Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 121/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 121/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 5534/291/2012
DOSAR NR._
partaj bunuri comune
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 121 AC
Ședința publică de la 8 aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. U. - judecător
V. B. - judecător
M. Ț. - grefier
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de pârâtul V. P., cu domiciliul în R., ., ., județul N., împotriva sentinței civile nr.2280/25.10.2013 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă V. O., cu domiciliul în R., ., ., județul N. și intimata-reclamantă S.C. I. C. S.R.L., cu sediul în Iași, Șoseaua Bucium, nr.54, județul Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit apelantul-pârât V. P., intimata-pârâtă V. O. și reprezentantul intimatei-reclamante S.C. I. C. S.R.L. Iași.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- obiectul pricinii: partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial;
- stadiul judecății: apel, al doilea termen de judecată, procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită;
- alte aspecte procesuale: apelantul-pârât V. P. nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 97 lei și timbrul judiciar de 0,15 lei, așa cum i s-a pus în vedere și la termenul precedent.
După referatul grefierului,
Instanța constată că apelantul – pârât V. P. nu a achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar datorate în apel, cu toate că a fost citat cu această mențiune și i s-a adus la cunoștință și sancțiunea în cazul în care nu își îndeplinește obligația de timbrare.
În acest sens, instanța invocă excepția de netimbrare și rămâne în pronunțare pe această excepție, după care,
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil declarat în cauză constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei R. sub nr._ din 3 decembrie 2012 creditoarea S.C. I. C. S.R.L., cu sediul în municipiul Iași, ., CUI RO4616047, reprezentată legal prin administrator I. C., a solicitat a se dispune partajarea bunului comun al soților V. P., CNP_, și V. O., CNP_, domiciliați în municipiul R., ., ., . de locuit situat la adresa menționată, compus din 4 camere, hol, baie, WC de serviciu, bucătărie, cămară, debara și balcon, în suprafață utilă de 79,10 m.p., împreună cu dreptul de coproprietate forțată și perpetuă asupra părților de folosință comună din . folosință asupra terenului indiviz aferent apartamentului, în suprafață de 28 m.p., conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 4637 din 10 ianuarie 1992 încheiat cu fosta R.A.G.L.T. R..
Reclamanta a precizeat că, în calitate de creditoare a învestit Biroul Executorului judecătoresc P. S. cu executarea silită împotriva debitorului V. P., în vederea recuperării creanței în valoare de 60.190,69 RON. Aceasta rezultă din avalizarea de către V. P. a unui bilet la ordin. În cadrul procedurii de executare silită a fost identificat imobilul mai sus descris, deținut de debitor în coproprietate cu soția V. O..
Au fost invocate în drept prevederile art. 4001, 493 și 274 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din 11 decembrie 2012, din oficiu, instanța a procedat la recalificarea naturii juridice a cererii introductive, constatând că aceasta reprezintă o cerere de partajare a bunurilor comune ale debitorului urmărit și soției acestuia.
Învestită cu soluționarea cererii, Judecătoria R. prin sentința civilă nr.2280/25.10.2013 a admis acțiunea civilă pentru partajarea bunurilor comune formulată pe calea contestației la executare de reclamanta S.C. I. C. S.R.L., cu sediul în municipiul Iași, ., CUI RO4616047, reprezentată legal prin administrator I. C., împotriva pârâților V. P., CNP_, și V. O., CNP_, domiciliați în municipiul R., ., ., . consecință:
A constatat că pârâții au dobândit în timpul căsătoriei, cu cote de contribuție egale, apartamentul cu nr. 7 situat în municipiul R., ., ., compus din 4 camere, hol, baie, WC de serviciu, bucătărie, cămară, debara și balcon, în suprafață utilă de 79,10 mp, împreună cu dreptul de coproprietate forțată și perpetuă asupra părților de folosință comună din . folosință asupra terenului indiviz aferent apartamentului, în suprafață de 28 mp, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 4637 din 10 ianuarie 1992 încheiat cu fosta RAGLT R., în valoare expertizată de 185.864 RON.
