Rezoluţiune contract. Decizia nr. 640/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 640/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 04-11-2014 în dosarul nr. 4514/279/2012
Dosar nr._ rezoluțiune contract
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 04.11.2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 640/RC
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - E. O. | - judecător |
- B. C. | - judecător | |
- C. M. | - judecător | |
- L. R. | - grefier |
Pe rol se află judecarea acțiunii formulată de reclamanții C. P. și C. A., ambii domiciliați în comuna Pângărați, ., în contradictoriu cu pârâții P. D. și P. A., ambii domiciliați în comuna Pângărați, ., ca urmare a admiterii recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1645 din data de 03.04.2013 pronunțată de Judecători Piatra N., cu reținere spre rejudecare.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 28.10.2014, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și în care s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 04.11.2014, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1645 din 3.04.2013 a Judecătoriei Piatra-N., a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții C. P. și C. A. în contradictoriu cu pârâții P. D. și P. A. și, în consecință, s-a dispus:
- rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 2337 din 11.10.2005 la BNP D. G., încheiat între C. P. și C. A., în calitate de întreținuți, și P. D. si P. A., în calitate de întreținători;
- repunerea părților in situație anterioară și obligarea pârâților la restituirea către reclamanți a sumei de 10.000lei, reactualizată;
- obligarea pârâților la plata către reclamanți a sumei de 2.212,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Reclamanții au invocat în susținerea acțiunii lor de rezoluțiune contract de întreținere și repunere în situația anterioară, în esență, că pârâții nu și-au îndeplinit niciodată și sub niciun aspect condițiile contractuale stipulate și asumate în schimbul sumei de 10.000 lei și că se comportă abuziv cu reclamanții.
Pârâții s-au apărat în sensul că sunt de acord cu admiterea acțiunii de rezoluțiune, însă nu și cu restituirea sumei de 10.000 lei, întrucât este neadevărat că nu și-ar fi îndeplinit niciodată obligația de întreținere și că reclamanții sunt cei in culpă, ei făcând imposibilă întreținerea lor, refuzând constant ajutorul acordat.
Prin decizia civilă nr. 353/RC/13.05.2014 a Tribunalului N. s-a admis recursul declarat de pârâții P. D. și P. A. împotriva sentinței civile nr. 1645 din 3.04.2013 a Judecătoriei Piatra – N., a fost casată sentința recurată și s-a reținut cauza spre rejudecare pentru completarea probatoriului.
S-a avut în vedere, pentru aceasta, că recurenții-pârâți și-au susținut lipsa culpei în desființarea actului juridic încheiat cu reclamanții, singura care putea fundamenta obligația de dezdăunare. Astfel, potrivit clauzelor contractuale, „în cazul rezoluțiunii contractului din vina întreținătorilor”, aceștia sunt obligați la restituirea sumei de bani primită de la întreținuți, în speță 10.000 lei.
Pozițiile părților sunt divergente, reclamanții acuzând neîndeplinirea culpabilă de către pârâți a obligației de întreținere asumate, iar pârâții refuzul intimaților de a primi întreținere, în scopul de a se ajunge la rezoluțiune.
Sub aspect probatoriu, martorii propuși de reclamanți au declarat că alte persoane decât pârâții îi ajutau pe reclamanți în gospodărie și în diferite ocazii când aveau nevoie, în timp ce martorii propuși de pârâți au învederat că pârâții i-au ajutat pe reclamanți în gospodărie și la muncile agricole, dar, în urmă cu aproximativ un an și jumătate, pârâții nu au mai acceptat întreținerea prestată.
Față de declarațiile contradictorii ale martorilor audiați în primă instanță, Tribunalul a reținut că nu a fost pe deplin dovedită culpa neîndeplinirii obligațiilor asumate de recurenți și că soluționarea capătului de cerere privind restabilirea situației anterioare, necesita administrarea unui probatoriu mai complex, care să permită stabilirea măsurii în care pretențiile reclamanților la restituirea sumei de bani sunt întemeiate.
Susținerea instanței de fond că ajutorul în gospodărie și la muncile agricole nu s-ar încadra în noțiunea de întreținere, în sensul contractului încheiat între părți, s-a apreciat că nu poate fi primită, întrucât conținutul obligației de întreținere trebuie interpretat într-un sens cât mai cuprinzător, clauza contractuală enumerând exemplificativ principalele repere ale obligației întreținătorilor, folosindu-se, totodată, și noțiunea de sprijin,care acoperă și prestațiile în munci agricole sau ajutor în gospodărie, din perspectiva cărora se impunea stabilirea mai precisă a perioadelor lucrate, a remunerației cuvenite în mod obișnuit pentru astfel de munci.
