Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Sentința nr. 760/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 760/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 30-05-2012 în dosarul nr. 760 C
Dosar nr._ |
restrângerea exercitării dreptului la libera circulație
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N. |
SECȚIA I CIVILĂ |
SENTINȚA CIVILĂ nr. 760 C |
Ședința publică din 30.05.2012 |
Instanța constituită din:
Președinte | O. E. | - Judecător |
M. Ț. | - Grefier |
Din partea Parchetului de pe lângă Tribunalul N.,
Procuror V. C.
Pe rol se află rejudecarea cauzei civile având ca obiect restrângerea exercitării dreptului la libera circulație, privind pe reclamanta Direcția pentru Evidența P. și A. B. de Date cu sediul în municipiul București, ..2, sector 6, în contradictoriu cu pârâtul G. Ș. cu domiciliul în comuna Ruginești, ..
La apelul nominal au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- obiectul cauzei – restrângerea exercitării dreptului la libera circulație;
- stadiul procesual – fond; dosarul se află la primul termen de judecată; procedura de citare a fost îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu are de formulat cereri în cauză.
Nefiind de formulat cereri, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii pentru admiterea cererii formulate în cauză de reclamanta Direcția pentru Evidența P. și A. B. de Date București, ca fiind întemeiată.
S-au declarat dezbaterile închise, după care,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 22.09.2010, reclamanta Direcția pentru Evidența P. și A. B. de Date a solicitat, în temeiul obiectivului nr. 2 lit. d din HG nr. 1347/2007 pentru aprobarea planului de măsuri privind sprijinirea cetățenilor români aflați în Italia, ca urmare a situației create prin adoptarea de către statul italian a noilor reglementări ce vizează îndepărtarea de pe teritoriu, coroborat cu prevederile art. 38 lit. b din Legea nr. 248/2005, restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Italia, pe o perioadă de cel mult trei ani, în privința pârâtului G. Ș., CNP_.
În motivare, reclamanta a arătat că pârâtul a fost expulzat din Italia la data de 17.08.2010, în baza acordului încheiat de România cu această țară, privind readmisia persoanelor aflate în situație ilegală, ratificat prin Legea nr. 173/1997, potrivit căreia, fără formalități, fiecare parte contractantă va readmite, la cererea celeilalte părți, persoana care nu a îndeplinit sau nu mai îndeplinește condițiile în vigoare pentru . teritoriul statului părții solicitante.
Împotriva pârâtului a fost emis, de către Prefectul de R., un decret de îndepărtare, datorită comportamentului de care a dat dovadă pe perioada șederii în Italia. S-a reținut un grad scăzut de integrare a pârâtului în perimetrul statului italian, având în vedere că a avut o activitate infracțională încă din anul 2007, prin care a adus atingere ordinii și siguranței publice. Din declarația pârâtului, rezultă că acesta a părăsit România la data de 6.01.2006, cu destinația Italia, fiind reținut de autoritățile italiene la data de 12.08.2010 pentru săvârșirea infracțiunii de furt, ulterior returnat.
Dreptul la liberă circulație al cetățenilor români pe teritoriul statelor membre UE este garantat de Tratatul CEE și Directiva 2004/38/CE, însă acesta poate cunoaște și excepții cuprinse atât în legislația internă, cât și în legislația comunitară. Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 248/2005, privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată cu O.G. nr. 5/2006, restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult trei ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat. Cetățeanul român, pe lângă îndeplinirea condițiilor de călătorie în străinătate, trebuie să îndeplinească și alte obligații, stabilite de statele în care călătorește, returnarea în baza unui acord de readmisie dispunându-se, evident, atunci când s-a încălcat ordinea juridică interioară a respectivului stat.
Întrucât România trebuie să-și probeze capacitatea de a stopa migrația ilegală, iar prezența pârâtului, fără respectarea condițiilor legale de intrare și de ședere, pe teritoriul unor state străine ar dovedi exact contrariul, cu consecința unor repercusiuni negative asupra tratamentului aplicat, în materie de vize, cetățenilor români, s-a solicitat admiterea acțiunii.
A mai arătat că, potrivit art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și de ședere poate fi dispusă pentru motive de ordine publică, siguranță sau sănătate publică. Al. 2 al aceluiași articol prevede că măsurile luate respectă principiul proporționalității și se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Fiind în culpă, pârâtul ar urma să suporte consecințele faptelor sale, măsura restrictivă pe care instanța o poate dispune asupra exercitării dreptului la libera circulație neputând aduce atingere existenței acestui drept.
În dovedire, reclamanta a depus în copie talonul întocmit la data de 17.08.2010, o declarație olografă dată de pârât la aceeași dată la poliția din punctul de trecere frontieră, copia cărții sale de identitate și Decretul pronunțat de prefectul de R. în privința pârâtului, la data de 30.06.2010.
