Fond funciar. Decizia nr. 502/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 502/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 502/RC
Dosar nr._ - anulare parțială titlu de proprietate -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 502/RC
Ședința publică din 18.04.2013
Instanța compusă din:
Președinte: D. S. – judecător
A. M. U. – judecător
L. F. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
La ordine venind pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta - reclamantă U. E., cu domiciliul ales la Cabinet avocat H. Janett, din Piatra N., ., .. A, ., împotriva sentinței civile nr. 5493 din 27.11.2012 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - pârâți C. L. G. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în ., C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., S. I., domiciliat în Piatra N., ., ., O. A., domiciliată în Piatra N., .. D.5, ., județul N., S. N., domiciliată în Piatra N., Aleea Plaiului, ., județul N., S. V., domiciliat în Piatra N., .. 3, .. 16, județul N., M. F., domiciliată în Piatra N., ., județul N., și S. M., domiciliată în comuna G., ., având ca obiect anulare parțială titlu de proprietate.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 11.04.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pronunțarea asupra cauzei s-a amânat pentru data de astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 5493 din 27.11.2012 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, constată următoarele:
Deliberând asupra recursului civil de față, Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.5493 din data de 27.11.2012 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ 1/2008, a fost respinsă cererea având ca obiect fond funciar-rejudecare, formulată de reclamanta U. E. în contradictoriu cu pârâții C. L. G. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, S. I., O. A., S. N., S. V., M. F. și S. M. și a fost obligată reclamanta să achite pârâților S. I., S. Șt. M., S. I.M. și S. I.E., cheltuielile de judecată în valoare de 900 lei.
P. a hotărî aceasta, instanța de fond a reținut că prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. la data de 28.05.2008, sub nr._, reclamanta U. E. a chemat în judecată pe pârâții S. I., S. Șt. M., S. I. E., C. L. G. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, solicitând pronunțarea unei hotărâri de anulare parțială a titlului de proprietate nr. 32/1582/18.12.2003 emis pe numele defunctului S. Gh. I., în sensul radierii suprafeței de teren de 1.651 m.p. situată în intravilanul comunei G., ..
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că este succesoara defunctei U. E., care a cumpărat de la numitul S. N. I., suprafața de 1.651 m.p., încheind contractul de vânzare-cumpărare nr._/12.06.1995, teren ce se regăsește înscris în titlul de proprietate nr. 32/1592/20.09.1994. Odată cu solicitarea sa de intabulare a constatat că acesastă suprafață de teren se regăsește în titlul de proprietate nr.32/1582/18.12.2003 emis pe numele defunctului S. Gh. I., motiv pentru care a promovat prezenta acțiune.
În drept, reclamanta și-a înemeiat acțiunea pe dispozițiile art.III din Legea nr. 169/1997.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu acte, depunând la dosar, în copie, următoarele: certificat de moștenitor, contractul de vânzare-cumpărare nr._/12.06.1995, certificat fiscal, titlul de proprietate nr. 32/1582/18.12.2003, titlul de proprietate nr. 32/1592/20.09.1994 și schițe topografice.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru conform prevederilor art.42 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere.
PârâtaC. L. G. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin întâmpinarea depusă la dosar (fila 23) a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, urmând a reține că titlurile criticate au fost emise în mod legal iar în contractul de vânzare-cumpărare nr._/12.06.1995, nu a avut calitatea de parte.
Ulterior, pârâta a invocat lipsa calității procesual active a reclamantei, instanța urmând a reține că titlul din litigiu s-a emis având la bază evidențele agricole corespunzătoare familiei def. S. Gh. I..
Au fost depuse în copie cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, titlurile de proprietate nr.32/1582 din 18.12.2003 și nr.32/1592 din 20.09.1994, registrele agricole, anexa 3 – moștenitori, tabele parcelare, schițe topo și sentința civilă nr. 3612 din 13.10.2004 pronunțată de Judecătoria Piatra-N..
PârâtaC. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilora arătat că opinează pentru respingerea acțiunii reclamantei, aceasta neavând calitate procesual activă, dat fiind modalitatea în care ascendenta acesteia a intrat în proprietatea terenului; a comunicat instanței documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate criticat.
La termenul din data de 06.08.2008 reclamanta a arătat (fila 60) că are un interes legitim deoarece dorește să își intabuleze dreptul său de proprietate, fapt ce nu este realizabil deoarece terenul în suprafață de 1.651 m.p. se regăsește înscris în titlul de proprietate aparținând pârâților.
Pârâții S. M. și S. I., au solicitat (fila 54 și fila 83) respingerea acțiunii, urmând a se reține că emiterea titlului de proprietate a fost corect și legal întocmită, autorul acestora având înscrisă această suprafață în evidența agricolă. Pârâții au arătat că nu există suprapunere de terenuri, reclamanta referindu-se la alte parcele de teren ce nu se regăsesc în titlul de proprietate criticat (nr. 258/2, față de 258A/1). Au mai menționat pârâții că și-au intabulat terenurile înscrise în titlu de proprietate în cartea funciară, prin efectuarea documentațiilor cadastrale corespunzătoare.
