Dizolvare persoana juridică. Decizia nr. 628/2012. Tribunalul NEAMŢ

Tribunalul NEAMŢ - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 628/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 04-07-2012 în dosarul nr. 628/RC

Dosar nr._ - dizolvare personalitate juridică -

ROMÂNIA

TRIBUNALUL N.

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din data de 04.07.2012

DECIZIA CIVILĂ NR. 628/RC

Instanța constituită din:

Președinte: D. M. – judecător

V. B. – judecător

C. B. - judecător

D. L. - grefier

La ordine venind pronunțarea asupra cererii de revizuire formulată de contestatoarea S. A. G. D. Căciulești (fostă S. A. 1 D. 1918 Căciulești), cu sediul în Căciulești, . împotriva deciziilor civile nr. 338/RC și nr. 335/2011 din data de 21.03.2011 ale Tribunalului N. pronunțate în dosarele nr._ * și nr._, în contradictoriu cu intimata S. A. 1 D. SA Căciulești, cu sediul în comuna Girov, . obiect revizuire.

Dezbaterile fondului au avut loc în ședința publică din data de 20.06.2012, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și în care s-a dispus amânarea pronunțării la data de 27.06.2012 și apoi la 04.07.2012 când:

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului declarat împotriva deciziilor civile nr. 338/RC și 335/RC din 21.03.2011 a Tribunalului N., tribunalul constată următoarele:

I. Prin decizia civilă nr. 338/RC din 21.03.2011 pronunțată de Tribunalul N. a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenta S. A. "G. D." Căciulești, încheierii de ședință din 08.04.2008, pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S. A. „1 D. 1918” SA Căciulești.

Pentru a pronunța decizia, Tribunalul reținut următoarele considerente:

Prin cererea formulată la data de 24.01.2008 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. sub nr._, petenta „1 D. 1918“ Societate A. Căciulești, cu sediul în satul Căciulești, ., reprezentată de lichidatorii C. G. și Z. T., a solicitat instanței, în baza art. 72 lit. c din Legea nr. 36/30 aprilie 1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, aprobarea vânzării de către lichidatori a sediului administrativ (NCP 1040) și a altor construcții – sală de producție, șopron, magazie și garaj (NCP 663 și 1043), către S.C. Boierul Comserv S.R.L. Piatra N..

Pe baza actelor anexate cererii (încheierile din 27.11.2007 și 11.04.2007 ale aceleiași instanțe și cele două contracte de vânzare-cumpărare în discuție), Judecătoria Piatra N. a găsit întemeiată solicitarea petentei, pe care a admis-o așa cum a fost formulată, prin încheierea dată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică la 29.01.2008, în a cărei motivare s-a reținut că, potrivit dispoziției legale invocate și în cererea dedusă judecății, lichidatorii pot să vândă, sub rezerva restricțiilor prevăzute în statute sau actele de numire și cu aprobarea judecătoriei, orice bunuri mobile sau imobile ale societății agricole, și că imobilele vândute de lichidatorii în cauză aparțin petentei, care se află în dizolvare, conform încheierii din 11.04.2005 a Judecătoriei Piatra N..

Ulterior, instanța a dispus, la cererea petentei, îndreptarea erorii materiale din încheierea pronunțată, eroare constând în aceea că sediul administrativ cu NCP 1040 a fost înstrăinat către numitul C. G.-M., și nu către S.C. Boierul Comserv S.R.L. Piatra N., eroare confirmată nu numai de această firmă, dar și de conținutul însuși al contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu privire la acest imobil și aflat la fila 8 din dosarul de fond.

Încheierea astfel pronunțată a fost atacată cu recurs (greșit denumit apel, cale de atac ce nu exista în procedura civilă română, la data adoptării Legii nr.36/1991, ea fiind reintrodusă după 1989 abia prin Legea nr. 59/1993, adoptată ulterior reînființării curților de apel, prin Legea de organizarea judecătorească nr.92/1992) de către S. A. „G. D.“ Căciulești, care a arătat că este fosta Societate A. „1 D. 1918“ Căciulești. Inițial, cu soluționarea căii de atac a fost învestită Secția comercială și contencios administrativ a Tribunalului N. (dosar nr. 433/279.2008, numit, în continuare, volumul I al dosarului de recurs) care, însă, constatând că în cauză nu se contestă un titlu comercial sau un titlu emis în materie comercială, iar calitatea de parte litigantă a Societății Agricole „G. D.“ Căciulești (fostă S. A. „1 D. 1918“ Căciulești) nu imprimă litigiului dedus judecății caracter comercial, prin încheierea din 18.10.2010, a dispus scoaterea cauzei de pe rolul său și trimiterea dosarului secției civile, competentă material să soluționeze recursul.

La Secția civilă, s-a format un nou dosar cu nr._, care va fi numit, în continuare, volumul II al dosarului de recurs.

Tribunalul a constatat că împotriva încheierii primei instanțe există două cereri de recurs. Prima, datată 28.01.2009, a fost formulată de S. A. „G. D.“ Căciulești, care a arătat că este succesoarea în drepturi și obligații a fostei Societăți Agricole „1 D. 1918“ Căciulești, poartă mențiunea că a fost „depusă de P. P.“, este semnată de 5 persoane, cu privire la care se specifică faptul că sunt membri ai consiliului de conducere al asociației și, în cuprinsul său, sunt indicate numerele a trei hotărâri judecătorești atacate, care, așa cum s-a stabilit ulterior, reprezintă numerele dosarelor civile_ ,_ și_, soluționate în fond de Judecătoria Piatra N. prin încheierile pronunțate la 27.11.2007, 29.01.2008 și, respectiv, 18.02.2008. În această primă cerere, recurenta a susținut că toate cele trei procese au fost declanșate de persoane care, nu numai că nu sunt, așa cum pretind, administratori ai Societății Agricole „G. D.“ Căciulești, dar nici măcar nu fac parte dintre membrii acestei societăți, deci nu aveau calitatea procesuală activă de a-i reprezenta acesteia interesele, întrucât adunarea generală a hotărât, la 29.10.1994, schimbarea denumirii Societății Agricole „1 D. 1918“, în „G. D.“, iar Judecătoria Piatra N., prin încheierea din 29.11.1994, dată în camera de consiliu, în dosarul civil nr.9/PJ/1994, a admis cererea de modificare a statutului Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești, sub aspectul denumirii și al componenței consiliului de administrație. De asemenea, recurenta a solicitat instanței să constate că cele trei încheieri de ședință atacate sunt potrivnice deciziei civile nr. 73 AC a Tribunalului N., irevocabilă prin decizia nr. 712 din 11.10.2004 a Curții de Apel Bacău și, pe cale de consecință, să le anuleze, în conformitate cu prevederile art. 327 din Codul de procedură civilă, prin aceasta invocând, practic, motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, căruia i-a indicat și temeiul juridic corect, care este art.327 din Codul de procedură civilă.

Cea de-a doua cerere de recurs (redactată olograf, ca și cea dintâi), a fost depusă la 27.02.2009, de către același P. P., și, deși are ca titulari un număr de 18 persoane fizice (P. P., N. V., Patrașciuc D., P. M., M. N. P., P. Săvel, S. G., S. D., C. G., M. A. G., C. M., G. E., Teotoc I., C. V., N. N., M. G., C. Dumitrina și C. C.), poartă o singură semnătură, care, așa cum s-a stabilit ulterior, aparține lui P. P. (acesta declinându-și calitatea de administrator al Societății Agricole „G. D.“ Căciulești) și nu aduce elemente noi, ci doar detaliază, oarecum, motivele de recurs din prima cerere. Sintetizând cuprinsul celor două cereri, tribunalul reține că, potrivit acestora, S. A. „1 D. 1918“ Căciulești, care, din noiembrie 1994, nu mai este, practic, în ființă, continuă să activeze fraudulos, să obțină acte autentice și hotărâri judecătorești, unele dintre acestea din urmă fiind desființate ulterior, în căi de atac promovate de S. A. „G. D.“ Căciulești, singura societate agricolă legitimă din satul Căciulești (conform propriei sale aprecieri). Că, în această modalitate, intimata a încheiat, la data de 25.01.2005, un proces-verbal „cu nume de morți și semnături false, precum că aceștia au hotărât lichidarea Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești, care a fost validat de judecătoria Piatra N., prin încheierea nr. 3099/2005 – de fapt, este vorba de încheierea din 11.04.2005, dată în camera de consiliu, în dosarul cu numărul 3099/2005 – care a fost casată de Tribunalul N., prin decizia civilă nr. 21/RC/2005, aceeași instanță respingând ca nefondată și contestația în anulare formulată de cei doi așa-numiți lichidatori, Z. T., niciodată membru al Societății Agricole „G. D.“ Căciulești, și N. D., membru acționar, nu membru fondator.

S-a mai arătat că, profitând de neînregistrarea la registratura Judecătoriei Piatra N. a hotărârilor judecătorești menționate, și în disprețul acestora, „grupul“ celor opt persoane chemate expres în judecată prin cea de-a doua cerere de recurs (B. D. Z., C. Gh. M., C. Gh. C., C. M. M., N. E., Z. T., C. G. și N. D.) s-a adresat din nou Judecătoriei Piatra N., obținând, pentru a doua oară, lichidarea Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești și numirea ca lichidatori a aceluiași Z. T. și a lui C. G., pretins administrator al asociației, nici de această dată, instanța nesolicitându-le celor doi documentele doveditoare ale funcțiilor declarate, ci, mai mult, aprobând chiar, în dosarele civile nr._ și nr._, vânzarea unor bunuri imobile care sunt proprietatea Societății Agricole „G. D.“ Căciulești și au făcut obiectul revendicării câștigate de aceasta din urmă prin decizia civilă nr. 73/AC/2004 a Tribunalului N., menținută în totalitate și devenită, astfel, irevocabilă, prin decizia civilă nr. 712/2004 a Curții de Apel Bacău.

Recurenții au mai susținut că, în pofida celor arătate, sus-numiții lichidatori au încheiat acte de vânzare-cumpărare cu chiriașii C. M. (fiul lui C. G.) și R. P., cu privire la imobilele asociației, pentru o sumă modică, de câte 5.000 lei fiecare, fără a se face o evaluare tehnică de către un organ de specialitate, fără a avea certificate fiscale cu privire la adevărații proprietari, fără aprobarea adunării generale și fără scoaterea la licitație a bunurilor înstrăinate, deși ele aparțineau unei societăți legal înființate, prin aceasta, fiind încălcate dispozițiile art.22, 31, 33, 72 și 75-76 din Legea nr. 36/1991.

Conchizând, recurenții au arătat că. întrucât numeroase acte și hotărâri judecătorești dovedesc că S. A. „1 D. 1918“ Căciulești nu mai există din punct de vedere juridic, cererea de lichidare a acesteia a fost dedusă judecății de persoane fără calitate procesuală, motiv pentru care, în temeiul art. 295 alin. 1 și al art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, au solicitat „desființarea încheierilor date în camera de consiliu în cele trei dosare și luarea de măsuri legale împotriva vinovaților“.

La termenul din 14.02.2011, în urma discuțiilor purtate de președintele completului de judecată, atât cu avocatul societății agricole recurente, cât și cu părțile prezente în ședință publică (numitul P. P. declarând că nu poate proba pretinsa sa calitate de reprezentant al celorlalte persoane trecute în cererea de recurs din 27.02.2009, dintre care nu puține erau decedate la momentul formulării ei), s-a stabilit că: obiectul cauzei îl constituie numai recursul declarat împotriva încheierii de ședință din 29.01.2008, pronunțată de Judecătoria Piatra N. în camera de consiliu, în dosarul civil nr._, astfel cum a fost ea modificată prin încheierea de îndreptare eroare materială din 8.04.2008; recurentă este numai S. A. „G. D.“ Căciulești, reprezentată prin administratorul P. P.; numai S. A. „1 D. 1918“ Căciulești are calitatea de intimată, prin lichidatorii C. G. și Z. T.. Ca atare, cum celelalte persoane menționate nu aveau calitate procesuală, s-a dispus rectificarea citativului, în sensul radierii acestora.

În cauză, ambele părți au depus înscrisuri (unele, chiar și de mai multe ori), iar pe parcursul judecării recursului, reprezentanții celor două societăți agricole și-au adus tot felul de acuze reciproce, dovadă a vechilor și serioaselor probleme și neînțelegeri apărute între membrii societății – în special cu privire la deținerea funcțiilor de conducere și la valorificarea activelor ce au format patrimoniul societății agricole inițial înființate –, a căror principală dovadă o constituie numărul mare de procese (de ordinul zecilor) pe care le-au avut și le au, de natură nu numai civilă, ci și penală, purtate prin toate căile de atac, ordinare sau extraordinare, ajungându-se, în mod inevitabil, nu o dată, la soluții contradictorii, cauzate de acțiuni, memorii, cereri care nu aveau un obiect clar și, nu în ultimul rând, de reaua-credință a părților, care nu au informat corect și complet judecătorii, cu privire la raporturile litigioase deduse judecății, la alte dosare existente pe rolurile instanțelor ș.a.m.d.

De aceea, au și fost necesare repetate acordări de termene, pentru lămurirea cadrului procesual sub aspectul obiectului, al părților (cu care niciodată procedura de citare nu s-a putut îndeplini corect, până la clarificările făcute de instanță, în ședința din 14.02.2011), pentru stabilirea situației de fapt reale și aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.

Din examinarea susținerilor părților și raportarea lor la înscrisurile dosarului și la actele normative incidente, tribunalul reține că Legea fondului funciar nr.18/1991, intrată în vigoare, potrivit art.101, la data publicării ei în Monitorul Oficial nr.37 din 20 februarie 1991 conține, la alineatul 1 al art. 29, dispozițiile potrivit cărora „Construcțiile agrozootehnice, atelierele de industrie mică, mașinile, utilajele și alte asemenea mijloace fixe, ce au aparținut cooperativei agricole de producție desființate, precum și terenurile de sub acestea, ca și cele necesare utilizării lor normale, plantațiile de vii și pomi și animalele devin proprietatea membrilor asociațiilor de tip privat, cu personalitate juridică, dacă se vor înființa“. De asemenea, potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, „Drepturile foștilor cooperatori asupra bunurilor prevăzute la alin.1 se vor stabili în cotă valorică, proporțional cu suprafața de teren adusă sau preluată în orice mod în cooperativa agricolă de producție și cu volumul muncii prestate. Membrii asociați vor constitui aceste drepturi ca aport în natură la noua asociație“.

