Partaj judiciar. Decizia nr. 565/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 565/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 1760/321/2012
Dosar nr._ | Partaj judiciar |
OPERATOR 3074 – CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMANIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 565/RC
Ședința publică din 29.09.2014
Instanța constituită din:
Președinte | D. M. | Judecător |
G. B. | Judecător | |
D. M. | Judecător | |
R. C. | Grefier |
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta B. A. – domiciliată la familia D. E. (zis E.) în ., județul N., împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 04.07.2013 și a sentinței civile nr. 1490 din 24.10.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu N., în contradictoriu cu intimatele-pârâte B. M. și B. A. G. – domiciliate în Tîrgu N., ., nr. 2, județul N. și având domiciliul procesual ales la cabinet avocat C. N., în Târgu N., ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns doamna avocat T. I. pentru recurenta-reclamantă B. A., respectiv doamna avocat C. O., pentru intimatele-pârâte B. M. și B. A. G..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul pricinii este partaj judiciar;
- cauza este la al treilea termen de judecată;
- procedura de citare a fost îndeplinită;
După referatul grefierului, doamna avocat T. I. învederează instanței că nu a fost posibilă încheierea unei tranzacții, deoarece au intervenit alte discuții între părți.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul părților, în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, doamna avocat T. I. pentru recurenta-reclamantă B. A. solicită admiterea căii de atac așa cum a fost formulată, pentru motivele pe larg precizate în scris, arătând că instanța a greșit când a constatat o cotă de 70% din apartament, în condițiile în care cota e de 50%; mai mult, valoarea garsonierei nu este de 54.000 lei (12.600 euro) îtrucât, conform fotografiilor depuse la dosar, din imobil au rămas doar pereții. Precizează că a formulat obiecțiuni dar acestea au fost respinse, solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru efectuarea unui raport de expertiză corect. Depune la dosar chitanța onorariu avocațial nr. 19/29.09.2014, solicitând și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
Doamna avocat C. O., pentru intimatele-pârâte B. M. și B. A. G., solicită respingerea căii de atac pentru motivele pe larg precizate prin întâmpinare și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, arătând că în mod corect judecătorul fondului a reținut o cotă de 70%, fiindcă B. M. a avut o contribuție majoritară la dobândirea bunului, iar soții nu puteau achiziționa imediat după căsătorie, fiindcă nu aveau posibilități materiale. Consideră că nu a fost supraevaluată garsoniera și că deteriorarea acesteia s-a produs după plecarea lor, motiv pentru care solicită respingerea recursului și obligarea recurentei-reclamante la cheltuieli de judecată.
Având cuvântul în replică, doamna avocat T. I. precizează că fotografiile au fost făcute de expert iar împrumuturile invocate nu sunt susținute prin înscrisuri.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea formulată la data de 29.06.2012 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu N. sub nr._, reclamanta B. A. a chemat în judecată pe pârâtele B. M. și B. A.‑G., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie dispusă ieșirea lor din indiviziune cu privire la averea rămasă de pe urma defunctului B. M. M., cu ultimul domiciliu în orașul Tîrgu N., decedat la 6.05.2006, avere reprezentată de 1/2 din apartamentul cumpărat de defunct în timpul căsătoriei cu reclamanta în cauză.
Pe baza probelor administrate la propunea părților (înscrisuri, depoziții de martori și expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții civile, judecătorul a pronunțat încheierea din 4.07. 2013, prin care a admis în principiu și în parte acțiunea de partaj judiciar formulată de reclamantă și a constatat că:
- la data de 5.05.2006, s‑a deschis prin moarte succesiunea defunctului B. M., cu ultimul domiciliu în orașul Tîrgu N.;
- moștenitori cu vocație succesorală concretă, la decesul acestuia, sunt reclamanta B. A., în calitate de soție supraviețuitoare, căreia îi revine o cotă de 1/4 din masa succesorală, și pârâtele B. M. și B. A.‑G. (fiice din prima căsătorie a defunctului), fiecare cu câte o cotă de 3/8 din masa succesorală;
- masa succesorală se compune din cota de 70% din apartamentul nr. 3 situat în Tîrgu N., Aleea Zimbrului, ., parter, valoarea cotei fiind de 38.010 lei, cealaltă cotă de 30%, reprezentând contribuția proprie a reclamantei la achiziționarea bunului;
- acest imobil a fost cumpărat de reclamantă și defunctul soț prin contractul de vânzare‑cumpărare autentificat sub nr. 1151 din 30.08.1996, la aproximativ 3 ani de la încheierea căsătoriei.