În dovedire, pârâții au depus în copie, următoarele acte: sentința civilă nr. 3612 din 13.10.2004 pronunțată de Judecătoria Piatra-N., registru agricol, titlul de proprietate nr. 32/1582/18.12.2003 emis pe numele defunctului S. Gh. I., procesul-verbal de punere în posesie, tranzacție, documentație cadastrală.
În ceea ce privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, în timpul judecării cauzei, instanța a respins-o, raportându-se la conținutul noțiunii de calitate procesuală care presupune justificarea dreptului sau obligației unei persoane de a participa ca parte în procesul civil, calitatea pentru a exercita acțiunea în justiție, trebuind să corespundă cu calitatea de titular al dreptului a cărui protecție se solicită.
Instanța a încuviințat toate probele solicitate în cauză ca fiind utile, concludente și pertinente cauzei, dispunându-se totodată efectuarea unei expertize topografice.
Față de probatoriul administrat, instanța a pronunțat sentința civilă nr. 1307 din data de 24.03.2009 și a respins acțiunea promovată.
Ca urmare a recursului declarat, Tribunalul N. a pronunțat decizia civilă nr. 6/RC din 12.01.2010, reținând că în cauză nu au calitate procesual pasivă pârâții S. Șt. M., S. I. M. și S. I.E., fapt pentru care a respins acțiunea față de acești pârâți și a casat sentința, trimițând cauza spre rejudecare, arătând totodată că instanța de fond a soluționat cauza doar pe cale de excepție, cu ocazia rejudecării trebuind să completeze probatoriul cu efectuarea unei noi lucrări de expertiză care să înlăture neconcordanțele existente între lucrarea efectuată și celelalte înscrisuri existente la dosar, să verifice respectarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate sub aspectul prevederilor art.34 alin. 2 din H.G. nr. 890/2005 și să administreze proba testimonială.
În al doilea ciclu procesual, cauza a fost înregistrată la data de 24.02.2010, sub nr. _ , având ca părți: reclamanta U. E. și pârâții S. I., C. L. G. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
La termenul din data de 05.10.2010 a fost formulată o cerere de intervenție în interes propriu de către U. M., arătând că U. E. a avut trei copii: U. E., U. M. și U. I. și atât timp cât nu s-a realizat partajul între aceștia, consideră că are calitate de coproprietar.
Având în vedere probatoriul administrat, la termenul din data de 01.02.2011, instanța a respins cererea de intervenție, reținând că potrivit art.49-art.50 Cod procedură civilă, cererea de intervenție în interes propriu este cea prin care terțul urmărește realizarea sau conservarea unui drept al său, tinzând să câștige pentru sine obiectul procesului, cererea realizându-se în formele prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, respectându-se condițiile pentru promovarea acesteia. S-a reținut că intervenienta nu prezinta interes să intervină în pricina ce se poartă, întrucât acest litigiu privește modificarea unui titlu de proprietate pentru o suprafață de teren pe care defuncta U. E. l-a cumpărat după . Legii nr. 18/1991.
În cauză, în baza art. 129 Cod procedură civilă, instanța a administrat probatoriul solicitat de părți, dipunând efectuarea expertizei topografice, a probei testimoniale, și a solicitat comisiilor și O.C.P.I. N. întreaga documentație care a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate nr. 32/1582 din 18.12.2003 și nr. 32/1592 din 20.09.1994.
Având în vedere că reclamanta, în primul ciclu procesual, a solicitat ca odată cu efectuarea expertizei topografice să fie identificată și suprafața de 1.000 mp teren situat în sola 18, . a solicitat comisiei locale să comunice și modalitatea în care ascendentei reclamantei i s-a emis titlul de proprietate nr. 32/2977 din 09.01.1995, prin constituirea dreptului de proprietate, dacă a avut terenul în folosință, ca lot în folosință sau prin act de dare în plată.
Având în vedere decesul pârâtului S. I. instanța a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor acestuia, respectiv: O. A., S. N., M. F., S. V. și S. M..
Analizând și coroborând actele și susținerile părților cu probele administrate în cauză, Judecătoria Piatra N. a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Primăria G., sub nr.998 din 14.03.1991, S. N. I. a solictat reconstituirea dreptul de proprietate pentru terenurile părinților săi și cu care au intrat în C.A.P. G..
Ca urmare a validării cererii și înscrierii efectuate în anexa 3, precum și ca urmare a emiterii Hotărârii Comisiei Județene N. nr.2981/2003, a fost emis titlul de proprietate nr.32/1592 din 20.09.1994.
Pe baza acestuia, S. N. I. a vândut numitei U. E. (ascendenta reclamantei), prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/12.06.1995, suprafața de 1.651 m.p. teren situată în ., .>
La data de 09.01.1995, anterior vânzării indicate, numitei U. E. (ascendenta reclamantei) i s-a emis titlul de proprietate nr.32/2977/09.01.1995, având ca obiect constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1.000 mp teren situat în ., .>
La data de 30.03.2005 numita U. E. (ascendenta reclamantei) a decedat, rămânând ca succesori fiicele și nepoții de fiu predecedat, conform certificatului de moștenitor nr. 76 din 24.08.2005.
