Fond funciar. Decizia nr. 1101/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1101/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 1101 RC
Dosar nr._ | Recurs – fond funciar |
ROMÂNIA |
TRIBUNALUL N. |
SECȚIA I CIVILĂ |
DECIZIA CIVILĂ nr. 1101/RC din 11.11.2013 |
Ședința publică din 11.11.2013 |
Completul de judecată compus din:
Președinte | D. M. | Judecător |
D. M. | Judecător | |
G. B. | Judecător | |
R. C. | Grefier |
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de pârâții P.-A. M. – domiciliată în satul Homiceni, ., M. V. – domiciliată în Piatra N., ., . D, apartament 76, județul N., P. N. I. – domiciliat în Piatra N., ., ., județul N., P. V. – domiciliat în Piatra N., .. 2, . 4, apartament 52, județul N. și C. V. – domiciliată în Piatra N., . 4, apartament 5, județul N., împotriva sentinței civile nr. 1179 din 07.03.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimatele-reclamante A. A.-L. – domiciliată în Piatra N., bulevardul Dacia, blocul 7, scara A, apartamentul 15, județul N. și G. A.-A. – domiciliată în Piatra N., bulevardul Dacia, blocul 7, scara A, apartamentul 15, județul N. și cu intimatele-pârâte C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bârgăuani – cu sediul în . și R. N. E. – domiciliată în Piatra N., bulevardul 9 Mai, blocul C 4, scara A, apartamentul 12, județul N..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenții-pârâți P. N. I. și P. V. asistați de doamna avocat S. M., care îi reprezintă și pe recurenții-pârâți P.-A. M., M. V. și C. V., intimata-reclamantă G. A.-A. și procurator G. G. pentru intimata-reclamantă A. A. L., precum și intimata-pârâtă R. N. E., lipsind reprezentanții celor două comisii pentru aplicarea legilor fondului funciar.
După referatul grefierului, procuratorul intimatei-reclamante A. A.-L. depune la dosar procura judiciară autentificată sub nr. 2331 din 08.11.2013 de Notarul public A. I., în original.
Nemaifiind de formulat alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților, în cadrul dezbaterilor, pe excepție și pe fond.
Având cuvântul, doamna avocat S. M., pentru recurenții-pârâți, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, pentru motivele pe larg precizate în scris, modificarea sentinței pronunțate de judecătorie și respingerea acțiunii formulate de reclamanți, motivat de faptul că terenul în litigiu a fost în rolul autorilor recurenților-pârâți, proba cu martori administrată la instanța de fond dovedind că aceștia l-au deținut înainte de colectivizare. Consideră că titlul de proprietate a fost corect emis, și că în mod justificat s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, solicitând admiterea recursului și obligarea intimatelor-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanțelor fiscale . C nr. 251/27.06.2013 și . nr. 243/27.06.2013.
Intimata-pârâtă R. E. achiesează la concluziile apărătorului recurenților-pârâți.
Intimata-reclamantă G. A.-A. solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar procuratorul intimatei-reclamante A. A.-L., care precizează că nu are studii juridice, depune la dosar concluzii scrise.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față, constată:
P. cererea formulată la data de 24.04.2010 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. sub nr._, reclamantele G. A.‑A. și A. A.‑L. au chemat în judecată pe pârâtele C. comunală Văleni pentru aplicarea legilor fondului funciar, C. comunală Bârgăuani pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, precum și pe un număr de 71 de pârâți persoane fizice, în contradictoriu cu care au solicitat să se dispună anularea integrală sau parțială a mai multor titluri de proprietate și procese‑verbale de punere în posesie emise, în temeiul legilor fondului funciar, în favoarea a diferiți titulari, cu privire la suprafețele de teren care se suprapun peste suprafața totală de 26,03 ha situată pe raza comunei Bârgăuani, județul N., pentru care ele au obținut reconstituirea dreptului de proprietate prin decizia civilă nr. 147 RC din 5.02.2007 a Tribunalului N., definitivă și irevocabilă.
În motivarea acțiunii deduse judecății, reclamantele au pretins că actele contestate sunt lovite de nulitate absolută, întrucât stau la baza reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea unor persoane care, potrivit legilor fondului funciar, nu erau îndreptățite la aceasta.
În drept, au fost invocate prevederile art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991.
În vederea unei administrări judicioase a actului de justiție și în conformitate cu dispozițiile art. 165 din Codul de procedură civilă, la termenul de judecată din data de 6.05.2010 instanța a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect anularea parțială a titlului de proprietate nr._, emis pe numele numitului P. I. N..
