Pretenţii. Decizia nr. 356/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 356/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 4948/103/2013
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 13.05.2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 356/RC
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - E. O. | - judecător |
- B. C. | - judecător | |
- C. M. | - judecător | |
- L. R. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul S. M. de Urgență R., cu sediul în R., ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 754 din data de 21.03.2013 pronunțată de Judecătoria R., în contradictoriu cu intimații-chemați în garanție Z. C., Țubucanu I., A. I., B. M. T., T. C., L. L., P. A.-O., C. avocat A. (fosta S.) E. S. și cu intimatul-pârât G. P. C..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 29.04.2014, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizia și în care s-a dispus amânarea pronunțării pentru 06.05.2014 și respectiv, pentru azi, 13.05.2014 când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civile de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 754/21.03.2013 a Judecătoriei R. s-a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul G. P. C..
S-a admis excepția tardivității formulării cererii de chemare în garanție a numiților Z. C., Ț. I., A. I., B. M. T., T. C., L. L., P. A.-O., precum și a Cabinetului de avocat S. E. S., invocată de chemații în garanție B. M.-T., T. C. și a Cabinetului de avocat S. E. S. (în prezent Cabinetul de avocatură ,, A. E. S.”) și s-a respins cererea de chemare în garanție.
S-au respins, ca nefondate, excepțiile inadmisibilității, autorității de lucru judecat și nulității cererii de chemare în garanție și, ca rămasă fără obiect, excepția netimbrării cererii de chemare în garanție.
S-a respins, ca nefondată, acțiunea precizată formulată de reclamantul S. M. de Urgență R. în contradictoriu cu pârâtul G. P. C. și a fost obligat reclamantul la 5700 lei cheltuieli de judecată către pârâtul G. P. C., iar pârâtul G. P. C. a fost obligat la 2284 lei cheltuieli de judecată către chematul în garanție C. de avocatură S. E. S. ( în prezent Cabinetul de avocatură ,, A. E. S.”) .
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului N. – Secția Civilă sub nr._, la data de 16.03.2010, reclamantul S. M. de Urgență R. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul G. P. C. obligarea acestuia la plata sumei de 3000 lei cu titlul de despăgubiri bănești.
În motivare, a precizat că la data de 27.10.2008 a încheiat contractul nr. 4, cu un cabinet de avocatură (cabinetul S. E. ), având ca obiectiv de activitate ,,colaborarea părților în ceea ce privește apărarea intereselor Spitalului M. de Urgență R. prin prestarea de servicii juridice...”.Ca onorariu, potrivit dispozițiilor art. 4 din contract, a fost stabilită suma de 2521 lei/ lună. La data de 28.11.2008 în baza actului adițional nr._, onorariul avocatului S. E. a fost modificat în sensul majorării lui de la suma de 2521 lei/ lună la suma de 3000 lei/lună, cu justificarea că partea contractantă beneficiară a acestui onorariu nu este plătitoare de T.V.A. și în mod greșit a fost scăzut din prețul contractului c/valoarea a 19% T.V.A.
În urma unui control efectuat la data de 16.03.2009 de Ministerul Sănătății, în cuprinsul raportului întocmit și înregistrat sub nr. 1B 1187/DC/96/25.02.2009, s-a reținut faptul că pentru încheierea contractului cu cabinetul de avocatură menționat mai înainte nu există viza de control financiar preventiv, nefiind respectat modelul de contract prevăzut de legislația în vigoare pentru achizițiile publice. De asemenea a fost susținută greșita modificare a onorariului prin intermediul încheierii actului adițional în urma căruia, în mod nelegal a fost majorat prețul de adjudecare de la 2521 lei/ lună la 3000 lei/lună. În nota de constatare nr. 5751/28.04.2009, întocmită de DSPNeamț, a fost trasată drept sarcină pentru S. M. de Urgență R. (S.M.U.R.) promovarea unei acțiuni împotriva fostului manager G. P. C., întrucât acesta ,,a întocmit în nume propriu contracte de asistență juridică”, prejudiciind unitatea sanitară cu suma de 52.058,26 lei, în cuprinsul acestei sume fiind inclusă și suma de 3.000 lei achitată nelegal cabinetului de avocatură S. E. S..
Pârâtul G. P. C. prin întâmpinarea depusă a invocat următoarele:
A avut calitatea de manager al Spitalului M. de Urgență R., în perioada 01.07._09, însă S.M.U.R. a fost condus în acest interval de timp de un comitet director format din 5 membri. Atât contractul cât și actul adițional încheiat cu privire la cabinetul de avocatură au fost semnate de el, în calitate de manager, dar și de șeful serviciului resurse umane B. T., consilierul juridic T. C., directorul financiar - contabil A. I. și de directorul administrativ ing. Z. C., așa cum de altfel s-a întâmplat cu toate actele de achiziție publică prin licitație publică.
Pe cale de excepție a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că nu a fost angajatul S.M.U.R., mandatul fiindu-i acordat în baza contractului de management nr. 405/01.07.2007, înregistrat la unitatea sanitară sub nr. 8877/18.07.2007, încheiat cu Ministerul Sănătății Publice, contract în baza căruia și-a asumat toate obligațiile stabilite. În același mod au fost încheiate și actele adiționale nr. 1/20.12.2007 și nr.2/15.09.2008.
Nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale prevăzută de art. 270 din Legea nr. 53/2003 întrucât nu a săvârșit nicio faptă ilicită, nu a creat o pagubă unității sanitare din vina sa și în legătură cu munca sa, nu există un prejudiciu adus S.M.U.R., nu există un raport de cauzalitate între fapta pretinsă a fi ilicită și eventualul prejudiciu. Nu a avut cunoștință de procesele verbale de control ale Curții de Conturi pentru a avea posibilitatea să le conteste. Întrucât în componența comitetului director au fost 5 membri, s-ar impune ca în mod normal, fiecare să răspundă patrimonial pentru cota sa de vot, de 1/5.