La data de 18.01.2007, suprafața de 1.000 mp teren situat în ., ./1 și construcțiile edificate pe acest teren, a fost înstrăinată de succesorii numitei U. E., către vânzătorii S. G. și S. M..
Prin cererea înregistrată la Primăria G., sub nr.173 din 27.02.1991, descendenții defunctului S. Gh. I. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile cu care acesta a intrat în C.A.P. La baza emiterii titlului de proprietate pentru defunctul S. Gh. I. (nr.32/1582 din 18.12.2003), alături de cererea de reconstituire, au stat cererea lui S. Gh. I. de intrare în C.A.P. și registrul agricol din perioada anilor 1959-1963.
Întrucât la data de 01.01.1990 terenul în litigiu se găsea în patrimoniul C.A.P., au devenit incidente dispozițiile art.8 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul C.A.P. se face numai în condițiile legii fondului funciar. Este fără îndoială că terenul în litigiu a trecut în patrimoniul C.A.P. prin cooperativizare, fapt necontestat de nici una din părțile în litigiu.
Ulterior emiterii titlului de proprietate, descendenții defunctului S. Gh. I. au partajat terenurile dobândite de la acesta, fiind pronunțată în acest sens de Judecătoria PiatraNeamț, sentința civilă nr. 3612 din 13.10.2004. În aceste condiții, suprafața de teren a intrat în proprietatea pârâtului S. I., respectiv a succesorilor acestuia, O. A., S. N., M. F., S. V. și S. M..
Comparând actele emise părților, respectiv ascendenților acestora, se constată că terenul atribuit prin titlul de proprietate nr.32/1592 din 20.09.1994 (și cumpărat conform contractului de vânzare-cumpărare nr._/12.06.1995), se învecinează cu S. N., drum sătesc, pârâu și restul proprietății numitei U. E. (ascendenta reclamantei). Pe acest teren se regăsesc construcțiile identificate și în raportul de expertiză și care au aparținut numitei U. E., pentru acestea fiind achitate impozitele aferente, fapt susținut de reclamantă.
Se constată că terenul de 1.000 mp înscris în titlul de proprietate nr.32/2977 din 09.01.1995 se învecinează cu I. I., S. G., Suciaia N. și drum sătesc, suprapunându-se cu terenul din titlul de proprietate indicat anterior. Mai mult, comisia locală nu a putut face nicio probă cu privire la modalitatea în care acest teren a fost dat numitei U. E. prin constituirea dreptului de proprietate, aceasta cumpărând în anul 1989, casa cu terenul aferent de la S. N. I., în acte fiind trecută suprafața de 250 mp, situație relevată în adresa nr.8625 din 09.11.2012 de Primăria G..
Terenul, coproprietatea actualilor pârâți, provine de la defunctul S. I., respectiv de la ascendentul acestuia, cu care s-a înscris în C.A.P., terenul fiind învecinat, conform expertizei topografice, cu U. E., S. Gh. N., S. D. I., pârâu, V. E. și drum sătesc, despre posesia sa continuă confirmând martorul audiat în cauză.
Au fost comparate titlurile arătate, considerându-se mai bine caracterizat titlul pârâților, care au făcut atât dovada dreptului de proprietate al autorului, dar mai ales au dovedit fără dubiu că acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe vechiul amplasament.
Nu are relevanță faptul că în actul de vânzare-cumpărare încheiat de autorul reclamantei în anul 1989 și ulterior consacrat prin actul notarial în anul 1995, terenul cumpărat de autoarea reclamantei nu se învecina exact cu actualii megieși, întrucât din totalul terenului ce a aparținut vânzătorului S., o parte a făcut obiectul titlului de proprietate în care s-au înscris prin suprapunere aceste terenuri.
În cauză, relevanță are și principiul “prior tempore potior jure” (cel care își înscrie primul dreptul, va fi proprietar), acest principiu dând preferință aceluia care dintre titularii dreptului de proprietate dobândit de la un autor comun a înscris primul terenul în evidențele funciare, în cazul de față defunctul S. I., ca urmare a partajării terenului. Acest principiu stă la baza dispozițiior art.28 din legea 7/1996, ce fac referire la dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale opozabile față de terți, fără înscrierea în cartea funciară, când provin din succesiune, accesiune, vânzare silită și uzucapiune. Același regim juridic al opozabilității îl au și drepturile reale dobândite de stat și de orice persoană, prin efectul legii, prin expropriere sau prin hotărâri judecătorești.
