Fond funciar. Decizia nr. 573/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 573/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 573/RC
Dosar nr._ - plângere la Legea nr. 1/2000 -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 573/RC
Ședința publică din 09.05.2013
Instanța compusă din:
Președinte: L. F. – judecător
D. S. – judecător
A. M. U. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta - intimată C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., împotriva sentinței civile nr. 1182 din 17.09.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - petent G. V., domiciliat în comuna Tulgheș, ., ., județul Harghita, și intimata - intimată C. Locală Grințieș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în ., având ca obiect plângere la Legea nr. 1/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al doilea termen de judecată;
- obiectul cauzei este plângere la Legea nr. 1/2000;
- procedura de citare este legal îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1182 din 17.09.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, constată următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr. 1182 din data de 17.09.2012 pronunțată de Judecătoria B. a fost admisă plângerea formulată de petentul G. V. în contradictoriu cu intimatele C. Locală Grințieș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și a fost constituit petentului dreptul de proprietate pentru 2,25 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei Grințieș, jud. N., sens în care s-a anulat în parte Hotărârea Comisiei Județene N. nr. 9002/2011. S-a luat act nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
P. a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub numărul_, petentul G. V. a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. nr. 8827/2011.
În plângere s-a solicitat anularea parțială a hotărârii și reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră de 2,25 ha, după autorul G. D..
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 și ale Legii nr. 247/2005.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru potrivit art. I pct. 43 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005.
Analizând actele dosarului, instanța de fond a constatat că, prin cererea adresată Comisiei Locale, petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate invocând dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008.
Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren cu vegetație forestieră amintite mai sus a fost respinsă de Comisie. Instanța a constatat că, după același autor, s-a mai reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,5 ha teren cu vegetație forestieră – F12. Din analiza art. 36 din Legea nr. 1/2000, s-a constatat că sunt prevăzute următoarele categorii de persoane care au vocație la constituirea dreptului de proprietate, în acest temei, și anume: persoanele fizice, care au fost împroprietărite la Reforma agrară din anul 1945, în baza Legii nr.187/1945, dar cărora nu li s-a atribuit terenul la care aveau dreptul în mod efectiv sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanele fizice care îndeplineau condițiile pentru a fi împroprietărite în anul 1945, în baza aceleiași legi de reformă agrară, care au fost înscrise în tabelele nominale, persoanele fizice care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite.
Prin Legea 212/2008 s-a instituit o nouă categorie de beneficiari la constituirea dreptului de proprietate în persoana participanților la cel de al doilea război mondial sau a moștenitorilor acestora, întinderea dreptului fiind reprezentată de lotul tip de 5 ha prevăzut în art. 2 din Legea nr. 187/1945 în cazul celor care nu au beneficiat de o constituire a dreptului de proprietate funciară anterioară respectiva diferență dintre lotul tip și suprafața constituită anterior.
P. considerentele ce preced, instanța de fond a admis cererea formulată de petent.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, intimata C. Județeană N.. Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului N. sub același număr generat în ECRIS, la judecata în fond, și anume sub nr._ . În recursul declarat, intimata a criticat sentința, pentru următoarele motive:
- Legea nr. 187/1945 prevede constituirea dreptului de proprietate pentru un lot maxim de 5 ha, însă suprafața atribuită în mod efectiv se stabilea atât în funcție de întâietatea la împroprietărire a solicitantului, cât și de suprafața disponibilă de la nivelul localității. Așadar, cererea petentului de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,25 ha, care reprezintă diferența de teren până la lotul tip de 5 ha, nu poate fi acordată.
- actul doveditor prezentat de petent, respectiv extrasul din tabelul de parcelare a terenului expropriat, în care figurează numitul D. V. G. cu o suprafață totală de 2,75 ha, compusă din 3 loturi, nu poate fi considerat ca având caracterul unui înscris doveditor, deoarece legea de reformă agrară nu făcea referire la terenuri cu vegetație forestieră, menționând doar, în mod expres, că regimul pădurilor și viilor va face obiectul unei legi speciale. Consideră intimata că nu se poate preciza dacă persoana înscrisă în tabel este una și aceeași cu autorul petentului din cauza de față.
