Acţiune în constatare. Decizia nr. 228/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 228/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 228/AC
Dosar nr._ /2008
- acțiune în constatare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 228/AC
Ședința publică din data de 04.11.2013
Instanța constituită din:
Președinte: | - D. S. | - judecător |
- C. B. | - judecător | |
- E. H. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de reclamanții T. A. și T. R., ambii domiciliați în ., sat Bistrița, .. 25, județul N., împotriva sentinței civile nr. 1373 din data de 19.03.2013, pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimata-pârâtă . – prin L. judiciar R. Insolvența SPRL, cu sediul în mun. Piatra N., .. 1A, ..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apelantul-reclamant T. A., personal și asistat de avocat Zucec M., cu împuternicire avocațială ./_/2013, care răspunde și pentru apelanta-reclamantă T. R., lipsă fiind reprezentantul intimatei-pârâte.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat instanței că:
- obiectul cauzei este acțiune în constatare;
- procedura de citare legal îndeplinită;
- cauza se află la al treilea termen de judecată;
- apelanții-reclamanți T. A. și T. R. au depus la dosar, prin compartimentul arhivă la data de 10.10.2013, acte de achiziționare a materialelor de construcții ce au fost folosite la edificarea imobilului casă de locuit;
- intimata-pârâtă . – prin L. judiciar R. Insolvența SPRL a depus la dosar la data de 4.11.2013, concluzii scrise;
- Municipiul Piatra N. – Direcția Taxe și Impozite a restituit la dosar adresa nr._ din 29.10.2013, însoțită de încheierea pronunțată la data de 7.10.2013 în dosarul nr._, prin care arată că suma de 1402 lei nu se face venit la bugetul local al Municipiului Piatra N., aceasta fiind venit la bugetul local al comunei A. cel B., județul N., unde reclamanții T. A. și T. R. figurează cu domiciliul fiscal.
Față de adresa înaintată de Municipiul Piatra N. – Direcția Taxe și Impozite în care se arată că reclamanții T. A. și T. R. figurează cu domiciliul fiscal în ., județul N., va dispune recomunicarea încheierii pronunțată la data de 7.10.2013 în dosarul nr._, prin care s-a dispus eșalonarea plății sumei de 1402 lei, în 8 rate lunare a câte 142,25 lei fiecare, la Primăria comunei A. cel B..
Apărătorul apelanților-reclamanți, avocat Zucec M., depune la dosar chitanța nr._ cu care se face dovada achitării primei rate a taxei judiciare de timbru în cuantum de 175 lei.
La întrebarea instanței, apărătorul apelanților-reclamanți precizează că autorizația de construire a imobilului ce face obiectul prezentei cauze a fost eliberată pe numele ., însă construcția este edificată în regie proprie de persoanele fizice T. A. și R.. Totodată, precizează că, față de actele depuse la dosar și vizavi de întâmpinarea formulată de lichidatorul judiciar R. Insolvența SPRL la data de 4.09.2012, prin care arată că pentru perioada dec 2007-oct 2008 nu se regăsesc în contabilitatea societății nici un fel de documente justificative a faptului că imobilul a fost construit de persoanele fizice și că, în dosarul de lichidare al societății aflat pe rolul Secției a II-a civilă, al Tribunalului N. există o contestație la introducerea acestui bun în masa credală, contestație ce a fost suspendată până la soluționarea prezentului dosar, solicită încuviințarea probei cu expertiză contabilă, prin care să se dovedească dacă în contabilitatea societății-pârâte există sau nu acte justificative în dovedirea faptului că imobilul cabană nu a fost edificat de persoanele fizice, respectiv bonuri, facturi pentru cumpărarea materialelor de construcții, proces-verbal de punere în funcțiune a imobilului.
Asupra probei cu expertiză solicitată de apelanții-reclamanți, prin apărător, instanța o respinge ca nefiind utilă cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat Zucec M., pentru apelanții-reclamanți T. A. și T. R., susține oral motivele de apel depuse în scris la dosar, solicitând admiterea prezentei căi de atac așa cum a fost formulată, desființarea sentinței și – reținându-se cauza spre rejudecare – să se admită acțiunea.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 1373 din data de 19.03.2013 a Judecătoriei Piatra-N., a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții T. A. și T. R. în contradictoriu cu pârâta ., prin lichidator judiciar R. Insolvență SPRL.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-N. sub nr._ la data de 15.12.2011, reclamanții T. A. și T. R. au chemat în judecată pe pârâta ., prin lichidator judiciar R. Insolvență SPRL, solicitând să se constate că sunt proprietarii imobilului cu destinație locuință, situat în extravilanul comunei Tazlău, jud. N., pct. „P.”, compusă din P+M, construită din cărămidă, pe fundație de beton, acoperit cu tablă, cu baie, bucătărie, living, dormitor și terasă la parter, respectiv două dormitoare, două băi și două terase la mansardă, având o valoare aproximativă de 200.000 lei.
