Fond funciar. Încheierea nr. 26/2014. Tribunalul NEAMŢ

Tribunalul NEAMŢ - Sentințe și decizii civile / 2016

Încheierea nr. 26/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 191 AC

Dosar nr._

Fond funciar – plângere HCJFF

ROMANIA

TRIBUNALUL N.

SECȚIA I CIVILĂ

ÎNCHEIERE

Ședința publică din 26.05.2014

Instanța constituită din:

Președinte	D. M.	Judecător
	G. B.	Judecător
	R. C.	Grefier

La ordine au venit spre soluționare apelurile formulate de intervenienta în nume propriu R. Națională a P. R. – Direcția Silvică N. – cu sediul în Piatra N., ., nr. 24, județul N. și de intimata C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., împotriva sentinței civile nr. 48 din 15.01.2014 pronunțată de Judecătoria Tîrgu N., în contradictoriu cu intimații C. locală P. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în ., Inspectoratul T. de Regim S. și Vânătoare Suceava – cu sediul în Suceava, . și cu intimatul-petent S. G. – domiciliat în ., județul N. și având domiciliul procesual ales la cabinet avocat G. G., în Târgu N., ..

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:

- obiectul dosarului este fond funciar – plângere împotriva hotărârii comisiei județene;

- stadiul procesual – APEL;

- cauza se află la al doilea termen de judecată;

- procedura de citare a fost îndeplinită;

După referatul grefierului, nemaifiind cereri de formulat, instanța se consideră lămurită și constată terminată cercetarea judecătorească, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Având în vedere timpul insuficient pentru deliberare, va dispune amânarea pronunțării.

P. aceste motive, în numele legii,

DISPUNE:

Amână pronunțarea la 30.05.2014.

Pronunțată în ședința publică din 26.05.2014.

PREȘEDINTE	JUDECĂTORI	GREFIER
D. M.	G. B.	R. C.

Dosar nr._

Fond funciar – plângere HCJFF

ROMANIA

TRIBUNALUL N.

SECȚIA I CIVILĂ

ÎNCHEIERE

Ședința publică din 30.05.2014

Instanța constituită din:

Președinte	D. M.	Judecător
	G. B.	Judecător
	R. C.	Grefier

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 26.05.2014, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, și prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 30.05.2014, când

TRIBUNALUL,

Având în vedere imposibilitatea obiectivă a compunerii completului de judecată, datorită lipsei motivate a domnului judecător D. M., va dispune amânarea pronunțării.

P. aceste motive, în numele legii,

DISPUNE:

Având în vedere că domnul judecător D. M. figurează în concediu de odihnă azi, 30.05.2014, amână pronunțarea la data de 04.06.2014.

Pronunțată în ședința publică, azi, 30.05.2014.

PREȘEDINTE	JUDECĂTORI	GREFIER
D. M.	G. B.	R. C.

Dosar nr._

Fond funciar – plângere HCJFF

OPERATOR 3074 – CONFIDENȚIAL

DATE CU CARACTER PERSONAL

ROMANIA

TRIBUNALUL N.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 191/AC din 04.06.2014

Ședința publică din 04.06.2014

Instanța constituită din:

Președinte	D. M.	Judecător
	G. B.	Judecător
	R. C.	Grefier

TRIBUNALUL,

Prin sentința civilă nr. 48 din 15.01.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu N. a fost respinsă cererea de introducere în cauză a R. – prin Direcția Silvică N. și excepția tardivității formulării plângerii, invocată de C. Județeană N. și R. – prin Direcția Silvică N.. Pe fond, a fost admisă plângerea formulată de petentul S. G. în contradictoriu cu intimatele C. locală P. și C. Județeană N.. S-a anulat în parte, în ceea ce-l privește pe petent, Hotărârea nr. 9729/15.02.2012 a Comisiei județene N.. Ca o consecință a admiterii acțiunii s-a dispus reconstituirea în favoarea petentului, în calitate de moștenitor al defunctului S. D., a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră, situată pe raza comunei P., județul N., fără obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub nr._ /2012 petentul S. G. a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr. 9729/15.02.2013 solicitând în contradictoriu cu pârâtele C. locală P. și C. județeană N., reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei P..