Având în vedere expunerea anterioară, instanța a respins acțiunea cu a cărei soluționare a fost învestită ca neîntemeiată și a obligat reclamanta la plata către pârâți a cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul procesului pendinte.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta U. E., solicitând modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii introductive și obligării intimaților-pârâți a plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, recurenta-reclamantă a susținut că în fapt, prin cererea introductivă a solicitat constatarea nulității parțiale absolute parțiale a TP nr.32/ 1582/ 2003 emis pe numele numitului S. Gh. I. pentru suprafața de 900 mp identificată la sola 18 .. A achiziționat suprafața de 1651 mp de la numitul S. N.I., iar pentru această suprafață, susnumitului i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza TP nr._ .
Această suprafață, cu destinația de grădină, susnumitul o deținea prin moștenire, conform rolurilor agricole de la autorii săi, respectiv 0,08 ha de la bunicul matern, N. C. și 0,09 ha de la bunicul patern, S. D..
Suprafețele sus descrise au fost Colectivizate în anii 1959 - 1962.
Alături de acest teren cu destinația grădină S. N. I. deținea și o suprafața de teren cu destinația curți-construcții, pe care i-a înstrăinat-o prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.4454 din 24.09.1984 (și nu în anul 1989, cum greșit reține prima instanță).
P. acest teren, mamei sale i s-a constituit dreptul de proprietate în limita a 1000 mp - conform dispozițiilor art.8 și art.23 din Legea nr.18/1991, deoarece era terenul pe care l-a folosit și în vremea CAP -ului, fiindu-i dat în acea vreme cu titlul de lot în folosință, pe acest teren având casă și diferite anexe absolut necesare unei folosințe normale a gospodăriei.
Terenul în suprafață de 1000 mp (topo 18/259 a/ 1) pentru care i s-a constituit mamei sale, U. E., dreptul de proprietate conform TP nr._ nu se suprapune cu terenul în suprafață de 1651 mp cumpărat de mama sa conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.11.873/12.06.1995 pentru care i s-a reconstituit vânzătorului S. I. dreptul de proprietate conform TP nr._ (topo 18/258/2).
La momentul întocmirii actelor la notariat, pentru terenul de 1651 mp cumpărat conform contractului de vânzare-cumpărare 11.873/1995, vânzătorul avea reconstituit dreptul de proprietate conform TP. 32/1592/20.09.1994.
Prima instanță face o gravă eroare când afirmă faptul că actul de vânzare - cumpărare încheiat de autorul (în fapt autoarea) reclamantei în 1989 (în realitate 1984) a fost ulterior consacrat prin actul notarial din 1995, pentru că aceste acte nu se suprapun, fiind vorba de două suprafețe diferite. Constată și dl. expert faptul că suprafața de 1000 m.p. este distinctă de cea de 1651 m.p..
Nu este reală nici susținerea necorespondenței megieșiilor fiind flagrant contrazisă de schițele anexe la PV de punere în posesie f.6 ds. și urm. ( PV 1967/12.06.1995), proces verbal de punere în posesie a numitei U. și de Planul cadastral al comunei unde se observă că suprafețele arătate se învecinează și nu se suprapun.
Reiese foarte clar din expertiza dispusă faptul că suprafața de 1651 mp din contractul de vânzare-cumpărare este una și aceiași cu cea pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate numitului S. - TP_ și una și aceiași cu cea înstrăinată prin contractul de vânzare-cumpărare 11.873/1995, dar este distinctă de suprafața de 1000 mp pentru care i s-a constituit mamei sale dreptul de proprietate în limita gospodăriei și din care a cumpărat 250 m.p. în 1984.
Mai mult, pe terenul cumpărat de la S., cei 1651 m.p., împreună cu mama și frații săi au construit încă din 1990 un iaz, la a cărui edificare, pârâtul se putea opune dacă ar fi considerat că are vreun drept asupra terenului.
Față de această situație, nu se poate reține ca și corectă afirmația primei instanțe potrivit căreia pârâtul are posesia mai bine caracterizată, mai cu seamă că ei stăpânesc terenul și în prezent și nu au fost niciodată tulburați în stăpânire de pârâți sau autorii acestora.
Solicită se aibă în vedere și faptul că mama sa era o femeie singură, văduvă, iar dacă autorul pârâților ar fi considerat că ar fi avut vreun drept asupra terenului, timp de 20 de ani nimic nu l-ar fi împiedicat să vină să solicite acest teren.
Menționează că dețin suprafața de 1651 m.p. încă de la punerea în posesie a vânzătorului și nu am avut nici un fel de diferend cu vecinii sau terți privind terenul în discuție, mai ales că au preluat grădina așa cum a deținut-o și autorii vânzătorului S..
A arătat fără echivoc și martorul audiat în cauză că a fost la terenul în discuție, că limitele de proprietate au rămas neschimbate, că a contribuit efectiv la edificarea iazului, care s-a făcut pe o perioadă mai lungă de timp, fără a întâmpina nici o opoziție sau a reține existența vreunei stări conflictuale cu vreun vecin, cum ar fi fost normal, dacă vecinul S. ar fi pretins drepturi asupra terenului în discuție.
Nici martorul propus la cererea pârâților nu a relatat o situație distinctă de cea susținută de subsemnata.