Prin sentința civilă nr. 1438/C/27.10.2010, Tribunalul N. a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Direcția pentru Evidența P. și A. B. de Date, invocată din oficiu de instanță și a respins cererea având ca obiect restrângerea exercitării dreptului la libera circulație, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
În motivarea sentinței, s-a considerat că art. 39 din Legea 248/2005 conferă calitate procesuală de a formula cererea pentru situația prevăzută la art. 38 lit. b, instituției cu competențe în domeniul apărării, ordinii publice sau siguranței naționale care deține date ori informații cu privire la activitatea pe care persoana o desfășoară sau urmează să o desfășoare în străinătate.
Prin HG nr. 1347/2007, pe care și-a fundamentat reclamanta acțiunea, a fost aprobat planul de măsuri privind sprijinirea cetățenilor români aflați în Italia, ca urmare a situației create prin adoptarea de către statul italian a noilor reglementări ce vizează îndepărtarea de pe teritoriu. La litera d) a obiectivului nr. 2 din acest act normativ se prevede că dosarul de îndepărtare va fi înaintat instanței de judecată de Direcția Generală de Pașapoarte sau, după caz, de Inspectoratul Național pentru Evidența P.. Prin HG nr. 1367/2009 s-a înființat Direcția pentru Evidența P. și A. B. de Date, prin comasarea prin fuziune a Inspectoratului Național pentru Evidența P. și Centrului Național de Administrare a B. de Date privind Evidența P., care se desființează. Așadar, prezenta reclamantă D.E.P.A.B.D. este succesoarea în drepturi a fostului I.N.E.P., prevederile HG nr. 1347/2007 aplicându-i-se în consecință.
Înaintarea dosarului către instanță, ca obligație stabilită în sarcina acestei instituții prin actul normativ menționat, nu are semnificația desemnării reclamantei drept titulară a dreptului de a sesiza instanța de judecată cu o cerere având ca obiect limitarea dreptului la liberă circulație a persoanei la care se referă dosarul de îndepărtare.
Aceasta deoarece, pe de o parte, dispozițiile Legii nr. 248/2005 nu pot fi modificate printr-o hotărâre de guvern, la aceasta opunându-se principiul ierarhiei actelor normative, conform căruia, dispozițiile unei legi nu pot fi modificate printr-o hotărâre de guvern.
Pe de altă parte, dispozițiile H.G. nr. 1347/2008 stipulează că măsura stabilită prin obiectivul 2 lit. d impune corelarea cu dispozițiile art. 38 lit. b din Legea nr. 248/2005. Deși se află în subordinea Ministerului Administrației și Internelor, reclamanta D.E.P.A.B.D. poate exercita doar atribuțiile ce-i sunt date în competență, respectiv cele enumerate la art. 1 al. 4 și art. 2 din HG nr. 1367/2009, în esență atribuții ce țin exclusiv de organizarea și coordonarea activității de evidență a persoanelor. Aceste competențe nu pot fi asimilate celor prevăzute de art. 39 al. 2 din Legea nr. 248/2005, și anume, în domeniul apărării, ordinii publice sau siguranței naționale.
Prin decizia civilă nr. 2/5.01.2011 a Curții de Apel Bacău a fost anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 1438/C/2010 a Tribunalului N., în temeiul art. 20 al. 3 din Legea 146/1997.
Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei decizii a fost admis prin decizia civilă nr. 8188/17.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a casat decizia atacată și a trimis cauza aceleiași instanțe spre rejudecarea apelului. S-a reținut că pentru termenul la care s-a judecat pricina, apelanta-reclamantă a depus în original, prin adresa nr. R_/30.12.2010 taxele judiciare de timbru datorate, adresa purtând rezoluția de primire la dosar cu mențiunea „după dezbateri ... ora 13.00”. Întrucât nu există vreun indiciu că s-ar fi terminat ședința de judecată din ziua respectivă și nu mai putea fi reluat dosarul, s-a apreciat că instanța de apel este în culpă în pronunțarea soluției de anulare a cererii de apel pentru netimbrare, în condițiile în care la dosar exista ordinul de plată a taxelor de timbru.
În rejudecarea apelului, prin decizia civilă nr. 11/7.03.2012, Curtea de Apel Bacău a admis apelul reclamantei și a desființat hotărârea atacată, trimițând cauza spre rejudecare Tribunalului N..
În motivarea deciziei, s-a arătat că apelanta-reclamantă s-a înființat prin HG nr. 1367/18.11.2009. Potrivit art. 1 din acest act normativ, DEPABD se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Administrației și Internelor, finanțată integral de la bugetul de stat, prin bugetul M.A.I. Prin art. 2 din același act normativ sunt stabilite atribuțiile principale ce revin acestei instituții, al. 2 al acestui articol stabilind că „Direcția îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege”.