Raportat la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul G. P. C., prin întâmpinarea depusă la termenul de judecată din data de 10.01.2011, reclamantul S. M. de Urgență R. a invocat tardivitatea excepției menționată mai înainte, întrucât trebuia indicată până la ,,prima zi de înfățișare” .
Reclamantul și-a precizat acțiunea, întrucât valoarea pagubei a fost majorată de la 3.000 lei la 5.424 lei.
Pârâtul G. P. C. a formulat și o cerere de chemare în garanție a membrilor comitetului director și a celor care au intrat în componența comisiei de achiziții publice, nominalizați astfel: ing. Z. C. ( director administrativ S.M.U.R.), dr.Țubucanu I. (director medical S.M.U.R.), ec. A. I. (director economic- financiar S.M.U.R.), jr. B. M. T. ( șef serviciu RUONS), jr. T. C. ( consilier juridic ), șeful serviciului Aprovizionare indicat la termenul de judecată din data de 04.04.2011 ca fiind L. L. și P. A. ( șef serviciu TFT din anul 2008). În motivarea cererii de chemare în garanție, completată ulterior, au fost aduse drept argumente parte din cele indicate în apărarile menționate prin întâmpinare. Cu toate acestea, s-a solicitat ca în situația în care vinovăția sa ar fi reținută, alături de el să răspundă și persoanele chemate în garanție care au avut în egală măsură același vot în asumarea răspunderii la încheierea Contractului de colaborare/ asistență juridică și a actului adițional la acesta nr. 1576/28.11.2008.
După comunicarea cererii de chemare în garanție, prin precizările depuse, reclamantul S. M. de Urgență R., pe de o parte și-a precizat din nou cuantumul pretențiilor pe care le opune pârâtului în sensul că valoarea acestora este de 9046 lei în loc de 5424 lei, iar pe de altă parte, acesta a susținut faptul că, nu sunt îndeplinite prevederile art. 60 și următoarele din cod procedură civilă referitoare la depunerea cererii menționată mai sus.
Față de cererea de chemare în garanție, cu aceeași motivare, a fost invocată, pe rând de către chemații în garanție: Z. C., A. I., L. L., P. O. A. și Cabinetul de avocatură ,, S. E. S.”, excepția inadmisibilității formulării cererii, pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate
De asemenea, Cabinetul de avocatură ,, S. E. S.” a invocat, față de aceeași cerere de chemare în garanție și excepția nulității, întrucât conținutul cererii este lapidar, nefiind motivată în fapt și drept. Mai mult decât atât, nu este indicată nici obligația legală sau contractuală în baza căreia ar datora o garanție, obiectul cererii nefiind. Mai este invocată și excepția autorității de lucru judecat, în ceea ce privește cuantumul facturilor a căror contravaloare a fost obținută pe calea executării silite, ca o consecință a pronunțării sentinței civile nr. 3756 din 10.12.2009 de către Judecătoria R..
Chemații în garanție B. M. –T., T. C. și Cabinetul de avocatură ,, S. E. S.” au invocat de asemenea pe rând, dar cu aceeași justificare, excepția tardivității formulării cererii de chemare în garanție întrucât, aceasta a fost depusă cu depășirea termenului prevăzut de lege, respectiv după depunerea întâmpinării.
Prin sentința civilă nr 1685/C/07.11.2011 Tribunalul N. a respins ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul G. P. C., excepția autorității de lucru judecat invocată de chematul în garanție „C. de A. „S. E. S. ,excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocată de chemații în garanție: Z. C., L. L., P. O. A., A. I. și de „Cabinetul de avocat „S. E. S.”și excepția nulității cererii de chemare în garanție invocată de „Cabinetul de A. „S. E. S.”.
Totodată a fost admisă excepția tardivității formulării cererii de chemare în garanție a membrilor Comitetului Director și Comisiei de Achiziții Publice, respectiv: Z. C., Țubucanu I., A. I., B. M. T., T. C., L. L., P. A.-O., precum și a „Cabinetului de avocat „S. E. S.”, invocată de chemații în garanție: B. M.-T., T. C. și a „Cabinetului de avocat „S. E. S.”, fiind respinsă cererea pe acest considerent.
Prin aceeași sentință civilă a fost respinsă ca nefondată, acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul G. P. C..
Prin decizia civilă nr. 1647/01.10.2012 Curtea de Apel Bacău a admis recursul promovat de reclamant, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Judecătoria R..
În fața acestei instanțe pârâtul a reiterat cererea de chemare în garanție, achitând o taxă judiciară de timbru în sumă de 634 lei
Chematul în garanție ,,C. de avocat „S. E. S.” a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție ,invocând excepția netimbrării cererii de chemare în garanție și excepția inadmisibilității acestei cereri
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea atât a cererii de chemare în judecată cât și cererea de chemare în garanție
Analizând conform prevederilor art. 137 alin 1 Cod procedură civilă, instanța a reținut următoarele:
Pârâtul are calitate procesuală pasivă întrucât, reclamantul justifică prin cererea sa de chemare în judecată pretenții care își au originea din perioada când, cel dintâi a îndeplinit calitatea de manager general al unității sanitare, și anume în perioada 01.07.2007 – 21.01.2009, existând astfel premisele unui aparent raport obligațional, a cărui temeinicie însă urmează a fi analizată pe fond.
