Fond funciar. Decizia nr. 904/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 904/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 22-08-2013 în dosarul nr. 904/RC
Dosar nr._ - plângere la Legea nr. 1/2000 -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 904/RC
Ședința publică din 22.08.2013
Instanța compusă din:
Președinte: L. F. – judecător
D. S. – judecător
A. M. U. – judecător
Grefier – D. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentele - petente B. E. și M. M., domiciliate în comuna B., ., împotriva sentinței civile nr. 271 din 13.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele - intimate C. L. B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în ., și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., având ca obiect plângere la Legea nr. 1/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta - petentă B. E., lipsind celelalte părți și avocat B. M. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al doilea termen de judecată;
- obiectul cauzei este plângere la Legea nr. 1/2000;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Recurenta - petentă B. E. solicită admiterea cererii de recurs așa cum a fost formulată.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 271 din 13.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 271 din data de 13.03.2013 Judecătoria B. a respins plângerea formulată de petentele B. E. și M. M. în contradictoriu cu C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor împotriva Hotărârii nr. 9637/19.12.2012 a Comisiei Județene N., ca neîntemeiată, și a constatat că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
P. soluționarea cauzei, instanța de fond a reținut în motivare următoarele:
Prin Hotărârea nr. 9637/19.12.2012 C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a validat Hotărârea nr. 3/20.02.2012 a Comisiei Locale B. și, în consecință, a respins cererea de constituire a dreptului de proprietate formulată de petentele B. E. și M. M. pentru suprafața de 5 ha, motivând că nu se face dovada încadrării în scopul și condițiile Legii nr. 187/1945 și cererea este tardiv introdusă.
Prin cererea adresată Comisiei Locale B. la data de 03.10.2011, petentele B. E. și M. M. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha, în temeiul Legii nr. 212/2008, după autorul M. M..
Instanța de fond, analizând hotărârea atacată prin plângere, a constatat că aceasta este legală și a menținut-o pentru următoarele motive.
Cererea de reconstituire formulată de petentele B. E. și M. M. este fundamentată pe dispozițiile art. 36 din Legea 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea 212/2008. Legea nr. 212/2008, care a modificat art. 36 din Legea nr. 1/2000 în sensul includerii în categoria îndreptățiților la împroprietărire și a persoanelor fizice care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945, pentru a fi împroprietărite, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 737/30.10.2008, intrând în vigoare la trei zile de la publicare, anume la data de 02.11.2008. Faptul că noua reglementare legală nu a prevăzut un termen de depunere a cererilor de constituire formulate în baza acestei prevederi legale, nu înseamnă, în opinia primei instanțe, că un asemenea drept poate fi exercitat sine die. Un asemenea efect nici nu a fost avut în vedere de legiuitor care, în titlul actului normativ, ca și tehnică legislativă, arată că actul modifică o normă juridică a altui act normativ, în speță Legea nr. 1/2000, privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.
Prin urmare, s-a apreciat că este aplicabil termenul de 60 de zile prevăzut de art. 33 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată, termen ce se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008, respectiv 02.11.2008.
Astfel fiind, constatând că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost depusă la data de 03.10.2011, la peste doi ani după expirarea termenului, instanța de fond a apreciat că în mod corect a fost respinsă ca fiind tardiv introdusă.
Petentele B. E. și M. M. au declarat recurs împotriva sentinței civile, pe care o consideră netemeinică și nelegală, arătând în motivare că instanța nu s-a pronunțat pe fondul cauzei. În privința tardivității depunerii cererii de restituire, arată că Legea nr. 212/2008 nu stabilește în mod expres vreun termen și că, prin constatarea existenței unei reglementări în acest sens, instanța de fond și-a depășit atribuțiile judecătorești, încălcând principiul separației puterilor în stat, precum și unul din principiile care guvernează interpretarea legilor, respectiv „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus” (unde legea nu distinge, nici noi nu distingem).
În drept, sunt invocate prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, 299 și următ. Cod procedură civilă, Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000.
Conform prevederilor art. 42 din Legea nr. 1/2000 republicată, prezentul recurs este scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Examinând sentința atacată în raport cu motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceasta este temeinică și legală și o va menține pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
Prin interpretarea legii civile se înțelege operațiunea logico-rațională de lămurire, explicare a conținutului și sensului normelor de drept civil, în scopul justei lor aplicări, prin corecta încadrare a diferitelor situații din viața practică în ipotezele pe care le conțin.
Interpretarea legii civile se ghidează după trei criterii, respectiv în funcție de forța sa (obligatorie sau neobligatorie), de rezultatul interpretării (literară, extensivă, restrictivă) și de metoda de interpretare folosită (gramaticală, sistematică, istorică, teologică și logică).
Recurenta a invocat, în prezentul recurs, aplicarea uneia din regulile de interpretare logică, respectiv unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă. Această regulă ține seama de faptul că, unei formulări generale a textului legal, trebuie să îi corespundă o aplicare a sa tot generală, fără a introduce distincții pe care legea nu le conține. Raportând această regulă la criteriul interpretării sistematice, potrivit căruia lămurirea înțelesului unei dispoziții legale se face ținând seama de legăturile sale cu alte dispoziții, din același act normativ sau din alt act normativ, tribunalul constată că instanța de fond a făcut corecta interpretare și aplicare a legii.
Astfel, prin Legea nr. 212/2008 s-a modificat art. 36 din Legea nr. 1/2000, prin includerea unei noi categorii de beneficiari ai dreptului de proprietate, respectiv a acelora care au avut calitatea de luptători pe front și au îndeplinit condițiile de împroprietărire impuse de Legea nr. 187/1945.
Actul normativ modificator nu conține vreo prevedere expresă cu privire la procedura ce trebuie urmată pentru constituirea dreptului de proprietate, iar în lipsa unor dispoziții exprese, care nu disting, acesta trebuie interpretat din perspectiva legăturii cu actul normativ din care face parte, respectiv art. 36 din Legea nr. 1/2000, lege care reglementează întreaga procedură de constituire inițiată prin depunerea, în termen, cererii la comisia locală și finalizată cu eliberarea titlului de proprietate.
Astfel, potrivit art. 33 din Legea nr. 1/2000, în forma anterioară modificării adusă de Legea nr. 247/2005, termenul de depunere a cererilor de constituire sau reconstituire este de 60 de zile de la data intrării în vigoare a actului normativ. În raport cu data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008, respectiv 02.11.2008, tribunalul constată că termenul de depunere a cererilor de constituire a expirat la data de 03.01.2009, astfel că cererea depusă de petent este tardivă. Sancțiunea care intervine în cazul depășirii termenului este, potrivit art. 9 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 republicată, decăderea, respectiv stingerea dreptului subiectiv de constituire.
Prin urmare, tribunalul constată că recursul nu este fondat și va fi respins ca atare în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenții B. E. și M. M., domiciliate în comuna B., ., împotriva sentinței civile nr. 271 din data de 13.03.2013 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele C. L. B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în ., și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 22.08.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
L. F. D. S., D. P.
A. M. U.
Red. D. .
Tehn. D.P/11.09.2013
Ex. 2
Fond: M. N.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 185/2013. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 1101/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