Totodată, trebuie reținut și faptul că pârâții au dobândit titlul de proprietate abia în anul 2003, spre deosebire de autorul său care are titlul de proprietate încă din anul 1994.
Or, faptul că acesta a făcut un partaj în baza unui titlul eliberat în mod nelegal și a întabulat acea sentință de partaj nu îi conferă nici un drept preferențial.
De altfel, obiectul dedus judecății este anulare titlul de proprietate și nu acțiune în revendicare pentru a compara titluri sau intabulări ale acestora în Cartea Funciară.
Mai mult, chiar C. L. G. a admis că titlul de proprietate al fam S. este rezultatul unei erori.
Apreciază că, în mod greșit, s-a respins și cererea de intervenție în nume propriu a surorii sale, respectiv nepoților săi, cât timp formulează prezenta acțiune ca moștenitori ai unui autor comun, iar orice soluție se va pronunța în cauză afectează întreg patrimoniul lor succesoral.
Consideră că prima instanță, având deja o opinie formată asupra speței, deoarece a judecat cauza și înainte de casare, nu s-a mai putut apleca cu atenție asupra probelor administrate în rejudecare.
Raportat la toate probele administrate în rejudecare apreciază că, în mod greșit, s-a eliberat titlul de proprietate numitului S. inclusiv pentru suprafața de 900 m.p. pe care nu a stăpânit-o niciodată și în vederea remedierii situației este legal a se constata nulitatea absolută parțială pentru această suprafață așa cum a fost identificată în expertiza judiciară dispusă în cauză.
Cererea de recurs nu a fost motivată în drept și este scutită de plata taxei de timbru și timbrului judiciar, conform dispozițiilor art.15 lit.p din Legea nr.146/1997, ale art.42 din Legea nr.1/2000 și art.3 din O.G. nr.32/1995.
În dovedire, recurenta-reclamanta a depus în fotocopii: adresele nr.7241 din 13.09.2012 și nr.4186 din 17.05.2012, arbore genealogic, proces-verbal de punere în posesie din 22.07.1997 cu schiță de plan anexă și certificat nr.2281 din 24.07.1997 și acte de stare civilă.
Intimații-pârâți S. I., O. A., S. N., S. V., M. F. și S. M. au formulat întâmpinare (f.28,29 ds.) prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței criticate ca temeinică și legală.
În motivare, s-a susținut că prin cererea introductivă recurenta-reclamantă a solicitat anularea parțială a titlului de proprietate nr._ emis pe numele autorului lor comun S. Gh. I..
Într-un prim ciclu procesual, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesual active a reclamantei și a soluționat cauza doar având în vedere această excepție motiv pentru care în urma promovării unui recurs împotriva acelei sentințe, Tribunalul N. a trimis cauza spre rejudecare în vederea completării probatoriului și a verificării respectării procedurii de reconstituire sub aspectul prevederilor art. 34 din H.G. nr. 890/2005.
În cauza de față, în al doilea ciclu procesual, instanța de fond a administrat proba cu expertiză topografică, cu înscrisuri și depoziții de martori.
După administrarea acestui probatoriu, Judecătoria Piatra neamț a pronunțat sentința civilă nr.5493/27.11.2012 prin care a respins acțiunea reclamantei ca fiind netemeinică și nelegală.
Considerăm recursul formulat ca fiind netemeinic și nelegal întrucât, în mod corect Judecătoria Piatra N. a apreciat probele administrate în al doilea ciclu procesual, și nu a avut o idee preconcepută cum susține recurenta, ajungând la aceeași concluzie certă că acțiune formulată trebuie să fie respinsă.
Astfel, așa cum a arătat și la instanța de fond, titlul autorului lor, S. Gh. I., respectiv titlul nr._ a fost emis în mod corect și legal și în nici un caz nu se poate solicita a se constata nulitatea parțială a acestuia. Terenul în cauză a figurat în registrul agricol al autorului nostru așa cum rezultă din acest rol.
Odată cu apariția legilor fondului funciar în anul 1991, au făcut cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, fiindu-le eliberat titlul în mod legal, justificând calitatea de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate.
După ce au obținut titlul de proprietate, au fost puși în posesie conform procesului verbal de punere în posesie pe care l-am depus la dosarul cauzei, vecinii terenului nostru fiind de acord cu stabilirea amplasamentului așa cum a arătat C. L. G., fiind respectate în acest sens dispozițiile art. 34 alin 2 din H.G. nr. 890/2005.
Ulterior, toți moștenitorii lui S. Ghe. I. au formulat o cerere pentru a împărți terenurile rămase de pe urma acestuia și astfel, s-a pronunțat sentința civilă nr. 3612/2004 în dosarul nr.5537/2004 al Judecătoriei Piatra N. prin care s-a dispus partajarea tuturor acestor terenuri potrivit voinței lor comune.
Fiecare moștenitor și-a intabulat dreptul de proprietate pentru terenurile primite în Cartea Funciară și au fost efectuate documentațiile cadastrale, iar terenul din litigiu în suprafață de 900 de m.p. a intrat în lotul lui S. I..
