Fond funciar. Decizia nr. 682/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 682/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 14-08-2012 în dosarul nr. 682/RC
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 14.08.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 682/RC
Instanța constituită din:
Președinte | M. C. | - Judecător |
C. M. | - Președinte Secție | |
O. E. | - Judecător | |
F. R. | - Grefier |
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de recurentul-petent O. D. C., cu domiciliul procedural ales la familia R. E. din ., împotriva sentinței civile nr. 482 din 29.02.2012, pronunțată de Judecătoria Tîrgu N., în contradictoriu cu intimatele C. locală B. de aplicare a legilor fondului funciar și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat A. F. pentru recurentul-petent O. D. C., lipsind reprezentanții comisiilor.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este litigiu de fond funciar;
- procedura de citare este îndeplinită;
- stadiul procesual – recurs; primul termen de judecată;
- s-a depus la dosar, prin compartimentul arhivă, la data de 16.07.2012, de către C. locală B. – Adresa nr. 3143/12.07.2012 prin care arată că îți menține punctul de vedere exprimat prin întâmpinarea formulată la fond.
Avocat A. F., pentru recurentul-petent O. D. C., depune la dosar împuternicirea avocațială ./_/2012, chitanța nr. 0011 din 13.08.2012 – reprezentând dovada plății onorariului de avocat, precum și copia Registrului Agricol emis pe numele O. Gv. D..
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat A. F., pentru recurentul-petent O. D. C., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu trimitere spre rejudecare, iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii, în sensul reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,72 ha teren situat în pct. „Moreni”, ., județul N.. Arată că a fost respinsă HCL pe motiv că a fost tardiv depusă cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, însă instanța de fond nu a observat că petentul avea depusă încă o cerere în termenul prevăzut de Legea nr. 18/1991 înregistrată sub nr. 383/05.04.1991, în baza căreia s-a emis titlul de proprietate_ (fila 9 dosar fond). Potrivit expertizei efectuate la fond s-a identificat terenul în litigiul de 0,72 ha de la pct. „Moreni”, s-a constatat că recurentul stăpânește acest teren, că nu figurează înscris în titlul_, și că s-a făcut dovada continuității stăpânirii terenului până la preluarea de către CAP. Mai arată că unul din trenurile defunctului tată a fost transferat fiilor lui, respectiv fraților petentului, iar din toate probele administrate la fond a rezultat că defunctul a predat la CAP terenul din pct. „Moreni” și, nu este conformă cu realitatea susținerea că o parte din acest teren a fost transferat în localitatea Asau, jud. Bacău. Precizează că în registrul agricol din perioada 1956 – 1958 este înscrisă suprafața de 2,88 ha teren în pct. „Moreni”, din care 0,60 ha figurează în TP_, apoi 0,54+0,18 ha este transferat în registrul agricol din 1959 – 1963 al fratelui O. S., suprafața de 0,72 ha este transferată în registrul agricol al surorii O. D. I., astfel că petentul trebuie să primească și el 0.72 ha sau trebuie să îi fie completat titlul emis după defunctul său tată O. Gav. D..
Instanța, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 482 pronunțată la data de 29.02.2012 de Judecătoria Târgu N. a fost respinsă plângerea formulată de petentul O. D. C. împotriva hotărârii nr. 8646/1.02.2011 a Comisiei județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în contradictoriu cu C. locală B. pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Pentru a hotărî aceasta, prima instanță a reținut că petentul a solicitat să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,72 ha de teren pășune din punctul U.-A. situat în .. Prin hotărârea contestată a fost validată hotărârea nr. 68/10.07.2010 a Comisiei comunale B., prin care s-a respins cererea sa de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,72 ha teren. Terenul a fost înscris în rolul agricol al bunicului său, O. D., pentru acesta făcând numeroase demersuri pentru reconstituire și eliberarea titlului de proprietate, iar comisia locală nu a dat curs solicitărilor, deși pe terenul respectiv este construit un imobil și a fost în posesia părinților săi peste 30 ani.
C. locală B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii petentului, motivând că defunctul O. Gh. D., tatăl reclamantului, figurează înscris în registrul agricol al satului Groși, la poziția 122, din perioada 1959-1962 cu suprafața totală de 4,50 ha teren. La cap.II din registrul agricol „Identificarea pe parcele a terenurilor" nu figurează cu nici o suprafață de teren în punctul „U.-A.". La rubrica „Diverse notări ulterioare" figurează înscrise două mențiuni: „Trecut suprafața de 0,72 ha arabil pe numele fiului său, O. D. C. (următoarele cuvinte sunt indescifrabile)" și „Trecut suprafața de 1,44 ha la rol nr. 186 și 1,44 la rol 187. Pentru suprafața de teren de 0,72 ha scăzut pe numele O. D. C. nu a mai fost întocmit rol agricol, deci nu se poate ști cu precizie amplasamentul dat de tatăl său.