A constatat că valoarea supusă partajării este de 185.864 RON, din care pârâților li se cuvine valoric câte 92.932 RON.
În temeiul art. 678 NCC cu referire la art. 357 NCC s-a dispus lichidarea comunității de bunuri a soților pârâți prin partajarea bunului comun în sensul atribuirii sale către pârâtul V. P..
A fost obligat pârâtul V. P. să plătească pârâtei V. O. suma de 92.935 RON, reprezentând sultă compensatorie.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă a obligat pârâtul V. P. să plătească reclamantei suma de 7.426,30 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Examinând lucrările dosarului instanța de fond a reținut că pârâtul V. P. a deținut calitatea de unic asociat și administrator al .., cu sediul în municipiul R., ., CUI_. La data de 1 septembrie 2010 .. a emis către reclamanta S.C. I. C. S.R.L. biletul la ordin . nr._ pentru suma de 60.190,69 RON, acesta fiind avalizat de V. P.. Prin avalizarea biletului la ordin, V. P. s-a obligat personal la plata sumei, în calitate de garant al societății emitente.
Întrucât suma nu a fost achitată la data scadentă, biletul la ordin a fost introdus în circuitul bancar, fiind refuzat la plată pentru lipsă de disponibil. D. urmare, s-a demarat procedura de executare silită împotriva debitorilor .. și V. P., aceasta fiind încuviințată prin încheierea de ședință nr. 343Ex din 3 mai 2012 (dosar nr._ al Judecătoriei R.). În cadrul procedurii de executare silită s-a constatat că debitorul V. P. nu deține bunuri proprii susceptibile a fi urmărite silit, așa încât pentru îndestularea creanței s-a solicitat partajarea unicului bun comun al debitorului avalist și soției acestuia.
În ceea ce privește legitimitatea executării silite împotriva debitorului garant V. P., instanța de fond a reținut că aceasta rezultă din împrejurarea că prin aval sus-numitul s-a obligat în solidar cu .. la plata sumei. Pierderea calității de asociat nu înlătură efectele avalului, neavând nici o relevanță în cauza de față. Cum debitorul garant nu deține bunuri proprii, făcând, astfel, inaplicabile prevederile art. 353 alin. 1 NCC (act normativ aplicabil ratione temporis), devin incidente prevederile art. alin. 2, în temeiul cărora creditorul personal poate solicita împărțeala bunurilor comune, însă numai în măsura necesară satisfacerii creanței sale.
În urma probatoriului administrat în cauză, având în vedere că pârâții nu au contestat calitatea de bun comun a imobilului arătat în cererea introductivă și nici nu au făcut dovezi cu privire la existența unor eventuale cote de contribuție diferențiate la dobândirea acestuia, instanța de fond a reținut că V. P. și V. O. au dobândit în timpul căsătoriei, cu cote de contribuție egale, apartamentul cu nr. cu nr. 7 situat în mun. R., ., ., compus din 4 camere, hol, baie, WC de serviciu, bucătărie, cămară, debara și balcon, în suprafață utilă de 79,10 mp, împreună cu dreptul de coproprietate forțată și perpetuă asupra părților de folosință comună din . folosință asupra terenului indiviz aferent apartamentului, în suprafață de 28 mp, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 4637 din 10 ianuarie 1992 încheiat cu fosta R.A.G.L.T. R., în valoare expertizată de 185.864 RON.
În ceea ce privește modalitatea de partajare a activului comunitar, instanța de fond a ținut seama de mai multe aspecte, care particularizează cauza de față. Motivarea și interesul pragmatic urmărit de reclamantă rezidă în asigurarea condițiilor necesare în vederea satisfacerii creanței, prin aducerea unui bun în patrimoniul debitorului avalist. De aceea, din perspectiva reclamantei, ar fi un non sens atribuirea bunului către pârâta V. O. cu obligarea sa corelativă la plata unei sulte bănești compensatorii (nefăcându-se vreo dovadă în sensul că aceasta ar avea posibilitatea concretă de a achita o atare sultă). Instanța a apreciat ca fiind just acest punct de vedere, atribuirea bunului către pârâtă nefiind în măsură să conducă la soluționarea litigiului în sensul vizat prin cererea introductivă.
