Revendicare imobiliară. Decizia nr. 377/2014. Tribunalul NEAMŢ

Așa cum s-a arătat, din suprafața totală de 14.800 mp teren, situată în punctul „Cimitir”, suprafața de 11.100 mp se află situată în sola 69 . (6700 mp în sola 69 . 4400 mp în sola 69 .>

În prezent, reclamantul stăpânește din suprafața totală de 11.100 mp teren din sola 69 . suprafața de 10.315 mp teren identificată în schița anexă la raportul de expertiză tehnică întocmită de expertul tehnic J. P., de coordonatele 11-10-9-8-7-6-28-27-26-25-23-22-21-20-19-18-_-12-11, mai puțin cu 785 mp teren decât deține în acte.

Acest teren se învecinează în partea de sud cu terenul proprietatea pârâtului C. I..

Pârâtul C. I. nu a înțeles să depună la dosar actul de proprietate pentru terenul situat în punctul „Cimitir”, dar acest act de proprietate (T.P._ ) a fost prezentat expertului tehnic J. P., așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză.

Așa cum rezultă din acest raport de expertiză, pârâtul C. I. deține în punctul „Cimitir”, conform T.P. nr._, suprafața de 1.600 mp teren sola 69 . vecinătățile: N- Pachița C., E- A. C. (moșt. def. A. Th. G.), S- moșt. def. A. Th. G., B. T. G. și V- C. N., moșt. def. C. I. M. și C. G..

În fapt, pârâtul C. I. deține suprafața de 2385 mp teren mai mult cu 785 mp teren decât suprafața deținută conform actelor de proprietate, suprafața de 785 mp teren fiind identificată în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic J. P. de coordonatele: 25-26-27-28-6-29-25.

În cauză, prima instanță a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 563 din Noul cod civil care reglementează acțiunea în revendicare:

„(1) Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri dacă este cazul.

(2) Dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel.

(3) Dreptul de proprietate dobândit cu bună credință, în condițiile legii, este pe deplin recunoscut.

(4) Hotărârea judecătorească prin care s-a admis acțiunea în revendicare este opozabilă și poate fi executată și împotriva terțului dobânditor, în condițiile Codului de procedură civilă.”

Astfel, acțiunea în revendicare este un mijloc de apărare în justiție a dreptului de proprietate privată și reprezintă acțiunea în justiție aflată la îndemâna proprietarului bunului împotriva posesorului sau împotriva altei persoane care deține bunul respectiv fără drept.

Proba dreptului de proprietate se face cu titlul de proprietate. În cauză, prima instanță a reținut că reclamatul a făcut dovada dreptului de proprietate cu T.P. nr._ și sentința civilă nr. 2061/14.11.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu N..

Pârâtul nu a făcut dovada că deține un titlu valabil pentru întreg terenul pe care îl ocupă în suprafață de 2.385 mp, ci doar pentru suprafața de 1.600 mp conform T.P. nr._ .

Ca efect al acțiunii în revendicare prevăzut expres de art. 566 din Noul Cod Civil, „Pârâtul va fi obligat la restituirea bunului sau la despăgubiri dacă bunul a pierit din culpa sa sau a fost înstrăinat”.

Instanța a dispus obligarea pârâtului să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 785 mp situat în extravilan Bălțătești punctul „Cimitir”, identificată în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic J. P. de coordonatele: 25-26-28-6-29-25.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât, prima instanță a reținut următoarele considerente:

Calitatea procesuală pasivă presupune o identitate între pârâtul chemat în judecată și persoana obligată în raportul juridic obligațional dedus judecății de reclamant, persoana care neagă dreptul reclamantului.

În cauză, constatând existența identității între persoana pârâtului și cel obligat în cadrul aceluiași raport juridic, instanța a respinge excepția lipsei calității procesuale, ca nefondată.

În temeiul art. 451 Cod procedură civilă, a obligat pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru, onorariu expertiză tehnică precum și a cheltuielilor de transport și c/v rovinietă efectuate de reclamant cu deplasarea la termenele de judecată din date de: 03.10; 31.10; 28.11.2013; 09.01;06.02; 06.03; 23.04;15.05; 29.05 și 12.06.2014.

Împotriva sentinței primei instanțe au declarat apel reclamantul A. C. și pârâtul C. I..

Prin apelul declarat, reclamantul A. C. a solicitat modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul acordării întregii sume suportate la prima instanță cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv suma de 3.012 lei.

În motivarea apelului, reclamantul arată în esență faptul că, deși a depus la dosar toate documentele justificative, prima instanță nu i-a acordat toate cheltuielile de judecată efectuate în cauză.

Prin apelul declarat, pârâtul C. I. a solicitat admiterea apelului declarat, în sensul respingerii acțiunii în revendicare formulată de reclamant.

În motivarea apelului, pârâtul a arătat că reclamantul și-a măsurat singur terenul care provine dintr-o moștenire, fără a avea vreun martor și fără să întrebe pe nimeni.

Terenul a fost închiriat de către pârât timp de 12 ani, iar în prezent se află în posesia reclamantului. Terenul a mai fost închiriat timp de 8 ani de către defunctul Antichi M., care l-a împrejmuit cu gard.

Reclamantul a cerut să fie distrus gardul după moartea defunctului, ceea ce s-a și întâmplat.

Arată apelantul pârât că are vârsta de 80 de ani, este bolnav de inimă și că cei 6 frați ai reclamantului nu au dreptate; că nu au fost întrebați de către vecinii proprietari când a fost măsurat pământul reclamantului și că a fost stresat în permanență de către reclamant.

