici construcția – bucătărie – pe care aceștia nu o au în proprietate fiind în proprietatea fratelui său A. M., conform contractului de vânzare-cumpărare. A mai precizat că folosește o bucătărie în suprafață de 47 m.p, care este situată pe terenul în suprafață de 197 m.p – imobile înscrise în C.F nr._ a municipiului Piatra N. și care i-au fost atribuite fiului său R. C.-C., în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 2831/16.08.2004, fiind în mod nelegal evacuată dintr-o bucătărie de vară care nu a fost identificată prin nicio schiță sau de către un expert autorizat, intimații nu au dovedit prin niciun mijloc de probă că le ocupă construcția proprietatea acestora.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu 155 de lei și 3 lei timbru judiciar (fila 15).
Intimații-reclamanți C. S. și M. prin întâmpinarea depusă la filele 16-17 au solicitat respingerea ca nefondat a recursului arătând că afirmațiile făcute de recurentă sunt doar o încercare de induce în eroare instanța ignorând faptul că prin sentința civilă nr. 2831 din 16.08.2004 s-au conturat în mod distinct loturile atribuite din masa indiviză, ca urmare a tranzacției validată printr-o hotărâre de expedient.
În ceea ce privește al doilea motiv invocat de recurentă, respectiv existența testamentului din 1976 de la A. E. pe care își întemeiază dreptul de proprietate, au precizat că acesta este fără valoare în contextul în care masa succesorală după defuncta testatoare a fost moștenită legal de mai mulți comoștenitori, bunurile au fost înstrăinate cu acte între vii valabile și în prezent, validate ulterior de sentințe irevocabile, iar singura modalitate procesuală prin care recurenta și-ar fi mai putut valorifica respectivul testament ar fi fost promovarea unei petiții de ereditate în contradictoriu cu toți comoștenitorii – acțiune pe care nu a promovat-o, motiv pentru care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul din data de 15 octombrie 2014 intimata C. M. a făcut cunoscut că intimatul C. N. S. a decedat la data de 18.07.2014, fiind introdus în cauză în aceeași calitate fiul acestuia C. I.-V. care a arătat (prezent fiind) că dorește să continue procesul inițiat de tatăl său.
La același termen s-a respins cererea de suspendare formulată de recurenta-pârâtă, reținându-se că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 244, alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, întrucât cererea ce constituie obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Piatra N. nu are o înrâurire hotărâtoare asupra soluționării cauzei, respectiv cauză care are ca obiect modificarea titlului de proprietate nr._ .
Tribunalul, analizând sentința sub aspectele criticate și din oficiu, precum și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, constată că recursul este întemeiat pentru considerentele ce urmează a fi reținute:
În fapt, reclamanții C. S. și M. au solicitat evacuarea pârâtei din imobilele proprietatea lor bucătăria de vară în suprafață de 51 m.p și terenul în suprafață de 320 m.p situate în Piatra N., . nr. 160, județul N..
În dovedirea dreptului de proprietate au invocat sentința civilă nr. 2831/2004 (fila 23-24) prin care s-a reglementat irevocabil ieșirea din indiviziune asupra masei succesorale rămasă de pe urma defunctei lor mame A. E. prin care s-a atribuit lotul nr. 1 fiului recurentei-pârâte R. C.-C. și lotul nr. 2 intimaților-reclamanți.
Recurenta-pârâtă A. A. invocă în apărarea dreptului său de proprietate, atât testamentul prin care în anul 1976 mama sa - defuncta A. E. a instituit-o legatară universală (fila 142-143), dar și sentința civilă nr. 1589/01.04.2013 având ca obiect acțiune în constatare și prin care s-a stabilit irevocabil că a dobândit dreptul de proprietate asupra casei edificată pe terenul proprietatea pârâtului R. C. C., situată în municipiul Piatra N., . Nord cu . cu proprietatea R. C.-C., la Vest cu C. M. și C. S. (fila 144).
Totodată, recurenta a precizat că imobilul - bucătărie de vară revendicat de către reclamanți și din care se solicită evacuarea sa nu face obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 6503 din 28.03.1995 încheiat la notariatul de Stat (filele 33-34) – act care a stat la baza hotărârii de partaj nr. 2831/16.08.2004.
În consecință, instanța de fond trebuia să compare înscrisurile aduse de fiecare parte în dovedirea propriului drept de proprietate, întrucât imobilul din a cărui evacuare se cere provine de la un autor comun A. E.. În contractul de vânzare-cumpărare nr. 6503/1995 care a stat la baza pronunțării hotărârii de partaj succesoral invocată în susținerea pretențiilor reclamanților nu apare identificată o bucătărie de vară, dar apare în lotul nr. 2 atribuit intimaților reclamanți C. M. și S..
Pe de altă parte, pe terenul în suprafață de 197 m.p atribuit lotului nr. 1, R. C.-C. - fiul recurentei apare tot o bucătărie de vară, iar pe de altă parte recurenta invocă în apărarea sa, sentința civilă nr. 1589/01.04.2013 rămasă irevocabilă pronunțată în dosarul nr._ (fila 144) prin care i s-a constatat dreptul de proprietate pe același teren (conform testamentului nr. 715/1976) asupra unei construcții „…casă de locuit ce constă în modernizarea și etajarea unui grajd fiind compusă din parter și etaj pe fundație de beton”.
Criticile aduse instanței de fond sunt întemeiate întrucât deși fiecare parte a invocat un drept al său de proprietate asupra bucătăriei de vară, depunând în acest sens înscrisuri valabile din punct de vedere juridic, judecătorul fondului nu a procedat la administrare de probatorii care să ducă la concluzia că reclamanții sunt proprietarii construcției bucătărie de vară în suprafață de 51 m.p situată pe terenul în suprafață de 320 m.p din Piatra N., . nr. 160.
Potrivit dispozițiilor art. 129, alin. 5 Cod procedură civilă judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse de părți nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea procesului, judecătorul poate, chiar și din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Or, în cauza pendinte, judecătorul fondului nu a stăruit în administrare de probatorii care să aducă lumină în procesul dedus judecății, nefiind clar din ce imobil se solicită a fi evacuată pârâta, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.
Pentru aceste motive, tribunalul urmează ca în temeiul art. 312, alin. 5 Cod procedură civilă să admită recursul declarat de pârâta A. A. și casând hotărârea recurată, va trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe pentru a administra probatoriul pe care îl consideră necesar (înscrisuri, expertiză tehnică, martori, etc.) în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâta A. A., domiciliată în Piatra N., ., nr. 160, județul N., împotriva sentinței civile nr. 4809 din 16.12.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. I.-V. (moșt. def. C. S.) și C. M., domiciliați în Piatra N., ., ., ..
Casează în totalitate sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.11.2014.
Președinte,Judecători,Grefier,
D. MitrofanValentina B. D. L.
C. B.
Red. V. B./17.12.2014
Tehnored/D.L./22.12.2014
Fond/M.N.
Ex. 2
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 640/2014. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 337/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
