Rezoluţiune contract. Decizia nr. 125/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 125/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 1803/188/2009*
Dosar nr._ rezoluțiune contract
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 08.04.2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 125/AC
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - C. M. | - judecător |
- E. O. | - judecător | |
- L. R. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea cererii de apel declarată de revizuenta . SRL București, cu sediul în București, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 341 din data de 03.04.2013, pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimații L. V. și L. A..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 01.04.2014, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și în care s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 08.04.2014, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 341 pronunțată la data de 3.04.2013 de Judecătoria B. a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței civile nr. 678/11.06.2002 pronunțată de Judecătoria B., cerere formulată de revizuenta S.C. S. I. .., prin lichidator judiciar T. D. în contradictoriu cu intimații L. V. și L. A.. S-a respins, totodată, și cererea revizuentei privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî acestea, prima instanță a reținut că prin cererea de revizuire formulată, revizuenta R. G., în calitate de lichidator judiciar al . SRL a solicitat instanței revizuirea sentinței civile nr. 678/11.06.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr. 683/2002. A motivat că între . SRL, aflată în prezent în procedură de lichidare și intimații L. V. și L. A., s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, înregistrat sub nr. 2468/2000, având ca obiect transmiterea către societate a suprafeței de 5000 mp teren curți construcții intravilan, pentru prețul de 4.000 UDS, cu plata în două rate. Societatea . o parte din preț, fapt recunoscut de intimați, iar pentru diferență a remis acestora material lemnos în valoare de 3000 UDS, existând o convenție pentru achitarea diferenței de preț în această variantă.
Obiectul dosarului a cărei revizuire se cere este rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2468/2000, pentru neplata integrală a prețului. Societatea revizuentă a mai arătat că deși a prezentat avizele de însoțire și facturile pentru materialul lemnos remis cu titlul de preț, intimații au susținut că acestea sunt false, existența plângerilor penale conducând instanțele la concluzia că diferența de preț nu s-a achitat nici prin plată, nici prin novație, dându-se eficiență clauzelor penale cuprinse în contract. S-a mai arătat că P. de pe lângă Judecătoria B. a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei B. I., fapt care arată că diferența de preț a fost achitată prin novație.
În drept au fost invocate prevederile art. 322 pct. 5, art. 323, art. 324 pct. 4 și art. 326 din Codul de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 343/22.02.2011 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria B. a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe societatea revizuentă a declarat apel, pe care Tribunalul N. – Secția I civilă prin decizia nr. 128/AC/18.05.2012 l-a admis, dispunând desființarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Dosarul a fost înregistrat pentru rejudecare la data de 07.09.2012 sub nr._ .
În rejudecare, instanța a dispus atașarea dosarului de urmărire penală nr. 921/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B..
Intimații L. V. și L. A., legal citați, nu s-au prezentat în fața instanței la nici un termen de judecată, și nici nu au formulat apărări scrise.
Verificând termenul de introducere a cererii de revizuire, instanța de fond a apreciat că cererea de revizuire a fost formulată în termen legal, respingând prin încheierea din data de 06.02.2013 excepția tardivității invocată din oficiu.
Analizând și coroborând susținerile părților și înscrisurile existente la dosarul cauzei, precum și cele din dosarul nr. 683/2002 al Judecătoriei B., instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 678/11.06.2002, pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr. 683/2002, rămasă irevocabilă prin respingerea apelului (conform deciziei civilă nr. 46A/27.01.2003, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr. 3735/AC/2002) și recursului (conform deciziei civilă nr. 143/2005, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 2646/2003) a fost admisă acțiunea în constatarea rezoluțiunii vânzării formulată de reclamanții L. V. și L. A. împotriva pârâtei . constatat rezoluționarea de drept a contractului de vânzare-cumpărare autentic nr. 2468/05.12.2000, conform clauzei contractuale a părților, pentru neplata integrală și la timp a prețului, s-au repus părțile în situația anterioară, în sensul că reclamantul vânzător primește înapoi terenul, iar pârâta cumpărătoare, sumele plătite până la această dată, cu obligarea pârâtei la ridicarea construcțiilor de pe teren.
Soluția a fost justificată prin faptul că pârâta a făcut afirmații contradictorii, în sensul că ar fi plătit ca preț 5.000 de dolari (sumă mai mare decât cea convenită), sau că ar fi plătit parțial printr-o cantitate de cherestea, dar fără a depune vreo dovadă scrisă pentru plata banilor. S-a reținut în motivarea sentinței că în ceea ce privește plata prin cherestea, acea factură a fost arătată instanței, nu a fost depusă la dosar și nici nu s-a probat că ar avea vreo legătură cu plata terenului, reclamanții negând acest lucru.