Cauza disjunsă a fost înregistrată pe rolul aceleiași judecătorii sub nr._, dosar în care, inițial, calitatea de pârâți au avut‑o cele trei comisii de fond funciar mai sus menționate și titularul titlului de proprietate criticat.
Ulterior, respectiv la 24.06.2010, având în vedere că terenul în litigiu se află pe raza comunei Bârgăuani, județul N., instanța a dispus scoaterea din cauză a Comisiei comunale Văleni pentru aplicarea legilor fondului funciar. De asemenea, prima instanță a invocat din oficiu și a admis excepția lipsei capacității de folosință și de exercițiu a pârâtului P. I. N., cu motivarea că, la momentul promovării acțiunii, acesta nu mai era în viață, conform certificatului de deces existent la dosar. Ca atare, în considerarea principiului disponibilității părților în procesul civil, la solicitarea reclamantelor, s‑a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a moștenitorilor lui de cuius, în persoananumiților P. Al. M., R. N. E., M. V., P. N. I., P. N. V. și C. V..
P. soluționarea litigiului, la cererea părților, prima instanță a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială și a fost efectuată o expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie.
Dacă, inițial, reclamantele au solicitat radierea din titlul de proprietate nr._ a suprafeței de 4.114 mp teren din . de 7.228 mp cu nr. topo 5/79/2 situată în intravilanul satului Homiceni, ., precum și a suprafeței de 2.500 mp din . mp cu nr. topo 24/283/11, situată în extravilanul comunei Bârgăuani, după depunerea la dosar a raportului de expertiză și a răspunsului la obiecțiuni, obiectul acțiunii a fost precizat în sensul înlăturării din titlul criticat a următoarelor suprafețe de teren arabil, identificate prin hașurare pe schița anexă răspunsului la obiecțiuni: 3.542 mp din . 5/76/2; 3.245 mp cu nr. topografic 24/283/11 și 872 mp din . 24/289/71.
P. sentința civilă nr. 1179 din 7.03.2013, Judecătoria Piatra N. a admis acțiunea reclamantelor astfel cum a fost precizată, din coroborarea probelor dosarului și raportarea lor la textele de lege aplicabile în cauză, judecătorul care a pronunțat‑o reținând cele prezentate în continuare.
Potrivit dispozițiilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept, iar de prevederile legii beneficiază, printre alte persoane, membrii cooperatori care au adus în cooperativa agricolă de producție pământ pe care îl stăpâneau la acel moment în calitate de proprietari sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către C.A.P., precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora.
Conform art. 11 din același act normativ, „suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, carte funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori“, din conținutul textului normativ reieșind că au prioritate actele care fac dovada proprietății asupra terenurilor pentru care s‑a solicitat reconstituirea.
În baza prevederilor legale reținute, la data de 4.04.1996, s-a emis pe numele autorului pârâților titlul de proprietate nr._, în care au fost înscrise și cele trei parcele de teren arabil cu privire la care reclamantele au solicitat diminuarea suprafețelor.
La rândul lor, prin decizia civilă nr. 147 RC/2007 a Tribunalului N., reclamantele au obținut, în mod irevocabil, reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenuri în suprafață totală de 26,03 ha, situate pe teritoriul comunei Bârgăuani, inclusiv 7 ha în extravilanul satului Homiceni, pct. „Bendeasca“ și 0,3580 ha fânaț în pct. „L.“, identificate în raportul de expertiză întocmit în dosarul respectiv. În motivarea menționatei decizii, instanța a arătat că, în baza cererii înregistrate la Primăria comunei Bârgăuani sub nr. 72/1991, reclamantelor li s-a reconstituit, în calitate de moștenitoare legale ale defuncților B. A. și Bendescu L. (străbunicii materni), dreptul de proprietate pentru suprafața de 9 ha teren agricol și 1 ha pădure, pentru care le‑au fost eliberate și titlurile de proprietate corespunzătoare, atribuirea făcându‑se pe vechile amplasamente.
Întrucât terenurile stăpânite de autorii lor anterior colectivizării totalizau o suprafață mai mare decât cea pentru care se putea obține restituirea terenurilor în baza Legii nr. 18/1991, ulterior modificărilor aduse acestei legi prin Legile nr. 169/1997 și nr. 1/2000, reclamantele au formulat noi cereri, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate și pentru restul terenurilor de 26,08 ha, între timp ele obținând, deja, reconstituirea judecătorească pentru încă 2,57 ha de pădure.