În aplicarea acestui articol, a fost adoptată Legea nr.36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, intrată în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial nr. 97 din 6 mai 1991, care prevede, la art.1, că „Proprietarii de terenuri agricole care beneficiază de prevederile Legii fondului funciar nr.18/1991, precum și alți proprietari de terenuri agricole pot să-și exploateze pământul și în forme de asociere“, și anume asociații simple, în baza unui contract de societate (art. 2), societăți comerciale înființate în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990 (art. 3) sau societăți agricole, cu personalitate juridică, în condițiile Titlului II al legii speciale.

Sub acest aspect, art. 5 din lege prevede că „S. agricolă este o societate de tip privat, cu capital variabil și un număr nelimitat și variabil de asociați, având ca obiect exploatarea agricolă a pământului, uneltelor, animalelor și altor mijloace aduse în societate, precum și realizarea de investiții de interes agricol. Exploatarea agricolă poate consta din: organizarea și efectuarea de lucrări agricole și îmbunătățiri funciare, utilizarea de mașini și instalații, aprovizionarea, prelucrarea și valorificarea produselor agricole și neagricole și alte asemenea activități“ (alin.1) și că „S. agricolă nu are caracter comercial“ (alin. 2).

Date fiind dispozițiile legale menționate, mai mulți foști membri ai C.A.P. Girov au întocmit documentația necesară, în condițiile impuse de art. 10-15 din lege, și au solicitat Judecătoriei Piatra N., prin cererea formulată de numiții P. P. și C. M. (dosar civil nr. 16/PJ/1991) înscrierea Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești, cu sediul în satul Căciulești, .. Cererea a fost admisă așa cum a fost formulată, prin încheierea din 17.09.1991, prin care Judecătoria Piatra N. a dispus înscrierea respectivei societăți agricole în registrul special ținut de grefa instanței, afișarea încheierii, în extras, la sediul instanței și al Primăriei comunei Girov, pe raza căreia își avea sediul societatea, precum și publicarea în Monitorul Oficial al României (art. 16). De la data înscrierii Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești în registrul special, aceasta a dobândit personalitate juridică, iar de la data afișării, constituirea societății a devenit publică și opozabilă tuturor.

Conform procesului-verbal încheiat la data de 9.03.1992, Comisia de lichidare a patrimoniului fostei C.A.P. Girov a repartizat societății agricole nou înființate (reprezentată prin P. P., S. M. și N. N.), în baza cererii nr.2/15.01.1992, bunurile existente la sediul din Căciulești, reprezentate de: două imobile (clădire sediu și garaj auto cu două cabine-poartă) împreună cu împrejmuirile acestora, mașini (tractor și două remorci), instalație pentru irigat echipată și mai multe bunuri mobile (două birouri, cântar zecimal, cântar basculă 500 kg, două fișete metalice și o mașină de scris).

Apariția de neînțelegeri în interiorul societății se concretizează, pentru prima dată, în notificarea nr. 1858/10.11.1993, prin care S. A. „1 D. 1918“ Căciulești, reprezentată de președintele P. P., îl somează pe numitul N. N., prin Biroul executorului judecătoresc N. T., ca, în termen de 3 zile, să predea ștampila și documentele contabile ale societății, arătând că respectivele bunuri sunt deținute nelegal, fiindcă sus-numitul nu mai are atribuții financiar-contabile în unitatea notificatoare.

Prin încheierea din 16.11.1993, dată în dosarul nr. 7/PJ/1993, Judecătoria Piatra N. a dispus o primă modificare (și nu înscriere a modificării, cum expres se arată în lege) a statutului Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești, conform procesului-verbal întocmit la data de 24.06.1993, în sensul schimbării componenței comitetului de conducere (organ ce nu se regăsește în dispozițiile Legii nr. 36/1991, care prevede, la alineatul 1 al art. 38, doar posibilitatea alegerii, dacă este cazul, de către consiliul de administrație, a unui comitet de direcție, „din care pot face parte și persoane care nu sunt asociați, în condițiile prevăzute de statut“, iar potrivit alineatului 2, „Consiliul de administrație sau, după caz, comitetul de direcție, unde există, reprezintă societatea în justiție și față de terți, putând da mandat de reprezentare oricărui asociat ori chiar unei persoane care nu este membru al consiliului“, astfel: P. M. – președinte, ales în locul lui P. P.; N. N. – vicepreședinte; M. N. – contabil. Această modificare nu s-a finalizat, deoarece încheierea a fost casată în totalitate, ca nelegală, iar cererea dedusă judecății a fost respinsă ca inadmisibilă, consecință a admiterii recursului declarat de S. A. „1 D. 1918“ Căciulești, reprezentată în instanță prin același P. P., președintele comitetului de cenzori (deși, potrivit art. 53 din lege, o societate agricolă are doar cenzori, nu un „comitet de cenzori“ și, cu atât mai puțin, un președinte al acestuia). Tribunalul N. a pronunțat, în acest sens, decizia civilă nr. 779 din 5.09.1994 (dosar civil nr.45/R/1994), în ale cărei considerente a arătat, în primul rând, că, spre deosebire de cererea de recurs, care este semnată de conducerea societății și ștampilată, cererea depusă la instanța de fond nu poartă nici antetul, nici ștampila societății, ci doar o semnătură indescifrabilă. De asemenea, instanța de recurs a subliniat că, în respectiva cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 153 din Legea nr. 31/1990, privitoare la modificarea contractului de societate și a statutului unei societăți comerciale, așa cum greșit a apreciat judecătorul fondului, ci prevederile speciale ale Legii nr. 36/1991, potrivit cărora, schimbările care au loc în organul de conducere nu fac necesară pronunțarea unei hotărâri de către instanța de judecată, întrucât statutul societății comerciale nu se referă la nominalizarea în concret a membrilor acestuia, ci la „regulile privind desemnarea, componența și funcționarea consiliului de administrație, a comisiei de cenzori, a comitetului de direcție, dacă este cazul, competențele, îndatoririle și responsabilitățile acestor organe “ (art. 12 lit. h).

O nouă intenție de modificare a statutului Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești, sub aspectul componenței comitetului său de conducere (organ nelegal, după cum s-a arătat mai sus), s-a manifestat în adunarea generală din 19.01.1994 (în timp ce se judeca, încă, dosarul nr. 7/PJ/1993), de această dată, ea fiind înregistrată în registrul societăților agricole, în baza încheierii din 22.03.1994 a Judecătoriei Piatra N. (dosar civil nr. 3/PJ/1994), care se pare că a rămas irevocabilă, fiind și învestită cu formulă executorie. Astfel, C. M. a devenit președinte, în locul lui P. P., P. D. l-a înlocuit pe C. M. în funcția de vicepreședinte, iar B. Z. a luat locul de membru al numitului Ciuranu C..

Ulterior, astfel cum reiese din copia încheierii din 9.11.1994, dată de Judecătoria Piatra N. în camera de consiliu, în dosarul civil nr. 9/PJ/1994 (fila 10 din primul volum al dosarului de recurs), a fost admisă o nouă cerere, formulată de numiții P. M. și N. N., și s-a dispus înscrierea în registrul societăților agricole a modificărilor aduse statutului Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești cu privire la schimbarea denumirii în „G. D.“ și a componenței consiliului de administrație, conform procesului-verbal din 26.10.1994 (nedepus la dosar). De asemenea, conform prevederilor art. 16 alin. 2 din lege, s-a dispus îndeplinirea obligațiilor de afișare a încheierii, în extras, la sediul instanței și al Primăriei comunei Girov și de publicare în Monitorul Oficial al României.

Împotriva încheierii astfel pronunțate, au declarat recurs atât S. A. „1 D. 1918“ Căciulești, reprezentată de B. D., în calitate de secretar al consiliului de administrație, cât și numiții C. M. și P. P. (care, ulterior, schimbându-și radical poziția, s-a prevalat în mod constant de încheierea recurată), recurenții invocând faptul că procesul-verbal avut în vedere de instanța de fond constituie un fals și că el nu a fost aprobat de adunarea generală a societății, așa cum impune, sub sancțiunea nulității, art. 22 din Legea nr.36/1991, așa încât, în mod nelegal și neîntemeiat a fost schimbată denumirea societății și s-au înlocuit membrii consiliului de administrație, aleși de adunarea generală cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 36 din actul normativ avut în vedere, cu numiții P. M., C. D., N. N. și M. N.. Însă, prin decizia civilă nr. 742 RC din 19.05.1997, cu o motivare aproape inexistentă, din care nu reiese câtuși de puțin că au fost verificate în vreun fel susținerile recurenților și că s-a constat netemeinicia acestora, Tribunalul N. a respins recursul ca nefondat, așa că încheierea atacată a devenit irevocabilă.

Din actele dosarului, se deduce că, totuși, societatea agricolă înființată la Căciulești în anul 1991, nu numai că a avut două denumiri succesive, în timp, dar că, mai mult, din momentul schimbărilor intervenite în adunarea generală din 26.10.1994, practic, au ființat, în paralel, două societăți cu pretenții de administrare a aceluiași patrimoniu, dar cu denumiri și conduceri diferite. Acest considerent este confirmat, în primul rând, de însăși S. A. „G. D.“ Căciulești care, prin acțiunea formulată la 14.03.1995 și înregistrată la Judecătoria Piatra N. sub nr. 3589/1995, a chemat în judecată, în calitate de pârâtă, S. A. „1 D. 1918“ Căciulești, solicitând „ieșirea din indiviziune pentru bunurile achiziționate împreună și preluate prin procesul-verbal din 9.03.1992 din patrimoniul fostei C.A.P. Girov“, cu motivarea că, la momentul formulării acțiunii, părțile erau separate în două societăți agricole distincte, astfel că este necesară împărțirea bunurilor, în raport de sumele plătite pentru acestea de către fiecare societate în parte. Prin încheierea din 30.01.1996, Judecătoria Piatra N. a luat act, în temeiul art. 246 din Codul de procedură civilă, de renunțarea reclamantei la judecată, declarație formulată în scris, de P. M., președintele societății, și de vicepreședintele N. N.. Sentința a devenit irevocabilă, astfel cum a fost modificată de Tribunalul N. prin decizia civilă nr. 1151 RC din 30.05.1996 (dosar civil nr. 1702/RC/1996), prin care s-a admis recursul pârâtei, căreia reclamanta a fost obligată să-i plătească suma de 200.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, conform art. 246 alin. 3 din același cod.

Este de presupus că renunțarea la judecată a Societății Agricole „G. D.“ Căciulești în dosarul de partaj judiciar a fost determinată de procesul penal intentat de S. A. „1 D. 1918“ Căciulești vicepreședintelui Societății Agricole „G. D.“ Căciulești, N. C. N., pentru abuz de încredere, prin sentința penală nr. 1174 din 25.04.1995, rămasă definitivă, pronunțată în dosarul penal nr. 14.155/1994, Judecătoria Piatra N. reținând vinovăția inculpatului de a fi comis infracțiunea prevăzută de art.213 Cod penal (abuz de încredere) și condamnându-l pe acesta la o amendă penală. Prin aceeași hotărâre, în conformitate cu prevederile art.348 din Codul de procedură penală, instanța a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, respectiv a obligat inculpatul să restituie părții vătămate: registrul de evidență a acționarilor înscriși în S. A. „1 D. 1918“ Căciulești; tabelul nominal cu împărțirea produselor către asociați în perioada 1992-94; tabelul nominal cu asociații, anexă la procesul-verbal din 1993, încheiat cu comisia de lichidare a cooperativei agricole de producție; planul de venituri-cheltuieli și bilanțul financiar contabil pentru anii 1992-94.

Anterior declanșării procesului penal menționat, la data de 13.12.1994, între reprezentantul postului de poliție Girov, pe de o parte, și C. M., în calitate de președinte al Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești, pe de altă parte, s-a încheiat un proces-verbal în care este consemnată înmânarea de către primul și luarea în primire de către cel de-al doilea a unor bunuri predate postului de poliție de același N. N., și anume o ștampilă a societății, o mașină de scris și un dosar cu 48 file, conținând documente bancare și un document cumulativ cu 20 de cetățeni, din care lipsea documentul cumulativ al tuturor membrilor asociației, preluat de la comisia de lichidare a C.A.P. De asemenea, înainte de pronunțarea sentinței de condamnare menționate, între cele două societăți agricole s-a încheiat procesul-verbal din 1.04.1995 – aflat la fila 118 din volumul II al dosarului de recurs –, prin care S. A. „G. D.“ Căciulești predă Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești mai multe documente, întocmite de aceasta din urmă în desfășurarea activității sale, cu precizarea expresă că S. A. „G. D.“ Căciulești nu mai posedă nici un act al Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești.

Tot în volumul II al dosarului de recurs, se află și copia încheierii pronunțate în dosarul nr. 2/PJ/1996, irevocabilă, prin care, la 6.05.1996, Judecătoria Piatra N. a dispus o nouă modificare a statutului Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești, conform actului adițional autentic nr.1072/29.04.1996. Conținutul concret al acelei modificări nu este cunoscut, deoarece nici nu se face vreo referire la el, în considerentele sau dispozitivul hotărârii, nici actul adițional avut în vedere nu se află la dosarul cauzei. În aceleași condiții, și prin sentința civilă nr. 72 PJ din 15.07.1998 (dosar civil nr. 54/PJ/1998) s-a mai dispus o modificare a statului în discuție, în conformitate cu actul adițional autentificat de BNP B. R. sub nr.1913/19.06.1998.

A urmat dosarul civil nr. 1/PJ/2000, în care S. A. „1 D. 1918“ Căciulești a solicitat, la 10.05.2000, modificarea art.21 din statut (membrii aleși în consiliul de administrație), conform actului adițional autentificat sub nr. 926/28.04.2000 de BNP C. A., cerere admisă de Judecătoria Piatra N. prin încheierea din 15.05.2000. Dar, cu toate că lucrurile păreau a fi lămurite în privința Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești, împotriva încheierii au declarat recurs numiții C. G., N. V., P. P., M. G. și alți locuitori ai satului Căciulești, din . recurs este admis prin decizia civilă nr.1959 RC din 23.10.2000 a Tribunalului N. (dosar civil nr. 2366/R/2000), prin care încheierea atacată a fost casată, iar cererea de modificare statut a fost respinsă cu o motivare cel puțin contradictorie. Astfel, cu toate că instanța a reținut că recurenții erau membri ai Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești, respingerea cererii acesteia de modificare a statului a fost justificată prin aceea că ea a fost „formulată de către o societate agricolă care nu mai există sub denumirea cu care se legitimează procesual“, dat fiind faptul că, prin încheierea din 29.11.2000 (reținere total greșită, în realitate, fiind vorba de 1994) a Judecătoriei Piatra N., s-a dispus înscrierea modificării denumirii în aceea de „G. D.“. În finalul deciziei, instanța de recurs face și o afirmație fără nicio legătură cu restul considerentelor reținute, cea potrivit căreia soluția pronunțată „nu împiedică organizarea și funcționarea, în aceeași localitate, a două societăți agricole cu denumiri diferite, cu respectarea formalităților prevăzute de Legea nr.36/1991“.