Față de această situație, în momentul de față, după ce sunt deplini proprietari așa cum rezultă Hotărârea nr.3612/2004 și din titlul de proprietate nr._, nu poate veni recurenta să solicite nulitatea titlului lor, având în vedere toate susținerile arătate mai sus.
Mai mult, la instanța de fond s-au audiat martori au relatat în mod clar că ei și autorul lor au avut din totdeauna teren pe amplasamentul terenului din litigiu, și că recurenta respectiv autoarea acesteia nu a avut niciodată teren în acest punct, ea fiind din alt .>
De asemenea, în mod eronat susține recurenta că nu au deranjat-o și că nu s-au interesat de acest teren, însă nu au putut după anul 1991 să intre în stăpânirea acestuia pentru că recurenta și frații săi nu le-au permis acest lucru și mai mult le-au împrejmuit terenul cu gard și nu am avut posibilitatea intrării în mod fizic în posesia terenului.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.115 Cod procedură civilă.
Intimatele-pârâte C. L. G. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, legal citate, nu a formulat întâmpinare și nu a depus înscrisuri în combaterea motivelor de recurs.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate și în raport de întregul complex probator, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod de procedură civilă, tribunalul reține recursul ca nefiind fondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.32/1582 din 18.12.2003 din 18.04.1997 având ca titulari pe moștenitorii defunctului S. Gh.I. (autorul pârâților persoane fizice) în sensul radierii terenului în suprafață de 900 mp teren arabil, situat în intravilanul satului Verșești, ., în sola 18, .>
Pornind în analiza sentinței supuse controlului judiciar de la criticile aduse acesteia de către recurenta-reclamantă, Tribunalul constată că acestea se circumscriu, în drept, motivului de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, respectiv ipoteza când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Într-o acțiune având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale sau totale a unui titlul de proprietate emis în baza legislației funciare este necesar ca persoana reclamantă să justifice un interes. În acest context, trebuie examinat în primul rând interesul legitim al recurentei-reclamante de a cere constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate emis autorului intimaților-pârâți, interes justificat numai dacă ar avea, la rândul său, recunoscut dreptul de proprietate asupra aceluiași teren.
Or, în cauza pendinte, recurenta-reclamantă a justificat existența unui astfel de interes, folosul practic urmărit prin radierea din titlul de proprietate emis autorului intimaților-pârâți a terenului în suprafață de 900 m.p. fiind intabularea în Cartea Funciară a localității G., jud.N., a dreptului său de proprietate asupra terenului în suprafață de 1651 m.p., situat în intravilanul satului Verșești, ., obiect al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ din 12.06.1995.
Din înscrisurile administrate în cauză, instanța reține că moștenitorilor defunctului S. Gh.I. (fost membru cooperator) le-a fost reconstituit, la cerere, în temeiul Legii nr.18/1991, dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,58 ha teren, situată pe raza comunei G., jud.N. conform tabelului anexă nr.3, întocmit conform Regulamentului de aplicare a Legii fondului funciar (f.24,31 ds. fond).
Ulterior, pârâta C. L. G. a propus majorarea suprafeței de teren inițial validate, sens în care prin H.C.J. N. nr.2981/2003, moștenitorii defunctului S. Gh.I. au fost validați cu suprafața totală de 2,9320 ha teren, pentru care s-a și emis titlul de proprietate nr.32/1582 din 18.12.2003 (f.27 ds. fond.), cu privire la care s-a dispus ieșirea din indiviziune prin sentința civilă nr.3612 din 13.10.2004 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr.5573/2004.
Din extrasul Registrului Agricol al titularului S. Gh.I. din perioada 1959-1963 (premergătoare colectivizării) reiese că acesta deținea, pe raza comunei G., jud.N., terenuri în suprafață totală de 2,86 ha, din care în punctul denumit „Peste pârâu” - un teren în suprafață de 0,09 ha (f.36 ds. fond).
Conform dispozițiilor art.8 raportat la art.11 din Legea nr.18/1991, cu modificările și completările ulterioare, reconstituirea dreptului de proprietate se realizează cu luarea în considerare a înscrisurilor doveditoare existente din perioada anterioară colectivizării, iar actele ulterioare, emise în procedura specială, și anume punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate trebuie să reflecte reconstituirea existentă.
În acest sens, instanța reține că emiterea titlului de proprietate supus controlului legalității s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legilor fondului funciar iar dreptul de proprietate al autorului pârâților persoane fizice asupra suprafeței de 2,9320 ha teren este confirmat de mențiunile din registrul agricole avându-l ca titular din perioada 1959-1963, în care este declarată suprafața de 2,86 ha teren și copia cererii de înscriere în fostul GAC G. a sus-numitului, în care este înscrisă suprafața de 2,60 ha teren, situată pe raza localității, cu mențiunea că diferența de suprafață dintre 2,86 ha (declarată în rolul agricol) și cea de 2,60 ha menționată în cerere de înscriere în fostul GAC G., a fost înscrisă „la f.178 din rolul agricol anterior menționat”, în anul 1961 (cel mai probabil fiind vorba de o înzestrare a unui dintre copii).