Împotriva sentinței civile 678/11.06.2002, lichidatorul judiciar al societății S.C. S. I. . a formulat prezenta cerere de revizuire, în temeiul art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, invocând ca și înscris nou ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din 05.10.2007 dispusă de P. de pe lângă Judecătoria B. în dosarul penal nr. 921/P/2005. La termenul din data de 20.01.2012, revizuenta a depus la dosar în copie trei înscrisuri, respectiv „Chitanța” încheiată la 05.12.2000, avizul de expediție . nr._/24.12.2001 și factura fiscală nr._/30.03.2002, susținând în fața instanței că acestea au caracterul unor înscrisuri noi, fiind reținute de către partea potrivnică.
În drept, potrivit art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, revizuirea se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Rezultă că, pentru a se putea invoca acest motiv și a se admite revizuirea, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: partea interesată să se bazeze pe un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții; înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată; înscrisul nou trebuie prezentat de partea care exercită calea de atac, neputându-se pretinde instanței să-l invoce din oficiu.
Fiind vorba de condiții cumulative de admisibilitate a revizuirii, neîndeplinirea chiar și numai a uneia dintre acestea va avea drept consecință respingerea cererii ca inadmisibilă.
În speță, înscrisurile invocate în justificarea cererii de revizuire nu întrunesc condițiile ce se desprind din conținutul textului normativ enunțat anterior.
Astfel, ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din 05.10.2007 dispusă de P. de pe lângă Judecătoria B. în dosarul penal nr. 921/P/2005 nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă deoarece înscrisul respectiv nu are caracter de noutate în accepțiunea art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă. În practica judecătorească s-a decis că o hotărâre judecătorească intervenită după soluționarea litigiului în fond, poate fi considerată act nou, atunci când acea hotărâre a fost obținută pe baza unei cereri introduse înainte de soluționarea definitivă a litigiului în care se cere revizuirea. În speță, dosarul penal în care s-a pronunțat soluția de scoatere de sub urmărire penală înregistrat sub nr. 921/P/2005 a avut ca obiect plângerea penală formulată de L. Z. V., la data de 12.09.2005, privind săvârșirea de către administratorul . SRL, Bocacea I., a infracțiunilor de fals și uz de fals. La data la care s-a formulat plângerea penală, hotărârea a cărei revizuire se solicită era definitivă și irevocabilă. Nu se poate aprecia că înscrisul care face obiectul analizei a fost reținut de partea potrivnică în condițiile în care a fost emis de o autoritate publică după o perioadă lungă de timp din momentul rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile nr. 678/11.06.2002. În fața instanței civile care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită, nu s-au invocat aspectele reținute prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală.
Înscrisul sub semnătură privată denumit Chitanța încheiat la 05.12.2000, nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 Cod procedură deoarece nu are caracter de noutate și nici nu este determinant, în sensul prevăzut de dispozițiile legale. Instanța de fond a reținut că, prin încheierea din 07.05.2002, s-a consemnat faptul că administratorul societății . – F. (B.) I., a arătat în fața instanței că a plătit reclamanților înainte de încheierea contractului suma de 2000 de dolari, însă nu a făcut vorbire de niciun fel de chitanță încheiată cu privire la această operațiune. Acest înscris ar fi putut fi procurat și înfățișat în procesul de fond, revizuenta neînțelegând să-l folosească în apărare, prin atitudinea manifestată, nedepunând acest înscris la dosar. Nu se poate aprecia că înscrisul care face obiectul analizei a fost reținut de partea potrivnică în condițiile în care el se afla în posesia administratorului societății.
În ceea ce privește avizul de expediție . nr._/24.12.2001 și factura fiscală nr._/30.03.2002, prima instanță a apreciat că nici acestea nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 Cod procedură. Aceste înscrisuri sunt emise de către Societatea . de 24.12.2001, respectiv 30.03.2002, administratorul societății fiind vinovat de nedepunerea acestora în apărare. Nu se poate aprecia că înscrisurile care fac obiectul analizei au fost reținute de partea potrivnică, în condițiile în care ele se aflau, sau trebuiau să se afle înregistrate în contabilitatea societății. Prin încheierea din 04.06.2002 dosarul de fond, s-a consemnat faptul că administratorul societății . a prezentat instanței o chitanță în original și că i s-a pus în vedere să o depună la dosar. Prezentarea avizului de expediție în fața instanței a fost recunoscută chiar de către societatea revizuentă. Așadar, acest înscris, nu doar că ar fi putut fi procurat și înfățișat în procesul de fond, dar chiar a fost prezentat, revizuenta neînțelegând să-l folosească în apărare, prin atitudinea manifestată, nedepunând acest înscris la dosar. Factura fiscală nr._/30.03.2002 a fost emisă la data de 30.03.2013 la 5 zile după ce pe rolul Judecătoriei B. a fost înregistrat dosarul civil în care s-a pronunțat sentința a cărei revizuire se solicită. Nu se poate aprecia că înscrisurile care fac obiectul analizei au fost reținute de partea potrivnică în condițiile în care ele se aflau în posesia administratorului societății.