Concluzionând în sensul necesității suplimentării probatoriului, Tribunalul a reținut cauza spre rejudecare, stadiu în care a încuviințat părților proba cu înscrisuri, reclamanții depunând certificat de încadrare în grad de handicap nr._/10.06.2014 eliberat de Consiliul Județean N., contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2334/11.10.2005 – BNP D. Galațanu, acte medicale, proba cu interogatoriul pârâților și proba testimonială, reclamanții propunând audierea martorilor S. M. și S. E., iar pârâții audierea martorilor P. M. și C. M..
Analizând actele și lucrările dosarului, în rejudecarea acțiunii promovate de reclamanți, Tribunalul reține că aceasta este doar în parte întemeiată, pentru următoarele considerente:
Primul capăt de cerere a avut în vedere rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 2337 din 11.10.2005 la BNP D. Gălătanu, încheiat între C. P. și C. A., în calitate de întreținuți, și P. D. si P. A., în calitate de întreținători. Cu acest capăt de cerere pârâții au fost de acord încă din stadiul judecății în fața primei instanțe, acord menținut și în rejudecare în urma admiterii recursului și casării sentinței primei instanțe, astfel că față de această manifestare de voință, Tribunalul va admite acțiunea și va dispune rezoluțiunea contractului nr. 2337/11.10.2005.
Se are în vedere că, potrivit art. 969 al. 2 vechiul Cod civil, (aplicabil față de data încheierii contractului), care se referă la convenții, "ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege". Textul consacră simetria între modul de încheiere a contractului (mutuus consensus) și modul de revocare, de încetare a acestuia (mutuus dissensus). Încetarea contractelor prin acordul părților nu intervine ca o sancțiune, ci ca o aplicare a principiului consensualismului, a voinței liber exprimate a părților contractante la desfacerea raporturilor contractuale stabilite de acestea.
Deși intervenirea acordului părților asupra încetării convenției nu ar mai face necesară cercetarea motivelor care au determinat aceasta și dacă a intervenit în cauză o neexecutare culpabilă a contractului de către vreuna dintre părți, clarificarea acestui aspect este necesar, fiind impus pentru soluționarea capătului de cerere accesoriu, subsecvent, referitor la repunerea părților în situația anterioară. Prin decizia de casare s-a reținut că probele testimoniale administrate nu conțin suficiente date pentru stabilirea culpei neîndeplinirii obligațiilor asumate de întreținători, statuându-se, totodată, că ajutorul în gospodărie și la muncile agricole se încadrează în noțiunea de întreținere, interpretată într-un sens cât mai cuprinzător, circumscriindu-se noțiunii de sprijin, pe care prin contractul încheiat, pârâții-întreținători se obligaseră a-l acorda reclamanților-întreținuți.
În mod cert și recunoscut de ambele părți, în prezent pârâții nu își mai respectă datoriile contractuale asumate față de reclamanți. Deși reclamanții au invocat prin răspunsul la interogatoriu (fila 37 fond) că pârâții le-au acordat întreținere doar pentru un an ulterior încheierii contractului, ceea ce ar însemna până în anul 2006, această susținere a lor nu poate fi coroborată cu nicio altă probă administrată în cauză. În schimb, răspunsul pârâților la interogatoriu, atât cel luat în fața instanței de fond, cât și cel luat în fața instanței de recurs, care atestă ca moment al apariției neînțelegerilor și încetării acordării întreținerii anul 2010 (fila 36 fond și fila 86 recurs răspunsul la întrebarea nr. 5) este susținut atât de declarațiile martorilor audiați la Judecătorie la solicitarea pârâților (filele 39, 40 fond), cât și de declarația unui martor propus de reclamanți,aflată la fila 41 fond, respectiv martorul I. A., care a arătat că de 3-4 ani (față de momentul consemnării declarației în anul 2013), reclamanții sunt ajutați la treburi de o vecină P.. Același aspect dedus din declarația acestui ultim martor la care s-a făcut referire, este reluat și de martora C. M., audiată în rejudecare la solicitarea pârâților, care a declarat că în urmă cu 3-4 ani a intervenit o vecină P. care a început să vină la familia C., iar din acest motiv pârâții nu au mai fost primiți de reclamanți, fiind alungați.
În plus, și martorul audiat la fond la solicitarea reclamanților, L. A., fost vecin cu aceștia până în anul 2012, confirmă că deteriorarea relațiilor dintre părți a survenit în urmă cu 2 ani (declarație luată în 2013) și că atunci când i-a ajuta pe reclamanți la munci agricole, la efectuarea unor cumpărături, a observat de mai multe ori prezența pârâților în casa reclamanților.
