Fond funciar. Decizia nr. 678/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 678/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 14-08-2012 în dosarul nr. 678/RC
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 14.08.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 678/RC
Instanța constituită din:
Președinte | M. C. | - Judecător |
C. M. | - Președinte Secție | |
O. E. | - Judecător | |
F. R. | - Grefier |
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de recurenta-intimată C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, împotriva sentinței civile nr. 2090/20.12.2011, pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimatul-petent A. I., domiciliat în satul Straja, ., . și intimata C. locală T. pentru aplicarea legilor fondului funciar.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-petent A. I., lipsind reprezentanții comisiilor de fond funciar.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- procedura de citare este îndeplinită;
- obiectul cauzei este litigiu de fond funciar;
- stadiul procesual – recurs; primul termen de judecată.
Intimatul-petent A. I. se legitimează cu C.I. . nr._; CNP -_.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Intimatul-petent A. I., având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de Judecătoria B..
Instanța, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, petentul A. I. a formulat, în contradictoriu cu intimatele C. JUDEȚEANĂ N. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR și C. L. T. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr. 8518/19.11.2010, cerând reconstituirea dreptului de proprietate pentru 5 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei T., în calitatea sa de moștenitor al defunctului său tată, A. Gh. T..
În motivare a arătat că autorul său a fost trecut în tabelele de împroprietărire ale Reformei Agrare din 1945, cu 5 ha "suprafață ce i se cuvine".
A formulat cerere la comisia locală de fond funciar, care a admis cererea, dar C. Județeană a invalidat-o prin hotărârea mai sus arătată, pe motivul că nu s-a făcut proba că acel teren nu s-ar fi atribuit și că nu ar fi deținut ca pășune sau fânaț. În plus, s-a susținut că cererea ar fi fost depusă tardiv.
În dovedire petentul a depus tabelul mai sus arătat, în care autorul apare înscris cu "Suprafața de teren ce i se cuvine pînă la completarea lotului de 5 ha - 5" (fila 10, 10 verso dosar fond) și acte de stare civilă.
Ulterior, petentul, prin avocat, a depus și certificat de la Arhivele militare Pitești (fila 24 dosar fond) care atestă că autorul a fost concentrat în unitate operativă în al doilea război mondial.
Legal citate, cele două comisii nu au depus întâmpinări, instanța de fond considerând că astfel au achiesat tacit la acțiune.
Prin sentința civilă nr. 2090 din data de 20.12.2011 pronunțată de Judecătoria B., a fost admisă plîngerea petentului, constituindu-se în favoarea acestuia dreptul de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei T., județul N.; a fost anulată în parte Hotărîrea Comisiei Județene N. de fond funciar nr. 8518/19.11.2010.
P. a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că Legea 187/1945 prevedea împroprietărirea participanților la război cu teren în completare pînă la lotul-tip de 5 ha.
În aplicarea acestei legi, majoritatea celor care au luptat în război au fost trecuți în tabelele de împroprietărire, iar mai departe unii au primit și terenuri în completarea lotului tip de 5 ha (care au fost ulterior confiscate de stat, prin aplicarea Constituției de la 1948), alții nu au primit terenul. Și unii și alții au aceeași vocație la reconstituirea (sau constituire, ca în cazul de față) a dreptului de proprietate pentru diferența pînă la lotul tip de 5 ha, în cazul de față chiar 5 ha, de vreme ce autorul nu deținea treren în 1945, și nici comisia locală nu a făcut proba că l-ar fi primit ulterior. Cît privește această din urmă problemă, nu se putea cere petentului să facă proba negativă (că nu a primit terenul) cînd proba pozitivă (că ar fi primit terenul) stătea la îndemîna celor două comisii de fond funciar, dacă ar fi existat acest fapt.
În sprijinul dreptului petentului la constituirea dreptului de proprietate vine atît tabelul de împroprietărire, cît și certificatul de participare la război, astfel petentul beneficiind și de legislația generică a fondului funciar, dar și de ultima lege din acest domeniu - Legea nr. 212/2008, care, modificînd art. 36 din Legea nr. 1/2000, conferă dreptul la constituirea dreptului de proprietate petenților prin simpla dovedire a participării autorului la război. În speță s-a făcut o dublă dovadă - atît a înscrierii autorului în tabelul de împroprietăriți, cît și a participării la război, ceea conferă o și mai mare îndreptățire la admiterea prezentei acțiuni, deși ar fi fost suficientă și una singură din acele probe, înscrierea în tabele nefiind decît consecința și recunoașterea participării la război.