În motivarea plângerii petentul a arătat că autorul său, S. D., a participat la luptele din cel de-al doilea război mondial și că, înainte de colectivizare era îndreptățit, potrivit prevederilor art. 2 lit. a și b a Legii nr. 187 din 23 martie 1945, să fie împroprietărit cu suprafața de 5 ha teren, însă nu s-a întâmplat acest lucru, astfel că, după adoptarea Legii nr. 212/2008 a fost formulată o cerere la comisia locală prin intermediul căreia s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața menționată.

Prin hotărârea nr. 34/20.09.2012 C. locală P. a aprobat cererea însă prin Hotărârea nr. 9729/15.02.2013 C. județeană N. a invalidat hotărârea comisiei locale pe motiv că solicitarea a fost tardivă, dar și pentru că nu s-a făcut dovada că autorul S. D. a fost îndreptățit să primească teren.

În justificarea cererii petentul a depus, în copie, mai multe înscrisuri și anume: acte de stare civilă, sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale, certificatul nr. CT 499 eliberat de UM_ Pitești la data de 29.05.2012 și Hotărârea Comisiei Județene N. nr. 9729/05.02.2013.

C. locală P. a depus întâmpinare și a arătat prin intermediul reprezentantului său legal că este de acord cu cererea petentului susținând în esență argumentele acestuia și anume faptul că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute prin Legea nr. 212/2008, că titularul cererii a făcut dovada că la data adoptării Legii nr. 187/1945, autorul lui era îndreptățit la teren pentru că a luptat pe front, iar în ceea ce privește tardivitatea cererii, a solicitat respingerea ei, întrucât Legea nr. 212/2008 nu prevede un termen până la care persoanele interesate pot să depună cereri de reconstituire.

C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului a formulat întâmpinare și a susținut, dimpotrivă, respingerea plângerii petentului întrucât, pe lângă termenul tardiv de depunere a cererii, chiar dacă acesta a făcut dovada participării autorului său la luptele de pe frontul celui de-al II-lea Război mondial, cu documente eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării, nu au fost făcută dovada că ar fi fost îndreptățit la împroprietărire.

Prin aceeași întâmpinare s-a solicitat introducerea în cauză a Regiei Naționale a P. - R., pentru ca hotărârea să îi fie opozabilă și acestui organ administrativ, motivând că, prin Decizia Înaltei Curți de Casație si Justiție din 17 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 827 din 22 noiembrie 2011, s-a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință, s-a statuat că R. Națională a P. - R. are calitate procesuală activă de a formula plângere împotriva hotărârilor comisiilor județene.

De asemenea, prin unitățile sale subordonate, R. Națională a P. - R. pune la dispoziția comisiilor locale documentele necesare reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor forestiere, precum și suprafețele de teren cu destinație forestieră asupra cărora au fost validate cererile de reconstituire, delimitează perimetrele cu terenuri ce rămân în proprietatea statului, de terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate privată, participă la punerea în posesie a persoanelor cărora li s-a validat propunerea de reconstituire.

C. județeană N. a solicitat respingerea ca neîntemeiat a unui eventual capăt de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu are nicio culpă în cauza de față, iar de altfel, această instituție nu este persoană juridică - în sensul prevederilor art. 26 alin. 1 lit. a din Decretul nr. 31/1954, iar nici prin reglementările date prin legea specială privind fondul funciar, nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Discuțiile asupra admisibilității cererii de introducere în cauză a Regiei Naționale a P. - R., dar și cele privind excepția tardivității formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate de către petent au fost purtate la termenul când a fost soluționată cauza pe fond.

Astfel, prima instanță a reținut că, din analiza textului de lege rezultă că, termenul necesar pentru a formula o cererea de reconstituire, de către categoria de persoane introdusă ca beneficiar prin Legea nr. 212/2008, nu poate fi, mai mic, decât termenele anterioare prevăzute în legile care au precedat actului normativ în discuție, iar în lipsa unei dispoziții contrare, potrivit principiului de interpretare care statuează că: ,,ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus” excepția tardivității a fost înlăturată.