De menționat este și faptul că anterior emiterii titlului de proprietate supus controlului legalității (nr.32/1582 din 18.12.2003) C. L. G. de fond funciar a întocmit o schiță plan de amplasament pentru terenul în suprafață de 0,09 ha, situat în intravilanul satului Verșești, ., în care s-au menționat vecinătățile pe toate laturile iar la momentul efectuării respectivelor demersuri nu s-a reținut că terenul de 900 m.p. pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate moștenitorilor numitului S. Gh.I. s-ar suprapune cu terenul cumpărat prin act autentic de către autoarea recurentei-reclamante de la vânzătorul S. N.I., în baza titlului de proprietate nr.32/1592 din 20.09.1994.
Împrejurarea că recurenta-reclamantă pretinde că are un drept de proprietate asupra terenului în litigiu nu înseamnă că fostul proprietar al terenului nu este îndreptățit să obțină restituirea acestuia, dat fiind caracterul reparator al legilor fondului funciar. Negarea dreptului fostului proprietar de a-și obține terenul, prin favorizarea actualilor deținători a cărei legitimitate a stăpânirii este pusă sub semnul îndoielii, ar avea însemnătatea unei noi preluări abuzive a acestuia, fără o dreaptă și prealabilă despăgubire.
Astfel, se impune a remarca împrejurarea că numitul S. Gh. N. (autorul titularului S. N.I.) deținea în perioada 1956-1958, 1959-1963 (potrivit extraselor de rol agricol - f.40 ds. fond), pe raza comunei G., jud.N., terenuri în suprafață totală de 0,89 ha, din care în punctul denumit „La R.” – două terenuri arabile în suprafață de 0,27 ha și 0,54 ha, iar în vatra satului, terenul curți în suprafață de 0,08 ha.
Cu toate acestea, în titlul de proprietate nr.32/1592 din 20.09.1994 (f.37 ds. fond) au fost înscrise terenuri în suprafață totală de 1 ha, 0131 m.p. teren, din care în punctele „R. I” și „R. II” – terenuri în suprafață totală de 8100 m.p. (corespunzător mențiunilor din rolul agricol) și terenul în suprafață de 2031 m.p. (din care 0380 m.p. teren livezi și 1651 m.p. teren arabil) în intravilanul satului Verșești, . (fără nici un corespondent în rolul agricol sau în cererea de înscriere a autorului în fostul GAC din localitate).
Recurenta-reclamantă pretinde că terenul în suprafață de 1651 m.p. arabil pe care mama sa U. E. l-a cumpărat de la S. N.I. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ din 12.06.1995, în baza titlului de proprietate nr.32/1592 din 20.09.1994, provine de la bunicul matern al vânzătorului, respectiv N. C. (0,08 ha teren) și de la bunicul patern al aceluiași vânzător, respectiv S. D. (0,09 ha teren).
Trecând peste faptul că aceste susțineri nu au fost dovedite prin probe pertinente și concludente, Tribunalul reține că în titlul de proprietate nr.32/1592 din 20.09.1994 având ca titular pe unicul moștenitor al soților S. N. și S. (născută N.), căsătoriți în anul 1955, nu puteau fi înscrise decât terenurile cu care cei doi foști soți s-au și înscris în fostul C.A.P. din localitate.
Dacă bunicul matern al lui S. S. (respectiv numitul S. G.) și bunicul matern (și nu patern cum greșit susține recurenta-reclamantă) al lui S. N. (respectiv S. D.) și-ar fi înzestrat nepoții de fiice cu cele două trupuri de teren (de 0,08 ha și 0,09 ha), acestea trebuiau înscrise în rolul agricol având ca titular pe S. Gh.N., or, tocmai acest aspect nu rezultă din mențiunile rolului agricol analizat.
Totodată, trebuie menționat că înscrierea celor două terenuri (de 0,08 ha și 0,09 ha) în rolurile defuncților bunici permite reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestora în favoarea tuturor moștenitorilor respectivilor defuncți care au formulat cerere de reconstituire, or, recurenta-reclamantă nu a dovedit că S. N.I. a formulat o astfel de cerere, câtă vreme prin cererea de reconstituire nr.998/14.03.1991 (f.38 ds.) a solicitat doar la „terenurile care au aparținut părinților săi și care a fost luat de C.A.P. G.”.
Chiar și în ipoteza în care ar fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile ce au aparținut defuncților bunici, legal ar fi fost să se emită două titluri de proprietate corespunzătoare celor doi autori diferiți și nu un singur titlu în care să se înscrie terenuri provenind de la trei proprietari diferiți (S. G., S. D. și S. Gh.N.).
Rezumând, Tribunalul reține că numitul S. Gh.N. deținea în intravilanul satului Verșești, ., la nivelul anului 1960, un teren curți construcții în suprafață de 0,08 ha.