Ca atare, în temeiul art. 6736 Cod procedură civilă, instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru alcătuirea loturilor și a fixa termen pentru continuarea judecății, finalizată prin sentința civilă nr. 1490 din 24.10.2013, în care au fost reluate, practic, aspectele reținute în încheierea de admiterea în principiu, în plus, reținându‑se doar că reclamanta B. A. a solicitat să i se restituie în natură apartamentul și că, de asemenea, pârâtele au fost de acord cu această modalitate de ieșire din indiviziune, dar cu obligarea reclamantei la plata unei sulte valorice (în realitate, este vorba de contravaloarea valorică a cotei cuvenite fiecăreia.
În aceste condiții, în temeiul art. 278 Cod civil, s‑a dispus sistarea stării de indiviziune, în modalitatea cu care toate părțile au fost de acord și care respectă atât modul actual de stăpânire a imobilului, cât și opțiunea celor trei succesoare, pârâtele fiind îndreptățite să primească de la soția supraviețuitoare a defunctului lor tată câte 14.253,75 lei.
De asemenea, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, au fost compensate cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat și taxă de timbru, fiecare dintre pârâte fiind obligată la plata către reclamantă a onorariului de expertiză tehnică, proporțional cu dreptul câștigat.
Reclamanta a atacat cu recurs cele două hotărâri pronunțate în cauză, pe care le‑a criticat pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că există contrarietate între dispozitivele acestora și probele administrate de judecătorul fondului, deoarece judecătorul a stabilit că masa succesorală rămasă după defunctul B. M. se compune din cota de 70% dintr‑un apartament, în valoare de 38.010 lei, cealaltă diferența de 30% reprezentând contribuția ei proprie la achiziționarea imobilului și că această apreciere este greșită, întrucât, din cercetarea judecătorească a rezultat, fără niciun dubiu, că soții B. M. și B. A. au avut o contribuție egală la achiziționarea bunurilor comune, aceasta din urmă având un aport major, din veniturile substanțiale primite de la familie.
A mai susținut recurenta că, în plus, și după plecarea sa în străinătate a trimis defunctului ei soț sume importante de bani, tocmai pentru a achita contravaloarea ratelor la apartament, eronat reținând instanța de fond că defunctul ar fi cumpărat imobilul în litigiu făcând împrumuturi de bani de la mai multe persoane. Sub acest aspect, în mod greșit prima instanță a dat eficiență juridică declarațiilor martorilor audiați la propunerea pârâtelor, deoarece, pentru a proba această afirmație, pârâtele aveau obligația legală de a depune înscrisuri doveditoare ale pretinselor împrumuturi făcute de tatăl lor.
Mai mult, instanța nu a avut în vedere și faptul că cele două pârâte, provenind dintr‑o căsătorie anterioară, au trebuit să primească de la defunctul lor tată pensie de întreținere, ceea ce înseamnă că veniturile acestuia erau limitate.
Pentru motivele expuse, recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârilor criticate, în sensul dispunerii partajării și a ieșirii părților din indiviziune asupra bunului imobil achiziționat de ea și de defunct în cotă unică de 50%, și nu de 70% și, respectiv, 30%.
De asemenea, recurenta a arătat că la instanța de fond a criticat valoarea stabilită de expert pentru apartament, considerată prea mare, dat fiind faptul că, în perioada 2012‑2014, a existat o evidentă scădere a valorii de circulație a imobilelor și, așa cum este cunoscut, în cadrul partajului trebuie luată în considerare valoarea reală de circulație a bunului de la momentul partajării, numai în acest mod putându‑se asigura deplina egalitate și un just echilibru între copartajanți. În legătură cu acest motiv de recurs, recurenta a susținut și că piața imobiliară a înregistrat un real regres, prețurile de tranzacție pentru imobile scăzând considerabil, motiv pentru care, în opinia sa, expertiza întocmită la prima instanță nu mai poate fi luată în considerare, impunându‑se, de aceea, efectuarea unei noi probe științifice de evaluare, prin care să se stabilească reala valoare actuală a apartamentului.