- în măsura în care tabelul se apreciază că poate constitui act doveditor al proprietății, instanța de judecată putea, cel mult, să atribuie acea suprafață, însă nicidecum nu poate fi considerată legală în prezent atribuirea unei suprafețe de teren mai mare decât cea repartizată la data aplicării Legii nr. 187/1945.
- petentul nu a făcut dovada, la momentul constituirii dosarului de fond funciar, cu acte eliberate de la arhivele militare, că autorul a luptat pe front. Nedepunerea acestor înscrisuri, consideră intimata, echivalează cu neîndeplinirea unei condiții de fond.
- cererea formulată de petent la data de 14.01.2009 nu a fost depusă în termenul legal. Legea nr. 212/2008 este una de modificare a unui alt act normativ – Legea nr. 1/2000, iar actul modificat impunea un termen limită pentru formularea cererilor de reconstituire și, prin urmare, și actului modificator îi vor fi aplicate aceleași termene, singura diferență fiind datele de la care aceste termene încep să curgă. Consideră intimata că, dacă s-ar aprecia că actul modificator nu instituie nici un termen de formulare a cererilor – termen a cărui nerespectare ar atrage de drept sancțiunea decăderii – ar însemna să se considere că Legea nr. 1/2000 și, implicit, Legea nr. 18/1991, cât și Legea nr. 212/2008, sunt acte normative care au obiecte de reglementare distincte, fiecare dintre acestea fiind puse în aplicare prin norme metodologice diferite, ceea ce ar contrazice tocmai dispozițiile imperative ale actului normativ modificator – Legea nr. 212/2008.
- instanța de fond care a dispus constituirea în favoarea petentului a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,25 ha teren cu vegetație forestieră nu avea posibilitatea dispunerii în această modalitate, fără să administreze probe din care să rezulte dacă pe raza comunei Grințieș există sau nu un teren cu această categorie de folosință disponibil pentru constituirea dreptului. Instanța de fond avea obligația ca, în măsura în care ar fi constatat că nu există disponibil la nivelul unității administrativ-teritoriale, să întocmească propunere pentru acordare de despăgubiri.
P. aceste motive, intimata solicită admiterea recursului în baza art. 304 pct. 9, 3041 și 305 Cod procedură civilă, reținerea cauzei spre rejudecare, modificarea în totalitate a sentinței civile și respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Față de recursul declarat de intimată, petentul nu a formulat întâmpinare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, se constată că este fondat recursul declarat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
În fapt, prin acțiunea introductivă de instanță, petentul a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. nr. 9002/26.09.2011, prin care s-au îndreptat dispozițiile H.C.J. nr. 8828/31.05.2011 și prin care a fost invalidată propunerea Comisiei locale Grințieș de admitere a cererii de atribuire în favoarea petentului, în calitate de moștenitor al autorului G. V. D., pentru terenul de 2,25 ha, cu vegetație forestieră, teren la care autorul său are dreptul în calitatea sa de luptător pe front.
În analiza plângerii împotriva hotărârii comisiei județene, instanța de fond a apreciat că petentului i se cuvine acest teren, în calitate de moștenitor al autorului, suprafața de 2,25 ha fiind necesară până la completarea lotului tip prevăzut de Legea nr.187/1945.
Instanța de fond nu a făcut nicio referire la momentul introducerii cererii de constituire a dreptului de proprietate, deși unul dintre motivele de respingere a cererii în hotărârea contestată a fost introducerea tardivă a cererii.
Având în vedere temeiul invocat de petent, se constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Legea nr.1/2000, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv față de cele intervenite prin Legea nr. 212/2008, persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr.187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.
Acest text, din forma inițială a Legii nr. 1/2000 a fost modificat succesiv prin Legile nr. 204/2004, 247/2005, 193/2007 și respectiv 212/2008.