Excepția tardivității formulării cererii de chemare în garanție a fost admisă întrucât potrivit dispozițiilor art. 61 alin. 1 cod procedură civilă: ,,....Cererea făcută de pârât se va depune o dată cu întâmpinarea, când întâmpinareanu este obligatorie, cererea se va depune cel mai târziu la prima zi de înfățișare.” Cererea de chemare în garanție a membrilor consiliului director a fost depusă pentru prima dată la termenul de judecată din 07.03.2011, după depunerea întâmpinării formulată pentru termenul din data de 10.01.2011, raportat și la acțiunea principală precizată, promovată de reclamantul S. M. de Urgență R., în condițiile în care s-au acordat mai multe termene în vederea pregătirii apărării.
Mai mult decât atât, chemarea în garanție a fost extinsă ulterior și asupra numiților: L. L., P. O. A. și a Cabinetului de avocatură ,, S. E. S.”, aspect ce conduce din nou la concluzia nerespectării termenului limită menționat mai sus.
Excepția netimbrării cererii de chemare în garanție, a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect întrucât pârâtul a achitat taxa judiciară de timbru
Excepția inadmisibilității, a fost respinsă ca nefondată întrucât, instituția chemării în garanție, raportat la acțiunea principală de față, poate fi primită și în acest raport obligațional de dreptul muncii dedus judecății, ce are un fundament juridic identic cu acela menționat în cererea principală, aspecte ce conduc la pronunțarea unei soluții pe fond.
Excepția nulității cererii de chemare în garanție invocată de Cabinetul de avocatură ,, S. E. S.”( în prezent Cabinetul de avocatură ,, A.E. S.” ) a fost respinsă ca nefondată întrucât, aceasta chiar dacă este fundamentată pe argumente asemănătoare cu cele indicate în cuprinsul întâmpinării, are un obiect bine determinat și determinabil, anume: stabilirea, în caz de admitere a acțiunii principale, a unei răspunderi patrimoniale, în cotă de 1/5, potrivit culpei fiecărui membru al comitetului director și a comisiei de achiziții publice, proporțional cu salariul încasat.
Ultima excepție, respectiv cea a autorității de lucru judecat invocată în cauză, în ceea ce privește cuantumul facturilor, raportat la sentința civilă nr. 3756 din 10.12.2009 pronunțată de Judecătoria R., a fost respinsă ca nefondată întrucât, nu există identitate de părți, obiect și cauză. Astfel, prin soluția menționată a fost respinsă contestația la executare formulată de S.M.U.R. în contradictoriu cu Cabinetul Individual de avocatură ,, S. E. S.”( în prezent Cabinetul de avocatură ,, A. E. S.” ) privind formele de executare emise în dosarul nr.184/2009 al Biroului Executorului Judecătoresc P. S.. Chiar dacă în cauza respectivă a fost pusă în discuție încasarea onorariilor restante rezultate din contractul de asistență/colaborare juridică nr. 4/27.10.2008, modificat prin actul adițional din 19.11.2008, acest aspect nu reprezintă o situație de echivalență cu litigiu de față. În prezenta cauză, solicitarea de plată, chiar dacă are același izvor și anume contractul menționat mai înainte și reprezintă o obligație de despăgubire, consecință a facturilor încasate, vizează alte părți și o cauză diferită, motiv pentru care nu poate fi reținută excepția absolută, peremptorie a autorității de lucru judecat.
Pe fond, s-a reținut faptul că, pârâtul G. P. C. a avut calitatea de manager general al reclamantului S. M. de Urgență R., de la data de 01.07.2007 până pe 21.01.2009.
La data de 16.10.2008, B.R.M. Terminal Piatra N. organizatorul unei proceduri publice de licitație a transmis (expediat ) invitații către mai mulți potențiali prestatori de servicii juridice, în vederea selectării ofertelor depuse de aceștia, potrivit criteriilor stabilite prin caietul de sarcini. În urma derulării procedurii a fost selectată documentația și în consecință oferta depusă de Cabinetul de avocatură ,, S. C. E. S.”. Comisia de analiză a reținut în etapa de negociere un preț de 2521 lei/lună, după ce inițial participanta la licitație a venit cu o ofertă de 4.000 lei/lună.
Aceste aspecte au fost astfel reținute în cuprinsul Hotărârii nr. 1 din 17.10.2008 întocmită de Comisia de analiză, constituită conform Deciziei B.R.M. Terminal Piatra N. nr. 30. din 17.10.2008 a Directorului Executiv al B.R.M. Terminal Piatra N. prin intermediul căreia, a fost stabilită drept câștigătoare societatea S. C. E. S.- cabinet de avocatură, având dreptul de a încheia un contract cu S. M. de Urgență R. pentru prestarea serviciilor juridice. În considerentele hotărârii menționate, la punctul f) se reține faptul că, prețul total de 2521 lei/lună nu conține T.V.A., iar în dispozitivul acesteia la art. 1 se consemnează prețul de 2521 lei/lună la care se adaugă T.V.A.
Pornind de la această hotărâre a fost încheiat contractul de colaborare/asistență juridică nr. 4 din 27.10.2008 între Cabinetul de avocat S. C. E. S. și S. M. de Urgență R., pe o durată de 12 luni. La art. 4 Onorariu s-a reținut că suma convenită este de 2521 lei/lună și că aceasta nu conține T.V.A., iar plata serviciilor juridice se face cu O.P. în termen de maximum 30 de zile de la momentul facturării.