Din discuțiile purtate cu rudele reclamantului a rezultat că acesta ar avea în posesie o suprafață de teren situat în punctul „Moreni" și că în urma efectuării măsurătorilor cadastrale în punctul „Moreni" a rezultat o suprafață de 23.145 mp teren aflat în proprietatea și posesia următorilor: O. D. S.,O. D. M.,O. D. P., O. D. I. și O. D. C.; moștenitorii defunctului O. D. dețin în proprietate suprafața de 0,69 ha conform TP 17/1802; O. D. S.( fratele reclamantului) deține în posesie, fără a avea reconstituit dreptul de proprietate, suprafața de 0,54 ha, dar terenul este evidențiat în rolul agricol al acestuia din perioada 1959-1962; restul terenului de 10.845 mp este tot în posesia moștenitorilor O..
Referitor la excepția tardivității s-a arătat că aceasta se susține în baza reglementărilor legilor fondului funciar iar petentul este în eroare.
C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii, cu motivarea că, în conformitate cu prevederile art. 11 al. 2 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, „Terenurile preluate în mod abuziv de cooperativele agricole de producție de la persoanele fizice revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane".
Potrivit dispozițiilor art. 36 -(1) din Regulamentul de aplicare a legilor fondului funciar, aprobat prin H.G. nr. 890/2005, „titlurile de proprietate .... se emit persoanelor îndreptățite (soț, soție) pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale..., iar potrivit prevederilor art. 11 al. 3 din Legea nr. 18/1991, republicată „stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa agricolă de producție la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii"; or, în procedura legilor fondului funciar, numitul O. D. C. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,72 ha teren pășune situat pe raza administrativă a comunei B., prin cererea înregistrată sub nr. 2066 în data de 25.05.2010, dată care nu se încadrează în termenul prevăzut de legile fondului funciar, ultimul termen fiind stabilit conform Legii nr. 247/2005, până la data de 30.11.2005.
Prin Hotărârea nr. 68/10.07.2010 C. locală B. a respins cererea reclamantului pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru 0,72 ha teren pășune, ca fiind tardiv depusă. C. Județeană N., în urma analizei documentației, a validat prin hotărârea nr. 8646/1.02.2011 propunerea Comisiei locale B., motivat de faptul că cererea reclamantului a fost tardiv introdusă și că terenul solicitat nu a fost identificat în evidențele cadastrale ale localității.
S-a comunicat instanței întreaga documentație în baza căreia a fost emisă hotărârea criticată și s-a solicitat respingerea unui eventual capăt de cerere privind obligarea Comisiei județene N. la plata cheltuielilor de judecată.
Petentul a precizat că terenul este în punctul „Moreni” și a depus la dosar planul de amplasament a terenului din punctul „Moreni”; a solicitat în completarea probatoriului audierea de martori, iar cererea sa a fost admisă.
După audierea martorilor, s-au solicitat de către instanță precizări de la C. locală în legătură cu terenul solicitat de petent și de moștenitori în temeiul legilor fondului funciar, iar cu adresa din 2.02.2012 s-a precizat că moștenitorii defunctului O. Gav. D. - O. D. S., O. D. M., O. D. P., O. D. I. și O. D. C. (petentul), au solicitat în anul 1991 reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,87 ha de teren, au fost validați în anexa 3, poziția 43, satul Groși și li s-a emis titlul de proprietate nr._ pentru această suprafață, iar O. D. I. a solicitat în nume propriu suprafața de 1,44 ha teren, fiind validată în anexa 2a poziția 107, satul Groși, cu suprafața solicitată și s-a emis titlu de proprietate pe numele ei cu nr._ .
Analizând probele dosarului, instanța de fond a constatat că plângerea petentului este formulată tardiv. Petentul a urmat procedura prealabilă prevăzută de lege, dar termenele pentru depunerea cererilor de reconstituire prevăzute de legile fondului funciar s-au prorogat succesiv, ultimul fiind la 30 noiembrie 2005.
Prin legile fondului funciar au fost stabilite anumite termene pentru depunerea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile preluate de stat, astfel: Legea nr. 18/1991: 20.02. - 05.04.1991; Legea nr. 169/1997: 04.11.1997 - SI.12.1998; Legea nr. 1/2000: 12.01. -13.03.2000; Legea nr. 247/2005: 25.07. - 30.11.2005. Termenele precizate sunt termene de decădere.