Prin atribuirea bunului către pârâtul V. P. instanța a înlăturat și orice potențială înțelegere frauduloasă între pârâți, de natură a pune reclamanta în imposibilitatea de a-și încasa creanța.
În consecință, admițând cererea de împărțeală, instanța a atribuit bunul comun pârâtului V. P., cu obligarea sa la plata unei sulte compensatorii către pârâta V. O..
Fiind în culpă procesuală, pârâtul V. P. a fost îndatorat la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, potrivit art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâtul V. P. solicitând admiterea acestuia și schimbarea hotărârii instanței de fond în sensul reținerii că din totalul datoriei de 60.190,69 lei (sumă înscrisă în biletul la ordin . nr._, avalizat de pârât) firma MOTERO S.R.L. a achitat o parte din acest bilet.
În vederea soluționării apelului, Tribunalul a stabilit și comunicat apelantului - pârât V. P. pentru termenele de judecată din data de 11.03.2014 și 08.04.2014, obligația achitării taxei judiciare de timbru 97 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat.
La termenul de judecată din data de 08.04.2014, cu procedura legal îndeplinită, instanța a rămas în pronunțare pe excepția netimbrării apelului, excepție invocată din oficiu.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul excepției netimbrării apelului invocate din oficiu, excepție de procedură, absolută și peremptorie, în virtutea prevederilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul reține următoarele:
Dispozițiile art.33, art.34 al.2 și art.36 din O.U.G. nr.80/26.06.2013 – privind taxele judiciare de timbru, stabilesc că taxa de timbru se plătește anticipat iar dacă aceasta nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere părții, suma pe care o are de achitat. Neîndeplinirea obligației de plată, până la termenul stabilit de către instanță, se sancționează cu anularea cererii.
Totodată, potrivit art.55 din același act normativ, în cauză sunt incidente atât dispozițiile art.2 alin.2 lit.a din Legea nr.146/1997 potrivit cărora „În cazul contestației la executare silită și al opoziției la executare, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestații nu poate depăși suma de 194 lei, indiferent de valoarea contestată.” și ale art.3 din O.G. nr.32/1995 conform cărora „Cererile de chemare în judecată, adresate instanțelor judecătorești, se timbrează cu timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, în cazul în care se solicită soluționarea în fond a cauzei, și în valoare de 0,15 lei, când cererile au ca obiect exercitarea unei căi de atac.”
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.11 al.1 teza 1 din Legea nr.146/1997 (incidente în speță), cererile pentru exercitarea apelului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță.
Față de dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul a adus la cunoștința apelantului, cuantumul taxei de timbru și a timbrului judiciar datorate în cauză precum și consecința neîndeplinirii obligație de timbrare.
Tribunalul mai reține faptul că apelantul nu se înscrie în rândul persoanelor scutite de îndeplinirea obligației de timbrare a cererii pe care a adresat-o instanței judecătorești precum și faptul că acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței de control judiciar.
În condițiile în care potrivit dispozițiilor art.9 din O.G. nr.32/1995 (incidente în cauză) „Cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. În cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru” iar dispozițiile art.33, art.34 al.2 și art.36 din O.U.G. nr.80/26.06.2013 stabilesc că neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii, instanța va admite excepția netimbrării invocate din oficiu, în condițiile art.295 al.1 teza 2 Cod procedură civilă și va anula cererea de apel ca netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Anulează ca netimbrat apelul declarat de pârâtul P. V., cu domiciliul în R., ., ., județul N., împotriva sentinței civile nr.2280 din 25.10.2013 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă V. O., cu domiciliul în R., ., ., județul N. și intimata-reclamantă S.C. I. C. S.R.L., cu sediul în Iași, Șoseaua Bucium, nr.54, județul Iași.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
A. M. U. V. B. M. Ț.
Red. U.A.M./09.04.2014
Tehnored.Ț.M./10.04.2014
4 ex.
Fond – C.B.
| ← Stabilire domiciliu minor. Decizia nr. 286/2014. Tribunalul NEAMŢ | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 146/2014.... → |
|---|