La data de 19.11.2008 a fost încheiat un act adițional între părțile din contractul de colaborare/asistență juridică nr. 4 din 27.10.2008, încheiat între Cabinetul de avocat S. C. E. S. și S. M. de Urgență R. prin intermediul căruia s-a convenit faptul că, întrucât partea contractantă, cabinetul de avocatură nu este plătitor de T.V.A., în mod greșit s-a scăzut procentul de 19% cu acest titlu și s-a reținut în cuprinsul contractului un preț de numai 2.521 lei/lună, în condițiile în care prețul convenit este de 3.000 lei/lună. Actul adițional a fost semnat și ștampilat de aceleași persoane, în același mod ca la încheierea contractului de bază nr. 4/27.10.2008.
Criticile aduse de reclamantul S. M. de Urgență R. cu privire la condițiile, modalitatea și forma în care a fost stabilit onorariu corespunzător serviciilor juridice de care trebuia să beneficieze pentru o perioadă de 12 luni, sunt lipsite de importanță, chiar dacă ele cuprind unele mențiuni contradictorii. Ambele înscrisuri, atât contractul de colaborare/asistență juridică nr. 4 din 27.10.2008 cât și actul adițional din data de 19.11.2008, nu au fost supuse decât unui control intern (nota de Constatare nr. 5751 din 28.04.2009, încheiată de Direcția de Sănătate Publică N.), ori de altă natură, nefiind niciodată cenzurate de instanță.
Mai mult decât atât, nici în prezent, prin cererea de față nu s-a solicitat acest lucru, pretențiile de plată a unor despăgubiri, într-un cuantum permanent modificat, rezultate din derularea unui contract și a unui act adițional, care nu au fost niciodată anulate, nu pot fi primite. Susținerile reclamantului privind lipsa semnăturilor ori a ștampilelor corespunzătoare sunt neadevărate, eventualele avizări suplimentare ori înregistrări interne, necesare a fi îndeplinite/realizate ulterior, nefiind în măsură să afecteze legalitatea înscrisurilor menționate mai sus. Singura modalitate în care puteau fi supuse controlului, atât conținutul cât și condițiile încheierii contractului și a actului adițional, erau date de căile deschise sau rezultate din procedura achizițiilor publice care, desigur că, erau în măsură să atragă și o altă competență de soluționare a litigiului.
Nu poate fi reținută o răspunderea patrimonială a pârâtului, având ca izvor contractul de management. Astfel, în raport de circumstanțele cauzei, instanța a reținut că, față de motivele invocate, reclamantul și-a asumat un contract de colaborare/ asistență servicii juridice și mai apoi un act adițional, încheiat la acesta după ce, procedura de selecție s-a derulat într-un alt cadru și mediu și la o altă dată anterioară, etapă ce nu a fost desființată.
Răspunderea civilă delictuală și desigur și cea contractuală menționate drept fundament legal în promovarea cererii de față, au la bază faptul că: „Orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, sau că: „Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa”.
Din interpretarea prevederilor legale evocate, se deduc condițiile cumulative pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv: a) existența unui prejudiciu; b) existența unei fapte ilicite; c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și d) existența vinovăției celor care au cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care au acționat.
Pârâtul nu a desfășurat o activitate prin intermediul căreia să se poată stabili strict, raportat la cauza de față că, și-ar fi depășit competența ori că ar fi nesocotit limitele mandatului pe care-l avea în calitate de manager general al Spitalului M. de Urgență R.. În absența oricărei culpe nu poate fi angajată în nici un mod răspunderea pârâtului pentru aspectul dedus judecății, sens în care acțiunea precizată formulată în contradictoriu a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul S. M. de Urgență R., criticând-o ca netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Critică sentința civilă pronunțată atât cu privire la respingerea ca nefondată a acțiunii, precum și cu privire la obligarea la plata unor cheltuieli de judecată exagerat de mari.
Cu privire la primul aspect, nu înțelege de unde a dedus instanța, așa cum se menționează în cuprinsul paragrafului 3 din pag.7 a sentinței, faptul că „întrucât partea contractantă, cabinetul de avocatură, nu este plătitor de TVA, în mod greșit s-a scăzut procentul de 19% cu acest titlu și s-a reținut în cuprinsul contractului un preț de numai 2521 lei/lună, în condițiile în care prețul convenit este de 3000 lei/lună", neexistând depuse la dosarul cauzei acte din care să reiasă o astfel de realitate faptică. Se află în situația în care instanța „corectează", în lipsa unor dovezi, „greșeala" echipei de la B. R. de Mărfuri, ceea ce depășește cu mult întinderea obiectului acestei cauze.
Totodată, contrar părerii instanței, intimatul - pârât a desfășurat o activitate (a încheiat un act adițional) prin intermediul căreia se poate stabili strict, raportat la cauza de față, că și-a depășit competența, existând astfel o culpă și putând fi angajată răspunderea sa.
Astfel, în urma unei proceduri de achiziție publică (TNT 139/17.10.2008) realizată de B. de Mărfuri, Terminal Piatra N., s-a încheiat Contractul de colaborare/asistență juridică nr.4/27.10.2008, înregistrat sub nr._/04.11.2008 la S.M.U.R., stabilindu-se la art.4 faptul că „onorariul convenit este în cuantum de 2521 lei/lună. Prețul menționat nu include TVA. "
Prețul nu avea, din punct de vedere legal, cum să includă în onorariu TVA, deoarece prestatorul de servicii, deci cel ce urma să emită factură pentru serviciile prestate, nu era plătitor de TVA și nu putea legal solicita plata vreunei cote de TVA.
Cu toate acestea, ulterior încheierii contractului, se încheie între părți un Act adițional înregistrat sub nr._/28.11.2008, în care se menționează că:
,„Având în vedere că partea contractantă C. de avocat S. E. S. nu este plătitoare de TVA menționăm faptul că prețul total convenit de părțile contractante a fost de 3000 lei/lună".