Ca efect juridic, decăderea constă în pierderea dreptului ce nu a fost exercitat în termenul legal, iar nerespectarea termenelor pentru depunerea cererilor atrage decăderea persoanelor fizice și juridice din dreptul de a uza de procedura administrativă prevăzută de lege, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Petentului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului solicitat în calitate de moștenitor, iar în nume propriu nu a formulat o astfel de cerere la comisia locală în termenul prevăzut de lege, cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,72 ha teren din punctul „Moreni”.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs petentul, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 Cod de procedură civilă, casarea sentinței și admiterea acțiunii în sensul reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 0.72 ha teren situat în punctul "Moreni", com. B., ..
A motivat că plângerea sa a fost respinsă pe considerentul că a fost tardiv depusă cererea de reconstituire a dreptului de proprietate. Instanța de fond nu a observat că mai avea depusă încă o cerere în termenul legal prevăzut de Legea 18/1991, înregistrată sub nr. 383/5.04.1991, în baza căreia s-a emis titlul de proprietate nr._ doar pentru 0,86 ha și nu pentru toată suprafața de teren înscrisă în registrul agricol al autorului său O. Gav. D.. Chiar dacă în cererea din 1991 a scris doar 0,87 ha, a menționat că solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul avut de defunctul tată înainte de colectivizare, astfel încât C. L. trebuia să facă propunere față de tot terenul predat la CAP.
La instanța de fond, în urma probei cu expertiză topo și martori, s-a constatat ca stăpânește cei 0,72 ha teren, că nu este înscris în titlul de proprietate_, că l-a stăpânit continuu până la preluarea de către CAP.
Se putea pune în discuție rectificarea titlului de proprietate nr._ sau reconstituirea dreptului în nume propriu, iar in virtutea rolului activ al instanței, trebuiau introduși în cauză ca pârâți, moștenitorii def. O. Gav. D..
Chiar analizând plângerea HCJ, trebuia admisă acțiunea, deoarece a făcut dovada că terenul preluat de la punctul "Moreni" a fost proprietatea defunctului său tată, chiar dacă în registrul agricol figurează o consemnare că ar fi fost transferat în localitatea Asău, jud. Bacău, deoarece nu scrie la cine s-a transferat și în baza cărui act, astfel că terenul a rămas în proprietatea și posesia tatălui până la preluare de CAP.
În registrul agricol 1956 –1958 figurează o suprafață de 2.88 ha teren la punctul Moreni, din care doar 0,69 ha este înscris în TP_, apoi 0,54+0,18 ha transferat în rolul agricol al fratelui O. S., care nu are titlu de proprietate, iar 0.72 ha apar transferați în registrul agricol al surorii O. D. I., care a obținut personal TP_ . Consideră că trebuia să primească și el cei 0.72 ha sau să fie completat titlul emis după defunctul tată.
În dovedire, recurentul a depus în copie registrul agricol aparținând tatălui O. Gav. D., pentru perioada 1959-1962.
Dintre intimate, C. locală B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a făcut cunoscut instanței că își păstrează punctul de vedere expus prin întâmpinarea formulată la instanța de fond.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate și în raport de întregul complex probator, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod de procedură civilă, tribunalul reține recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Terenul solicitat de recurent prin cererea adresată Comisiei locale B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, înregistrată sub nr. 2066/25.05.2010, aflată în copie la fila 28 dosar fond, reprezintă un teren pășune ce figura înscris în registrul agricol al autorului petentului, și în consecință, regimul legal al reconstituirii dreptului de proprietate cu privire la acesta cădea sub incidența legilor succesive ce au reglementat situația fondului funciar, respectiv Legile nr. 18/1991, nr. 169/1997, nr. 1/2000, ultima dintre acestea fiind Legea nr. 247/2005.
Astfel, art. 8 al. 2 din Legea 18/1991, reglementează că de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite, al. 3 stipulând cerința obligatorie că stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere.
Art. 11 din aceeași lege face referire în al. 1 la terenurile care cad sub incidența acestei legi, prevăzând că suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori. Cerința obligativității formulării unei cereri este reluată în al. 3 al art. 11, care prevede că stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa agricolă de producție la 1 ianuarie 1990.
Fiecare dintre legile care au reglementat situația fondului funciar a instituit noi termene în care li s-a dat posibilitatea persoanelor care se aflau sub incidența respectivelor reglementări legale, să formuleze la comisiile special abilitate, cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile cu privire la care puteau face dovada că le-au deținut în proprietate anterior cooperativizării.
Așa cum s-a arătat, cea mai recentă din aceste legi a constituit-o Legea nr. 247/2005, care în Titlul VI referitor la modificarea și completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, prin art. III, a reglementat o ultimă repunere în termen a persoanelor îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, acest termen fiind stabilit până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv.