Instanța de fond a considerat că societatea revizuentă încearcă pe calea cererii de revizuire reformarea unei hotărâri nefavorabile, la judecarea cărei a avut o atitudine nediligentă, neaducând în discuție toate probele de care ar fi trebuit să se folosească în apărare.
Față de considerentele expuse anterior, apreciind ca inadmisibilă în principiu și pe fond cererea de revizuire, instanța de fond a respins-o, în temeiul art. 274 Cod de procedură civilă respingând și cererea revizuentei de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel B. I., arătând că este împuternicită de lichidatorul S.C S. I. ., T. D.. Ulterior, Cabinetul Individual de Insolvență T. D., lichidator al S.C S. I. ., și-a însușit apelul formulat de B. I. – fostul administrator al debitoarei, iar prin apărător ales a formulat și motivele de apel. A solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi analizate înscrisurile depuse de revizuentă, respectiv ordonanța emisă de parchetul de pe lângă Judecătoria B., care reprezintă un înscris nou. Această ordonanță a verificat valabilitatea înscrisurilor depuse la instanța de apel care motivau o novație a prețului, iar instanța de fond a vizualizat documentul în original prezentat de revizuentă, însă nu l-a reținut la dosar și nu a acordat termen în vederea cercetării poziției procesuale a părților față de acel înscris.
O dovadă a faptului că acel înscris reprezenta plata diferenței de preț din contractul rezoluționat, o constituie conduita intimatului-reclamant L. V., care a formulat plângere penală împotriva administratorului B. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals cu privire la chitanță, factură și aviz de însoțire a mărfii care justificau diferența de preț. În cercetarea făcută de P. de pe lângă Judecătoria B., procurorul a verificat autenticitatea documentelor și a constatat că acestea sunt autentice, reflectă operațiunea comercială și că societatea beneficiară nu a achitat prețul facturilor, ceea ce demonstrează că prețul acelor facturi a fost compensat cu diferența de preț aferentă contractului.
Mai arată apelanta că înscrisurile invocate de dânsa nu au fost analizate cu ocazia judecării fondului și găsite neconcludente, ci pur și simplu au fost ignorate de instanță, ceea ce echivalează cu recunoașterea actelor.
Intimații, legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nu au depus întâmpinare.
Analizând apelul formulat, tribunalul constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, în temeiul art. 296 Cod de procedură civilă, pentru următoarele considerente:
Revizuenta, prin cererea promovată la instanța de fond, a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 678/11.06.2002 a Judecătoriei B., întemeindu-se în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod de procedură civilă, referitoare la descoperirea, după darea hotărârii, a unor înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. În acest sens, revizuenta a invocat ca înscrisuri noi următoarele: ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din 5.10.2007 dispusă de P. de pe lângă Judecătoria B. în dosarul penal nr. 921/P/2005, înscrisul denumit „chitanță” întocmit la data de 5.12.2000, avizul de expediție . nr._/24.12.2001 și factura fiscală nr._/30.03.2002.
Situația fiecărui înscris în parte a fost analizată separat și în mod amănunțit de către instanța de fond învestită cu soluționarea cererii de revizuire promovate.
În cererea de apel, revizuenta nici nu aduce contraargumente prin care să combată cele reținute în concret de instanța de fond în sentința apelată, adică motivele pentru care în privința fiecărui înscris invocat s-a motivat de ce nu îndeplinește condițiile legale pentru a putea încadra situația revizuentei în ipoteza vizată de art. 322 pct. 5 Cod de procedură civilă.