Instanța a reținut că există posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, neconstituind un impediment în acest sens faptul că au fost eliberate titluri de proprietate pentru alte persoane, cu atât mai mult, cu cât, în favoarea acestora s‑a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafețe de teren de trei ori mai mari decât cele solicitate.
În cauza pendinte, din concluziile expertului tehnic, judecătorul fondului a reținut că, pe de o parte, suprafețele de teren identificate prin hașurare pe schițele anexe raportului de expertiză topografică, înscrise în titlul de proprietate nr._, se suprapun peste terenul care a făcut obiectul procesului soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 147/RC/2007, pronunțată de Tribunalul N. ca instanță de recurs, și că, pe de altă parte, amplasamentul terenurilor sus‑menționate nu îl respectă pe cel avut înainte de colectivizare, așa cum figurează înscris în evidențele agricole ale localității de domiciliu a autorului pârâților.
Constatând că la eliberarea titlului de proprietate nr._ nu a fost respectat vechiul amplasament al terenului în litigiu, instanța a apreciat că poate cenzura această împrejurare, de natură a da naștere la abuzuri și litigii cu fostul real proprietar al terenului, posibilitate justificată de faptul că simpla echivalență a întinderii suprafeței de teren reconstituite cu suprafața la care este îndreptățită persoana solicitantă nu reprezintă o reală reconstituire a dreptului de proprietate (în sensul urmărit de legiuitor, prin adoptarea legislației funciare). În plus, măsura reconstituirii dreptului de proprietate, adoptată prin Legea nr. 18/1991, este una reparatorie, iar caracterul reparatoriu presupune, în principal, dreptul fostului proprietar de a primi terenul avut în proprietate anterior cooperativizării, reparația completă realizându‑se numai prin respectarea, ori de câte ori este posibil, a vechiului amplasament.
Ca atare, instanța a conchis că, pentru a da eficiență principiului enunțat, consacrat în legislația în domeniu prin modificările aduse Legii nr. 18/1991 prin Legea nr. 169/1997, cererea cu a cărei soluționare a fost învestită, astfel cum ea a fost precizată, trebuie considerată întemeiată și, deci, admisă ca atare, soluție ce se impune cu atât mai mult, cu cât trebuie respectată prezumția de autoritate de lucru judecat a hotărârii judecătorești invocat de reclamante drept actul lor de proprietate. Dezvoltând această concluzie, prima instanță a apreciat că, întrucât în privința reclamantelor s‑a statuat, în urma verificărilor jurisdicționale realizate în dosarul nr. 3042/RC/2006 al Tribunalului N., că sunt titulare ale dreptului de proprietate asupra amplasamentului terenului litigios, în prezenta cauză nu se mai poate susține, altfel decât cu încălcarea efectului autorității de lucru judecat, că alte persoane sunt îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului care are același amplasament, și că,mai mult, o hotărâre în sens contrar ar putea genera alte litigii și ar determina imposibilitatea punerii în executare a ambelor hotărâri judecătorești.
Instanța a subliniat și că valabilitatea titlului de proprietate emis pe numele autorului pârâților nu poate fi analizată prin prisma motivelor de nulitate reglementate de art. III din Legea nr. 169/1997, astfel cum au solicitat reclamantele, întrucât s‑ar încălca principiul neretroactivității legii: titlul a fost întocmit la data de 4.04.1996, iar actul normativ invocat a intrat în vigoare ulterior, la 30.10.1997.
De asemenea, în sentința examinată s‑a mai arătat că radierea din titlul de proprietate contestat a porțiunilor de teren suprapuse peste cel care se cuvine reclamantelor nu aduce atingere, sub aspectul întinderii terenului, dreptului de proprietate al moștenitorilor defunctului P. I. N., ci are drept consecință doar o modificare a amplasamentului acestuia. Că, în condițiile date, comisiilor de fond funciar le revine obligația de a face aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din H.G. nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, dispoziții conform cărora „În situațiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi, un alt amplasament situat în aceeași localitate sau într‑o localitate învecinată. Oferta va fi trimisă persoanelor îndreptățite prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar termenul în care răspunsul la ofertă trebuie dat nu poate fi mai mic de 7 zile de la data primirii ofertei de teren pe alt amplasament. În cazul în care fostul proprietar sau moștenitorii acestuia nu acceptă amplasamentul oferit, comisia locală va trebui să formuleze o altă ofertă în termen de 30 de zile, dacă persoanele îndreptățite nu optează pentru primirea de despăgubiri“, precum și a art. 41 alin. (2) din același regulament, care prevede că „Persoanelor fizice cărora li s‑a validat dreptul de proprietate … pentru care nu există suprafețe de teren agricol, reconstituirea li se face în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare, iar în situația în care nu se poate face reconstituirea dreptului de proprietate integral, se vor acorda despăgubiri“.