Acest termen a fost reglementat ca un termen de decădere, nefiind susceptibil de întrerupere sau suspendare. Prin neformularea cererii de reconstituire în interiorul acestui termen, persoanele în cauză au pierdut însuși dreptul subiectiv civil la reconstituirea, în condițiile legii, a dreptului de proprietate. Singura posibilitate de depășire a acestui termen o constituia instituția repunerii în termen, reglementată de prevederile art. 103 Cod de procedură civilă, care presupunea dovedirea de către recurentul-petent a existenței unor împrejurări mai presus de voința sa, de natură a-l fi împiedicat a formula cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în termen legal.
Noțiunea de împrejurare mai presus de voința părții conduce la ideea existenței unui caz de forță majoră, a unei împrejurări externe, cu caracter excepțional și cu caracter absolut invincibil, de natură a împiedica nu numai partea în sine, dar și orice altă persoană aflată în aceeași situație, de la a-și manifesta voința, anume, în speță, de la a îndeplini și a depune la autoritatea competentă, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.
Prin cererea formulată la data de 25.05.2010, după 4 ani și 6 luni de la expirarea termenului în care trebuiau formulate cererile, petentul a justificat doar că până la acel moment nu a știut să facă cerere pentru respectivul teren. Însă invocarea necunoașterii dispozițiilor din materia fondului funciar nu îl pot ajuta pe recurent să obțină un efect de constatare a cererii ca fiind depusă în termen legal, dat fiind principiul potrivit căruia nimeni nu poate invoca necunoașterea legii.
Faptul că recurentul a mai avut depusă o cerere de reconstituire în anul 1991 alături de alți comoștenitori ai autorului comun, nu poate duce la constatarea nelegalității și netemeiniciei sentinței recurate care a concluzionat asupra legalității hotărârii Comisiei județene atacate. Respectiva cerere a fost soluționată la vremea ei printr-o hotărâre de validare pe care, dacă recurentul nu era mulțumit și considera că este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață mai mare de teren, ar fi trebuit să o atace în procedura plângerii împotriva hotărârii comisiei județene, pentru a o supune controlului jurisdicțional, cale de care recurentul nu a înțeles însă să uzeze. Procedura declanșată prin cererea formulată în anul 1991 a parcurs toate etapele reglementate de lege și a fost finalizată prin emiterea titlului de proprietate nr._, așadar de mai bine de 15 ani, acea cerere nemaiputând fi încă o dată reluată în discuție și resoluționată, așa cum ar dori recurentul.
În același sens nu sunt îndreptățite nici susținerile recurentului cum că se putea pune în discuție rectificarea titlului de proprietate emis în anul 1996 în sensul completării acestuia cu suprafața de 0.72 ha teren din punctul Moreni, în primul rând pentru faptul că petentul nu a învestit instanța cu o astfel de acțiune, iar potrivit art. 129 al. 6 Cod de procedură civilă, principiul disponibilității părților care guvernează procesul civil obligă judecătorii, în toate cazurile, a hotărî numai asupra obiectului cererii deduse judecății. În al doilea rând, așa cum s-a expus în paragraful anterior, titlul emis în anul 1996 a avut în vedere suprafața de teren pentru care recurentul și alți comoștenitori au obținut validarea cererii lor printr-o hotărâre a Comisiei județene pe care nu au contestat-o. Cum pentru suprafața de 0,72 ha teren recurentul nu are reconstituit dreptul de proprietate, întrucât în procedura prealabilă a validării nu a obținut un rezultat favorabil, este imposibil ca acesta, prin eludarea dispozițiilor Legii 18/1991, să obțină, fără validare, titlu de proprietate pentru un teren pentru care nu i s-a reconstituit dreptul. În consecință, nu se impunea nici introducerea în cauză a celorlalți moștenitori înscriși în titlul de proprietate nr._, față de obiectul cererii dedus judecății, cadrul procesual fiind corect stabilit sub aspectul subiecților care trebuiau să figureze în proces.
Față de cele arătate, subsumate ideii că recurentul nu s-a încadrat în termenul legal imperativ instituit de lege pentru declanșarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate, ceea ce a atras decăderea sa din acest drept, nu mai poate prezenta relevanță împrejurarea susținută de recurent, cum că prin probatoriul administrat ar fi făcut dovada că a stăpânit continuu suprafața de teren în litigiu, de 0,72 ha din punctul Moreni.
Reținând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, tribunalul urmează a menține soluția pronunțată de prima instanță și a respinge, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă, recursul promovat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul O. D. C., cu domiciliul procedural ales la familia R. E. din ., împotriva sentinței civile nr. 482/29.02.2012 a Judecătoriei Tîrgu N., în contradictoriu cu intimatele C. locală B. de aplicare a legilor fondului funciar și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.08.2012.
Președinte, Judecători, Grefier,
M. C. C. M. și O. E. F. R.
red./tehnored./O.E./30.08.2012
tehnored./F.R./30.08.2012
4ex.
fond: V. A.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 646/2012. Tribunalul NEAMŢ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 113/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