Pe fond, s-a reținut că, art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008, prevede că au calitatea de titulari ai dreptului și pot să solicite reconstituirea, următoarele categorii de persoane:

1) persoanele fizice cărora li s-a stabilit dreptul prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945, pentru înfăptuirea reformei agrare;

2) persoanele cărora nu li s-a atribuit teren efectiv, sau cărora atribuirea, prin aplicarea Legii nr. 187/1945, pentru înfăptuirea reformei agrare, le-a fost anulată;

3) persoanele îndreptățite la împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945, pentru înfăptuirea reformei agrare, înscrise în tabele nominale;

4) persoanele care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite.

P. toate aceste categorii de persoane, se prevede imperativ dreptul de a primi terenurile agricole sau respectiv forestiere. Petentul nu a dovedit că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008, respectiv că autorul lui îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărit cu suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră, situată pe raza comunei P. jud. N..

Instanța de fond a respins cererea de introducere în cauză a R., arătând că aceasta este o plângere împotriva unei hotărâri dată în materia fondului funciar, motiv pentru care calitatea procesuală pasivă aparține petentului și comisiilor de fond funciar ce au emis hotărârile atacate pe calea plângerii, iar potrivit principiului disponibilității în procesul civil, fixarea cadrului procesual este lăsată la libera apreciere a petentului.

Prin urmare, instanța de fond a reținut că atragerea unui terț la judecată din inițiativa pârâtului (intervenție forțată) nu este permisă decât în cazurile expres prevăzute de lege, în art. 57-66 Cod procedură civilă și, pe cale de consecință, iar solicitarea Comisiei Județene N. de introducere a R. nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile expres prevăzute, motiv pentru care solicitarea a fost respinsă.

Prin Decizia nr. 15/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a recunoscut doar calitatea procesuală activă a Regiei Naționale a P. – R. de a formula plângere împotriva unei hotărâri a comisiei județene.

În ceea ce privește excepția tardivității formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate de către petent, instanța de fond a concluzionat că, din analiza textului rezultă că termenul de a formula cererea, stipulat prin Legea nr. 212/2008, nu poate fi mai mic decât termenele anterioare, prevăzute în legile emise înaintea acestui act normativ, iar în lipsă de dispoziție contrară și potrivit principiului de interpretare a legii: „unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem”, excepția tardivității a fost înlăturată.

În motivarea pe fond a plângerii s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000, așa cum a fost modificat prin art. 1 pct. 2 din Legea nr. 193/2007 și Legea nr. 212/2008: „persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr.187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, precum și persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanele care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri”.

Întrucât petentul a dovedit că autorul lui îndeplinea condițiile prevăzute de art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008, respectiv că defunctul S. D. îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărit cu suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră situată pe raza comunei P., județul N., plângerea formulată a fost admisă.

De asemenea, potrivit art. 2 din Legea nr. 187/1945, scopul acestei legi a constat în mărirea suprafețelor arabile ale gospodăriilor țărănești existente, care aveau mai puțin de 5,00 ha și crearea de noi gospodării țărănești individuale pentru muncitorii agricoli fără pământ. P. a fi fost posibilă împroprietărirea în temeiul Legii nr. 187/1945 era necesar ca persoana îndreptățită să aibă în proprietate mai puțin de 5 ha, iar limita maximă rezultată în urma împroprietăririi să nu depășească această suprafață.

Cu privire la suprafața de teren avută în proprietate la momentul 1945, C. locală P. a putut verifica aceste evidențe și ca atare a propus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha, considerând îndeplinite ambele condiții.

Împotriva sentinței civile nr. 48 din 15.01.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu N. a formulat apel C. Județeană N. de aplicare a legii fondului funciar, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._, fiind indicate ca motive de netemeinicie și nelegalitate aspectele evidențiate în apărare și în fața instanței de fond, respectiv:

Deși instanța de fond a precizat că termenul de a formula cererea în baza Legii nr. 212/2008 nu poate fi mai mic decât cele anterioare, nu a făcut nicio referire în concret la termenul în care a formulat plângerea petentul. Astfel, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost depusă și înregistrată la data de 12.07.2012, de către autoarea petentului, O. V., cu mai mult de trei ani peste termenul de 60 de zile. S-a mai precizat și faptul că, prima instanță a făcut o interpretare și aplicare greșită a legii în ceea ce privește cererea petentului.