Odată pronunțată această decizie, s-a declanșat o . (încă neîncheiată) de dosare civile și penale, care a început cu dosarul civil nr. 2691/2002 al Judecătoriei Piatra N., pornit ca o acțiune în obligație de a face și finalizat într-o acțiune în revendicare imobiliară și mobiliară, dosar al cărui curs este rezumat în considerentele deciziei civile nr. 712 din 11.10.2004 a Curții de Apel Bacău. Cum legalitatea și temeinicia soluției date în mod irevocabil în respectiva cauză (soluție ce contravine flagrant altor hotărâri date în litigiile anterioare, purtate între aceleași părți și intrate în puterea lucrului judecat, mai puțin celei din dosarul nr. 9/PJ/1994) nu mai pot face obiectul vreunei analize și nici nu este acesta obiectul prezentei cauze, tribunalul reține doar că, rejudecând fondul cauzei, Tribunalul N. a pronunțat decizia civilă nr. 73 AC din 9.04.2004 (dosar civil nr. 479/AC/2003), devenită irevocabilă prin decizia civilă nr.712 din 11.10.2004 a Curții de Apel Bacău (dosarul nr.3165/2004), prin care pârâții C. M. și B. Z. au fost obligați să lase reclamantei S. A. „G. D.“ Căciulești, reprezentată prin P. P., N. N., N. V. și Teotoc I., împuterniciți în acest scop în cadrul ședinței consiliului de administrație din 28.04.2002, imobilele preluate de S. A. „1 D. 1918“ Căciulești de la C.A.P. Girov și toate documentele financiar-contabile întocmite de această societate, în perioada 1991-2004. Din procesul-verbal nr. 387/2004/17.01.2005, al Biroului Executorului Judecătoresc N. T. (fila 29, dosar recurs vol. I), reiese că s-a încercat punerea în executare silită a deciziei civile nr.73/AC/2004, dar pârâții B. Z. și C. M. M. (fiul copârâtului C. M., care decedase între timp) s-au opus la executare și au refuzat semnarea procesului-verbal, arătând că nu recunosc valabilitatea respectivului titlu executoriu. Conform celor reținute de executorul judecătoresc în procesul-verbal, la fața locului s-a constatat că imobilele societății erau închiriate mai multor persoane (T. M., C. G.-M., R. P., C. Gh. L. și E. V.).

A urmat dosarul civil nr. 3099/2005, în care a reapărut, în calitate de petentă, S. A. „1 D. 1918“ Căciulești, reprezentată de C. M., ca președinte al consiliului de administrație, dosar la care s-a mai făcut referire și în alineatul 2 al hotărârii de față, soluționat favorabil prin încheierea din 11.04.2005, în sensul admiterii cererii și dispunerii înregistrării în registrul instanței a procesului-verbal din 25.01.2005 al adunării generale a membrilor fondatori, prin care s-a hotărât dizolvarea societății, hotărâre publicată și în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, nr. 1648/20 mai 2005, în care, după ce la art.1 se arată că dizolvarea societății are drept cauză încetarea obiectului de activitate și ca temei juridic dispozițiile art.64 din Legea nr. 36/1991, la art.2 se precizează că „Prin aprobarea dizolvării, societatea intră în lichidarea bunurilor preluate de la fosta C.A.P. Girov“.

Actele care au format dosarul nr. 3099/2005, însoțite de procesul-verbal încheiat cu ocazia adunării generale a membrilor fondatori ai Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești, au stat la baza pronunțării, în dosarul civil nr._, a încheierii din 27.11.2007 a Judecătoriei Piatra N., prin care s-a dispus înscrierea în registrul special ținut la grefa instanței a desemnării numiților C. G. și Z. T. ca lichidatori ai acestei societăți, încheiere învestită, la data de 10.01.2008, cu formula definitivă și irevocabilă.

Tribunalul constată, din actele depuse la dosar de recurentă, că hotărârea prin care a fost dispusă dizolvarea Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești nu mai este în ființă încă din data de 3.11.2005, când, prin. În decizia civilă nr. 21/RC/CC, admițând recursul Societății Agricole „G. D.“ Căciulești, formulat prin P. P., Tribunalul N. a modificat-o în totalitate, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de înscriere a dizolvării Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești motivarea deciziei, instanța de recurs a arătat că, întrucât prin modificarea de statut intervenită în 1994, S. A. „1 D. 1918“ Căciulești a devenit S. A. „G. D.“ Căciulești, cea dintâi nu mai are legitimare procesuală și nici capacitate procesuală de folosință, pentru a mai fi în măsură să solicite înscrierea în registrul special a hotărârii de dizolvare, deoarece, practic, ea a încetat a mai ființa juridic din anul 1994. S-a arătat, de asemenea, că faptul neîndeplinirii cerințelor de publicitate nu este de natură a lipsi de personalitate juridică S. A. „G. D.“ Căciulești, întrucât publicitatea prevăzută de art. 22 din Legea nr. 36/1991 produce efecte de opozabilitate doar față de terți, categorie în care nu poate fi inclusă și S. A. „1 D. 1918“ Căciulești, care a pierdut capacitatea de folosință tocmai prin modificarea statutului și schimbarea denumirii, care au generat dobândirea personalității juridice de către S. A. „G. D.“ Căciulești. Contestația în anulare formulată de S. A. „1 D. 1918“ Căciulești împotriva deciziei civile nr. 21/RC/CC/2005 a fost respinsă de Tribunalul N. ca nefondată, prin decizia civilă nr. 716 din 20.09.2006, pronunțată în dosarul civil nr. 2891/RC/2005.

Se mai constată că, prin încheierea dată în camera de consiliu la 18.02.2008, în dosarul civil nr._ , Judecătoria Piatra N. a admis și cererea prin care, pentru S. A. „1 D. 1918“ Căciulești, cei doi lichidatori au solicitat înscrierea în registrul special a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu privire la imobilele preluate de la C.A.P. Girov, în scopul perfectării acestora la notariat și intabulării lor în cartea funciară. La data de 17.04.2008, Judecătoria Piatra N. a aplicat pe această încheiere mențiunea că a devenit irevocabilă prin nerecurare. Tribunalul N. a casat în totalitate, însă, și această încheiere, consecință a admiterii recursului formulat de S. A. „G. D.“ Căciulești, astfel cum acesta a fost precizat la data de 8.04.2009, pronunțând în acest sens decizia civilă nr. 7/CC/RC din 21.10.2009, prin care s-au respins ca neîntemeiate atât excepția tardivității recursului, ridicată de instanță, din oficiu, cât și excepția lipsei calității numitului P. P. de reprezentant al recurentei, invocată de intimata S. A. „1 D. 1918“ Căciulești prin lichidatorul C. G., și, casându-se încheierea, a fost respins cererea acesteia din urmă privind înscrierea în registrul special al Judecătoriei Piatra N. a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de lichidatori, ca fiind formulată de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință, cu motivarea că, orice acte făcute de această societate agricolă ulterior anului 1994 nu pot produce consecințe juridice.

La data de 7.04.2008, pe rolul Judecătoriei Piatra N. au fost înregistrate, sub nr. 2231 și 2232/279/08 (conexate în primul dosar, la 14.04.2008) cererile prin care S. A. „G. D.“ Căciulești, reprezentată prin P. P., a solicitat, în contradictoriu cu intimata S. A. „1 D. 1918“ Căciulești și în temeiul art. 327 alin.1 din Codul de procedură civilă, revizuirea încheierilor de ședință din 27.11.2007 (dosarul civil nr.6711/_) și, respectiv, din 29.01.2008, cea care face obiectul recursului de față, încheieri cu privire la care revizuienta a arătat că sunt potrivnice deciziei civile nr. 21/RC/CC din 3.11.2005 a Tribunalului N. (dosar civil nr.1370/RC/2005), prin care s-a constatat că singura care poate să acționeze în calitate de continuatoare a Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești, este S. A. „G. D.“ Căciulești.

Văzând dispozițiile art. 323 alin. 2 Cod procedură civilă, prin sentința civilă nr. 6 din 14.04.2008, Judecătoria Piatra N. și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, unde dosarul a fost înregistrat pe rolul Secției civile, minori, familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, care l-a soluționat, într-un prim ciclu procesual, prin decizia civilă nr. 764 din 27 10.2008, dispunând anularea cererii de revizuire pe excepția lipsei calității numitului P. P. de reprezentant al Societății Agricole „G. D.“ Căciulești, cu opinia separată a unuia dintre membrii completului de judecată, în sensul respingerii ca nefondate, atât a excepției, cât și a cererii de revizuire. S-a motivat decizia astfel pronunțată prin aceea că, întrucât P. P. nu a dovedit că ar fi îndeplinit formalitățile de publicitate prevăzute imperativ de Legea nr.36/1991 (depunerea la Judecătoria Piatra N. a specimenului de semnătură, înscrierea în registrul societăților agricole a unei hotărâri a adunării generale sau a unei modificări de statut din care să rezulte, în mod univoc, calitatea sa de administrator și președinte al consiliului de administrație al Societății Agricole „G. D.“ Căciulești), nu poate face în fața terților dovada calității de reprezentant al revizuientei, și, pe cale de consecință, nici mandatul dat avocatului ales pentru a formula cererea de revizuire și a reprezenta societatea în justiție nu produce efecte juridice.

Admițând recursul declarat de revizuientă, prin decizia civilă nr. 7017 din 26.06.2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a casat cu trimitere spre rejudecare decizia Curții de Apel Bacău, unde dosarul a fost reînregistrat sub nr.2231._ .

În rejudecare, urmare lămuririlor formulate în scris, la solicitarea instanței, de avocatul angajat de către P. P., și a actelor noi depuse la dosar, curtea a reținut o nouă situație de fapt și a invocat, din oficiu, punând în discuția părților, două excepții diferite de cea a lipsei calității lui P. P. de reprezentant legal al Societății Agricole „G. D.“ Căciulești, soluționată în prima judecată, și anume: excepția lipsei dovezii de reprezentant legal a semnatarilor împuternicirii nr. 28/23.05.2007 și excepția lipsei calității domnului P. P. de reprezentant convențional al revizuientei, ambele găsite întemeiate, astfel fel că, pentru a doua oară, cererea de revizuire nu s-a soluționat în fond, ci a fost respinsă pe excepția lipsei calității de reprezentant convențional a numitului P. P. pentru S. A. „G. D.“ Căciulești (instanța reținând, pe cale de consecință, și nulitatea contractului de reprezentare juridică încheiat de această persoană cu avocatul O. L.-G.).

În considerentele deciziei civile nr. 279/2010, Curtea de Apel Bacău a reținut că, prin încheierea din 29.11.1994, pronunțată în dosarul nr. 9/PJ/1994 de Judecătoria Piatra N., s-a admis cererea de modificare a statutului Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești și s-a dispus înscrierea în registrul societăților agricole a actului modificator cu privire la schimbarea denumirii și modificarea consiliului de administrație, prin hotărârea adunării generale din 26.10.1994, P. P. pierzând calitatea de membru al consiliului de administrație. Că, recursul declarat și de P. P. împotriva respectivei încheieri a fost respins irevocabil prin decizia civilă nr. 742/RC/19.05.1997, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr. 9/PJ/R/1997, iar în registrul special mențiunea cu privire la cele dispuse s-a făcut la 26.05.2005, deci anterior formulării cererii de revizuire.

La data de 28.05.2008, deci la 5 zile de la soluționarea cererii de revizuire de către Curtea de Apel Bacău (a cărei decizie este supusă recursului), S. A. „G. D.“ Căciulești a atacat cu recurs cele două încheieri de ședință cu privire la care a solicitat revizuirea, recursurile făcând obiectul dosarelor nr._ și nr._ (cel de față), ale Secției civile a Tribunalului N..

În această cauză, așa cum s-a arătat în cele ce preced, deși a fost contestată de către intimată existența însăși a Societății Agricole „G. D.“ Căciulești și, deci, cu atât mai mult, a celei de reprezentant (fie el legal ori convențional) al acesteia, în persoana lui P. P., o astfel de excepție nu a fost invocată expres, nici de intimată, nici de instanță, din oficiu. De altfel, la dosar există mai multe înscrisuri de natură a-i justifica acestei persoane calitatea pretinsă, și toate sunt anterioare formulării cererii de recurs. Este vorba de: adresa nr._/17.10.2008, prin care primăria comunei Girov atestă că în registrul său agricol privitor la persoanele juridice, la poziția de rol nr. 13 figurează S.C. „G. D.“ Căciulești, reprezentată de administrator P. P.; procesul-verbal din 8.10.2009, în care se arată că membrii consiliului de administrație rămași în funcție au decis convocarea adunării generale extraordinare a membrilor societății pentru data de 18.10.2009, în care urma a fi discutată, printre altele, desemnarea domnului P. P. ca mandatar al societății în toate litigiile, de orice natură, prezente sau viitoare, ale societății și ratificarea mandatului acordat aceluiași P. P. în dosarele nr._ ,_ și_, aflate pe rolul Tribunalului N.“; procesul-verbal din 10.10.2009, prin care membrii consiliului de administrație al Societății Agricole „G. D.“ Căciulești au arătat că ratifică „actele de dispoziție, administrare și conservare efectuate de domnul P. P. în dosarele nr._ ,_ și_ “, că au fost și „sunt de acord cu recursurile promovate de președintele asociației în dosarele mai sus indicate“ și că, în situația în care instanța va considera ca insuficiente sub aspect formal delegațiile depuse deja, doresc „să se ia act că reprezentarea fără mandat a fost ratificată; procesul-verbal din 18.10.2009, din care reiese că adunarea generală a membrilor Societății Agricole „G. D.“ Căciulești a hotărât atât desemnarea lui P. P., președintele acesteia „ca mandatar al societății în litigiile în care aceasta este angrenată“, precum și ratificarea tuturor actelor făcute de acesta în cele trei dosare enumerate.

Nu este, pentru nimeni, greu de constatat că toate înscrisurile enumerate (mai puțin adresa primăriei, care, însă, și ea conține o eroare importantă, aceea că „G. D. Căciulești este indicată a fi S.C., adică societate comercială, și nu societate agricolă) reprezintă niște falsuri grosolane, redactate pro causa, în timpul judecării recursului, și nu cu mult timp înainte de depunerea lor la dosar ca anexe ale precizărilor formulate pentru termenul de judecată din 14.02.2011 (primite la arhivă la 11.02.2011), câtă vreme este vorba despre acte pretins a fi fost întocmite în luna octombrie 2009, dar în al căror conținut se face referire la recursurile formulate de P. P. în numele Societății Agricole „G. D.“ Căciulești șapte luni mai târziu (și anume, la 28 mai 2010). Instanța nu a fost, însă, învestită cu verificarea realității și veridicității originalelor înscrisurilor aflate, în copii xerox, la filele 115-119 din dosarul de recurs al secției civile, astfel că, în continuare, va proceda la examinarea temeiniciei recursului.