Totodată, recurenta a arătat că, astfel cum rezultă din raportul de expertiză tehnică, intimata‑pârâtă B. A.‑G. a locuit în apartament, iar la plecare a demontat și a luat cu ea întrerupătoarele, prizele, plafonierele, spălătorul de la bucătărie și parchetul din cameră, ceea ce face ca, în prezent, bunul imobil să se afle într‑o stare deplorabilă, de o valoare mult mai mică, situație în care, în măsura în care instanța de control judiciar nu va lua în considerație criticile aduse sentinței, recurenta a arătat că dorește atribuirea lui în natură intimatelor.
Concluzionând, recurenta a solicitat admiterea căii de atac și modificarea în parte a hotărârilor atacate, în sensul arătat, cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este fondat, pentru considerentele de fapt prezentate în cele ce urmează.
Într‑adevăr, niciunul dintre argumentele și apărările intimatelor‑pârâte nu vin în sprijinul afirmației că soții B. ar fi avut un aport diferențiat la dobândirea apartamentului bun comun, în favoarea netă a defunctului, și, mai mult, niciuna din probele administrate nu duce la o astfel de apreciere.
În primul rând, nu este adevărat că imobilul a fost dobândit în proprietate imediat după ce a avut loc căsătoria celor doi (la data de 21.02.1993), întrucât contractul autentic de vânzare‑cumpărare a fost încheiat la 30.08.1996, deci după mai bine de trei ani și patru luni.
Apoi, susținerea că prețul convenit pentru apartament ar fi fost achitat mai mult din împrumuturi contractate de defunctul B. M. de la diferite persoane, inclusiv de la fratele său, nu numai că nu a fost dovedită în nici un fel, în condițiile legii (curios, cum cei care pretind că i‑ar fi dat bani împrumut, după ce aceștia le‑au fost restituiți, ar fi rupt înscrisurile în care erau consemnate respectivele convenții), trebuie înlăturată ca neavenită: potrivit art. 1191 alin. (1) din Codul civil de la 1865 aplicabil în cauză, „Dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decât sau prin act autentic, sau prin act sub semnătură privată“.
De asemenea, nici afirmația că împrumuturile, dacă ar fi existat, au fost înapoiate doar de defunct, din propriile venituri și economii, nu este de natură să probeze o contribuție majorată a acestuia la cumpărarea imobilului, deoarece și veniturile, și eventualele economii din timpul căsătoriei au regimul juridic de bunuri comune ale soților, deci chiar dacă apartamentul ar fi fost cumpărat cu bani împrumutați de soțul recurentei‑reclamante, cum restituirea acestora s‑a făcut din veniturile familiei, cu privire la măsura contribuției fiecăruia dintre soți nu se poate reține decât că aceasta a fost una egală.
Aceasta, deoarece, art. 30 din Codul familiei instituie o prezumție relativă potrivit căreia achiziționarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei s‑a făcut cu o contribuție egală, iar în cauză intimatele‑pârâte nu au infirmat prin nici un mijloc de probă această susținere a coproprietarei codevălmașe a apartamentului, care, dimpotrivă, a dovedit, nu numai cu declarațiile martorilor audiați la cererea sa, ci și cu înscrisuri, că, spre deosebire de defunctul său soț, care obținea venituri sporadice, din efectuarea unor transporturi auto, a avut calitatea de salariat la fosta ICIL Tîrgu N. și, încă din anul 1998, a lucrat în condiții de legalitate în Italia (permesso di soggiorno per stranieri obținut la data de 27.05.1999, contract de muncă pe durată nelimitată din 1.07.2002), de unde a trimis în repetate rânduri bani soțului său, chiar dacă printr‑o persoană interpusă.
Așadar, în cauză, trebuie reținută o contribuție egală a soților B. la cumpărarea imobilului (din acest punct de vedere fiind irelevant că, în contractul de vânzare‑cumpărare numai B. M. figurează în calitate de cumpărător), un argument a fortiori (cu atât mai mult) fiind acela că, nici chiar plata făcută de unul din soți după rămânerea irevocabilă a hotărârii de desfacere a căsătoriei, pentru achitarea integrală a prețului apartamentului, nu este de natură să‑i confere acestuia o cotă de contribuție majorată, ci doar un drept de creanță pentru partea din datorie ce revenea celuilalt soț.
Concluzionând, în ceea ce privește problema analizată, în cauză lipsesc probatorii din care să rezulte că defunctul ar fi avut o contribuție mai mare la achiziționarea imobilului de partajat, astfel că se impune a se reține că ambii soți au avut contribuții egale și a se împărți jumătate din acesta, valoric, desigur, deoarece, așa cum a arătat și expertul tehnic în lucrarea de specialitate întocmită, bunul „nu se pretează la împărțirea în natură“.