Coroborând aceste dispoziții cu dispozițiile art. 39(2) din Legea nr. 248/2005 potrivit cărora „În situația prevăzută de art. 38 lit. b măsura se dispune la solicitarea instituției cu competențe în domeniul apărării, ordinei publice sau siguranței naționale, care deține date ori informații cu privire la activitatea pe care o persoană o desfășoară sau urmează să o desfășoare în străinătate”, având în vedere și faptul că apelanta-pârâtă este succesoarea în drepturi și obligații a Inspectoratului Național pentru Evidența P., instituție a cărei funcționare este reglementată prin O.U.G. nr. 97/2005, act normativ prin care sunt introduse noi principii de evidență a populației, în concordanță cu dinamica mișcării populației, atât în țară cât și peste hotare – aspect ce ține de ordinea publică. Direcția în cauză are obligativitatea de a înainta instanței competente dosarul de îndepărtare al cetățenilor expulzați din Italia, întrucât aceștia au folosit, ca document de călătorie, cartea de identitate, astfel încât Curtea a constatat că apelanta are calitate procesuală activă și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 297 Cod de procedură civilă.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Analizând în rejudecare actele și lucrările dosarului, instanța reține acțiunea formulată ca fiind întemeiată, urmând a o admite, având în vedere următoarele considerente:
Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult trei ani, în condițiile prevăzute de art. 38, 39 și 52 din Legea nr. 248/2005.
Aceste dispoziții legale din legislația națională nu sunt în conflict cu dispozițiile dreptului comunitar, respectiv articolul 18 CE și articolul 27 din Directiva 2004/38, cu condiția ca, pe de o parte, conduita resortisantului pârât să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății și, pe de altă parte, măsura restrictivă avută în vedere să fie aptă să garanteze realizarea obiectivului pe care îl urmărește și să nu depășească cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia.
Privite în acest context, derogările de la principiul fundamental menționat, care ar putea fi invocate de un stat membru, implică în special, astfel cum reiese din articolul 27 al. 2 din Directiva 2004/38, că, pentru a fi justificate, măsurile luate din motive de ordine publică sau de siguranță publică trebuie să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză, neputând fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de cazul respectiv sau care sunt legate de considerații de prevenție generală. O măsură prin care se limitează exercitarea dreptului de liberă circulație trebuie adoptată în lumina unor considerații care țin de protecția ordinii publice sau a siguranței publice a statului membru care adoptă măsura respectivă.
Din probatoriul administrat de reclamantă rezultă fără îndoială faptul că pârâtul, prin conduita sa, reprezintă o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.
Pârâtul a fost returnat din Italia la data de 17.08.2010, întrucât fusese judecat și condamnat la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea unui număr mare de infracțiuni contra patrimoniului, pe teritoriul statului italian.
Întrucât pârâtul nu și-a respectat obligațiile ce-i reveneau în temeiul art. 5 din Legea nr. 248/2005, în sensul că a desfășurat activități de natură a compromite imaginea României ori a contraveni obligațiilor asumate de România prin documente internaționale și nici nu a respectat legislația statului în care se afla, iar conduita resortisantului pârât reprezintă evident o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa intereselor fundamentale ale societății, instanța va admite acțiunea și va dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului pe teritoriul Italiei, pe o perioadă de trei ani, începând de la data pronunțării prezentei sentințe.
P. a se orienta spre un maxim al perioadei pentru care poate fi dispusă potrivit legislației române această măsură, instanța a ținut cont de împrejurarea că în privința pârâtului, autoritățile italiene au luat măsura interdicției de a reintra în Italia pentru o perioadă de trei ani, începând de la data emiterii decretului Prefectului de R., măsură care deja își produce efectele.
În urma admiterii acțiunii, în temeiul art. 39 al. 3 din aceeași Lege 248/2005, se va dispune comunicarea prezentei hotărâri și către Direcția Generală de Pașapoarte, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și către Serviciul public comunitar pentru eliberarea și evidența pașapoartelor, competent să elibereze pașaportul pârâtului împotriva căruia a fost dispusă măsura.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta Direcția pentru Evidența P. și A. B. de Date cu sediul în municipiul București, ..2, sector 6, împotriva pârâtului G. Ș., CNP_, cu domiciliul în comuna Ruginești, ., având ca obiect restrângerea exercitării dreptului la libera circulație.
În temeiul art. 38 lit. b din Legea nr. 248/2005 dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului pe teritoriul ITALIEI pe o perioadă de 3 (trei) ani, cuprinsă între 30.05.2012 – 30.05.2015.
Dispune comunicarea hotărârii și Direcției Generale de Pașapoarte, Inspectoratului General al Poliției de Frontieră precum și Serviciului public comunitar pentru eliberarea și evidența pașapoartelor N., conform art. 39 al. 3 din Legea nr. 248/2005.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.05.2012.
PREȘEDINTE | GREFIER |
O. E. | M. Ț. |
Red. O.E.- 07.06.2012
Tehnored. MȚ-07.06.2012
7 ex.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 129/2012. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 453/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