Cu privire la acest recurs, de asemenea, intimata a arătat că a fost formulat la mai mult de doi ani de la pronunțarea încheierii de ședință atacate, fără a ridica, în mod expres, excepția tardivității recursului, deci tribunalul nu are a se pronunța asupra unei astfel de excepții, dar trebuie arătat că apărările făcute din acest punct de vedere de recurentă sunt corecte, întrucât, la fond litigiul s-a soluționat în procedură necontencioasă, cu privire la care, art. 336 din codul de procedură civilă prevede, la alineatul 1, că termenul de recurs curge de la pronunțare, pentru cei care au fost de față, și de la comunicare, pentru cei care au lipsit, iar la alineatul 2, că „recursul poate fi făcut de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la dezlegarea cererii“. Din coroborarea acestor dispoziții legale de procedură rezultă că, în ceea ce o privește pe S. A. „G. D.“ Căciulești, terță persoană interesată, exercitarea recursului nu era supusă termenului general de 15 zile.

În ceea ce privește fondul recursului, se constată, în primul rând, că, în mod evident, sfârșitul anului 1994, când Judecătoria Piatra N. a dispus modificarea statutului Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești în baza procesului-verbal din 26.10.1994, nu a reprezentat și sfârșitul funcționării acestei societăți, care a continuat să-și desfășoare activitatea în paralel cu S. A. „G. D.“ Căciulești, astfel cum s-a și arătat mai sus. Dar, câtă vreme, prin raportare la dispozițiile imperative ale Legii nr. 36/1991, respectiva modificare (care viza schimbarea atât a denumirii, cât și a componenței consiliului de administrație) nu a fost dusă până la capăt, tribunalul apreciază (contrar celor stabilite în alte dosare, la care s-a făcut, deja, referire) că, realmente, S. A. „1 D. 1918“ Căciulești a rămas în ființă și a acționat legal în toate demersurile sale ulterioare. Fiindcă dosarele nr._ și cel de față au fost soluționate în aceeași ședință de judecată și sunt motivate succesiv, tribunalul înțelege să facă referire și la acele acte din celălalt dosar, nedepuse în cauza de față, probabil dintr-o omisiune a intimatei, dar deosebit de relevante pentru soluția pronunțată. Astfel, o dovadă a aprecierii mai sus prezentate o constituie faptul că toate cauzele penale în care, în urma unor sesizări sau plângeri formulate fie de P. P., personal, fie de S. A. „G. D.“ Căciulești, fie de aceasta, împreună cu P. P., N. N., N. V. ș.a., mai mulți membri ai Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești, în special Ciofoaea M. și B. D. Z., dar și alții (printre care C. G. și C. G.-M.), au fost cercetați sub aspectul săvârșirii a diferite infracțiuni – nerespectare hotărâri judecătorești (art. 271 alin.1 cod penal), furt calificat (art. 208,209 lit. a Cod penal), fals material în înscrisuri oficiale (art. 288 cod penal), uz de fals (art. 291 Cod penal), abuz de încredere (art. 213 alin. 1 Cod penal), denunțare calomnioasă (art.259 Cod penal) – s-au finalizat cu soluții de neîncepere a urmăririi penale.

Aceleiași societăți agricole, Comisia comunală Girov pentru aplicarea dreptului de proprietate asupra terenurilor i-a aprobat constituirea dreptului de proprietate și întocmirea titlului de proprietate asupra terenului prevăzut la art. 29 alin.1 din Legea fondului funciar, republicată, respectiv pentru suprafața de 1.569 mp. De asemenea, ea este cea care, potrivit actelor dosarului nr. 6711, figurează în evidențele Consiliului local Girov – Serviciul contabilitate, a plătit neîntrerupt impozitul pe clădiri și pe terenul ocupat de acestea (1.569 mp), precum și celelalte impozite și taxe locale, are număr de înregistrare în registrul societăților (HJ_/1991), cod de identificare fiscală, parteneri de afaceri, a operat cu chitanțe și facturi emise conform normelor legale în materie și legalmente procurate, și-a evidențiat activitatea desfășurată în bilanțuri și balanțe fiscale depuse în mod constant la Direcția Generală a Finanțelor Publice N.. Mai mult, după așa-numita modificare a denumirii și compunerii consiliului său de administrație, S. A. „1 D. 1918“ Căciulești a fost verificată fiscal, în mod periodic, de către organele de specialitate, cu privire la modul de constituire, evidențiere și achitare a obligațiilor fiscale (procesul-verbal din 19.08.1999, procesul-verbal de control din 10.09.2004, prin care i-a fost inspectată analitic activitatea desfășurată în perioada 1.01._03).

De asemenea, din cele două declarații extrajudiciare depuse la dosarul nr.6711 (filele 154 și 155), autentificate de BNP I. A. sub nr. 5513/26.11.2003 și 5552/28.11.2003, rezultă că, un număr de 14 dintre membrii fondatori ai Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești nici nu au formulat, nici în nume propriu, nici în numele Societății Agricole „G. D.“ Căciulești, acțiunea în revendicare care a format obiectul dosarului civil nr. 2691/2002 al Judecătoriei Piatra N., și nici nu l-au împuternicit pe P. P. să o facă în numele lor, așa cum acesta a susținut în mod constant, în toate litigiile, și că, în plus, ei recunosc numitului Ciofoaea M. calitatea de președinte al consiliului de administrație și lui B. D.-Z. calitatea de secretar al Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești, pe care i-au împuternicit, totodată, să le reprezinte interesele în fața instanțelor de judecată și a organelor de control, pentru soluționarea tuturor cauzelor, fie aflate pe rol, fie viitoare. Dintre acești cetățeni, cel puțin unul (S. E.) apare trecut și în cele două procese-verbale din 8.10 și 18.10.2009, ale căror copii au fost depuse la dosar de P. P., pentru dovedirea calității de mandant al membrilor Societății Agricole „G. D.“ Căciulești și de reprezentant legal al societății însăși.

Mai trebuie arătat că, deși prin decizia civilă nr. 7/RC/CC din 21.10.2009, Secția civilă a Tribunalului N. a admis recursul declarat de S. A. „G. D.“ Căciulești (formulată prin același P. P.) împotriva încheierii din 18.02.2008, dată în dosarul civil nr._ de Judecătoria Piatra N. (prin care aceasta dispusese, la cererea Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești, înscrierea în registrul special al instanței a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de lichidatorii judiciari C. G. și Z. T. privind vânzarea bunurilor imobile ale acestei societăți), încheiere pe care a casat-o, respingând respectiva cerere ca fiind formulată de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință, prin decizia civilă nr. 3220/..2006 (dosar nr. 4019/. și de contencios administrativ a aceluiași tribunal a validat și consfințit, în mod irevocabil, contractele de închiriere încheiate de aceiași lichidatori ai Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești, cu Plusman S.R.L. Piatra N., S.C. Boierul ..L. Piatra N., .. Girov, P.F. T. M. Girov și P.F. E. V. Girov.

În aceste condiții, pretenția recurentei ca, la mai mult de doi ani de la confirmarea judecătorească a numirii celor doi lichidatori, încheierea recurată să fie modificată în sensul respingerii cererii deduse judecății de S. A. „1 D. 1918“ Căciulești, având ca obiect aprobarea de către instanță a vânzării imobilelor societății, vânzare care, în raport de circumstanțele momentelor la care tranzacțiile au fost încheiate, a avut loc în condiții de deplină legalitate, nu poate fi decât respinsă ca nefondată, sens în care tribunalul a dispus, în temeiul art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă.

II. Prin decizia civilă nr. 335 din 21.03.2011 pronunțată de Tribunalul N. a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenta S. A. "G. D." Căciulești, cu sediul în ., împotriva încheierii de ședință din 27.11.2007, pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S. A. „1 D. 1918” SA Căciulești, cu sediul în ..

Pentru a pronunța decizia instanța de fond a reținut următoarele considerente:

Prin cererea formulată la data de 6.11.2007 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. sub nr._, „1 D. 1918“ Societate A. Căciulești, cu sediul în satul Căciulești, ., a solicitat instanței, în baza art. 69 din Legea nr. 36 din 30 aprilie 1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, înscrierea numirii lui C. G. și a lui Z. T. în calitate de lichidatori ai societății, astfel cum au hotărât membrii săi fondatori, în adunarea generală ținută la data de 21.11.2005, și cum s-a și consemnat, în procesul-verbal încheiat în ședința respectivă.

Pe baza actelor anexate cererii, Judecătoria Piatra N. a găsit întemeiată solicitarea petiționarei, pe care a admis-o ca atare, prin încheierea dată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică la 27.11.2007, în a cărei motivare s-a reținut că, prin încheierea din 11.04.2005, aceeași instanță a dispus înregistrarea în Registrul asociațiilor și fundațiilor (mențiune total greșită, nelegală, deoarece înscrierea trebuia făcută în registrul rezervat societăților agricole, conform art.16 alin.1 din legea nr.36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, cu modificările ulterioare) a procesului-verbal din 25.01.2005, prin care aceeași adunare generală a hotărât dizolvarea societății și, implicit, vânzarea bunurilor acesteia.

La 7.01.2008, la solicitarea unuia dintre membrii fondatori ai societății, încheierea a fost învestită cu formulă definitivă și irevocabilă și înmânată personal, sub semnătură, numitului C. G.-M., trei zile mai târziu (la 10.01.2008).

La dosar există două cereri de recurs, dintre care prima, datată 28.01.2009, a fost formulată de S. A. „G. D.“ Căciulești, care a arătat că este succesoarea în drepturi și obligații a fostei Societăți Agricole „1 D. 1918“ Căciulești. Această cerere, poartă mențiunea că a fost „depusă de P. P.“, este semnată de 5 persoane, cu privire la care se precizează faptul că sunt membri ai consiliului de conducere al asociației și, în cuprinsul său, sunt indicate numerele a trei hotărâri judecătorești atacate, care, așa cum a constatat tribunalul ulterior, erau, în realitate, dosarele civile nr._, nr._ și nr._, soluționate în fond de Judecătoria Piatra N. prin încheierile pronunțate la 27.11.2007, 29.01.2008 și, respectiv, 18.02.2008. În această primă cerere, recurenta a susținut că toate cele trei procese au fost declanșate de persoane care nu numai că nu sunt, așa cum pretind, administratori ai Societății Agricole „G. D.“ Căciulești, dar nici măcar nu fac parte din societate, deci nu aveau calitatea procesuală activa de a-i reprezenta acesteia interesele, întrucât adunarea generală a hotărât, la 29.10.1994, schimbarea denumirii societății agricole, din „1 D. 1918“, în „G. D.“, iar Judecătoria Piatra N. a admis cererea de modificare a statutului Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești, atât sub aspectul denumirii cât și sub cel al componenței consiliului de administrație, prin încheierea din 29.11.1994, dată în camera de consiliu, în dosarul civil nr.9/PJ/1994. De asemenea, recurenta a solicitat instanței să constate că cele trei încheieri de ședință atacate sunt potrivnice deciziei civile nr.73 AC a Tribunalului N., irevocabilă prin decizia nr.712 din 11.10.2004 a Curții de Apel Bacău și, pe cale de consecință, să le anuleze, în conformitate cu prevederile art.327 din Codul de procedură civilă, prin aceasta invocând, practic, motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, pentru care a indicat și temeiul juridic corect, respectiv art.327 din Codul de procedură civilă.

Ulterior, la 27.02.2009, a mai fost depusă și o a doua cerere de recurs (redactată olograf, ca și cea dintâi), de către același P. P., formulată în numele acestuia și al altor 17 persoane fizice, dar care poartă doar semnătura sa, ca administrator al Societății Agricole „G. D.“ Căciulești, și nu aduce elemente noi, ci doar detaliază primele motive de recurs, legate de faptul că S. A. „1 D. 1918“ Căciulești, care nu mai este în ființă din noiembrie 1994, continuă să activeze fraudulos, să obțină acte autentice și hotărâri judecătorești, dintre acestea din urmă unele fiind desființate ulterior, consecință a uzării de căile de atac de către S. A. „G. D.“ Căciulești, singura societate agricolă legitimă din satul Căciulești (conform propriei aprecieri). Că, în această modalitate, intimata a încheiat, la data de 25.01.2005, un proces-verbal „cu nume de morți și semnături false“, conform căruia respectivele persoane ar fi hotărât lichidarea Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești, proces-verbal validat de Judecătoria Piatra N., prin încheierea nr.3099/2005 (în realitate, este vorba de încheierea din 11.04.2005, dată în camera de consiliu, în dosarul cu numărul menționat), casată de Tribunalul N., prin decizia civilă nr.21/RC/2005, împotriva căreia aceeași instanță a anulat și contestația în anulare formulată de cei doi așa-numiți lichidatori, Z. T., niciodată membru al Societății Agricole „G. D.“ Căciulești, și N. D., membru acționar, nu membru fondator.

S-a mai arătat că, profitând de neînregistrarea la registratura Judecătoriei Piatra N. a hotărârilor judecătorești menționate și în disprețul acestora, „grupul“ celor opt persoane chemate expres în judecată prin cea de-a doua cerere de recurs (B. D. Z., C. Gh. M., C. Gh. C., C. M. M., N. E., Z. T., C. G. și N. D.) s-au adresat din nou Judecătoriei Piatra N., obținând pentru a doua oară lichidarea Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești și numirea ca lichidatori a numiților Z. T. și C. G., pretins administrator al asociației, nici de această dată, instanța nesolicitându-le documentele doveditoare ale funcțiilor declarate, ba, mai mult, aprobând chiar, în dosarele civile nr._ și nr._, vânzarea unor bunuri mobile care sunt proprietatea Societății Agricole „G. D.“ Căciulești și au făcut obiectul revendicării mobiliare și imobiliare câștigate de aceasta din urmă prin decizia civilă nr.73/AC/2004 a Tribunalului N., menținută în totalitate și devenită, astfel, irevocabilă, prin decizia civilă nr.712/2004 a Curții de Apel Bacău.

În aceste condiții, sus-numiții lichidatori au încheiat cu chiriașii C. M. (fiul lui C. G.) și R. P. acte de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilele asociației, la o sumă modică de câte 5.000 lei pentru fiecare, fără a se face o evaluare tehnică de către un organ de specialitate, fără a avea certificate fiscale cu privire la adevărații proprietari, fără aprobarea adunării generale și fără scoaterea la licitație a bunurilor înstrăinate, deși acestea aparțineau unei societăți legal înființate, fiind încălcate, astfel, dispozițiile art.22, 31, 33, 72 și 75-76 din Legea nr.36/1991.

