Pretenţii. Decizia nr. 281/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 281/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 856/103/2014
Dosar nr._ | pretenții |
OPERATOR 3074 – CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMANIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 281/RC din 16.04.2014
Ședința publică din 16.04.2014
Instanța constituită din:
Președinte | D. M. | Judecător |
V. B. | Judecător | |
C. B. | Judecător | |
R. C. | Grefier |
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul D. V. – domiciliat în ., județul N. împotriva încheierii pronunțate în camera de consiliu la data de 13.01.2014 de către Judecătoria R., în contradictoriu cu intimații-pârâți D. C. și D. C. – domiciliați satul Broșteni, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este pretenții;
- stadiul procesual – recurs;
- procedura de citare a fost îndeplinită;
- cauza se află la primul termen de judecată;
- la dosar au fost depuse, prin compartimentul arhivă, de către intimatul-pârât D. C., concluzii scrise, prin care se solicită respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă, motivat de existența unor probleme medicale și a vârstei înaintate.
Având în vedere dispozițiile art. 159 ind. 1 alin. (4) Cod procedură civilă, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 202/2010, dispoziții care prevăd obligația instanței de a-și verifica la prima zi de înfățișare competența generală, materială și teritorială, Tribunalul procedând la această verificare, constată că este competent general, material și teritorial a soluționa apelul declarat în cauză, în temeiul art. 126 Constituția României, art. 1 și art. 36 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și art. 2 pct. 2 Cod procedură civilă.
După referatul grefierului, președintele completului de judecată înmânează recurentului-reclamant copii ale înscrisurilor depuse la dosar de intimatul-pârât D. C., acesta precizând că a avut angajat un avocat de la R. dar a renunțat la serviciile acestuia.
Nemaifiind de formulat alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților, în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, recurentul-reclamant D. V. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, depunând la dosar o copie a adresei nr._ din 31.03.2008 emisă de Postul de Polițe B.. Susține că a fost amenințat cu moartea de intimații-pârâți, solicitând obligarea intimaților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată și a daunelor morale solicitate.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin încheierea dată în cameră de consiliu la data de 13.01.2014, Judecătoria R. a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului D. V., de restituire a taxei judiciare de timbru în sumă de 952 RON, achitată conform chitanței . nr._ din 21 martie 2012 eliberată de Primăria mun. R. – Direcția Impozite și Taxe Locale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin cererea depusă la data de 6 decembrie 2013, reclamantul D. V. a solicitat restituirea sumei de 952 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată conform chitanței . nr._ din 21 martie 2012 eliberată de Primăria mun. R. – Direcția Impozite și Taxe Locale.
În susținerea cererii, reclamantul a motivat că prin acțiunea introductivă a solicitat obligarea pârâților la plata unor daune în valoare de 14.000 RON (daune materiale de 4.000 RON și daune morale de 10.000 RON), pretenții în raport cu care a achitat o taxă judiciară de timbru în sumă de 952 RON. Prin sentința civilă nr. 2740 din 28 septembrie 2012 a Judecătoriei R. nu i-au fost acordate aceste daune, astfel încât solicită a i se restitui suma achitată cu titlul de taxă judiciară de timbru.
Cererea reclamantului nu a fost motivată în drept.
În vederea lămuririi conținutului cererii, prima instanță a fixat termen de judecată în Camera de consiliu, cu citarea reclamantului.
Examinând lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că la data de 2 noiembrie 2011 reclamantul s-a adresat Judecătoriei R. cu o acțiune civilă împotriva pârâților D. C. și D. C., prin care a solicitat să se constate existența unui prejudiciu datorat culpei pârâților, prin amplasarea stupilor de albine la o distanță de 10 m de hotarul dintre proprietățile părților, precum și obligarea pârâților la mutarea stupilor de albine. La data de 10 februarie 2012 reclamantul și-a modificat acțiunea introductivă, solicitând ca pârâții să fie îndatorați la plata sumei de 14.000 RON, reprezentând daune materiale (4.000 RON) și morale (10.000 RON) pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin amplasarea stupilor de albine la o distanță de 10 m de linia de hotar dintre proprietățile părților.
Instanța de fond a pus în vedere reclamantului că datorează o taxă judiciară de timbru în valoare de 952 RON, în conformitate cu prevederile art. 2 lit. d din Legea nr. 146/1997, modificată, în redactarea în vigoare la data modificării cererii introductive, stabilită în raport cu valoarea pretențiilor deduse judecății. Reclamantul s-a conformat obligației legale, achitând suma de 952 RON conform chitanței . nr._ din 21 martie 2012 eliberată de Primăria mun. R. – Direcția Impozite și Taxe Locale (fila 38).