De remarcat este faptul că martorii audiați în rejudecare la solicitarea reclamanților nu au fost în măsură a da vreun detaliu despre relația dintre părți până la momentul intervenirii neînțelegerilor, doar aceasta prezentând relevanță în soluționarea litigiului, relatările lor referindu-se doar la perioada aprilie-iunie 2013 (martora S. E. – filele 90-91) și perioada iulie 2013 – prezent (martora S. M. – fila 89).
Dintre martorii audiați atât la instanța de fond cât și în rejudecare la solicitarea reclamanților, puțini au fost cei în măsură a da o explicație pentru apariția neînțelegerilor între părți. Astfel, dintre martorii reclamanților, lăsând la o parte depoziția lui S. E. (filele 90-91 recurs) care a arătat că reclamanții i-au spus că le-au solicitat ajutorul pârâților dar aceștia nu au venit, doar martorul I. A. (fila 41 fond) a arătat că, în opinia sa, deteriorarea relațiilor s-ar datora faptului că pârâții nu-și îndeplinesc obligațiile contractuale asumate.
În același timp, martorii audiați la solicitarea pârâtului au declarat că: reclamanții au refuzat să mai primească întreținere din partea pârâților (V. V. – fila 39 fond), a auzit în curtea reclamanților o discuție mai aprinsă și ulterior a văzut-o pe pârâtă ieșind de acolo supărată, relatând că nu mai este primită de reclamanți (C. M. fila 101 recurs).
Motivația dată de acești din urmă martori apare a fi cea credibilă, coroborându-se cu aspectele rezultate din celelalte probe administrate. Astfel, martora P. M. (fila 88 recurs) declară că reclamanții au încercat să vândă terenul și casa deja înstrăinate către alte persoane, inclusiv dânsei, martora C. (fila 101 recurs) declară că reclamanții sunt persoane ușor influențabile, încercând să-și apropie și unii nepoți care să aibă grijă de ei, însă după o perioadă interveneau neînțelegeri și reclamanții le refuzau ajutorul, martorul V. V. (fila 39 fond) declară că reclamanții erau mai gingași și refuzau mâncarea oferită de pârâți.
Din relațiile solicitate Postului de Poliție al comunei Pângărați (filele 38 fond și 44 recurs) rezultă că, în urma unor sesizări făcute de reclamant împotriva pârâților, reclamantul a recunoscut că a făcut acele sesizări în mod tendențios, cu scopul de a anula contractul încheiat cu pârâții, pe motiv că ar fi găsit alți cumpărători care i-au promis avantaje. Se mai menționează că la data de 9.11.2010 reclamantul a sesizat faptul că pârâtul i-ar fi interzis să fie vizitat de rude, având în vedere că între ei există un contract de întreținere, și că dorește anularea acestui contract. Or, potrivit celor mai sus reținute, la acel moment, relațiile dintre părți erau deja deteriorate, iar reclamanții nu mai acceptau întreținere din partea pârâților, neînțelegerile intervenind în preajma momentului când reclamantul a trebuit să meargă la Iași pentru a suferi o intervenție chirurgicală, dată arătată de acesta ca fiind 3 august 2010. În plus, se mai arată că se află în lucru și un dosar penal privind plângerea reclamantului împotriva numitului J. M. (nepot al reclamanților, căruia prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3244/16.07.2004 – BNP B. V. aceștia i-au transmis dreptul de proprietate asupra casei, anexei bucătărie și a suprafeței de 1253 mp teren care reprezintă gospodăria familiei C.) pentru înșelăciune. Aceste aspecte nu fac decât să întărească motivațiile oferite de martorii pârâților, în sensul că reclamanții, prin firea lor lesne schimbătoare, poartă culpa deteriorării relațiilor contractuale.
În contractul încheiat, părțile au stabilit o clauză potrivit căreia, în cazul rezoluțiunii contractului din vina întreținătorilor, întreținuților să li se restituie suma de bani dată acestora, fără a fi obligați la restituirea către întreținători a întreținerii pe care aceștia le-au acordat-o până la acel moment. per a contrario, în cazul în care culpa pentru rezoluțiunea contractului aparține întreținuților, aceștia pot fi obligați la restituirea contravalorii întreținerii primite până atunci.
În consecință, repunerea părților în situația anterioară presupune nu doar obligația pârâților de a restitui reclamanților suma primită în temeiul contractului de întreținere, ci și obligația corelativă a reclamanților de a restitui pârâților valoarea întreținerii primite. În aprecierea cuantumului întreținerii prestate de pârâți de la momentul încheierii contractului de întreținere la data de 11.10.2005 și până la intervenirea neînțelegerilor dintre părți, plasată, potrivit probatoriului administrat în cauză, în toamna anului 2010, se va avea în vedere o perioadă de aproape 5 ani în care pârâții și-au îndeplinit obligațiile derivând din contractul nr. 2337/11.10.2005 - BNP D. G.. Cuantumul întreținerii acordate în această perioadă nu poate fi apreciat decât global.