În motivare, au arătat că pârâta se află în procedura falimentului, ocazie cu care au fost expertizate bunurile societății, printre care nu a fost inclus și imobilul descris. Totuși, în cuprinsul publicației de vânzare, s-a constatat că a fost menționat și imobilul în litigiu, care nu se află, însă, în proprietatea pârâtei.
Au mai susținut că, la data edificării construcției, terenul aparținea pârâtei, motiv pentru care autorizația a fost emisă societății, însă imobilul a fost edificat prin eforturile proprii ale reclamanților.
În drept, au fost indicate dispozițiile art. 111 Cod de procedură civilă.
Analizând probatoriul administrat, instanța a reținut că, la data de 06.11.2007, Primăria Comunei Tazlău, jud. N., a emis autorizația nr. 28, în vederea construirii unui imobil – anexă gospodărească pentru exploatații agricole P+M, în extravilanul unității administrativ teritoriale, pct. „P.” ( filele 57-59 ).
Conform raportului de expertiză tehnică specialitatea construcții și suplimentului efectuate de expert M. G. (filele 140-143; 58-59), imobilul are o valoare de 53.805 euro, fiind caracterizat printr-o stare foarte bună, cu o structură de rezistență compusă din fundație de beton, cu pereți din cărămidă, planșe din beton și lemn, șarpantă din lemn, învelitoare din tablă.
După cum reiese din susținerile părților și extrasul de carte funciară nr. 368/N a comunei Tazlău, construcția a fost edificată pe suprafața de teren de 6.300 mp aflată în proprietatea societății pârâte, al cărei administrator a fost reclamantul T. A.. În aceeași carte funciară a fost notată și existența construcției (fila 70).
S-a mai reținut că, prin sentința comercială nr. 405/F/05.05.2010, pronunțată de Tribunalul N. – Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr._, s-a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei ., desemnându-se lichidator judiciar - R. Insolvență SPRL (filele 53-56).
În vederea valorificării bunurilor societății, a fost întocmită publicația de vânzare în cuprinsul căreia s-a inserat, la pct. 7, construcția ce formează obiectul cauzei (fila 5).
În drept, potrivit dispozițiilor art. 492 din Codul civil de la 1864, „Orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contra”.
În virtutea prezumției legale simple amintite, instanța a apreciat că imobilul construcție se află în proprietatea pârâtei, iar nu a reclamanților. Aceștia nu au probat, în condițiile art. 1169 cod civil din 1864, o situație contrară celei reținute, care să suprime, în mod veridic, prezumția evidențiată anterior.
Este adevărat că martorul audiat, M. C., a relatat faptul că reclamantul a solicitat emiterea autorizației în nume propriu, urmând ca ulterior, să achiziționeze terenul de la pârâtă. De asemenea, mai rezultă din depoziția aceluiași martor faptul că edificarea construcției s-a efectuat prin mijloace financiare proprii ale reclamanților, aceștia apelând la serviciile unei societăți în vederea efectuării construcției. Cu toate acestea, depoziția nu poate constitui, prin sine însăși, fără a se corobora cu alte mijloace de probă veridice, fundament în vederea consfințirii ca întemeiat al demersului judiciar. Astfel, deși martorul a amintit implicarea unei societăți care a edificat construcția, reclamanții nu au depus nicio factură emisă pe numele lor în acest sens. De altfel, susținerea potrivit căreia imobilul a fost edificat cu finanțe proprii ale reclamanților nu pare reală, din moment ce, pe de o parte aceștia nu au dovedit existența unor venituri substanțiale în perioada construirii casei, iar pe de altă parte aceleași părți au formulat cerere de ajutor public judiciar, invocând o situație financiară precară.