De altfel, trebuie avut în vedere faptul că prin Actul adițional s-a modificat o clauză contractuală stabilită printr-un act încheiat de B. de Mărfuri, stabilindu-se acum faptul că „prețul convenit de părțile contractante a fost de 3000 lei, însă in mod eronat s-a scăzut o cotă de 19% ".
Motivația conform căreia din eroare s-ar fi scăzut TVA este una mai mult decât puerilă: din moment ce ambele părți contractante nu sunt plătitoare de TVA, despre care TVA este vorba?
Consideră că Actul adițional nu putea fi încheiat din punct de vedere legal deoarece se încălcau prevederile legale stabilite atât prin O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cât și cele stabilite prin H.G. nr.925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de4 concesiune de servicii.
Prin Nota de constatare nr.5751 din 28.04.2009 a DSP N. se stabilea existența prejudiciului cauzat ca urmare a încheierii unui Act adițional la Contractul nr. 4/27.10.2008, precum și obligația formulării unei acțiuni pentru acoperirea prejudiciului, împotriva domnului G. P. C. – managerul S.M.U. R. în baza Contractului de management nr. 8877/18.07.2007.
În baza Contractului de management nr.8877/18.07.2007, intimatul - pârât G. P.C. a exercitat funcția de manager al Spitalului M. de Urgență R. și și-a asumat toate obligațiile stabilite de lege (O.M.S. nr.922/2006, Legea nr.95/2006, etc).
Prin demersurile întreprinse și încheierea acestui Act adiționai, pârâtul i-a adus un prejudiciu constând în plata unui preț mai mare decât cel convenit inițial, precum și prin plata unor sume suplimentare reprezentând cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare silită, între părțile contractante existând în timp litigii cu privire la plata onorariului.
În cauză s-a făcut pe deplin dovada prejudiciului adus prin încheierea acestui Act adițional, unitatea sanitară achitând, în plus față de suma ce s-ar fi achitat doar pe baza Contractului, suma de 9.046 lei, conform Precizării nr.4030/25.03.2011, existând la dosar dovezi în ceea ce privește cuantumul și plățile efective a facturilor: nr. 16/20.11.2008 - pentru 3000 lei - achitată prin O.P. nr. 1791/21.11.2008; nr. 18/18.12.2008 - pentru 3000 lei - achitată prin O.P. nr.2067/24.12.2008; nr.23/2009 - pentru 3000 lei - achitată prin O.P. nr. 111/18.02.2009; nr.28/24.02.2009 - pentru 3000 1ei; nr.31/26.03.2009 - pentru 3000 1ei; nr.39/28.04.2009 - pentru 30001ei.
Ultimele 3 facturi au fost achitate prin executare silită prin înființarea popririi, conform adresei nr.3235/23.03.2010 a A.F.P. R. și extrasului de cont, achitându-se în total suma de 11.550 lei. (9000 1ei cv facturi și 2550 1ei cheltuieli de executare silită).
Ulterior s-a mai achitat o sumă de 3682 1ei, menționată ca fiind de 3622 lei în precizarea nr.4030/25.03.2011, prin executare silită în baza titlului executoriu constituit de Sentința civilă nr.3756/10.12.2009, dosar de executare nr. 184/2009 a B.E.J. P. S..
Astfel, în loc să se achite 15.126 lei (2.521 lei x 6 luni), s-a achitat suma de 24.174 1ei (3000 1ei x 3 luni + 11.5501ei + 3622 lei), ceea ce înseamnă că s-a produs un prejudiciu în cuantum de 9.046 lei, ca diferență între ceea ce s-a plătit efectiv și ceea ce trebuia plătit ca urmare a încheierii Actului adițional.
Consideră că a făcut dovada culpei în măsură să fie angajată răspunderea managerului de a acoperi prejudiciul cauzat, precum și dovada existenței condițiilor prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile contractuale. Astfel, există prejudiciul deoarece: sumele ce s-au plătit au depășit sumele stabilite inițial, deși nu a existat vreuna din cauzele legale de ajustare a prețului, prejudiciul este real, adică determinat pe baza unor analize economice concrete; prejudiciul este cert, atât în ceea ce privește existența cât și evaluarea sa; prejudiciul este cauzat direct unității manageriate; prejudiciul este material, managerul răspunzând patrimonial pentru pagubele materiale produse unității din vina și în legătură cu munca sa; prejudiciul nu a fost reparat.
În cauză există fapte ilicită cât timp, pentru stabilirea răspunderii, fapta trebuie să fie săvârșită în legătură cu munca sa, ori pârâtul, în calitate de manager, a acceptat și solicitat subalternilor încheierea acestui act adițional. Pentru ocuparea funcției de manager pârâtul a urmat cursuri intensive de management, care au cuprins inclusiv legislația privind procedura de achiziții publice, astfel că nu poate invoca nicidecum necunoașterea prevederilor specifice acestei proceduri.
Între fapta ilicită și prejudiciu există raport de cauzalitate deoarece în baza actului adițional s-au achitat sume reprezentând onorarii, reactualizate, precum și cheltuieli de judecată, de executare silită provocându-se unității un prejudiciu concretizat în sumele achitate în plus față de ce s-a stabilit inițial, dar fără a se primi în schimb o prestație în plus pentru acestea.
Sentința este nelegală și netemeinică și sub aspectul obligării la plata sumei de 5700 lei, raportat la dispozițiile art.274 alin.3 Cod procedură civilă și practica CEDO.
Accesul la justiție este neîngrădit, iar o garanție în acest sens este și cea referitoare la cheltuielile de judecată. Dacă se acordă, ca în cazul de față, părții care a câștigat o sumă nelimitată, exagerat de mare, pentru cheltuieli „voluptorii", partea adversă (respectiv subscrisa, unitate bugetară), ajunge în situația de a nu mai uza de căile de atac de teama unor cheltuieli enorme la care ar putea fi obligată, ceea ce contravine accepțiunii Constituției și CEDO de „acces liber la justiție" (instanță).