În legătură cu susținerea făcută de intimatele‑pârâte la instanța de fond și reluată prin întâmpinarea formulată în faza controlului judiciar, aceea privind efectuarea la apartamentul în litigiu de lucrări de amenajare și întreținere, trebuie arătat că ea nu poate fi reținută, întrucât, chiar dacă intimata B. A.‑G. a făcut, într‑o perioadă în care a locuit în imobil, „o . îmbunătățiri pentru ridicarea gradului de finisare și confort“ (înlocuit întrerupătoare, prize, lămpi și spălător vase bucătărie, montat parchet laminat în cameră, zugrăvit apartament), acest fapt nu a adus un spor de valoare a bunului, întrucât, la momentul eliberării acestuia, a demontat și a luat cu sine întrerupătoarele, prizele, plafonierele, spălătorul de la bucătărie și chiar și parchetul din cameră, astfel cum, de altfel, și reiese din planșele foto anexate raportului de expertiză tehnică, cu consecința ca, în starea în care se află în prezent, apartamentul să fie nelocuibil.
Cu toate acestea, nemulțumirea recurentei‑reclamante legată de valoarea stabilită de expertul tehnic nu este întemeiată, deoarece, pentru o garsonieră, chiar și ca cea în litigiu, prețul de circa 12.000 euro este unul rezonabil, apropiat prețului liber de circulație, iar critica adusă sentinței sub acest aspect trebuie înlăturată ca nefondată, fiind doar – probabil – manifestarea dorinței recurentei de a avea de dat cât mai puțini bani fiicelor din prima căsătorie a defunctului său soț, drept contravaloare a cotelor cuvenite acestora din „averea“ rămasă de pe urma tatălui lor.
Pentru toate considerentele mai sus prezentate, în temeiul art. 312 alin. (1)‑(3), coroborat cu art. 304 pct. 9 și 3041 din Codul de procedură civilă, recursul reclamantei va fi admis, iar sentința civilă supusă controlului judiciar va fi modificată în parte, corespunzător celor reținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - pârâtă B. A. – domiciliată la familia D. E. (zis E.) în ., județul N., împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 04.07.2013 și a sentinței civile nr. 1490 din 24.10.2013 pronunțate de Judecătoria Târgu N., în contradictoriu cu intimatele-pârâte B. M. și B. A. G. – domiciliate în Tîrgu N., ., nr. 2, județul N. și având domiciliul procesual ales la cabinet avocat C. N., în Târgu N., ., ., ..
Modifică în parte încheierea de admitere în principiu din data de 04.07.2013, în sensul următor:
Constată că masa succesorală după defunctul B. M. se compune dintr-un apartament compus dintr-o cameră, hol și bucătărie, situat în orașul Tîrgu N., .. B2, ., județul N., în valoare totală de 54.300 lei.
Constată că moștenitori cu vocație succesorală concretă ai defunctului sunt reclamanta - pârâtă B. A., în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de 5/8 din masa succesorală, și pârâtele - reclamante B. M. și B. A. - G., în calitate de fiice, cu o cotă de câte 3/8 din masa succesorală fiecare.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Modifică în parte sentința civilă nr. 1490 din data de 24.10.2013, în sensul următor:
Atribuie reclamatei - pârâte apartamentul compus dintr-o cameră, hol și bucătărie situat în orașul Tîrgu N., .. B2, . parter, județul N., în valoare totală de 54.300 lei.
Reclamantei - pârâte i se cuvin bunuri în valoare de 33.937,50 lei și va plăti fiecăreia dintre pârâtele - reclamante contravaloarea loturilor acestora.
Atribuie pârâtei - reclamante B. M. suma de 10.181,25 lei reprezentând contravaloarea lotului ce i se cuvine, pe care o va primi de la reclamata - pârâtă B. A..
Atribuie pârâtei - reclamante B. A. - G. suma de 10.181,25 lei reprezentând contravaloarea lotului ce i se cuvine, pe care o va primi de la reclamata - pârâtă B. A..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Obligă intimatele să îi plătească recurentei suma de 1119 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.09.2014.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER |
ptr. jud. D. M., aflat în CO, semnează președintele instanței, jud. S. M. A. | G. B. și D. M. | R. C. |
Red. și thred. D.M. 16._;
Thred. R.C. 17.08.2015; 2 ex.; Fond: F.S
| ← Succesiune. Decizia nr. 690/2014. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 343/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