Analizând apelul declarat de reclamantul A. C., în raport de motivele invocate, Tribunalul constată că este întemeiat pentru următoarele considerente:

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 452 Cod procedură civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data încheierii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

În condițiile acestor dispoziții legale, reclamantul – apelant a făcut dovada cuantumului cheltuielilor de judecată suportate în primă instanță de fond, reprezentând taxe de timbru judiciar, onorariu expertiză și cheltuieli de deplasare, cu chitanțele depuse respectiv ( filele 6, 22-37, 57-58, 91-96, 130-131, ds. fond ), care totalizează suma solicitată prin motivele de apel, respectiv 3.012 lei. Având în vedere și faptul că acțiunea civilă în revendicare a reclamantului a fost admisă în totalitate așa cum a fost formulată, inclusiv prin precizările formulate la data de 05.06.2013 și în concluziile orale susținute în ședința publică din 12.06.2014, se impune ca în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă să fie admisă în totalitate și cererea reclamantului de obligare a pârâtului – intimat C. I., la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.012 lei, astfel că se va admite apelul reclamantului A. C., și se va schimba în parte sentința în sensul celor analizate anterior.

Analizând apelul declarat de pârâtul C. I., în raport de motivele invocate, Tribunalul constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

În primul rând, prima instanță de fond în mod corect a stabilit cadrul legal aplicabil speței, respectiv dispozițiile art. 563 din Noul Cod Civil care reglementează acțiunea în revendicare:

„(1) Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri dacă este cazul.

(2) Dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel. De asemenea, a reținut în mod legal că acțiunea în revendicare este un mijloc de apărare în justiție a dreptului de proprietate privată și reprezintă acțiunea în justiție aflată la îndemâna proprietarului bunului împotriva posesorului sau împotriva altei persoane care deține bunul respectiv fără drept, iar proba dreptului de proprietate se face cu titlul de proprietate. În cauză, prima instanță a reținut că reclamatul a făcut dovada dreptului de proprietate cu T.P. nr._ și sentința civilă nr. 2061/14.11.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu N..

În același timp, pârâtul nu a făcut dovada specifică acțiunii civile în revendicare imobiliară că deține un titlu valabil pentru întreg terenul pe care îl ocupă în suprafață de 2.385 mp, ci doar pentru suprafața de 1.600 mp conform T.P. nr._ .

Astfel, conform concluziilor și determinărilor raportului de expertiză tehnică efectuat în prima în prima instanță – expert tehnic judiciar J. P. (filele 81-83, ds. fond), cu privire la care pârâtul - apelant nu a formulat obiecțiuni în termen procesual, după ce raportul de expertiză a fost depus la dosar pentru termenul din 9.01.2014, în mod întemeiat s-a reținut că, în prezent, reclamantul stăpânește din suprafața totală de 11.100 mp teren din sola 69 . suprafața de 10.315 mp teren identificată în schița anexă la raportul de expertiză tehnică întocmită de expertul tehnic J. P., de coordonatele 11-10-9-8-7-6-28-27-26-25-23-22-21-20-19-18-_-12-11, mai puțin cu 785 mp teren decât deține în acte.

Potrivit schiței anexă raportului de expertiză și titlurilor prezentate de părți, acest teren se învecinează în partea de sud cu terenul proprietatea pârâtului C. I..

Pârâtul C. I. nu a înțeles să depună la dosar actul de proprietate pentru terenul situat în punctul „Cimitir”, dar acest act de proprietate (T.P._ ) a fost prezentat expertului tehnic J. P., așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză.

De asemenea, așa cum rezultă din acest raport de expertiză, pârâtul C. I. deține în punctul „Cimitir”, conform T.P. nr._, suprafața de 1.600 mp teren sola 69 . vecinătățile: N- Pachița C., E- A. C. (moșt. def. A. Th. G.), S- moșt. def. A. Th. G., B. T. G. și V- C. N., moșt. def. C. I. M. și C. G..

Față de aceste determinări, cu valoare probatorie obiectiv științifică a raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, în fapt, pârâtul C. I. deține suprafața de 2385 mp teren mai mult cu 785 mp teren decât suprafața deținută conform actelor de proprietate, suprafața de 785 mp teren fiind identificată în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic J. P. de coordonatele: 25-26-27-28-6-29-25.

Față de aceste considerente de fapt și de drept, în mod legal și temeinic, instanța a dispus obligarea pârâtului să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 785 mp, situat în extravilan Bălțătești punctul „Cimitir”, identificată în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic J. P. de coordonatele: 25-26-27-28-6-29-25.

Pentru aceleași motive, Tribunalul constată ca fiind neîntemeiate motivele de apel susținute de pârât prin care acesta consideră că el nu stăpânește suprafața de teren în litigiu și că acest teren ar fi fost măsurat numai de către reclamant fără a avea consultări și cu vecinii.

Prin urmare, pentru considerentele analizate în soluționarea apelului declarat în cauză, se constată ca fiind nefondat apelul declarat de către pârâtul C. I. în contradictoriu cu reclamantul A. C., împotriva sentinței civile nr. 882 din 13.06.2014 a Judecătoriei Târgu N., astfel că în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge apelul pârâtului și se va păstra sentința apelată ca fiind temeinică și legală sub aspectul celorlalte dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul declarat de reclamantul A. C., domiciliat în Piatra N., ., ., ., județul N. împotriva sentinței civile nr. 882 din 13.06.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu N..

Schimbă în parte sentința apelată în sensul următor:

Obligă pârâtul C. I. să plătească reclamantului suma de 3012 lei, în loc de 1654,71 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul C. I., domiciliat comuna Bălțătești . N. împotriva aceleiași sentințe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29.10.2014.

Președinte,Judecători,Grefier,

V. B. D. MitrofanDumitrica L.

Red. și tehnored/D.M./07.01.2015

Tehnored/D.L./08.01.2015

Fopnd/F. S.

Ex.4