Întrucât numeroase acte și hotărâri judecătorești dovedesc că S. A. „1 D. 1918“ Căciulești nu mai există din punct de vedere juridic, cererea de lichidare a acesteia a fost dedusă judecății de persoane fără calitate procesuală, motiv pentru care, în temeiul art. 295 alin.1 și al art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, recurenții au solicitat „desființarea încheierilor date în camera de consiliu în cele trei dosare și luarea de măsuri legale împotriva vinovaților“.

La termenul din 14.02.2011, în urma discuțiilor purtate de președintele completului de judecată cu avocatul societății agricole recurente și cu părțile prezente în ședință publică, numitul P. P. a declarat că nu poate proba calitatea sa de reprezentant al celorlalte persoane trecute în cererea de recurs din 27.02.2009 (dintre care nu puține erau decedate anterior formulării recursului), iar instanța a stabilit că: obiectul cauzei îl constituie numai recursul declarat împotriva încheierii de ședință din 27.11.2007, pronunțată de Judecătoria Piatra N. în camera de consiliu, în dosarul civil nr._ ; recurentă este numai S. A. „G. D.“ Căciulești, reprezentată prin administratorul P. P.; numai S. A. „1 D. 1918“ Căciulești are calitatea de intimată, prin administrator C. G.. Ca atare, cum celelalte persoane menționate în citativ nu au calitate procesuală, s-a dispus rectificarea acestuia, în sensul radierii lor.

În cauză, ambele părți au depus înscrisuri (unele, chiar și de mai multe ori), iar pe parcursul judecării recursului, reprezentanții celor două societăți agricole și-au adus tot felul de acuze reciproce, dovadă a vechilor și serioaselor probleme și neînțelegeri apărute între membrii asociației – în special cu privire la deținerea funcțiilor de conducere și la valorificarea activelor ce au format patrimoniul societății agricole inițial înființate – a căror principală dovadă o constituie numărul mare de procese (de ordinul zecilor) pe care le-au avut și încă le au, unele dintre ele fiind suspendate până la soluționarea altora, de natură nu numai civilă, ci și penală, purtate prin toate căile de atac, ordinare sau extraordinare, ajungându-se, în mod inevitabil, nu o dată, la soluții contradictorii, cauzate de acțiuni, memorii, cereri care nu aveau un obiect clar și, nu în ultimul rând, de reaua-credință a părților, care nu au informat corect și complet judecătorii, cu privire la raporturile litigioase deduse judecății, la alte dosare existente pe rolurile instanțelor ș.a.m.d.

De aceea, au și fost necesare repetate acordări de termene pentru lămurirea cadrului procesual sub aspectul obiectului, al părților (cu care niciodată procedura de citare nu s-a putut îndeplini corect, până la clarificările făcute de instanță, în ședința din 14.02.2011), pentru stabilirea situației de fapt reale și aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor legale aplicabile în cauză.

Din examinarea susținerilor părților și raportarea lor la înscrisurile dosarului și la actele normative incidente, tribunalul reține că Legea fondului funciar nr.18/1991, intrată în vigoare, potrivit art.101, la data publicării ei în Monitorul Oficial nr.37 din 20 februarie 1991 conține, la alineatul 1 al art.29, dispozițiile potrivit cărora „ Construcțiile agrozootehnice, atelierele de industrie mică, mașinile, utilajele și alte asemenea mijloace fixe, ce au aparținut cooperativei agricole de producție desființate, precum și terenurile de sub acestea, ca și cele necesare utilizării lor normale, plantațiile de vii și pomi și animalele devin proprietatea membrilor asociațiilor de tip privat, cu personalitate juridică, dacă se vor înființa“. De asemenea, potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, „Drepturile foștilor cooperatori asupra bunurilor prevăzute la alin.1 se vor stabili în cotă valorică, proporțional cu suprafața de teren adusă sau preluată în orice mod în cooperativa agricolă de producție și cu volumul muncii prestate. Membrii asociați vor constitui aceste drepturi ca aport în natură la noua asociație“.

Pentru transpunerea în practică a acestui text de lege, a fost adoptată Legea nr.36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, intrată în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial nr.97 din 6 mai 1991, la al cărei art.1, prevede că „Proprietarii de terenuri agricole care beneficiază de prevederile Legii fondului funciar nr.18/1991, precum și alți proprietari de terenuri agricole pot să-și exploateze pământul și în forme de asociere“, și anume asociații simple, în baza unui contract de societate (art.2), societăți comerciale înființate în conformitate cu prevederile Legii nr.31/1990 (art.3) sau societăți agricole cu personalitate juridică, în condițiile Titlului II al legii speciale.

Art.5 din lege prevede că „S. agricolă este o societate de tip privat, cu capital variabil și un număr nelimitat și variabil de asociați, având ca obiect exploatarea agricolă a pământului, uneltelor, animalelor și altor mijloace aduse în societate, precum și realizarea de investiții de interes agricol. Exploatarea agricolă poate consta din: organizarea și efectuarea de lucrări agricole și îmbunătățiri funciare, utilizarea de mașini și instalații, aprovizionarea, prelucrarea și valorificarea produselor agricole și neagricole și alte asemenea activități“ (alin.1) și că „S. agricolă nu are caracter comercial“ (alin.2).

Date fiind aceste dispoziții legale, un număr de foști membri ai C.A.P. Girov, au întocmit documentația necesară, în condițiile impuse de art.10-15 din lege, și au solicitat, prin cererea formulată de numiții P. P. și C. M., obiect al dosarului civil nr.16/PJ/1991 al Judecătoriei Piatra N., înscrierea Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești, cu sediul în satul Căciulești, .. Cererea a fost admisă așa cum a fost formulată, prin încheierea din 17.09.1991, prin care Judecătoria Piatra N. a dispus înscrierea respectivei societăți agricole în registrul special ținut de grefa instanței, afișarea încheierii, în extras, la sediul instanței și al Primăriei comunei Girov, pe raza căreia își avea sediul societatea, precum și publicarea în Monitorul Oficial al României (art.16). De la data înscrierii Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești în registrul special, aceasta a dobândit personalitate juridică, iar de la data afișării încheierii, constituirea societății a devenit publică și opozabilă tuturor.

Conform procesului-verbal încheiat la data de 9.03.1992, Comisia de lichidare a patrimoniului fostei C.A.P. Girov a repartizat societății agricole nou înființate (reprezentată prin P. P., S. M. și N. N.), în baza cererii nr.2/15.01.1992, bunurile în valoare totală de 945.827 lei existente la sediul din Căciulești, reprezentate de: două imobile (clădire sediu și garaj auto cu două cabine-poartă) împreună cu împrejmuirile acestora, mașini (tractor și două remorci), instalație pentru irigat echipată și mai multe bunuri mobile (două birouri, cântar zecimal, cântar basculă 500 kg, două fișete metalice și o mașină de scris).

Prin încheierea din 16.11.1993, dată în dosarul nr.7/PJ/1993, Judecătoria Piatra N. a dispus o primă modificare a statutului Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești (deși legea prevede că instanța dispune doar înscrierea modificării), conform procesului-verbal întocmit la data de 24.06.1993, în sensul schimbării componenței comitetului de conducere (organ ce nu există în Legea nr.36/1991, aceasta prevăzând, la art.38 alin.1, doar posibilitatea alegerii de către consiliul de administrație, dacă este cazul, a unui comitet de direcție, „din care pot face parte și persoane care nu sunt asociați, în condițiile prevăzute de statut“; „Consiliul de administrație sau, după caz, comitetul de direcție, unde există, reprezintă societatea în justiție și față de terți, putând da mandat de reprezentare oricărui asociat ori chiar unei persoane care nu este membru al consiliului“ – alin.2), astfel: P. M. președinte, ales în locul lui P. P., N. N. vicepreședinte și M. N. contabil.

Această modificare nu s-a finalizat, deoarece încheierea a fost casată în totalitate, ca nelegală, iar cererea dedusă judecății a fost respinsă ca inadmisibilă, consecință a admiterii recursului declarat de S. A. „1 D. 1918“ Căciulești, reprezentată în instanță prin chiar P. P., la acel moment, președinte al comitetului de cenzori (deși, potrivit art.53 din lege, o societate agricolă are doar cenzori, nu un „comitet de cenzori“ și, cu atât mai puțin, un președinte al acestuia). Tribunalul N. a pronunțat, în acest sens, decizia civilă nr.779 din 5.09.1994 (dosar civil nr.45/R/1994), în ale cărei considerente a arătat, în primul rând, că, spre deosebire de cererea de recurs, care este semnată de conducerea societății și ștampilată, cererea depusă la instanța de fond nu poartă nici antetul, nici ștampila societății, ci doar o semnătură indescifrabilă. De asemenea, instanța de recurs a subliniat că, în respectiva cauză, nu sunt incidente dispozițiile art.153 din Legea nr.31/1990, privitoare la modificarea contractului de societate și a statutului unei societăți comerciale, așa cum greșit a apreciat judecătorul fondului, ci prevederile speciale ale Legii nr.36/1991, potrivit cărora, schimbările care au loc în organul de conducere nu fac necesară pronunțarea unei hotărâri de către instanța de judecată, întrucât statutul societății agricole nu se referă la nominalizarea în concret a membrilor respectivului organ, ci la „regulile privind desemnarea, componența și funcționarea consiliului de administrație, a comisiei de cenzori, a comitetului de direcție, dacă este cazul, competențele, îndatoririle și responsabilitățile acestor organe “ (art.12 lit.h).

O nouă intenție de modificare a statutului Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești, sub aspectul componenței comitetului său de conducere (organ nelegal, după cum s-a arătat mai sus), s-a manifestat în adunarea generală din 19.01.1994 (în timp ce se judeca, încă, dosarul nr. 7/PJ/1993), de această dată, ea fiind înregistrată în registrul societăților agricole, în baza încheierii din 22.03.1994 a Judecătoriei Piatra N. (dosar civil nr.3/PJ/1994), care se pare că a rămas irevocabilă, fiind și învestită cu formulă executorie. Astfel, C. M. a devenit președinte, în locul lui P. P., P. D. l-a înlocuit pe C. M. în funcția de vicepreședinte, iar B. Z. a luat locul de membru al numitului Ciuranu C..

Ulterior, astfel cum reiese din copia încheierii din 9.11.1994, dată de Judecătoria Piatra N. în camera de consiliu, în dosarul civil nr.9/PJ/1994 (fila 10 din primul dosar de recurs), a fost admisă o nouă cerere, formulată de P. M. și N. N., în baza căreia s-a dispus înscrierea în registrul societăților agricole a modificărilor aduse statutului Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești cu privire la schimbarea denumirii în „G. D.“ și a componenței consiliului de administrație, conform procesului-verbal din 26.10.1994 (nedepus la dosar). De asemenea, în aplicarea prevederilor art.16 alin.2 din lege, s-a dispus îndeplinirea obligațiilor de afișare a încheierii, în extras, la sediul instanței și al Primăriei comunei Girov, precum și de publicare a ei în Monitorul Oficial.

Împotriva încheierii astfel pronunțate, au declarat recurs atât S. A. „1 D. 1918“ Căciulești însăși, reprezentată de B. D., în calitate de secretar al consiliului de administrație, cât și numiții C. M. și P. P. (care, ulterior, schimbându-și radical poziția, s-a prevalat în mod constant de încheierea care, la momentul respectiv, îl nemulțumea), invocându-se faptul că procesul-verbal avut în vedere constituie un fals și nu a fost aprobat de adunarea generală a societății, așa cum impune, sub sancțiunea nulității, art.22 din Legea nr.36/1991, astfel că în mod nelegal și neîntemeiat a fost schimbată denumirea societății și s-au înlocuit membrii consiliului de administrație, care erau aleși de adunarea generală cu respectarea condițiilor prevăzute de art.36 din actul normativ avut în vedere, cu numiții P. M., C. D., N. N. și M. N.. Însă, prin decizia civilă nr.742 RC din 19.05.1997, cu o motivare aproape inexistentă, din care nu reiese câtuși de puțin că au fost verificate în vreun fel susținerile recurenților și că s-ar fi constatat netemeinicia acestora, Tribunalul N. a respins recursul ca nefondat, cu consecința devenirii irevocabile a încheierii atacate.

Din actele dosarului se deduce că, totuși, societatea agricolă înființată la Căciulești în anul 1991, nu numai că a avut două denumiri succesive, în timp, dar mai mult, din momentul schimbărilor intervenite în adunarea generală din 26.10.1994, practic, au ființat, în paralel, două societăți cu pretenții asupra aceluiași patrimoniu, dar cu denumiri și conduceri diferite. Acest considerent este confirmat, în primul rând, de însăși S. A. „G. D.“ Căciulești care, prin acțiunea formulată la 14.03.1995 și înregistrată la Judecătoria Piatra N. sub nr.3589/1995, a solicitat „ieșirea din indiviziune pentru bunurile achiziționate împreună și preluate prin procesul-verbal din 9.03.1992 din patrimoniul fostei C.A.P. Girov“, motivând că părțile sunt separate în două societăți agricole distincte, astfel că este necesară împărțirea bunurilor, în raport de sumele plătite pentru acestea de către fiecare societate în parte. Prin încheierea din 30.01.1996, Judecătoria Piatra N. a luat act, în temeiul art.246 din Codul de procedură civilă, de renunțarea reclamantei la judecată, declarație formulată în scris de P. M., președintele societății, și de vicepreședintele N. N.. Sentința a devenit irevocabilă astfel cum a fost modificată de Tribunalul N., prin decizia civilă nr.1151 RC din 30.05.1996 (dosar civil nr.1702/RC/1996), prin care s-a admis recursul pârâtei, căreia reclamanta a fost obligată să-i plătească suma de 200.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, conform art.246 alin.3 din același cod.

Este de presupus că renunțarea la judecată a Societății Agricole „G. D.“ Căciulești în dosarul de partaj judiciar a fost determinată de procesul penal intentat de S. A. „1 D. 1918“ Căciulești vicepreședintelui N. C. N. pentru abuz de încredere, în cadrul căruia, prin sentința penală nr.1174 din 25.04.1995, rămasă definitivă, pronunțată în dosarul penal nr.14.155/1994, Judecătoria Piatra N. a reținut vinovăția inculpatului de a fi comis infracțiunea prevăzută de art. 213 Cod penal și l-a condamnat la o amendă penală. De asemenea, în conformitate cu prevederile art.348 din Codul de procedură penală, instanța a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, obligând inculpatul să restituie părții vătămate: registrul de evidență a acționarilor înscriși în S. A. „1 D. 1918“ Căciulești; tabelul nominal cu împărțirea produselor către asociați în perioada 1992-94; tabelul nominal cu asociații, anexă la procesul-verbal din 1993, încheiat cu comisia de lichidare a cooperativei agricole de producție; planul de venituri-cheltuieli și bilanțul financiar contabil pentru anii 1992-94.