Cea de-a treia categorie de persoane care beneficiază de aplicarea acestor prevederi, și anume persoanele fizice, care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, a fost prevăzută pentru prima dată prin Legea nr. 212/2008, care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 737 din 30 octombrie 2008, cu intrare în vigoare la trei zile de la publicare, și anume la data de 02.11.2008. Acest act normativ, deși a prevăzut o nouă categorie de persoane îndreptățite la împroprietărire, dând astfel naștere la un drept substanțial, nu a prevăzut corelativ un termen de valorificare a dreptului recunoscut, printr-o normă procedurală corespunzătoare.
Cum este firesc ca un drept recunoscut să poată fi și valorificat în concret, prin formularea unei cereri de constituire, într-un anumit termen, se constată că sunt aplicabile pentru stabilirea termenului în care poate să fie formulată cererea de constituire tot dispozițiile legilor speciale în materia reconstituirii/constituirii. Astfel, toate legile fondului funciar care au prevăzut îndreptățirea la formularea cererilor, au prevăzut, în mod expres, termene de depunere a cererilor, care au variat între 30 și 60 zile, de la momentul intrării în vigoare a actului normativ, care a reglementat dreptul substanțial aplicabil. De asemenea, se constată că ultimul interval de timp acordat de legile funciare pentru formularea cererilor de reconstituire a fost de 60 zile, fiind prevăzut de Legea nr. 193/2007, respectiv art. II, conform căruia „persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare și cu cele aduse prin prezenta lege, pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite, conform prezentei legi, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia”.
Față de cele menționate, se constată că termenul în care poate fi formulată cererea de constituire întemeiată pe dispozițiile art. 36 pentru categoria de persoane anterior menționată prevăzută în Legea nr. 212/2008 este de 60 zile calculat de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, și anume 02.11.2008, termen care se împlinește la data de 03.01.2009.
Petentul a formulat cererea de constituire la data de 14.01.2009, peste termenul legal de 60 zile, calculat de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008. Față de cele menționate, se constată că, în mod corect, C. Județeană N. a invalidat, prin hotărârea contestată, propunerea comisiei locale de admitere a cererii de constituire a dreptului de proprietate, formulată de petent, cu motivarea că această cerere este tardiv formulată.
Termenul de formulare a cererii de constituire este o condiție, asupra căreia niciuna dintre părțile implicate în procedura de constituire nu poate să dispună, fiind aplicabilă ope legis, erga omnes. Celelalte aspecte care țin de fondul dreptului solicitat de petent, în calitate de moștenitor al autorului, nu mai pot fi analizate, în condițiile în care cererea de constituire adresată comisiei locale a fost depusă tardiv, deoarece tardivitatea este o excepție, care în cazul în care se constată că este întemeiată face de prisos analiza fondului cauzei și implicit a tuturor celorlalte condiții prevăzute de art. 36 din Legea nr. 1/2000 cu modificările intervenite prin Legea nr. 212/2008, raportat la dispozițiile Legii nr. 187/1945, pentru atribuirea în proprietate a terenului solicitat
P. considerentele expuse, se constată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale, analizând plângerea sub aspectul condițiilor de fond, fără apreciere asupra momentului depunerii cererii la comisia locală, motive în considerarea cărora se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 teza I raportat la art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, admiterea recursului declarat de intimată, modificarea în parte a sentinței recurate, respingerea ca nefondată a plângerii petentului, cu menținerea din sentință a dispozițiilor privind cheltuielile de judecată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., împotriva sentinței civile nr. 1182 din data de 17.09.2012, pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimatul - petent G. V., domiciliat în comuna Tulgheș, ., ., județul Harghita, și intimata - intimată C. Locală Grințieș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în ..
Modifică în parte sentința recurată și, în consecință:
Respinge ca nefondată plângerea împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. nr. 9002/2011, formulată de petentul G. V., în contradictoriu cu intimatele C. locală Grințieș și C. Județeană.
Menține din sentință dispoziția privind cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi: 09.05.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
L. F. D. S., C. Ailuțoaei
A. M. U.
Red. și tehnored. L.F. – 03.06.2013
Tehnored. C.A. – 04.06.2013
2 ex.
Fond: I. P.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 524/2013. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 502/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