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, iar în temeiul prevederilor art. 42 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, prezentul apel este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Analizând argumentele invocate precum și din oficiu, tribunalul constată că apelul este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată la Primăria comunei P., sub nr. 1024/12.07.2012 (fila 46 dosar fond), în nume propriu, O. V., care a decedat la data de 30.11.2012, a solicitat reconstituirea și nu constituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 5 ha teren cu vegetație forestieră pe teritoriul comunei P.. Astfel, în motivarea cererii de reconstituire, autoarea petentului și-a justificat, la rândul ei, dreptul după S. D., la rândul său dispărut în luptă la 02.02.1943.

C. locală P. a găsit întemeiată cererea și a pronunțat Hotărârea nr. 34 din 20.12.2012 prin intermediul căreia a admis-o (în ceea ce o privește pe O. V.), însă C. județeană N. a reținut, prin Hotărârea nr. 9729 din 15.02.2013 ca motiv de invalidare și, implicit, de respingere a cererii, atât netemeinicia cât și faptul că solicitarea a fost tardiv formulată. Întrucât între timp a intervenit decesul lui O. V., la data de 30.11.2012, plângerea a fost promovată la instanță de S. G., în calitate de fiu.

Deși tardivitatea, ca motiv de respingere, poate fi dezvoltată și argumentată, întrucât este suficientă prin ea însăși, pentru respingerea cererii petentului, fără o analiză a fondului pretențiilor, la rândul lor vădit nefondate, instanța de control judiciar urmează a da eficiență unei analize pe fond, confirmând totodată și tardivitatea formulării plângerii și deci corectitudinea soluției dată de C. Județeană N..

Este adevărat că Legea nr. 212/2008 (care nu este o lege de interpretare și completare a Legii nr. 1/2000, ci un act normativ cu un singur articol, prin care este modificat art. 36 din Legea nr. 1/2000, așa cum o arată însăși denumirea sa: „Lege nr. 212/2008 privind modificarea art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997“) nu a prevăzut un termen pentru depunerea cererilor de către cei care s‑au considerat îndreptățiți să beneficieze de noile dispoziții, o astfel de prevedere nici nu era necesară, din moment ce Legea nr. 1/2000 este actul normativ care reglementează explicit procedura de aplicare a dispozițiilor legilor funciare anterioare (nr. 18/1991 și, respectiv, nr. 169/1997) și, pe cale de consecință, și actului normativ prin care a fost modificat art. 36 din Legea nr. 1/2000 îi este aplicabil termenul de 60 de zile prevăzut de art. 33 din această lege.

Termenul de 60 de zile se socotește de la . Legii nr. 212/2008 și, cum, potrivit art. 78 din Constituția României republicată, „Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei“, iar Legea nr. 212/2008 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 737 din 30 octombrie 2008, înseamnă că ea a intrat în vigoare la data de 2 noiembrie 2008, ultima zi în care se putea depune în termen o cerere întemeiată pe dispozițiile sale a fost 2 ianuarie 2009, astfel că, cererea depusă de O. V., la data de 12.07.2012, a depășit termenul legal cu mai bine de 3 ani și 5 luni.

Modificările succesive aduse de legiuitor art. 36 din Legea nr. 1/2000, inclusiv prin Legea nr. 212/2008, au constat în introducerea unei/unor noi categorii de beneficiari, cele deja prevăzute în textul anterior fiind păstrate, dar, în niciun caz, aceasta nu înseamnă că, de fiecare dată când s‑a modificat articolul, pentru cei menționați până la acel moment a început să curgă un nou termen de depunere a cererilor de (re)constituire.

În ce privește critica referitoare la faptul că actualele dispoziții ale art. 36 din Legea nr. 1/2000 s-ar referi la reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele care nu aveau în proprietate suprafața de 5 ha teren prevăzută de Legea nr. 187/1945, și nu la reconstituirea acestui drept pentru suprafețele de teren cu care autorii au fost împroprietăriți în baza Legii nr. 187/1945, tribunalul constată că plângerea este nefondată deoarece art. 2 alin. 1 lit. a și b și art. 12 din acest act normativ prevedea că prin înfăptuirea reformei agrare s-a urmărit mărirea suprafețelor arabile ale gospodăriilor țărănești existente, care au mai puțin de 5 ha, precum și crearea de noi gospodării țărănești individuale pentru muncitorii agricoli fără pământ, și că la împroprietărire aveau întâietate „ostașii care sunt concentrați sau mobilizați și toți cei care au luptat împotriva Germaniei hitleriste”.