Anterior declanșării procesului penal menționat, la data de 13.12.1994, între reprezentantul postului de poliție Girov, pe de o parte, și C. M., în calitate de președinte al Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești, pe de altă parte, s-a încheiat un proces-verbal în care este consemnată înmânarea de către primul și luarea în primire de către cel de-al doilea a unor bunuri predate postului de poliție de același N. N., și anume o ștampilă a societății, o mașină de scris și un dosar cu 48 file, conținând documente bancare și un document cumulativ cu 20 de cetățeni, dar nu și documentul cumulativ al tuturor membrilor asociației, preluat de la comisia de lichidare a C.A.P. De asemenea, înainte de pronunțarea sentinței de condamnare menționate, între cele două societăți agricole s-a încheiat procesul-verbal din 1.04.1995 – aflat la fila 118 din volumul II al dosarului de recurs – prin care S. A. „G. D.“ Căciulești a predat Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești mai multe documente, întocmite de aceasta din urmă în desfășurarea activității sale, cu precizarea expresă că „S. A. G. D. Căciulești nu mai posedă niciun act al Societății Agricole 1 D. 1918 Căciulești“.

În același dosar, se află și copia încheierii pronunțate în dosarul nr.2/PJ/1996, irevocabilă, prin care, la 6.05.1996, Judecătoria Piatra N. a dispus o nouă modificare a statutului Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești, conform actului adițional autentic nr.1072/29.04.1996. Conținutul concret al acelei modificări nu este cunoscut, deoarece nici nu se face vreo referire la el, în considerentele sau dispozitivul hotărârii, nici actul adițional avut în vedere nu se află la dosarul cauzei. În aceleași condiții, și prin sentința civilă nr. 72 PJ din 15.07.1998 (dosar civil nr. 54/PJ/1998) s-a mai dispus o modificare a statului în discuție, în conformitate cu actul adițional autentificat de BNP B. R. sub nr.1913/19.06.1998.

A urmat dosarul civil nr.1/PJ/2000, în care S. A. „1 D. 1918“ Căciulești a solicitat, la 10.05.2000, modificarea art.21 din statut (membrii aleși în consiliul de administrație), conform actului adițional autentificat sub nr.926/28.04.2000 de BNP C. A., cerere admisă de Judecătoria Piatra N. prin încheierea din 15.05.2000. Dar, cu toate că lucrurile păreau a fi lămurite în privința Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești, împotriva încheierii au declarat recurs numiții C. G., N. V., P. P., M. G. și alți locuitori ai satului Căciulești, din . recurs este admis prin decizia civilă nr.1959 RC din 23.10.2000 a Tribunalului N. (dosar civil nr.2366/R/2000), prin care încheierea atacată a fost casată, iar cererea de modificare statut a fost respinsă cu o motivare cel puțin contradictorie. Astfel, cu toate că instanța a reținut că recurenții erau membri ai Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești, respingerea cererii acesteia de modificare a statului a fost justificată prin aceea că ea a fost „formulată de către o societate agricolă care nu mai există sub denumirea cu care se legitimează procesual“, dat fiind faptul că, prin încheierea din 29.11.2000 (reținere total greșită, în realitate, fiind vorba de 1994) a Judecătoriei Piatra N., s-a dispus înscrierea modificării denumirii în „G. D.“. În finalul deciziei, instanța de recurs face și o afirmație nejustificată de considerentele reținute, cea potrivit căreia soluția pronunțată „nu împiedică organizarea și funcționarea, în aceeași localitate, a două societăți agricole cu denumiri diferite, cu respectarea formalităților prevăzute de Legea nr.36/1991“.

Odată pronunțată această hotărâre judecătorească, s-a declanșat o . (încă neîncheiată) de dosare civile și penale, care a început cu dosarul civil nr.2691/2002 al Judecătoriei Piatra N., pornit ca o acțiune în obligație de a face și finalizat într-o acțiune în revendicare imobiliară și mobiliară, dosar al cărui curs este rezumat în considerentele deciziei civile nr.712 din 11.10.2004 a Curții de Apel Bacău. Cum legalitatea și temeinicia soluției date în mod irevocabil în respectiva cauză (soluție ce contravine flagrant celorlalte hotărâri date în litigiile anterioare, purtate între aceleași părți și intrate în puterea lucrului judecat, mai puțin celei din dosarul civil nr.9/PJ/1994) nu mai pot face obiectul vreunei analize și nici nu este acesta obiectul prezentei cauze, tribunalul reține, doar, că, rejudecând fondul cauzei, Tribunalului N. a pronunțat decizia civilă nr.73 AC din 9.04.2004 (dosar civil nr.479/AC/2003), devenită irevocabilă prin decizia civilă nr.712 din 11.10.2004 a Curții de Apel Bacău (dosarul nr.3165/2004), prin care pârâții C. M. și B. Z. au fost obligați să lase reclamantei S. A. „G. D.“ Căciulești, reprezentată prin P. P., N. N., N. V. și Teotoc I., împuterniciți în acest scop în cadrul ședinței consiliului de administrație din 28.04.2002, imobilele preluate de S. A. „1 D. 1918“ Căciulești de la C.A.P. Girov și toate documentele financiar-contabile întocmite de această societate în perioada 1991-2004. Prin procesul-verbal nr.387/2004/17.01.2005 al Biroului Executorului Judecătoresc N. T. (fila 29, dosar recurs vol. I), s-a încercat punerea în executare silită a deciziei civile nr.73/AC/2004, dar pârâții B. Z. și Ciofoaea M. M. (fiul copârâtului C. M., care decedase între timp) s-au opus la executare și au refuzat semnarea procesului-verbal, arătând că nu recunosc valabilitatea titlului executoriu în discuție. Conform celor reținute de executorul judecătoresc în procesul-verbal, la fața locului s-a constatat că imobilele societății erau închiriate mai multor persoane (T. M., C. G.-M., R. P., C. Gh. L. și E. V.).

A urmat dosarul civil nr.3099/2005, în care a reapărut, în calitate de petentă, S. A. „1 D. 1918“ Căciulești, reprezentată de C. M., ca președinte al consiliului de administrație, dosar la care s-a mai făcut referire și în alineatul 2 al hotărârii de față, soluționat favorabil prin încheierea din 11.04.2005, în sensul admiterii cererii și dispunerii înregistrării în registrul instanței a procesului-verbal din 25.01.2005 întocmit cu privire la adunarea generală a membrilor fondatori, în care s-a hotărât dizolvarea societății, hotărâre publicată și în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, nr.1648 din 20 mai 2005, în care, după ce la art.1 se arată că dizolvarea societății are drept cauză încetarea obiectului de activitate și ca temei juridic dispozițiile art.64 din Legea nr.36/1991, la art.2 se precizează că „Prin aprobarea dizolvării, societatea intră în lichidarea bunurilor preluate de la fosta C.A.P. Girov“.

Actele care au format dosarul nr.3099/2005, însoțite de procesul-verbal încheiat cu ocazia adunării generale a membrilor fondatori ai Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești, au determinat pronunțarea, în dosarul civil nr._, a încheierii din 27.11.2007 a Judecătoriei Piatra N., prin care s-a dispus înscrierea în registrul special al societăților agricole, ținut la grefa instanței, desemnarea, în calitate de lichidatori ai acestei societăți, a numiților C. G. și Z. T. și care face obiectul recursului de față. Încheierea a fost învestită, la data de 10.01.2008, cu formulă definitivă și irevocabilă.

Tribunalul constată, din actele prezentate de recurentă, că hotărârea prin care a fost dispusă dizolvarea Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești nu mai este în ființă încă din data de 3.11.2005, când, prin decizia civilă nr. 21/RC/CC, admițând recursul Societății Agricole „G. D.“ Căciulești, formulat prin P. P., Tribunalul N. a modificat-o în totalitate, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de înscriere a dizolvării Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești. În motivarea deciziei, instanța de recurs a arătat că, întrucât prin modificarea de statut intervenită în 1994, S. A. „1 D. 1918“ Căciulești a devenit S. A. „G. D.“ Căciulești, cea dintâi nu mai are legitimare procesuală și nici capacitate procesuală de folosință pentru a mai fi în măsură să solicite înscrierea în registrul special a hotărârii de dizolvare, deoarece, practic, ea nu mai există, încetând a mai ființa juridic din 1994. S-a arătat, de asemenea, că faptul neîndeplinirii cerințelor de publicitate nu este de natură a lipsi de personalitate juridică S. A. „G. D.“ Căciulești, întrucât publicitatea prevăzută de art.22 din Legea nr.36/1991 produce doar efecte de opozabilitate față de terți, categorie în care nu poate fi inclusă și S. A. „1 D. 1918“ Căciulești, care a pierdut capacitatea de folosință tocmai prin modificarea statutului și a denumirii, tocmai aceste schimbări fiind cele care au generat dobândirea personalității juridice de către S. A. „G. D.“ Căciulești. Contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr.21/RC/CC/2005 a fost respinsă de Tribunalul N. ca nefondată, prin decizia civilă nr.716 din 20.09.2006, pronunțată în dosarul civil nr.2891/RC/2005.

Se mai constată că, prin încheierea dată în camera de consiliu la 18.02.2008, în dosarul civil nr._, Judecătoria Piatra N. a admis și cererea prin care, pentru S. A. „1 D. 1918“ Căciulești, cei doi lichidatori au solicitat înscrierea în registrul special a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu privire la imobilele preluate de la C.A.P. Girov, în scopul perfectării acestora la notariat și întabulării lor în cartea funciară. La data de 17.04.2008, Judecătoria Piatra N. a făcut pe această încheiere mențiunea că a devenit irevocabilă prin nerecurare. Tribunalul N., prin decizia civilă nr. 7/CC/RC din 21.10.2009, a respins ca neîntemeiate atât excepția tardivității recursului, ridicată de instanță, din oficiu, cât și excepția lipsei calității de reprezentant a numitului P. P. pentru recurentă, invocată de intimata S. A. „1 D. 1918“ Căciulești prin lichidatorul C. G., și, admițând recursul formulat de S. A. „G. D.“ Căciulești, astfel cum acesta a fost precizat la data de 8.04.2009, a casat încheierea și a respins cererea acesteia din urmă privind înscrierea în registrul special al Judecătoriei Piatra N. a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de lichidatori, ca fiind formulată de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință, ale cărei oricare acte, efectuate ulterior anului 1994, nu pot produce consecințe juridice.

La data de 7.04.2008, pe rolul Judecătoriei Piatra N. au fost înregistrate, sub nr.2231 și nr.2232/279/08 (conexate în primul dosar, la 14.04.2008) cererile prin care S. A. „G. D.“ Căciulești, reprezentată prin P. P., a solicitat, în contradictoriu cu intimata S. A. „1 D. 1918“ Căciulești și în temeiul art.327 alin.1 din Codul de procedură civilă, revizuirea încheierilor de ședință din 27.11.2007, cea care face obiectul recursului de față și, respectiv, din 29.01.2008 (dosar civil nr._ ), prin care Judecătoria Piatra N. a admis cererea formulată de S. A. „1 D. 1918“ Căciulești, reprezentată prin lichidatori, și a aprobat vânzarea de către aceștia a sediului administrativ (NCP 1040) și a altor construcții (NCP 663 și 1043) către S.C. Boierul Comserv S.R.L., încheieri cu privire la care revizuienta a arătat că sunt potrivnice deciziei civile nr.21/RC/CC din 3.11.2005 a Tribunalului N. (dosar civil nr.1370/RC/2005), cea prin care s-a constatat că singura în calitate să acționeze, în calitate de continuatoare a Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești, este S. A. „G. D.“ Căciulești.

Văzând dispozițiile art.323 alin.2 din Codul de procedură civilă, prin sentința civilă nr.6 din 14.04.2008, Judecătoria Piatra N. și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, unde dosarul a fost înregistrat pe rolul Secției civile, minori, familie, conflicte de muncă și asigurări sociale și s-a soluționat, într-un prim ciclu procesual, prin decizia civilă nr.764 din 27.10.2008, prin anularea cererii de revizuire pe excepția lipsei calității numitului P. P. de reprezentant al Societății Agricole „G. D.“ Căciulești, cu opinia separată a unuia dintre membrii completului de judecată, în sensul respingerii ca nefondate, atât a excepției, cât și a cererii de revizuire. S-a motivat decizia astfel pronunțată prin aceea că, întrucât P. P. nu a dovedit că ar fi îndeplinit formalitățile de publicitate prevăzute imperativ de Legea nr.36/1991 (depunerea la Judecătoria Piatra N. a specimenului de semnătură, înscrierea în registrul societăților agricole a unei hotărâri a adunării generale sau a unei modificări de statut, din care să rezulte, în mod univoc, calitatea sa de administrator și președinte al consiliului de administrație al Societății Agricole „G. D.“ Căciulești), nu poate face în fața terților dovada calității de reprezentant al revizuientei, și, pe cale de consecință, nici mandatul dat avocatului ales pentru a formula cererea de revizuire și a reprezenta societatea în justiție nu produce efecte juridice.

Admițând recursul declarat de revizuientă, prin decizia civilă nr.7017 din 26.06.2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a casat cu trimitere spre rejudecare decizia Curții de Apel Bacău, unde dosarul a fost reînregistrat sub nr. 2231._ .

În rejudecare, urmare lămuririlor formulate în scris, la solicitarea instanței, de avocatul angajat de către P. P., și a actelor noi depuse la dosar, curtea a reținut o nouă situație de fapt și a invocat, din oficiu, punând în discuția părților, alte două excepții decât cea a lipsei calității lui P. P. de reprezentant legal al Societății Agricole „G. D.“ Căciulești, soluționată în prima judecată, și anume: excepția lipsei dovezii calității de reprezentant legal a semnatarilor împuternicirii nr. 28/23.05.2007 și excepția lipsei calității de reprezentant convențional a domnului P. P. pentru revizuientă, ambele găsite întemeiate, astfel fel că, și a doua oară, cererea de revizuire nu s-a soluționat în fond, ci a fost respinsă pe excepția lipsei calității de reprezentant convențional a numitului P. P. pentru S. A. „G. D.“ Căciulești (instanța reținând, pe cale de consecință, și nulitatea contractului de reprezentare juridică încheiat de această persoană cu avocatul O. L.-G.).