În anul 1984, înstrăinează numitei U. E. (mama recurentei-reclamante) casa de locuit și anexele gospodărești iar terenul aferent în suprafață de 250 m.p. a fost preluat în proprietatea statului, în baza art.30 din legea nr.58/1974.
De reținut că potrivit mențiunilor din contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4453 din 24.09.1984 (f.8 ds._ ), imobilele construcții și teren aferent au fost moștenite de vânzătorul S. I. de la tatăl acestuia S. N., care la rândul său, le-a dobândit tot prin moștenire de la părinții S. G. și N. (fiica lui S. D.).
Prin urmare, terenul în suprafață de 1.000 m.p., aferent casei de locuit și anexelor gospodărești ce a fost atribuit, prin constituirea dreptului de proprietate, în favoarea numitei U. E. (mama recurentei-reclamante), conform titlului de proprietate nr.32/2977 din 09.01.1995 (f.10 ds._ ) nu este distinct de terenul moștenit de vânzătorul S. I. de la tatăl său S. N. și care la rândul său, l-a dobândit tot prin moștenire de la părinții S. G. și N. și bunicul S. D., ci este unul și același.
Prin urmare, se reține că o aceeași suprafață de teren de 0,09 ha teren, a fost obținută de două ori, odată prin reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea vânzătorului S. N.I. și ulterior prin constituirea dreptului de proprietate în favoarea lui U. E..
Trebuie subliniat că martorul S. C. (în vârstă de 80 de ani), proprietar de teren învecinat cu cel în litigiu, a confirmat stăpânirea în părți egale, pe amplasamentul în litigiu, a unei suprafețe de 18 ari (1.800 m.p. teren) de către frații S. G. și S. D.; folosința efectivă a terenului în litigiu, în perioada anterioară colectivizării, de către autorul pârâților persoane fizice S. Gh.I. (fiul lui S. G. și fratele lui S. M.- bunica maternă a vânzătorului S. N.I.) cât și faptul că familia U. E. s-a extins, în timpul colectivizării, cu iazul pe terenul ce a aparținut familiei S..
De altfel, suprafața de 18 ari la care a făcut referire martorul este confirmată de mențiunile din rolurile agricole din perioada 1959-1963 ale titularilor S. Gh.I. și S. Gh. N., corespunzând terenului în suprafață 0,09 ha, situat în punctul „Peste pârâu” (pârâul fiind și vecinătate actuală conform titlului de proprietate) din rolul lui S. Gh.I. precum și terenului în suprafață de 0,08 ha, situat în vatra satului, din rolul lui S. Gh. N. (teren provenit de la S. G. și N., respectiv S. D.).
În condițiile în care recurenta-reclamantă, prin probele administrate în cauză, nu au dovedit incidența dispozițiilor art.III al.1 lit.a din Legea nr.169/1997, iar reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea autorului pârâților persoane fizice a avut în vedere suprafețele de teren deținute de autorul respectivilor, în calitate de proprietar, în perioada premergătoare colectivizării, soluția instanței de fond de respingere a acțiunii reclamantei este una temeinică și legală.
Cum motivele de recurs invocate de recurentă au fost analizate și înlăturate pentru considerentele pe larg expuse și nu au fost evidențiate alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii primei instanțe, tribunalul va respinge recursul declarat ca nefondat, în conformitate cu prevederile art.312 al.1 Cod procedură civilă.
Având în vedere soluția de respingere a recursului și față de dispozițiile art.274 al.1 și art.3021 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca neîntemeiată cererea intimaților-pârâți de obligare a recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, în considerarea faptului că nu au fost dovedite ca fiind efectuate astfel de cheltuieli.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta U. E., cu domiciliul ales la Cabinet avocat H. Janett, din Piatra N., ., .. A, ., împotriva sentinței civile nr. 5493 din 27.11.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Piatra N., în contradictoriu cu intimații - pârâți C. L. G. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în ., C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., S. I., domiciliat în Piatra N., ., ., O. A., domiciliată în Piatra N., .. D.5, ., județul N., S. N., domiciliată în Piatra N., Aleea Plaiului, ., județul N., S. V., domiciliat în Piatra N., .. 3, .. 16, județul N., M. F., domiciliată în Piatra N., Aleea Plaiului, ., județul N., și S. M., domiciliată în comuna G., ..
Respinge ca neîntemeiată cererea intimaților - pârâți S. I., O. A., S. N., S. V., M. F. și S. M. de obligare a recurentei - reclamante U. E. la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.04.2013.
pt. Președinte, pt. Judecători, pt. Grefier,
D. S. A. M. U. C. Ailuțoaei
aflat în c.o. semnează L. F. aflat în c.o. semnează
vicepreședintele tribunalului aflați în c.o. semnează locțiitor grefier șef secție
S. A. vicepreședintele tribunalului R. L.
S. A.
Red. și tehnored. A.M.U. – 16.07.2013
Tehnored. MȚ. – 16.07.2013
2 ex.
Fond: I. P.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 573/2013. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 576/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