P. recursul declarat în termenul prevăzut de art. 301 din Codul de procedură civilă, pârâții au criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, în fapt, autorul lor a figurat în evidențele agricole din perioada 1959‑1963 cu terenuri care însumau 5,92 ha, din care, cu 4,92 ha s‑a înscris în C.A.P., iar după adoptarea Legii fondului funciar a urmat procedura specială prevăzută pentru reconstituirea dreptului de proprietate, finalizată prin întocmirea și eliberarea titlului nr. 11/1128/4.04.1996.
Deși reține că, sub aspectul valabilității, acest titlu nu poate fi analizat în raport cu motivele de nulitate invocate de reclamante și indicate în Legea nr. 169/1997 (act normativ care produce efecte numai pentru viitor), în mod greșit judecătorul fondului concluzionează că se impune modificarea lui în sensul indicat prin precizările la acțiune, cu atât mai mult, cu cât, intimatele‑reclamante nu se puteau prevala de puterea de lucru judecat a deciziei nr. 147/RC/2007 a Tribunalului N., deoarece ei au calitatea de terți față de hotărârea judecătorească în discuție, care beneficiază, în ceea ce îi privește, doar cel mult de opozabilitate. În acest sens s‑au pronunțat nu numai numeroși specialiști din domeniul juridic, dar și instanțele judecătorești, care au opinat că, față de terți, hotărârea judecătorească se va opune cu valoarea unui mijloc de probă, respectiv de prezumție, care este, însă, una relativă, ce poate fi combătută prin alte probe. Cu titlu de exemplu, recurenții au indicat decizia civilă nr. 2351 din 14.03.2005 a instanței supreme, în care se arată, expres, că hotărârea judecătorească are valoarea unei prezumții absolute doar în raporturile dintre părțile litigante, conform prevederilor art. 1202 alin. (2) din Codul civil.
Pe de altă parte, intimatele nu au făcut dovada că, anterior cooperativizării, terenurile cu privire la care s‑a solicitat excluderea din titlul lui P. I. N. s‑ar fi aflat în posesia autorului lor, ci, dimpotrivă, potrivit depoziției martorei audiate, Bendescu L. nu a avut niciodată teren pe amplasamentul în litigiu, iar terenul predat la C.A.P. de defunctul P. I. N. nu s‑a învecinat niciodată cu sus‑numitul, deci nu poate fi vorba de nicio suprapunere între proprietățile celor doi, astfel că recursul trebuie admis, iar sentința trebuie modificată în totalitate, în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii deduse judecății.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, atât prin prisma argumentelor invocate de recurenți, cât și din oficiu, potrivit art. 3041 din Codul de procedură civilă, tribunalul constată că recursul declarat în cauză este fondat, deoarece prima instanță nu numai că a reținut o situație de fapt în totală contradicție cu probele dosarului, dar a făcut și o greșită aplicare a dispozițiilor referitoare la conflictul de legi în timp.
Astfel, prin art. 9 alin. (1) din Legea nr. 169/1997 s‑a statuat că „Persoanele cărora li s‑a reconstituit dreptul de proprietate în limita suprafeței de teren de 10 ha de familie, în echivalent arabil, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate și pentru diferența dintre această suprafață și cea pe care au adus‑o în cooperativa agricolă de producție sau care a fost preluată în orice mod de aceasta, până la limita suprafeței prevăzute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, de familie, indiferent dacă reconstituirea urmează să se facă în mai multe localități sau de la autori diferiți“, iar potrivit textului din Legea pentru înfăptuirea reformei agrare menționat, „Prisosul terenurilor agricole constituind proprietăți ale persoanelor fizice care depășesc suprafața de 50 ha, și anume: pământul arabil, livezile, fânețele, bălțile și iazurile artificiale, fie că servesc sau nu pentru pescuit, mlaștinile și terenurile inundabile“.
Aceeași dispoziție este reluată și în art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, care, însă, prevede expres, la art. 2 alin. (1), și că, „În aplicarea prevederilor prezentei legi, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane“, iar la alin. (2), că „Drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces‑verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nicio altă confirmare“.
În consecință, în considerarea regulii de drept conform căreia un act juridic este valabil dacă întrunește cerințele de fond și de formă ale legii sub imperiul căreia a fost încheiat, titlul de proprietate nr._, emis în favoarea autorului pârâților persoane fizice în temeiul Legii nr. 18/1991, este valabil, întrucât a fost eliberat cu respectarea dispozițiilor acestui act normativ.