În considerentele deciziei civile nr.279 din 8.03.2010 astfel pronunțate, Curtea de Apel Bacău a reținut că, prin încheierea din 29.11.1994, pronunțată în dosarul nr. 9/PJ/1994 de Judecătoria Piatra N., s-a admis cererea de modificare a statutului Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești și s-a dispus înscrierea în registrul societăților agricole a actului modificator cu privire la schimbarea denumirii și componența consiliului de administrație, prin hotărârea adunării generale din 26.10.1994, în baza căreia numitul P. P. a pierdut calitatea de membru al consiliului de administrație. Că recursul declarat și de P. P. împotriva respectivei încheieri a fost respins irevocabil, prin decizia civilă nr. 742/RC/19.05.1997, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr. 9/PJ/R/1997, iar în registrul special mențiunea cu privire la cele dispuse s-a realizat la 26.05.2005, deci anterior formulării cererii de revizuire.

La data de 28.05.2008, deci după 5 zile de la soluționarea cererii de revizuire de către Curtea de Apel Bacău (a cărei decizie este, însă, supusă recursului), S. A. „G. D.“ Căciulești a atacat cu recurs cele două încheieri de ședință cu privire la care a solicitat și revizuirea, recursurile făcând obiectul dosarelor nr._ , adică cel de față, și nr._, ale Secției civile a Tribunalului N..

În această cauză, așa cum s-a arătat în cele ce preced, deși a fost contestată de către intimată existența însăși a Societății Agricole „G. D.“ Căciulești și, deci, cu atât mai mult a celei de reprezentant (fie el legal sau convențional) al acesteia, în persoana lui P. P., o astfel de excepție nu a fost invocată expres, nici de intimată, nici de instanță, din oficiu. De altfel, la dosar există mai multe înscrisuri, de natură a-i justifica acestei persoane calitatea pretinsă, și toate sunt anterioare formulării cererii de recurs. Este vorba de: adresa nr._/17.10.2008, prin care Primăria comunei Girov atestă că în registrul său agricol privitor la persoanele juridice, la poziția de rol nr.13 figurează S.C. „G. D.“ Căciulești, reprezentată de administrator P. P.; procesul-verbal din 8.10.2009, în care se arată că membrii consiliului de administrație rămași în funcție au decis convocarea adunării generale extraordinare a membrilor societății pentru data de 18.10.2009, în care urma a fi discutată, printre altele, „desemnarea domnului P. P. ca mandatar al societății în toate litigiile acesteia, de orice natură, prezente sau viitoare, și ratificarea mandatului acordat aceluiași P. P. în dosarele nr._ ,_ și_, aflate pe rolul Tribunalului N.“; procesul-verbal din 10.10.2009, prin care membrii consiliului de administrație al Societății Agricole „G. D.“ Căciulești au arătat că ratifică „actele de dispoziție, administrare și conservare efectuate de domnul P. P. în dosarele nr._ ,_ și_ “, că au fost și „sunt de acord cu recursurile promovate de președintele asociației în dosarele mai sus indicate“ și că, în situația în care instanța va considera ca insuficiente sub aspect formal delegațiile depuse deja, doresc „să se ia act că reprezentarea fără mandat a fost ratificată“; procesul-verbal din 18.10.2009, din care reiese că adunarea generală a membrilor Societății Agricole „G. D.“ Căciulești a hotărât atât desemnarea președintelui P. P. „ca mandatar al societății în litigiile în care aceasta este angrenată“, precum și ratificarea tuturor actelor făcute de acesta în cele trei dosare enumerate.

Nu este pentru nimeni greu de constatat, că toate înscrisurile enumerate (mai puțin adresa primăriei, care, însă, și ea conține o eroare importantă, aceea că „G. D.“ Căciulești este indicată a fi S.C., adică societate comercială, și nu societate agricolă) reprezintă niște falsuri grosolane, redactate, în mod neîndoielnic, pro causa, în timpul judecării recursului și nu cu mult timp înainte de depunerea lor la dosar, ca anexe ale precizărilor formulate pentru termenul de judecată din 14.02.2011 (primite la arhivă la 11.02.2011), deoarece se pretinde a fi fost întocmite în luna octombrie 2009, dar în conținutul lor se face trimitere la recursurile formulate de P. P. în numele Societății Agricole „G. D.“ Căciulești șapte luni mai târziu (și anume, la 28 mai 2010). Instanța nu a fost, însă, învestită cu verificarea realității și veridicității originalelor înscrisurilor aflate, în copii xerox, la filele 67-71 din dosarul de recurs al secției civile, astfel că, în continuare, va proceda la examinarea temeiniciei recursului.

Cu privire la acest recurs, intimata a arătat că a fost formulat la aproape trei ani de la pronunțarea încheierii de ședință atacate și învestirea ei cu formulă irevocabilă. Nu a fost ridicată, însă, în mod expres, excepția tardivității recursului, deci tribunalul nu are a se pronunța asupra unei astfel de excepții, dar apărările făcute din acest punct de vedere de recurentă sunt corecte, întrucât, la fond litigiul s-a soluționat în procedura necontencioasă, cu privire la care, art.336 din Codul de procedură civilă prevede, la alineatul 1, că termenul de recurs curge de la pronunțare, pentru cei care au fost de față, și de la comunicare, pentru cei care au lipsit, iar la alineatul 2, că „recursul poate fi făcut de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la dezlegarea cererii“. Din coroborarea acestor dispoziții legale de procedură rezultă că, în ceea ce o privește pe S. A. „G. D.“ Căciulești, terță persoană interesată, exercitarea recursului nu era supusă termenului general de 15 zile.

În ceea ce privește fondul recursului, trebuie arătat, în primul rând, că, în mod evident, sfârșitul anului 1994, când Judecătoria Piatra N. a dispus modificarea statutului Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești în baza procesului-verbal din 26.10.1994, nu a reprezentat și sfârșitul existenței și funcționării acestei societăți, care și-a desfășurat activitatea în continuare, în paralel cu S. A. „G. D.“ Căciulești, astfel cum s-a și arătat mai sus. Dar, câtă vreme, prin raportare la dispozițiile imperative ale Legii nr.36/1991, respectiva modificare (atât sub aspectul denumirii, cât și a componenței consiliului de administrație) nu a fost, practic, finalizată, tribunalul apreciază (contrar celor stabilite în alte dosare, la care s-a făcut, deja, referire) că, realmente, S. A. „1 D. 1918“ Căciulești a rămas în ființă și a acționat legal în toate demersurile sale ulterioare. O dovadă a acestei aprecieri o constituie faptul că toate cauzele penale în care, în urma unor sesizări sau plângeri formulate fie de P. P., personal, fie de S. A. „G. D.“ Căciulești, fie de aceasta, împreună cu P. P., N. N., N. V. ș.a., mai mulți membri ai Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești, în special Ciofoaea M. și B. D.-Z., dar și alții (printre care C. G. și C. G.-M.), au fost cercetați sub aspectul săvârșirii a diferite infracțiuni – nerespectare hotărâri judecătorești (art.271 alin.1 Cod penal), furt calificat (art.208 și art.209 lit. a Cod penal), fals material în înscrisuri oficiale (art.288 Cod penal), uz de fals (art.291 Cod penal), abuz de încredere (art.213 alin.1 Cod penal), denunțare calomnioasă (art.259 Cod penal) – s-au finalizat cu soluții de neîncepere a urmăririi penale.

Aceleiași societăți agricole, Comisia comunală Girov pentru aplicarea dreptului de proprietate asupra terenurilor i-a aprobat constituirea dreptului de proprietate și întocmirea titlului de proprietate asupra terenului prevăzut la art.29 alin.1 din Legea fondului funciar, republicată, respectiv pentru suprafața de 1.569 mp. De asemenea, ea este cea care, potrivit actelor dosarului, figurează în evidențele Consiliului local Girov – Serviciul contabilitate, a plătit neîntrerupt impozitul pe clădiri și pe terenul ocupat de acestea (1.569 mp), precum și celelalte impozite și taxe locale, are număr de înregistrare în registrul societăților (HJ_/1991), cod de identificare fiscală, parteneri de afaceri, a operat cu chitanțe și facturi emise conform normelor legale în materie și legalmente procurate, și-a evidențiat activitatea desfășurată în bilanțuri și balanțe fiscale depuse în mod constant la Direcția Generală a Finanțelor Publice N.. Mai mult, chiar și după așa-numita modificare a denumirii și compunerii consiliului său de administrație, S. A. „1 D. 1918“ Căciulești a fost verificată fiscal, în mod periodic, de către organele de specialitate, cu privire la modul de constituire, evidențiere și achitare a obligațiilor fiscale (procesul-verbal din 19.08.1999, procesul-verbal de control din 10.09.2004, rezultat al inspectării analitice a activității desfășurate de unitate în perioada 1.01._03).

De asemenea, din cele două declarații extrajudiciare depuse la dosar (filele 154 și 155), autentificate sub nr.5513/26.11.2003 și nr.5552/28.11.2003 de BNP I. A., rezultă că nu mai puțin de 14 dintre cetățenii cu calitatea de membri fondatori ai Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești nici nu au formulat, în nume propriu sau al Societății Agricole „G. D.“ Căciulești, acțiunea în revendicare ce a format obiectul dosarului civil nr.2691/2002 al Judecătoriei Piatra N., nici nu l-au împuternicit pe P. P. să o facă în numele lor, așa cum acesta a susținut în mod constant, în toate litigiile, și că, în plus, recunosc numitului Ciofoaea M. calitatea de președinte al consiliului de administrație și lui B. D.-Z. calitatea de secretar al societății, pe care i-au împuternicit, totodată, să le reprezinte interesele în fața instanțelor de judecată și a organelor de control, pentru soluționarea tuturor cauzelor, fie aflate pe rol, fie viitoare. Dintre aceste persoane, cel puțin una (S. E.) apare trecută și în cele două procese-verbale din 8 și 18 octombrie 2009, ale căror copii au fost depuse la dosar de P. P., pentru S. A. „G. D.“ Căciulești.

Mai trebuie arătat că, deși prin decizia civilă nr.7/RC/CC din 21.10.2009, Secția civilă a Tribunalului N. a admis recursul declarat de S. A. „G. D.“ Căciulești (formulată prin același P. P.) împotriva încheierii din 18.02.2008, dată în dosarul civil nr._ de Judecătoria Piatra N. (prin care aceasta dispusese, la cererea Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești, înscrierea în registrul special al instanței a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de lichidatorii judiciari C. G. și Z. T. cu privire la bunurile imobile ale acestei societăți), încheiere pe care a casat-o, respingând respectiva cerere ca fiind formulată de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință, prin decizia civilă nr. 3220/..2006 (dosar nr.4019/. și de contencios administrativ a acestui tribunal a validat și consfințit, în mod irevocabil, contractele de închiriere încheiate de respectivii lichidatori ai Societății Agricole „1 D. 1918“ Căciulești, cu Plusman S.R.L. Piatra N., S.C. Boierul ..L. Piatra N., .. Girov, P.F. T. M. Girov și P.F. E. V. Girov.

În aceste condiții, pretenția recurentei ca, la peste trei ani de la confirmarea judecătorească a numirii celor doi lichidatori, încheierea recurată să fie modificată în sensul respingerii cererii deduse judecății de S. A. „1 D. 1918“ Căciulești, cu consecințe deosebit de grave asupra tuturor actelor legal îndeplinite de către aceștia în toată această perioadă, nu poate fi decât respinsă ca nefondată, sens în care tribunalul a dispus în temeiul art. 312 alin.1 din Codul de procedură civilă.

Împotriva deciziilor nr. 338/RC din 21.03.2011 și nr. 335 RC din 21.03.2011 pronunțate de Tribunalul N. a formulat cerere de revizuire S. A. "G. D." Căciulești. A solicitat revizuienta admiterea cererii de revizuire și rejudecarea pe fond a recursului declarat în cele două cauze.

În motivarea cererii de revizuire realizată prin precizările formulate și depuse la dosarul Curții de Apel Bacău (fila 39), dar și prin notele de concluzii scrise, în raport de elementele nou apărute, petenta S. A. "G. D." Căciulești, arată următoarele:

În prealabil prezintă o succesiune a demersurilor procesuale ale părților din prezenta cauză, arătând următoarele:

Inițial, în acest dosar, d-l avocat O. a formulat o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, invocând că încheierile pronunțate de către Judecătoria Piatra N. în dosarele nr._ și nr._ ar fi contrare deciziei civile nr. 21/RC/CC/03.11.2005.

Având în vedere că decizia menționată era pronunțată de Tribunalul N., iar încheierile de către judecătorie, cauza a fost trimisă Curții de Apel Bacău. Curtea a respins inițial cererea de revizuire ca fiind formulată de o persoană care nu și-a dovedit calitatea de reprezentant, în sensul că domnul P. nu a dovedit calitatea de mandatar legal sau convențional al Societății Agricole "G. D." Căciulești.

Prin decizia civilă nr. 7017/26 iunie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a casat decizia Curții de Apel Bacău și a trimis cauza în rejudecare, apreciind că domnul P. are calitate de reprezentant al revizuientei.

În prima rejudecare, în fața Curții de Apel Bacău, a formulat o precizare a motivelor de revizuire, arătând că temeiul de drept al acesteia este, pe lângă cel prevăzut de art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă (asupra căruia revizuienta a insistat să fie menținut, deși anticipase soluția pe fond) și cel prevăzut de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă. Arată că, la acel moment, nu erau soluționate încă recursurile promovat împotriva încheierilor pronunțate de către Judecătoria Piatra N. în dosarele nr._ și nr._, în cadrul unei proceduri necontencioase, de către Societății Agricole "G. D." Căciulești.

Nesocotind decizia obligatorie a ICCJ, din nou în prima rejudecare, Curtea de Apel Bacău a pronunțat decizia civilă nr. 279/08.03.2010 prin care sub o altă nuanță a respins în esență revizuirea tot pentru aceleași considerente, ale lipsei calității de reprezentant al domnului P..

Din nou, ICCJ, prin decizia civilă nr._ a casat decizia Curții și a trimis spre rejudecare revizuirea, apreciind în mod irevocabil că domnul P. P. are calitate de reprezentant al revizuientei. Astfel, discuțiile antamate pe această temă de domnul C. G. M. nu își mai au rostul, excepția lipsei calității de reprezentant al domnului P. P. fiind soluționată de către ICCJ.

În timpul judecății, după cea de a doua casare cu trimitere spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău, au fost soluționate și cele două recursuri promovate împotriva încheierilor din dosarele nr._ și nr._ pronunțate de Judecătorie Piatra N. la data de 29.01.2008 și respectiv 27.11.2007.