Cît privește tardivitatea introducerii cererii, invocată în hotărîrea comisiei județene, instanța de fond a reținut că Legea nr. 212/2008 nu prevede niciun termen pentru depunerea cererilor, deci nimeni nu poate adăuga la lege, instituind un termen care legalmente nu există. În plus, un număr imens de persoane din zona B. au beneficiat deja de reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren, iar a refuza acest drept altor persoane ar fi o discriminare evidentă. Trebuie avută în vedere Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și practica în materia discriminării a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a condamnat în mod constant practicile discriminatorii.
Cât privește categoria de folosință a terenului cuvenit, este de notorietate că în zona de munte nu existau disponibile decît terenuri forestiere, de altfel o suprafață imensă fiind expropriată de la familia S. în scopul aplicării legii reformei agrare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. JUDEȚEANĂ N. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR. Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului N. sub același număr generat în Ecris la judecata în fond, și anume sub nr._ .
În recursul declarat s-a arătat în esență că prin sentința civilă nr. 2090 din 20.12.2011, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul sus menționat, a fost admisă plângerea formulată de A. I. împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. nr.8518/19.11.2010, dispunându-se anularea parțială a acesteia și reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentului pentru suprafața de 5 ha. teren cu vegetație forestieră, pe raza comunei T., județul N..
Petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.212/2000, C. locală de fond funciar T. propunând admiterea cererii de reconstituire, însă C. Județeană N., prin Hotărârea nr. 8518/19.11.2010 a invalidat această propunere.
Reclamantul a formulat plângere împotriva hotărârii Comisiei Județene, iar instanța a admis-o considerând că petentul a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 36 din Legea nr.1/2000, atât prin înscrierea în tabelul de împroprietăriți cât și prin înscrisuri care arată că autorul a luptat efectiv pe front.
Prin cererea formulată, petentul consideră că se încadrează la a treia categorie de persoane precizate în art. 36 din Legea nr. 1/2000, așa după cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008, respectiv cele care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a putea fi împroprietărite.
Actul normativ impune două condiții cumulative probate prin două categorii de acte doveditoare:
- acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărăii din care să rezulte că solicitantul a luptat pe front și
- acte din care să rezulte că solicitantul îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945.
Petentul nu face însă dovada cu înscrisuri eliberate de la Arhivele militare că autorul său a luptat pe front.
De altfel, C. Județeană N., prin hotărârea contestată în prezenta cauză, motivează respingerea cererii formulată de petent prin lipsa de la dosar a documentelor prevăzute de Legea nr. 212/2008.
Chiar dacă petentul ar fi adus probe din care să rezulte că se încadrează în categoria a treia de persoane la care face referire art.36 mai sus enunțat, aceasta nu era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren cu vegetație forestieră întrucât nu se face dovada că autorul său ar fi deținut teren dintr-o astfel de categorie. Potrivit art. 2 din Legea nr. 187/1945, scopul acestei legi consta din mărirea suprafețelor arabile ale gospodăriilor țărănești existente care aveau mai puțin de 5 ha și crearea de noi gospodării țărănești individuale pentru muncitorii agricoli fără pământ.
Nefiind îndeplinite condițiile stabilite de lege considerăm că reclamantul nu este îndreptățit la reconstituirea unui drept de proprietate pentru teren forestier.
În plus, potrivit legislației funciare, reconstituirea dreptului de proprietate se face numai de către persoanele care depun în termenul legal o cerere în acest sens.
Termenele stabilite de legiuitor sunt termene de decădere, care au, ca efect juridic, pierderea dreptului ce nu a fost exercitat în termen legal. Astfel, nerespectarea termenelor pentru depunerea cererilor, atrage decăderea persoanelor fizice și juridice din dreptul de a uza de procedura administrativă prevăzută de legile fondului funciar, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate.
Cererea de reconstituire formulată de reclamant este fundamentată pe dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificată prin Legea nr.212/2008. Faptul că cel din urmă act normativ nu prevede un termen de depunere a cererii nu înseamnă că acest drept poate fi exercitat la nesfârșit. Întrucât Legea nr.212/2008 modifică o normă a altui act normativ (Legea nr. 1/2000), acesteia îi sunt aplicabile termenele impuse prin legea specială. Astfel, art. 25 din Legea nr. 1/2000 arată că întreaga procedură de reconstituire a dreptului de proprietate se face în condițiile stabilite de Legea fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997 care în art.3 stabilește un termen de 60 de zile de depunere a cererilor de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate.