Nefiind, așadar, efectuată dovada pretențiilor, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții T. A. și T. R., criticând-o ca netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
Imobilul cu privire la care au solicitat constatarea dreptului de proprietate nu face parte din patrimoniul societății pârâte, dei a fost menționat în publicația de vânzare.
Autorizația de construire a fost scoasă pe numele societății întrucât terenul pe care a fost ridicată casa era proprietatea .. Din același motiv, construcția a fost înscrisă în cartea funciară tot pe numele societății.
În perioada construirii, 2007-2010, situația lor materială era foarte bună, putând suporta costurile construirii.
În dovedire, apelanții au depus la dosar, în copie, înscrisurile invocate în susținerea căii de atac.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul reține următoarele:
Construcția cu privire la care reclamanții solicită constatarea dreptului de proprietate a fost edificată pe terenul în suprafață de 6.300 m.p., situat în ., proprietatea ., conform extrasului de carte funciară nr. 7783/23.04.2009.
Autorizația de construire nr. 28/2007 a fost emisă tot pe numele societății pârâte, anexa gospodărească fiind înscrisă în aceeași carte funciară (nr. 368/N a localității Tazlău).
În mod corect a reținut prima instanță incidența în cauză a dispozițiilor art. 492 C.civ., apreciind că prezumția de proprietate recunoscută în folosul proprietarului terenului nu a fost răsturnată.
Dobândirea dreptului de proprietate asupra construcției de către reclamanți presupunea dovedirea transferului dreptului din patrimoniul societății în patrimoniul lor printr-unul din actele juridice translative de drepturi reglementate de lege (vânzare, donație etc.) sau răsturnarea prezumției mai sus amintite, prin dovedirea nașterii în folosul lor a unui veritabil drept de superficie.
Pretinzând ridicarea construcției pe cheltuiala lor, reclamanții trebuiau să probeze, în același timp, încheierea cu persoana juridică deținătoare a terenului a unui act juridic de constituire a superficiei (cuprinzând dreptul de proprietate asupra construcției și de folosință pentru terenul aferent), altfel aflându-se doar în situația unor constructori de bună-credință, care au dreptul la despăgubiri, dar care nu se pot pretinde proprietari ai construcției edificate.
Din această perspectivă, dovada achiziționării unor materiale de construcție pe numele reclamanților nu este suficientă, dreptul real invocat putându-se dobândi doar printr-unul din modurile recunoscute de lege, cu efect constitutiv sau translativ de proprietate. Or, în cauză, nu s-a făcut dovada vreunui act juridic sau fapt generator al dreptului pretins prin acțiunea introductivă.
De altfel, reclamanții nici nu au menționat expres în cuprinsul cererii introductive temeiul de drept substanțial al acțiunii lor, limitându-se la indicarea dispozițiilor art. 111 C.pr.civ., cu caracter general. Invocând însă construirea anexei gospodărești în întregime pe cheltuiala lor, dar pe terenul proprietatea societății pârâte (al cărei administrator a fost reclamantul T. A.), se poate presupune că reclamanții pretind dobândirea dreptului de proprietate ca efect al recunoașterii în patrimoniul lor a unui drept de superficie.
Or, deși nereglementat expres, potrivit doctrinei și practicii judiciare, dreptul de superficie nu se poate naște decât prin lege, prescripție achizitivă, legat sau acordul părților. Niciuna dintre aceste modalități de dobândire nu a fost dovedită de reclamanți, prezumția de proprietate funcționând în continuare în beneficiul proprietarului terenului.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul reține caracterul nefondat al criticilor formulate, urmând a respinge apelul formulat, în temeiul art. 296 C.pr.civ.
Potrivit art. 19 din OUG nr. 51/2008, cheltuielile judiciare avansate de stat, respectiv sumele pentru care apelanții au beneficiat cu titlu de ajutor public judiciar, rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții T. A. și T. R. împotriva sentinței civile nr. 1373/15.03.2013 a Judecătoriei Piatra N..
Cheltuielile judiciare avansate de stat în cuantum de 1403 lei, pentru care apelanții au beneficiat cu titlu de ajutor public judiciar, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 4.11.2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. S. C. B. E. H.
Red. și tehn. C. B. – 06.12.2013
Tehnoredactat E. H. – 09.12.2013; ex: - 5
Fond – F. C. I.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1101/2013. Tribunalul NEAMŢ | Uzucapiune. Decizia nr. 828/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
