Fond funciar. Decizia nr. 524/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 524/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 524 RC
ROMÂNIA | |
Dosar nr._ | Recurs – REVIZUIRE |
TRIBUNALUL N. |
SECȚIA I CIVILĂ |
DECIZIA CIVILĂ nr. 524 RC din 29.04.2013 |
Ședința publică din 29.04.2013 |
Completul de judecată compus din:
Președinte | D. M. | Judecător |
D. M. | Judecător | |
G. B. | Judecător | |
R. C. - Grefier |
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de revizuentul V. S. – domiciliat în Piatra N., ., nr. 73, .. A, . împotriva sentinței civile nr. 971 din 18.02.2011 pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimații I. V. – domiciliat în ., județul N., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. – cu sediul în . și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este fond funciar – revizuire – perimare;
- stadiul procesual – recurs;
- procedura de citare a fost îndeplinită;
- cauza se află la primul termen de judecată stabilit în vederea constatării perimării recursului;
După referatul grefierului, nemaifiind de formulat alte cereri și având în vedere că recurenta-intimată C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 971 din 18.02.2011, Judecătoria Piatra N. a respins ca inadmisibilă cererea prin care, la data de 22.03.2010, reclamantul V. S. a solicitat să se dispună, în contradictoriu cu intimații I. V., C. comunală B. pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor,revizuirea sentinței civilenr. 1498 din 2.04.2008 a aceleiași judecătorii.
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că, astfel cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată,revizuentul a avut în vedere prima ipoteză a pct. 5 al art. 322 din Codul de procedură civilă, respectiv situația în care, la data pronunțării hotărârii atacate, instanța nu a avut în vedere anumite înscrisuri, deoarece nu i‑au putut fi înfățișate de părți din motive independente de voința lor, înscrisuri care, în mod vădit, erau de natură a schimba soluția dată, și că, potrivit literaturii juridice, pentru a se putea invoca acest motiv și a se admite cererea de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții, și anume ca: partea interesată să se bazeze pe un înscris probator nou, care să nu fi fost folosit în procesul în care s‑a pronunțat hotărârea atacată și care să fi existat la data pronunțării hotărârii ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut să fieprezentat în procesul în care s‑a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr‑o împrejurare mai presus de voința părții; înscrisul invocat să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată; înscrisul nou să fie prezentat de partea care exercită revizuirea, neputându‑se pretinde instanței să‑l administreze din oficiu.
Ori, în cauză, nu sunt îndeplinite mai multe din condițiile enumerate.
Astfel, cele două hotărâri judecătorești, pronunțate ulterior hotărârii a cererii revizuire se solicită nu pot fi considerate ca fiind acte noi și desigur că nu au existat la data la care s-a pronunțat hotărârea ce se solicită a fi revizuită. Uneori, însă, în practica judiciară, s‑a dat o interpretare mai largă primelor două condiții enunțate, apreciindu‑se că,în ce privește prima condiție, o hotărâre judecătorească intervenită după soluționarea litigiului în fond ar putea fi considerată în anumite situații ca act nou, care să poată fi invocat într‑o cerere de revizuire, și anume atunci când acea hotărâre a fost obținută în baza unei cereri introduse înainte de soluționarea definitivă a litigiului în care se cere revizuirea, și că este îndeplinită cea de‑a doua condiție, chiar dacă înscrisul poartă o dată ulterioară pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită, cu condiția să se refere la situații atestate de alte înscrisuri preexistente.
Instanța a arătat că cererea de revizuire este inadmisibilă, deoarece, și în situația în care s‑ar îmbrățișa această opinie și s‑ar aprecia că primele două condiții de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiate pe aceste dispoziții legale ar fi îndeplinite, oricum nu ar fi îndeplinită condiția ca înscrisul invocat să fie determinant, câtă vreme și cu cele două hotărâri apreciate de revizuent ca fiind „înscrisuri noi“ la dosar, soluția dată de instanță nu ar fi fost alta.
În termenul prevăzut de art. 301 din Codul de procedură civilă, revizuentul a recurat această sentință, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 din același cod și arătând că cererea sa a fost soluționată fără atașarea dosarului în care a fost pronunțată hotărârea judecătorească a cărei revizuire a solicitat‑o, respectiv a dosarului civil nr._ al Judecătoriei Piatra N.. Că, de asemenea, raportat la cerințele art. 261 alin. (1)pct. 3 și 5 din cod, sub aspectul susținerii părților, al dovezilor administrate și al motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, se poate aprecia că judecătorul nu a soluționat fondul cauzei și că, deși la termenul de judecată din 9.03.2009 – astfel cum s‑a consemnat și în încheierea de ședință, el a solicitat în mod expres ca procesul să se judece în contradictoriu exclusiv cu numitul D. M., moștenitorul legal al celei de la care mama sa a cumpărat terenul în litigiu, instanța a dispus disjungerea cererii, care a format obiectul dosarului civil nr._, soluționat definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 3705 din 19.10.2009.
Față de cele arătate, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și reținerea cauzei pentru rejudecare.
La termenul din 20.02.2012, tribunalul a constatat că, legal citate, nicio parte nu a fost prezentă și nu a solicitata judecata în lipsă, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă, s‑a dispus suspendarea cursului judecării procesului, astfel că dosarul a fost trimis spre conservare Compartimentului arhivă, până când, în baza referatului întocmit de grefierul arhivar la data de 25.03.2013,în vederea constatării perimării cererii de chemare în judecată a reclamantului.
La termenul de judecată stabilit în acest scop, verificând actele dosarului, tribunalul constată că, de la ultimul act de procedură făcut în cauză (încheierea de suspendare) și până la repunerea dosarului pe rol, din oficiu, au trecut 13 luni, astfel că poate interveni stingerea acestui proces care, din vina recurentului‑revizuent, a rămas în nelucrare mai mult de un an.
Perimarea implică prezumția de renunțare tacită a părții la judecată și constituie, totodată, o sancțiune procedurală a pasivității acesteia. Totodată, perimarea corespunde intereselor părților și ale administrării justiției și face posibilă evitarea menținerii pe timp îndelungat a unor situații juridice neclare și a aglomerării inutile a instanțelor.
Potrivit art. 248 alin. (1) Cod procedură civilă, „Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an“.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate, și cum, în cauză, recurentul nu numai că n‑a făcut dovada existenței vreunui motiv de suspendare ori de întrerupere a cursului perimării, dar mai mult, nici măcar nu a fost prezent la termenul pentru care a fost citat cu mențiunea „în vederea constatării perimării“, deși a primit și semnat personal dovada de îndeplinire a procedurii de citare, instanța urmează a dispune în consecință.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Constată perimat recursul. formulat de revizuentul V. S. împotriva sentinței civile nr. 971 din 18.02.2011 pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimații I. V., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 29.04.2013.
Președinte | Judecători | Grefier |
D. M. | D. M. și G. B. | R. C. |
Red. D.M. 16.09.2013
Thred. R.C. 18.09.2013
2 ex
Fond: C.Ș.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 976/2012. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 573/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