Tot astfel, este de arătat că nimeni nu ar fi putut anticipa modificările care au fost aduse legislației funciare, în sensul majorării suprafeței de teren ce se poate retroceda, până la o adevărată restitutio in integrum, astfel că titlul de proprietate nr._ apare ca fiind legal emis și cu bună‑credință, iar anularea lui ar însemna o reală afectare a principiului stabilității raporturilor juridice întemeiate pe acest titlu.
De altfel, corelativ recunoașterii îndreptățirii la reconstituirea proprietății cu privire la diferențele de teren, aceeași Lege nr. 169/1997 stipula, în art. II, faptul că dispozițiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere în niciun fel titlurilor și altor acte de proprietate eliberate cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, la data întocmirii lor. Acest text este determinant în soluționarea prezentului litigiu. Astfel, la momentul apariției celor două legi modificatoare, titlul de proprietate atacat în prezenta cauză era deja eliberat, încă din data de 4.04.1996, și recunoștea autorului recurenților dreptul de proprietate, printre altele, și pentru cele trei parcele de teren nelegal modificate de instanța de fond, la baza acestei reconstituiri stând, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, în redactarea de la momentul eliberării titlului – în prezent, art. 11 alin. (1) –, suprafața adusă de intimat în cooperativa agricolă de producție, astfel cum aceasta rezulta din cererea de înscriere în cooperativă și din registrul agricol de la data intrării în cooperativă.
Mai departe, trebuie avute în vedere, pe de o parte, și alin. (22) al art. III din Legea nr. 169/1997, potrivit căruia „Nulitatea absolută nu operează asupra titlurilor obținute de foștii proprietari pe alte amplasamente, dacă la . prezentei legi și‑au găsit vechile amplasamente de care au fost deposedați atribuite legal altor persoane, conform Legii nr. 18/1991“, dar și faptul că, la momentul eliberării titlului de proprietate contestat, art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 – actual, art. 14 alin. (2) –, reglementa că atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie și nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietății, în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor agricole de producție. Abia art. 2 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 a reglementat reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, cu distincția importantă în prezenta speță, ca acestea să nu fi fost atribuite legal altor persoane.
Faptul că, prin decizia civilă nr. 147/RC/2007, Tribunalul N. a recunoscut intimatelor îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 26,03 ha teren, motivând posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament întrucât titlurile emise altor persoane s‑ar fi eliberat pentru o suprafață de trei ori mare decât cea solicitată, nu poate fi reținută drept un motiv temeinic de modificare a titlului recurenților‑pârâți. Autoritatea de lucru judecat la care face referire judecătorul fondului nu este opusă acestora din urmă, care nu au fost părți în litigiul finalizat cu pronunțarea deciziei civile de care se prevalează intimatele‑reclamante, cu atât mai mult, cu cât, prin respectiva hotărâre judecătorească s‑a dispus reconstituirea dreptului de proprietate doar la modul general, fără vreo altă referire concretă decât la două trupuri de teren fânețe situate în punctele „Bendeasca“ (7 ha) și „L.“ (3.580 mp), ambele fără nicio legătură cu terenurile din prezentul litigiu.
Reținând ca întemeiate și considerentele de fapt și de drept indicate de pârâți în cererea lor de recurs, la care se adaugă și faptul că terenurile înscrise în titlul de proprietate supus controlului judecătoresc nu erau libere la data solicitării lor de către reclamante, așa cum impune – ca și condiție de nulitate a titlului – art. III alin. (1) lit. ii) din Legea nr. 169/1997, tribunalul va admite recursul de față, în temeiul art. 312 alin. (1)‑(3), și va modifica în totalitate sentința primei instanțe, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamantelor, cu obligarea lor la plata către recurenții‑pârâți a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții P. A. - M., M. V., P. N. I., C. V. și P. V., prin reprezentantul său legal P. I., împotriva sentinței civile nr. 1179 din 07.03.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N..
Modifică în totalitate sentința recurată în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii pentru modificarea Titlului de proprietate nr._, formulată de reclamantele A. A. - L. și G. A. - A..
Obligă în solidar intimatele-reclamante A. A. - L. și G. A. - A. să îi plătească recurentei-pârâte M. V. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01.04.2013.
Președinte | Judecători | Grefier |
D. M. | D. M. și G. B. | R. C. |
Red. D. M. 10.09.2014;
Thred. R.C. 10._
2 ex; Fond: C.V.V.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 904/2013. Tribunalul NEAMŢ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 228/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