Conform jurisprudenței Curții, un reclamant poate obține plata cheltuielilor de judecată „doar în măsura în care acestea apar ea reale și necesare și au un nivel rezonabil" (paragraful 82 din cauza Ruianu împotriva României).
Partea e liberă să-și aleagă apărătorul, plătindu-i onorariul pentru care s-au înțeles (potrivit contractului de asistență), însă onorariul care depășește o valoare rezonabilă nu va putea cădea în sarcina părții adverse.
A i se acorda suma cerută, echivalează cu încălcarea normelor de drept comunitar (norme care au prevalentă în raport cu dreptul intern când există neconcordanțe între ele) și implicit cu îngrădirea dreptului de acces la un tribunal pentru recurent, conform art.6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ceea ce nu poate fi acceptat într-un stat de drept.
Astfel consideră că în mod greșit instanța de fond le-a obligat la suportarea unor „cheltuieli în sumă de 5700 1ei, care nu este o sumă rezonabilă.
Intimații G. P. C., L. L. și C. de avocat „A. E. S.” au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului, reiterând apărările invocate la instanța de fond.
Astfel, pârâtul-intimat G. P. C. a învederat următoarele:
Instanța de fond în mod corect a respins acțiunea, deoarece: C. avocat S. E. S. din Iași a încheiat cu SMU R. contractul de prestări servicii, colaborare, asistență juridică nr. 04/27.10.2008, în urma unei licitații publice cu un onorariu de 2521 lei, în perioada în care era manager.
La insistențele doamnei avocat că nu este plătitoare de TVA, s-a încheiat actul adițional din 19.11.2008 și înregistrat cu nr._ la 28.11.2008, la contractul de prestări servicii colaborare asistență juridică nr. 04/27.10.2008, prin care a încasat în plus suma de 479 lei lunar, față de onorariul stabilit prin contract de 2521 lei (plus TVA). Având în vedere că acest cabinet de avocatură nu era plătitor de TVA, s-a stabilit prin act adițional plata onorariului de 3000 lei, cu toate că la licitație se stabilise onorariul de 2521 lei + TVA.
Așa cum a arătat, nu a semnat nici un ordin de plată pentru suma de 3000 lei/lunar, dar a semnat actul adițional nr._/2008 alături de membrii Comisiei de Licitație ce erau totodată și membri ai Comitetului Director.
Faptul că SMUR nu a achitat la timp onorariul legal, trebuie să suporte cheltuielile de executare, astfel că, față de precizarea acțiunii de la fila 162, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea.
Deși recurenta susține că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, acest aspect nu este real, întrucât: nu a cauzat nici un prejudiciu SMU R., avocat S. a executat contractul de prestări servicii nr. 4/2008, ca urmare, trebuia să încaseze onorariu.
Faptul că a insistat să fie încheiat actul adițional_/19.11.2008 sub pretextul că ea nu este plătitor de TVA și nu se impune diminuarea sumei trebuia observat că, în calitate de avocat, cunoștea prea bine că suma pe care o obținuse prin câștigarea licitației și stabilită prin Hotărârea nr. 1/17.10.2008 este suma finală ce nu poate fi majorată nejustificat.
Deși consideră că aceasta trebuia să-și îndeplinească atribuțiile și responsabilitățile ce și le-a asumat prin caietul de sarcini, respectiv „reprezentarea intereselor SMUR” și „consultanța juridică calificată în orice problemă a SMUR”, se poate observa că a primat interesul propriu atunci când trebuia să atragă atenția Comitetului director că acest act adițional ce urmează să îl semneze este contrar legii și regulilor privind executarea contractelor publice.
Ca medici nu sunt specialiști în probleme juridice, intimatul personal este medic de specialitate oncolog și, atât timp cât au angajat C. de avocatură să îi consilieze, nu poate fi admisă culpa lor într-o problemă de care trebuia să se îngrijească avocat S. E.. Totodată, consilierul juridic M. L., care iarăși are atribuții de verificare a legalității actelor, nu le-a atras atenția că acest act adițional nu ar fi legal.
Este de menționat faptul că s-a pus problema pe fondul cauzei că acest onorariu a fost deja cenzurat de către Judecătoria R., într-o contestație la executare ce a făcut obiectul altui dosar – nr._ împotriva actelor de executare întocmite de B.E.J. M., contestație ce a fost respinsă irevocabil. În cadrul acestei contestații la executare s-a făcut contestație la titlu, în temeiul art. 399 Cod procedură civilă, însă instanța a respins criticile aduse titlului în sine, respectiv contractul 04/27.10 și actul adițional_/19.11.2008, deoarece nu a fost parcursă procedura prevăzută de O.U.G. nr. 34/2006 „privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii” (sentința civilă nr. 3756/10.12.2009 a Judecătoriei R.). Astfel, nici până în prezent SMU R. nu a solicitat anularea acestor două acte (contractul și actul adițional) și, așa cum reține și Tribunalul N., când a judecat în fond pricina, ambele înscrisuri nu au fost decât supuse unui control intern, nefiind niciodată cenzurate de instanță. Mai mult decât atât, nici în prezent, prin cererea de față, nu s-a solicitat acest lucru, pretențiile de plată a unei despăgubiri, într-un cuantum permanent modificat, rezultate din derularea unui contract.
În ce privește cheltuielile de judecată, în mod corect a fost obligat recurentul la plata acestora, iar cuantumul lor este dat de complexitatea cauzei, munca efectiv depusă, timpul alocat acestei cauze.