Martorul R. V., audiat la instanța de fond potrivit declarației atașate la fila 40, a declarat că i-a ajutat pe reclamanți la munca câmpului, pentru aceasta fiind plătit de către pârâtul P. D. cu suma de 50 lei pe zi. În același timp, ceilalți martori au declarat că reclamanții erau ajutați și de alte persoane la muncile agricole. Având în vedere că specificul activităților prestate în categoria muncilor agricole impune un ritm al perioadelor de activitate care alternează cu sezoane de pauză, precum și faptul că, inclusiv menajul într-o gospodărie nu necesită activități susținute depuse în fiecare zi, de asemenea perioadele de activitate alternând și cu perioade de sărbătoare, de zile în care nu se lucrează, tribunalul consideră că suma indicată de martorul R. V. nu poate reprezenta un criteriu aplicabil pe fiecare zi din cele ale celor aproximativ 5 ani pentru care s-a reținut că pârâții și-au îndeplinit obligațiile contractuale.
Relevantă din acest punct de vedere este declarația martorei S. E., aflată la fila 90 dosar recurs, care a arătat că, pentru ajutorul acordat reclamanților cu menajul zilnic și treburile în grădină pe perioada lunilor aprilie-iulie 2012, a fost plătită de aceștia cu câteva milioane de lei vechi. Deși martora nu a putut indica exact suma primită pentru indicata perioadă de 4 luni, formularea „câteva milioane” sugerează, în mod evident, o sumă nu foarte mare, de nivelul „câtorva” (mai mult de unu dar mai puțin de cinci) sute de lei noi. În aceste condiții, suma pe care reclamanții ar trebui să o restituie pârâților nu poate fi apreciată, așa cum s-a arătat, decât într-un cuantum global, tribunalul considerând ca echitabil un cuantum de 5000 lei aferent celor aproximativ 5 ani de respectare a obligațiilor.
Compensând cele două obligații de restituire ale părților în temeiul art. 1143 Cod civil, tribunalul constată că este admisibilă în parte cererea de repunere a părților în situația anterioară, formulată de reclamanți, urmând a obliga pârâții să restituie reclamanților suma de 5.000 lei reprezentând parte din contravaloarea întreținerii stabilite prin contractul autentificat sub nr. 2337/11.10.2005 la BNP D. G..
Din perspectiva art. 274 al. 1 Cod de procedură civilă, potrivit căruia „partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, se reține că, deși reclamanților li se admite cererea principală de rezoluțiune contract și, în parte, și cererea accesorie, de repunere a părților în situația anterioară, pârâții nu pot fi considerați a fi căzuți în totalitate în culpă procesuală, dat fiind că rezoluțiunea contractului are în vedere acordul lor, culpa contractuală aparținând, însă, reclamanților. Astfel, din cuantumul total al cheltuielilor efectuate de reclamanți, constând în: 711 lei taxă judiciară de timbru, 1,50 lei timbru judiciar, 1.500 lei onorariu avocat, achitate la instanța de fond, și 1.200 lei onorariu avocat achitat în recurs, aceștia sunt îndreptățiți a recupera de la pârâți jumătate din cuantumul total, în concret suma de 1.706 lei, la plata căreia urmează a fi obligați pârâții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite acțiunea formulată de reclamanții C. P. și C. A., ambii domiciliați în comuna Pângărați, . în contradictoriu cu pârâții P. D. și P. A., ambii domiciliați în comuna Pângărați, ., având ca obiect rezoluțiune contract întreținere.
Dispune rezoluțiunea contractului de întreținere încheiat între C. P. și C. A. în calitate de întreținuți și P. D. și P. A. în calitate de întreținători, autentificat sub nr. 2337 din 11.10.2005 la BNP D. Galațanu.
Admite în parte cererea de repunere a părților în situația anterioară formulată de reclamanții C. P. și C. A. în contradictoriu cu pârâții P. D. și P. A..
Obligă pârâții să restituie reclamanților suma de 5.000 lei reprezentând parte din contravaloarea întreținerii stabilite prin contractul autentificat sub nr. 2337 din 11.10.2005 la BNP D. Galațanu.
Obligă pârâții la plata către reclamanți a sumei de 1.706 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
E. O. B. C. și C. M. L. R.
Red. E. O./04.12.2014
Tehnored. L. R./22.12.2014
Ex.2
| ← Pretenţii. Decizia nr. 356/2014. Tribunalul NEAMŢ | Evacuare. Decizia nr. 673/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