Prin sentința civilă nr. 2740 din 28 septembrie 2012 a Judecătoriei R., rămasă irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 696/RC din 29 mai 2013 a Tribunalului N., a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantului, cu toate capetele de cerere.
Cererea de restituire a sumei achitate cu titlul de taxă judiciară de timbru în raport cu valoarea pretențiilor deduse judecății a fost apreciată ca neîntemeiată, întrucât potrivit dispozițiilor art. 23 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată (act normativ aplicabil ratione temporis), sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, în următoarele cazuri:
a) când taxa plătită nu era datorată;
b) când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal;
c) când acțiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziții legale;
d) când, în procesul de divorț, părțile au renunțat la judecată ori s-au împăcat;
e) când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă;
f) în cazul în care instanța de judecată se declară necompetentă, trimițând cauza la un alt organ cu activitate jurisdicțională.
Cum reclamantul nu se află în nici una din aceste situații expres și limitativ prevăzute de lege în care se poate proceda la restituirea taxei judiciare de timbru legal achitate, deoarece acțiunea acestuia a fost respinsă ca neîntemeiată, instanța de fond a dispus respingerea cererii ca neîntemeiată. Aflându-se în culpă procesuală, acesta nu poate pretinde restituirea sumelor achitate în temeiul obligației legale.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs reclamantul D. V., reiterând solicitarea făcută la instanța de fond, de a i se restitui cheltuielile achitate la instanța de fond, în sumă de 952 lei, întrucât, prin respingerea acțiunii de către instanța de control judiciar, nu a mai beneficiat de cei 10.000 lei ce urma să-i primească de la intimații D. C. și D. C..
În dovedire, a depus întâmpinările (filele 5-10) cu care înțelege să facă dovada acuzațiilor aduse de către pârât, solicitând admiterea cererii de către instanța de recurs, de a i se restitui cheltuielile de judecată achitate ca taxă pentru daunele morale solicitate, ori să oblige pe pârât să-i plătească daunele morale.
Cererea de recurs este scutită de la plata taxei de timbru.
Intimații-pârâți D. C. și D. C., prin întâmpinările depuse la filele 18 și 20, au solicitat respingerea recursului întrucât recurentul este un „…procesoman notoriu mincinos, căutând prin acuzațiile pe care le aduce să obțină bani și foloase materiale, vrea ca instanța să-i facă legi pe bunul plac iar în caz că nu are câștig de cauză, vrea banii înapoi…”.
Tribunalul, analizând sentința sub aspectele criticate și din oficiu, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, constată că recursul nu este întemeiat pentru considerentele ce urmează a fi reținute:
Prin sentința civilă nr. 2740 din 28.09.2012, Judecătoria R. a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă în pretenții formulată de recurentul-reclamant D. V. împotriva pârâților D. C. și D. C., având ca obiect obligarea acestora la plata daunelor materiale și morale, în valoare de 14.000 lei, și pe cale de consecință, și cererea reclamantului, de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a fi soluționată această cauză, instanța de fond a pus în vedere reclamantului să achite o taxă de timbru de 979 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Această hotărâre judecătorească a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 696 RC din 29.05.2013, ca urmare a respingerii, de către Tribunalul N., a recursului declarat de D. V..
Așa cum a reținut și instanța de fond, singurele dispoziții referitoare la restituirea taxei de timbru sunt prevăzute în art. 23 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 astfel cum a fost modificată și se referă la următoarele situații: când taxa plătită de petiționar nu era datorată, când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal, când acțiunea a fost respinsă ca rămasă fără obiect, când – în cadrul procesului de divorț – părțile au renunțat la judecată ori s-au împăcat, când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă, precum și în situația când instanța de judecată s-a declarat necompetentă și a trimis cauza spre soluționare la un alt organ cu activitate jurisdicțională.
În cauza pendinte, recurentul nu se află în niciuna dintre aceste situații – așa cum legal și temeinic a reținut și instanța de fond – fapt pentru care va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D. V. împotriva încheierii de respingere a cererii de restituire a taxei judiciară de timbru în sumă de 952 lei, achitată de recurent prin chitanța . nr._/21.03.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul D. V. împotriva încheierii din 13.01.2014 pronunțată de Judecătoria R., în contradictoriu cu intimații-pârâți D. C. și D. C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.04.2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER |
D. M. | V. B. și C. B. | R. C. |
Red. și thred. V.B. 16.06.2014
Thred. R.C. 23.06.2014
2 ex.; Fond: B.C.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 670/2014. Tribunalul NEAMŢ | Anulare act. Decizia nr. 127/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