Nu consideră că se impune diminuarea acestora, iar, mai mult decât atât, practica Convenției Europene a Drepturilor Omului la care face referire recurentul se referă la cheltuieli în cuantum exagerat de mare, ceea ce nu este cazul în speța noastră.
Examinând recursul, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul reține, în fapt, următoarele:
Instanța de fond a dat o greșită interpretare atât dispozițiilor legale incidente în cauză, cât și probatoriului administrat.
Astfel, reclamantul a învestit instanța cu analizarea condițiilor de exercitare a acțiunii în răspundere patrimonială pentru prejudiciul cauzat de către intimatul pârât, care, în calitate de manager și reprezentant legal al Spitalului M. de Urgență R. a încheiat un act adițional la contractul de asistență juridică (nr. 4/27.10.2008) cu intimatul C. de Avocatură S. E. S., cu sediul în Iași, prin care s-a majorat onorariul inițial de la 2521 lei/lună la 3000 lei/lună.
Pârâtul-intimat a avut calitatea de manager al Spitalului M. de Urgență R., în intervalul iulie 2007 – 22 ianuarie 2009, în baza contractului de management nr. 405/1 iulie 2007.
Printre atribuțiile din domeniul managementului administrativ figurează (la pct. 43) și aceea de „a încheia acte juridice în numele și pe seama spitalului, conform legii”.
La cap. V din contract este inserată răspunderea civilă contravențională, materială, sau penală, după caz, a managerului pentru „nerespectarea prevederilor legale și pentru daunele produse spitalului prin orice acte contrare intereselor acestuia”.
Întrucât, prin decizia civilă nr. 1647/01.10.2012 a Curții de Apel Bacău (pronunțată în urma soluționării conflictului negativ de competență între Tribunalul N. și Judecătoria Piatra N.) s-a statuat că răspunderea managerului nu intră în sfera dreptului muncii deoarece contractul de management nu este un contract de muncă, tribunalul reține că, în privința pârâtului, urmează să se aplice dispozițiile speciale în materia răspunderii civile, întemeiată pe contractul de mandat al acestuia.
Astfel, din probele administrate în cauză a reieșit că la data de 27.10.2008 s-a încheiat între Cabinetul de avocat S. E. S. și S. M. de Urgență R., prin manager G. P. C., un contract de prestare servicii juridice pe o durată de 12 luni.
Încheierea acestui contract a fost precedată de achiziția publică (TNT 139/17.10.2008), realizată de B. de Mărfuri, Terminal Piatra N..
În considerentele Hotărârii nr. 1/17.10.2008 emisă de Comisia de analiză (desemnată de B.R.M. Terminal Piatra N.) se specifică faptul că în urma negocierii prețului contractului s-a obținut un preț total de 2521 lei/lună, preț care nu include TVA.
În dispozitivul acelei hotărâri se rețin următoarele:
„În conformitate cu prevederile Art. 11.7 din Instrucțiunile pentru ofertanți – Comisia de analiză stabilește societatea S. C. E. S. – C. avocat ca și câștigătoare a dreptului de a încheia contractul cu S. M. de Urgență R. pentru prestarea serviciilor juridice, la prețul total de 2521 lei/lună, la care se adaugă TVA”.
La 27.10.2008 se încheie Contractul de colaborare/asistență juridică (nr. 4/2008), în care la art. 4.1 se menționează „onorariul convenit este în cuantum de 2521 lei/lună. Prețul menționat nu include TVA”.
Ulterior, la 19.11.2008, între aceleași părți de încheie Actul adițional prin care se reține că, întrucât Cabinetul de A. S. E. S. nu este plătitor de TVA, în mod eronat s-a scăzut din prețul contractului un procent de 19% reprezentând TVA și că prețul convenit de părți a fost de 3000 ron.
Ori, atât din cuprinsul Hotărârii nr. 1/2008, cât și al contractului, rezultă că prețul negociat a fost de 2521 lei (fără TVA), și nu de 3000 lei.
Împrejurarea că în Hotărârea nr. 1/2008 s-a menționat „…la prețul total de 2521 lei/lună la care se adaugă TVA” nu justifică modificarea prin act adițional, al prețului cât timp nici la data negocierii și nici ulterior, la data încheierii contractului sau actului adițional, Cabinetul de avocatură nu era plătitor de TVA.
Prin majorarea prețului contractului prin act adițional s-au încălcat prevederile art. 11.1 din Contractul de colaborare/asistență juridică nr. 4/2008, unde s-a prevăzut, în mod expres, în ce condiții putea fi modificat contractul, respectiv: „părțile contractuale au dreptul pe durata încheierii contractului de a conveni modificarea clauzelor contractului, prin act adițional, numai în cazul apariției unor circumstanțe care lezează interesele legitime ale acestora și care nu au putut fi prevăzute la data încheierii contractului”.
Cum nici una din cele două condiții cumulative nu erau întrunite la data încheierii actului adițional, rezultă că prin plata nelegală a unui preț majorat peste cel negociat și convenit prin contract, S. M. de Urgență a fost prejudiciat.
Prejudicierea constă în diferența de onorariu (de 479 lei/lună), între prețul negociat și contractat și cel achitat Cabinetului de avocat.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că pe durata derulării contractului, S. M. de Urgență R. a achitat, timp de 6 luni de zile, cabinetului de avocat câte 3.000 lei potrivit facturilor nr.: 16/20.11.2008; 18/18.12.2008; 23/28.02.2009; 28/24.02.2009; 31/26.03.2009 și nr. 39/28.04.2009, (ultimele 3 fiind achitate prin procedura executării silite), astfel că suma achitată nelegal a fost în cuantum de 2874 lei.