Ordonanța pronunțată la data de 5.10.2007 de P. de pe lângă Judecătoria B. în dosarul penal nr. 921/P/2005, este un înscris care nu exista la momentul pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită și care a fost emisă în soluționarea unei plângeri care a fost formulată la data de 20.09.2005. Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, în practica judiciară s-a decis că o hotărâre judecătorească – în speța de față o ordonanță a Parchetului – intervenită după soluționarea litigiului în fond, poate fi considerată act nou în situația în care a fost obținută într-o procedură pornită înainte de soluționarea definitivă a litigiului în care se cere revizuirea. În cazul de față însă, procedura cercetărilor penale a fost demarată la 3 ani după pronunțarea sentinței ce se cere a fi revizuită.
Faptul că în urma cercetărilor făcute de P. de pe lângă Judecătoria B. s-a constatat că semnăturile de pe avizele de expediție seriile Blba nr._ și nr._ sunt autentice și îi aparțin lui L. V., iar învinuita B. I. nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, nu prezintă relevanță în cererea de revizuire, cât timp acele avize au fost avute în vedere de instanța de apel care a pronunțat decizia civilă nr. 46/AC/27.01.2003, ca fiind autentice, adică exact concluzia care se desprinde și din ordonanța invocată. Instanța de apel care a soluționat fondul litigiului de rezoluțiune contract a apreciat însă, că aceste avize nu fac dovada că vânzătorul L. Z. ar fi acceptat predarea unei cantități de cherestea în contul diferenței de preț neplătite și că în măsura în care facturile întocmite în vederea încasării valorii mărfii predate nu au fost onorate de firma beneficiară, apelanta S. I. . are deschisă calea unei acțiuni în pretenții de natură comercială, care nu interesează însă litigiul de față.
Prin cererea sa de revizuire, așa cum a reținut și instanța de fond, revizuenta invocă în esență motive legate de o atitudine nediligentă în formularea apărărilor și dovedirea pretențiilor în litigiul ce a format obiectul dosarului nr. 683/2002 al Judecătoriei B.. Faptul că instanța învestită cu soluționarea acelui litigiu nu a reținut la dosar chitanța prezentată în original de reprezentanta pârâtei S. I., nu poate fi imputată instanței, cu atât mai mult cu cât la fila 18 în dosarul nr. 683/2002, reprezentanta pârâtei din acel dosar depune o cerere în care arată că depune la dosar chitanța prin care a plătit parte din preț, deși cererea nu este însoțită de niciun înscris. În plus, împrejurarea că instanța de fond nu ar fi reținut la dosar acel înscris prezentat în original, nu o împiedica pe actuala apelantă-revizuentă a se folosi de respectivul înscris în cadrul dosarului de apel nr. 3735/AC/2002 al Tribunalului N..
A mai invocat apelanta că instanța de fond învestită cu soluționarea acțiunii de rezoluțiune contract de vânzare-cumpărare nu a cercetat toate apărările invocate de părți și nu a motivat de ce a înlăturat apărările părților și că înscrisurile pe care le-a invocat nu i-au fost analizate și găsite neconcludente, ci au fost ignorate. Acest motiv nu poate fi încadrat motivului de revizuire reglementat la art. 322 pct. 5 Cod de procedură civilă, ci, așa cum s-a arătat în paragraful anterior, nimic nu împiedica pârâta din acel dosar a invoca această susținere prin calea de atac pe care a promovat-o împotriva sentinței civile nr. 678/11.06.2002 a Judecătoriei B..
În analiza îndeplinirii condiției ca înscrisurile doveditoare descoperite să fi fost reținute de partea potrivnică sau să nu fi putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, trebuie ținut seama dacă partea care solicită revizuirea ar fi putut întreprinde diligențe suficiente pentru descoperirea actului încă din timpul derulării procesului. Or, revizuenta nu a susținut că nu ar fi putut înfățișa înscrisurile la care a făcut referire din cauza reținerii sale de către partea adversă și nici nu a dovedit că ar fi fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa să le prezinte.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, a cărei admisibilitate este restrânsă strict la condițiile reglementate de textul de lege, ale cărui limite nu pot fi extinse. Cum cererea revizuentei nu se încadra în aceste limite stricte, în mod legal prima instanță a concluzionat că nu poate fi admisă, astfel că în temeiul art. 296 Cod de procedură civilă, apreciind asupra legalității și temeiniciei sentinței atacate, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de revizuentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuenta S.C. S. I. . judiciar Cabinet Individual de Insolvență T. D., cu sediul în București, ., ., ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 341/3.04.2013 a Judecătoriei B..
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 8.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
C. M. E. O. L. R.
Red. E. O./08.05.2014
Tehnored. L. R./29.05.2014
Ex.2
Fond N. M.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 377/2014. Tribunalul NEAMŢ | Cereri. Decizia nr. 383/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