Reiese că dreptul la împroprietărirea efectuată în baza Legii nr. 187/1945 era un drept propriu al celui considerat îndreptățit, care trebuia să îndeplinească toate cerințele prevăzute în această lege.

Ori, defunctul nu putea fi inclus în categoriile menționate mai înainte și deci nu putea fi considerat îndreptățit la împroprietărire, conform Legii nr. 187/1945, deoarece, la momentul intrării în vigoare a legii fusese deja dat dispărut pe front (încă de la data de 02.02.1943), deci nu a avut calitatea de ostaș concentrat sau mobilizat care a luptat împotriva Germaniei hitleriste, întrucât această situație a fost declanșată abia începând cu data de 23.08.1943, ulterior dispariției lui S. D..

În aceste condiții, o dată în plus, emiterea de către C. județeană N. a Hotărârii nr. 9729/15.02.2013 s-a făcut cu respectarea întocmai a prevederilor legale și, numai printr‑o interpretare greșită a dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000, instanța de fond a ajuns să considere ca fiind întemeiată plângerea petentului.

Față de cele mai sus arătate, în temeiul art. 480 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă, tribunalul va admite apelul și va schimba în parte sentința apelată, în sensul respingerii plângerii petentului ca nefondată.

Sentința pronunțată de instanța de fond va fi păstrată însă sub un aspect, acela al soluției dată prin respingerea cererii de introducere în cauză a R.. Astfel, prin decizia nr. 15 din 17 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilind, cu caracter obligatoriu, că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, R. Națională a P. – R. are calitate procesuală activă de a formula plângere împotriva hotărârilor comisiilor județene emise în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere.

Prin urmare, R. Națională a P. – R., în calitate de titular al dreptului de administrare a fondului forestier proprietate publică a statului și în virtutea atribuțiilor conferite în exercitarea acestui drept – apărarea și asigurarea integrității fondului forestier proprietate publică a statului – inclusiv a atribuțiilor specifice din procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, poate fi asimilată „persoanelor interesate“ la care face referire art. 53 alin. (1) din legea nr. 18/1991 și, de asemenea, poate promova, în nume propriu, acțiuni în justiție pentru apărarea și asigurarea integrității fondului forestier proprietate publică a statului. Raportat la cererea Comisiei Județene N., de introducere în cauză a R., nu ne aflăm într-o astfel de situație. P. a fi primită prezența în cauză a acestei instituții era necesar ca ea să aibă calitate procesuală activă, să conteste o hotărâre a comisiei județene și nu să intervină, să participe în calitate de intimată, într-un litigiu pe care l-a declanșat persoana nemulțumită de o hotărâre pronunțată de comisia județeană.

P. ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 48 din 15.01.2014 a Judecătoriei Tîrgu N. de intervenienta principală R. Națională a P. - R., prin Direcția Silvică N..

Admite apelul declarat împotriva aceleiași hotărâri de intimata C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

Schimbă în parte sentința apelată în sensul respingerii ca nefondată a plângerii formulate de petentul S. G. împotriva Hotărârii Comisiei județene N. nr. 9729/15.02.2013, precum și în sensul înlăturării mențiunii privind respingerea excepției tardivității cererii de constituire a dreptului de proprietate.

Menține dispoziția din sentință privind respingerea cererii de intervenție principală formulată de R. Națională a P. - R., prin Direcția Silvică N..

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 04.06.2014.

PREȘEDINTE	JUDECĂTOR	GREFIER
D. M.	G. B.	R. C.

Red. și thred. G.Blt. 28.07.2014

Thred. R.C. 08.09.2014

2 ex.; Fond: V.A.

← Uzucapiune. Decizia nr. 828/2012. Tribunalul NEAMŢ		Rectificare carte funciară. Decizia nr. 185/2014. Tribunalul... →

Fond funciar. Încheierea nr. 26/2014. Tribunalul NEAMŢ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Încheierea nr. 26/2014. Tribunalul NEAMŢ