La producerea prejudiciului a contribuit și pârâtul care, în calitatea sa de manager, nu a realizat o bună gestiune financiară prin asigurarea legalității și economicității în utilizarea fondurilor publice, încheind un contract (act adițional) ce conținea clauze defavorabile entității pe care o reprezenta.
Însă, la producerea pagubei au contribuit nu doar pârâtul, ci și ceilalți semnatari ai actului adițional, care aveau calitatea de salariați ai Spitalului Județean de Urgență R. și care au făcut parte chiar din comisia de analiză a ofertelor (în procedura achizițiilor publice), au emis Hotărârea nr. 1/2008 și au semnat contractul inițial, respectiv contabilul șef A. I., consilierul juridic T. C. și reprezentantul Serviciului RUONS – consilier B. M..
Deși aceste persoane au figurat în proces ca și părți chemate în garanție de către pârâtul G. P. C., dată fiind împrejurarea că tribunalul a fost învestit doar cu examinarea legalității și temeiniciei soluției pronunțată de instanță în legătură cu acțiunea principală (dezlegarea dată cererilor de chemare în garanție nefiind recurată), chiar dacă, în concret, nu se poate examina și răspunderea acestora, referirea la aceste persoane se impune întrucât răspunderea contractuală a pârâtului are un caracter divizibil în ce privește obligația de plată a daunelor.
Astfel, deși în nota de constatare încheiată la 20.04.2009 de către Direcția de Sănătate Publică N. se menționează că recuperarea prejudiciului se va face de la pârât, acesta nu este singur răspunzător de prejudiciu deoarece întocmirea și verificarea legalității documentației ce a stat la baza contractului revenea unor compartimente de specialitate cu atribuții directe în acest sens, iar salariații din cadrul acestor compartimente nu l-au sesizat (printr-un referat sau aviz consultativ negativ) asupra caracterului nelegal al modificării contractului, sesizare care să fi fost ignorată de pârât în exercitarea atribuțiilor sale de verificare și control, de natură a-i angaja răspunderea exclusivă. Cum actul adițional a fost încheiat și semnat de 4 persoane, pârâtului îi revine obligația de a acoperi ¼ din prejudiciul produs reclamantului, în cuantum de 718,5 lei.
Împrejurarea că o parte din contravaloarea sumelor au fost achitate după data încetării calității de manager al pârâtului nu este de natură a-l exonera de răspundere cât timp plata era consecința încheierii contractului și actului adițional, care și-a produs efectele și după încetarea mandatului său și pe care reclamantul S. M. de Urgență R. era obligat să-l respecte (cât timp nu fusese anulat).
Tocmai nerespectarea la termenele stabilite a obligațiilor de plată a prețului convenit atât prin contract, cât și prin actul adițional, a generat noi cheltuieli ca urmare a faptului că s-a declanșat de către Cabinetul de avocat executarea silită și, ca o consecință, pe lângă plata contravalorii a 3 facturi reprezentând prețul (în total 9000 lei), reclamantul a fost obligat să achite și 2550 lei cheltuieli de executare.
De asemenea, prin sentința civilă nr._ a Judecătoriei R., S. M. de Urgență R. a fost obligat către Cabinetul de avocat S. E. S. și la 3000 lei cheltuieli de judecată (ca urmare a respingerii contestației la executare), iar în urma punerii acesteia în executare (în dosarul nr. 7/2011 al B.E.J. M. I.) s-au achitat și cheltuieli de judecată în cuantum de 622 lei.
Deși reclamantul a solicitat obligarea pârâtului și la plata acestor sume (cheltuieli de executare și judecată), cererea nu poate fi primită întrucât, dacă în ce privește suma de 718,5 lei în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile contractuale, respectiv: existența unui prejudiciu suferit de reclamant, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu, precum și culpa pârâtului, în ce privește celelalte sume nu există o legătură directă de cauzalitate între faptul culpabil de a încheia actul adițional și prejudiciu.
Aceasta întrucât prejudiciul nu este consecința directă a majorării tarifului din contract cu o sumă de 479 lei lunar, ci consecința refuzului de a achita la termenele stabilite contravaloarea unor obligații ce fuseseră asumate și care derivau dintr-un contract anterior încheiat, aflat în derulare.
Cum la data când acele obligații au devenit exigibile pârâtul nu mai avea calitatea de manager (care-i încetase la 22.01.2009), neavând nicio culpă pentru neplata facturilor, răspunderea sa pentru acoperirea prejudiciului ce s-a produs în patrimoniul pârâtului nu poate fi reținută. Pentru considerentele arătate, tribunalul, constatând că sentința pronunțată de instanța de fond sub aspectul rezolvării date acțiunii reclamantului împotriva pârâtului este netemeinică și nelegală, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, urmează a admite recursul și a modifica în parte sentința. Pe cale de consecință, pârâtul va fi obligat la 718,50 lei despăgubiri civile către reclamant și se va înlătura dispoziția de obligare a reclamantului la cheltuielile de judecată către pârât.
Celelalte dispoziții ale sentinței nefiind recurate vor fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul S. M. de Urgență R., cu sediul în R., ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 754 din 21.03.2013 a Judecătoriei R..
Modifică în parte sentința, în sensul următor:
Admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul S. M. de Urgență R. împotriva pârâtului G. P.-C. și, în consecință:
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 718,50 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Înlătură din sentință dispoziția referitoare la obligarea reclamantului S. M. de Urgență R. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.700 lei către pârâtul G. P.-C..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
E. O. B. C. și C. M. L. R.
Red. C. M./23.06.2014;
Tehnored. L. R./14.07.2014
Ex.2
Fond A. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 404/2014. Tribunalul NEAMŢ | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 640/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