Așadar,cererea de reconstituire formulată de petent este depusă cu depășirea
termenului legal de 60 de zile calculat de la data intrării în vigoare a Legii
nr.212/2008.
Părțile au fost legal citate. Intimatul nu a depus la dosar întâmpinare.
Pășind la examinarea legalității și temeiniciei sentinței recurate, în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că recursul declarat este fondat, pentru următoarele motive:
În fapt, petentul a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră la data de 23.04.2010, în baza legilor fondului funciar, susținând că autorul lui, defunctul A. T., a participat la război și este trecut pe tabelele de îndreptățiți.
Categoria persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, a fost introdusă în art. 36 din legea nr. 1/2000 republicată prin Legea nr. 212/2008, intrată în vigoare la data de 02.11.2008.
În raport cu prevederile art. 33 din Legea nr. 1/2000 republicată, potrivit cărora termenul de depunere a cererii de reconstituire este de 60 de zile de la . legii, cererile de reconstituire în baza Legii nr. 212/2008 trebuiau depuse până la data de 03.01.2009.
Din acest punct de vedere, Tribunalul reține că în mod greșit instanța de fond a apreciat că în lipsa unui termen special de acceptare a succesiunii, prevăzut in Legea nr.1/2000 cu modificările și completările ulterioare, nimeni nu poate adăuga la lege, instituind un termen care legalmente nu există.
În realitate, așa cum a arătat recurenta, Legea nr. 212/2008 modifică o normă a altui act normativ, respectiv Legea nr. 1/2000, astfel încât acesteia îi sunt aplicabile termenele impuse prin legea specială. Ori, art.25 din Legea nr.1/2000 arată că întreaga procedură de reconstituire a dreptului de proprietate se face în condițiile stabilite de Legea fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr. 169/1997 care în art.3 stabilește un termen de 60 de zile de depunere a cererilor de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate.
Față de cele menționate, se constată că operează sancțiunea pentru nesocotirea termenului de depunere a cererii de reconstituire, respectiv stingerea dreptului subiectiv civil (concret) de reconstituire, în condițiile legii funciare, a dreptului de proprietate privată și, mai mult decât atât, nerespectarea acestui termen are ca efect totodată și stingerea dreptului procesual de a solicita și obține analiza pe fondul său a cererii de reconstituire formulată în baza legilor funciare.
P. motivele expuse, se constată că în mod corect C. Județeană N. a invalidat, prin hotărârea contestată, propunerea comisiei locale de reconstituire a dreptului de proprietate, formulată de petent, cu motivarea că această cerere este tardiv depusă la comisia locală.
Așa fiind, Hotărârea nr. 8518/2010 a Comisiei județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor apare ca fiind pe deplin temeinică și legală.
Tribunalul mai reține că, potrivit dispozițiilor art. 312 al.4 Cod procedură civilă, “În caz de casare, curțile de apel și tribunalele vor rejudeca pricina în fond, fie la termenul când a avut loc admiterea recursului, situație în care se pronunță o singură decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop.”
Cum hotărârea instanței de fond, potrivit celor reținute mai sus, este nelegală, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Tribunalul va admite recursul și o va modifica în totalitate, în sensul respingerii ca nefondate a plângerii petentului A. I. împotriva Hotărârii nr. 8661/2011 a Comisiei județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor împotriva sentinței civile nr. 2090/20.12.2011 a Judecătoriei B., în contradictoriu cu intimatul-petent A. I., domiciliat în satul Straja, ., . și intimata C. locală T. pentru aplicarea legilor fondului funciar.
Modifică în totalitate sentința recurată și în consecință:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul A. I. în contradictoriu cu intimatele C. locală T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor împotriva hotărârii nr. 8518/19.11.2010 emisă de cea de a doua intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.08.2012.
Președinte, Judecători, Grefier,
M. C. C. M. și O. E. F. R.
red./tehnored./C.Mg./20.08.2012
tehnored./F.R./30.08.2012
4ex.
Fond:M. G.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 509/2012. Tribunalul NEAMŢ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 599/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