Față de situația nou ivită, revizuienta revine cu noi precizări la cele efectuate inițial, arătând următoarele:

Referitor la decizia civilă nr. 335/RC/_ pronunțată de tribunalul N. arată că în dosarul nr._, judecătoria Piatra N. a dispus numirea în calitate de lichidatori a numiților C. Gheorhe și Z. T.. Pentru a decide în acest fel instanța a avut în vedere încheierea pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr. 3099/2005, fără a se cunoaște că între timp această încheiere prin care se lua act de . intimatei 1 D. 1918 și se numeau inițial alți doi lichidatori fusese desființată irevocabil de Tribunalul N. prin decizia nr. 21/RC/CC/03.11.2011 cu motivația că intimata nu are capacitate procesuală de folosință.

Referitor la decizia civilă nr. 338/RC/_ pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, arată că în acest dosar Judecătoria Piatra N. a încuviințat celor doi pretinși lichidatori ai intimatei să vândă o . bunuri mobile. Și în acesta caz, instanța a avut în vedere încheierea pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr. 3099/2005, fără a cunoaște că între timp această încheiere prin care se lua act de . intimatei 1 D. 1918 și se numeau inițial alți lichidatori fusese desființată irevocabil de Tribunalul N. prin decizia 21/RC/CC/3.11.2005, cu motivația că intimata nu are capacitate procesuală de folosință.

Mai mult decât atât, instanța de fond nu a avut cunoștință nici de existența deciziei civile nr. 73/AC/09.03.2004, prin care a fost admisă pe fond acțiunea în revendicare formulată de societatea petentă împotriva lui C. M. și B. Z., cei ce se pretindeau și încă se pretind reprezentanții Societății Agricole 1 D. 1918.

În motivarea deciziei civile nr. 335/RC/2011 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul_ *, în recursul formulat împotriva încheierii din dosarul 6711/RC/21.03.2011 al judecătoriei Piatra N., ca și în motivarea deciziei civile 338/RC/21.03.2011 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul_, în recursul promovat împotriva încheierii din dosarul_ al Judecătoriei Piatra N., instanța de recurs a ignorat aceste aspecte invocate și nu a făcut altceva decât să mențină o situație juridică inadmisibilă care trebuie soluționată odată pentru totdeauna.

Arată revizuienta că este nelegal și ilogic ca o entitate fără capacitate juridică de folosință să continue să facă acte de dispoziție asupra unor bunuri ce nu îi aparțin și să se pretindă reprezentată de lichidatori în condițiile în care încheierea de dizolvare a fost desființată.

În continuare, revizuienta reiterează istoricul litigios al părților.

Astfel, în anul 1991 a fost înființată S. A. 1 D. 1918 Căciulești. Aceasta a fost înscrisă în registrul societăților agricole de pe lângă Judecătoria Piatra N. în baza încheierii pronunțate la 17.09.1991 în dosarul 16/PJ/1991.

După înființare, și ca urmare a lichidării patrimoniului CAP Girov, societatea petentă, care la acea dată ființa sub denumirea S. A. 1 D. 1918, a preluat ansamblul imobilelor ce compuneau garajul 8 (încăperi), sediul (7 încăperi) și alte anexe, toate ale fostei cooperative agricole. Ulterior acest ansamblu a fost împărțit în mai multe corpuri, care au primit diverse destinații. O parte din încăperile vechiului sediu au fost transformate în spațiu cu destinație comercială. Cert este că toate clădirile ce apar identificate cu număr cadastral 662, 663, 1040, 1043 provin din vechiul sediu al CAP Girov și au fost preluate de societatea cestora împreună cu restul imobilelor.

Ulterior, în anul 1994, în baza procesului verbal din 26.10.1994, componența consiliului de administrație și denumirea societății s-au modificat. Astfel, societate a fost redenumită din S. A. 1 D. 1918 în

S. A. "G. D." . Această modificare a fost trecută în registrul societăților agricole de pe lângă Judecătoria Piatra neamț în baza încheierii pronunțată în dosarul nr. 9/PJ/1994 .

O parte din foștii membri ai societății nu au fost de acord cu această modificare și au continuat să desfășoare diversele activități în numele societății 1 decembrie 1918 atribuindu-și calitatea de reprezentanți legali ai acesteia. Printre aceștia se numără și C. G. și Z. T..

Încheierea prin care s-a schimbat denumirea și consiliul de administrație a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 727/13.05.1997 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr. 12/PJ/1997, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de S. A. 1 D. 1918.

Astfel, arată contestatoarea, în mod irevocabilă încă din anul 1994 s-a statuat că în realitate nu există două societăți distincte, ci este vorba de o singură societate care anterior datei de 29.11.1994 s-a numit 1 D. 1918, iar ulterior și-a continuat activitatea sub denumirea S. A. "G. D.".

Cu toate acestea, cei care au refuzat recunoașterea schimbării denumirii societății agricole, precum și a consiliului de administrație, au obținut mai multe încheieri prin care s-au notat diverse modificări aduse de ei statutului Societății Agricole 1 D. 1918, cum sunt de altfel și încheierile pronunțate în cele două dosare nr._ și nr._ . Acestea nu pot însă dovedi că în realitate S. A. 1 D. 1918 este cu totul altă societate decât S. A. "G. D.".

În realitate, în anul 1994, odată cu modificările statutare prin care S. A. "G. D." a devenit S. A. "G. D." , cea dintâi nu-și mai poate legitima capacitatea juridică de exercițiu sau folosință și cu atât mai mult capacitatea procesuală de folosință pentru a fi în măsură să formuleze în instanță vreo solicitare, oricare ar fi aceea.

Acest aspect juridic a fost statuat în mod irevocabil, cu putere de lucru judecat, de mai multe instanțe de judecată.

Astfel:

Prin decizia civilă nr. 1959/RC/23.10.2000, Tribunalul N. a admis recursul declarat de reprezentanții Consiliului de Administrație al Societății al Societății Agricole "G. D.” împotriva încheierii Judecătoriei Piatra N. din 15.05.2000 pronunțată în dosarul nr. 1/PJ/2000, încheiere care a fost casată și pe fond s-a respins cererea de modificare a statutului Societății Agricole 1 D. 1918, tocmai pentru că aceasta nu mai funcționează cu această denumire încă din 1994.

Prin decizia civilă nr. 21/RC/CC/03.11.2005, Tribunalul N. a admis recursul declarat de petentă, a desființat încheierea Judecătoriei Piatra N. din 11.04.2005 și, pe fond, a respins cererea de înscriere în registrul asociațiilor a hotărârii ,,membrilor” SA 1 D. 1918. În motivare s-a reținut din nou că în realitate această societate nu mai ființează sub această denumire încă din 1994. Contestația în anulare formulată împotriva acestei hotărâri a fost respinsă prin decizia nr. 716/20.09.2006 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr. 2891/RC/2005.

Prin sentința civilă nr. 3220/. pronunțată de Tribunalul N., rămasă definitivă și irevocabilă, s-a reținut că în realitate reclamanta S. A. "G. D.” nu este o personalitate juridică distinctă de S. A. 1 D. 1918, ci este aceeași societate care a dobândit personalitate juridică în 1991 (…), dar care și-a schimbat denumirea în S. A. "G. D.”, prin sentința civilă nr. 9/PJ/2004”.

Prin decizia civilă nr. 7/CC/21.10.2009 a Tribunalului N. pronunțată în dosarul nr._, instanța a admis recursul societății petente împotriva unei încheieri prin care s-a dispus înscrierea în registrul special ținut la grefa instanței a contractelor de vânzare cumpărare încheiate de lichidatorii C. G. și Z. T.. În cauza cu nr._ s-au încuviințat vânzările pentru imobilele identificate cu nr. cadastral provizoriu 663, 1040, 1043.

Prin decizia civilă nr. 73/AC/09.03.2004, prin care a fost admisă pe fond acțiunea în revendicare formulată de societatea contestatoare împotriva lui C. M. și B. Z., cei ce se pretindeau și încă se pretind reprezentanții Societății Agricole 1 D. 1918, se reține aceeași situație de fapt. Decizia civilă mai sus indicată împreună cu procesul verbal încheiat de Comisia de lichidare a CAP Girov reprezintă titlul său de proprietate asupra imobilelor preluate de la fosta cooperativă agricolă, printre care se regăsesc și imobilele enumerate în încheierea din 29.01.2008 pronunțată în dosarul nr._ .

Mai arată revizuienta că se poate observa că toate argumentele cuprinse în cele două decizii, nr. 338/RC/21.03.2011 și nr. 335/RC/21.03.2011 ale Tribunalului N. cu privire la existența în realitate a două societăți distincte și la faptul că intimata este o entitate cu personalitate juridică proprie și implicit capacitate procesuală de folosință, nu fac altceva decât să încalce în mod flagrant autoritatea de lucru judecat a hotărârilor mai sus invocate.

Soluția dată în cele două recursuri este cu atât mai atipică cu cât, inițial, din neștiință, domnul P. a formulat un singur recurs împotriva a trei încheieri pronunțate în dosarul_ ,_ și_ . Tribunalul a dispus disjungerea în trei dosare distincte: nr._, nr._ * și nr._ . În acest ultim dosar recursul promovat de revizuienta din cauza pendinte, SA G. D. a fost admis, iar instanța a reținut din nou cu putere de lucru judecat faptul că S. 1 D. 1918 nu are capacitate procesuală de folosință.

Analizând cererea de revizuire a deciziilor nr. 338/RC/21.03.2011 și nr. 335/RC/21.03.2011, Tribunalul reține că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Prin decizia civilă nr. 335 din 21.03.2011 pronunțată de Tribunalul N. a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenta S. A. "G. D." Căciulești, cu sediul în ., împotriva încheierii de ședință din 27.11.2007, pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S. A. „1 D. 1918” SA Căciulești, cu sediul în ..

Prin decizia civilă nr. 338/RC din 21.03.2011 pronunțată de Tribunalul N. a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenta S. A. "G. D." Căciulești, cu sediul în ., încheierii de ședință din 08.04.2008, pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S. A. „1 D. 1918” SA Căciulești.

Astfel, tribunalul retine ca prin ambele decizii atacate prin cererea de revizuire formulata de către recurenta S. A. "G. D." Căciulești au fost respinse recursurile declarate de către aceiași recurenta în cauza, aceasta însemnând ca în ambele instanțe de recurs nu a fost evocat fondul cauzei în sensul dispozițiilor art. 322 alin. 1 Cod procedura civila, care dispun in mod imperativ ca se poate cere revizuirea unei hotărâri data de o instanța de recurs atunci când evoca fondul.

In aceste condiții, tribunalul retine ca revizuirea este o cale extraordinara de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive, in cazurile si condițiile expres stabilite de lege. Atunci când textul art. 322 alin. 1 Cod procedura civila impune ca se poate cere revizuirea unei hotărâri ramase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotărâri date de o instanța de recurs atunci când evoca fondul, se are în vedere ca trebuie sa fie vorba de o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul pretenției ce a fost dedus judecații. Ori, în cauza hotărârile care au rezolvat fondul pretențiilor dedus judecații au fost încheierea de ședință din 27.11.2007, pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ si încheierea de ședință din 08.04.2008, pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, si nicidecum decizia civilă nr. 335 din 21.03.2011 si decizia civilă nr. 338/RC din 21.03.2011 prin care au fost respinse ca nefondate recursurile declarate împotriva acestor încheieri, acestea menținând situația de fapt stabilita de instanța ale cărei hotărâri au fost recurate.

Prin urmare, nu vor putea fi atacate pe calea de retractare a revizuirii, acele hotărâri ale instanțelor de recurs prin care s-a admis recursul si s-a casat hotărârea atacata fără evocarea fondului, sau deciziile prin care se modifica hotărârea atacata, în tot sau în parte, dar numai pentru greșita aplicare sau interpretare a legii, păstrându-se starea de fapt reținuta de instanța a cărei hotărâre a fost atacata. Astfel, potrivit art. 322 Cod procedura civila, este supusa revizuirii si hotărârea data de o instanța de recurs, dar numai daca evoca fondul, iar conform art. 323, cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitiva si a cărei revizuire se cere.

In consecința, în cazul în care judecătoria a fost cea care a rezolvat fondul cauzei, așa cum s-a soluționat si în dosarele nr._ nr._, este evident ca încheierile pronunțate în dosarele respective, sunt hotărâri definitive în sensul dispozițiilor art. 322 Cod procedura civila, ca fiind supuse revizuirii, iar competenta de soluționare, în cazul în care s-ar cerere revizuirea acestor încheieri, în conformitate cu dispozițiile art. 323 Cod procedura civila, aparține tot judecătoriei.

Considerentele ce preced si din care rezulta în mod categoric ca în cauza se solicita revizuirea deciziilor nr. 338/RC din 21.03.2011 și nr. 335/RC din 21.03.2011 prin care s-au pronunțat soluții de respingere a recursurilor fără a se evoca fondul cu privire la situația de fapt, fac de prisos cercetarea în concret a motivelor de revizuire concret invocate pe temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 5 si 7 Cod procedura civila, deoarece cerința analizata anterior, este prealabil prevăzuta în textul art. 322 Cod procedura civila, anterior enunțării cazurilor de revizuire la punctele 1-8, astfel ca pentru motivele analizate in cele ce preced se va respinge ca nefondata cererea de revizuire formulata de recurenta S. A. "G. D." Căciulești, cu sediul în . împotriva deciziilor nr. 338/RC/21.03.2011 și nr. 335/RC/21.03.2011 ale tribunalului N..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de recurenta S. A. G. D. Căciulești, cu sediul în Căciulești, . împotriva deciziilor civile nr. 335/RC/21.03/2011 și decizia civilă nr. 338/RC21.03.2011 ambele pronunțate de Tribunalul N. în contradictoriu cu intimata S. A. 1 D. SA Căciulești, cu sediul în comuna Girov, .> Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 04.07.2012.

Președinte, Judecători, Grefier,

D. M. V. B. D. L.

Pentru judecător aflat în C.O. semnează Pentru grefier aflat în C.O. semnează

vicepreședintele tribunalului locțiitor grefier șef secție

C. B.

Pentru judecător aflat în C.O. semnează

vicepreședintele tribunalului

Red și tehnored/D.M./31.08.2012

Tehnored/R.L./06.09.2012

Recurs/D.M.-D.M.-G.B.

Ex.2

← Fond funciar. Decizia nr. 221/2012. Tribunalul NEAMŢ		Fond funciar. Sentința nr. 509/2012. Tribunalul NEAMŢ →

Dizolvare persoana juridică. Decizia nr. 628/2012. Tribunalul NEAMŢ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Dizolvare persoana juridică. Decizia nr. 628/2012. Tribunalul NEAMŢ