Fond funciar. Sentința nr. 509/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 509/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 31-05-2012 în dosarul nr. 509/RC
Dosar nr._ obligația de a face
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
Ședința publică din 31mai 2012
SENTINȚA CIVILĂ NR. 509/RC/2012
Instanța constituită din:
Președinte L. F. - judecător
D. M. - judecător
D. S. - judecător
N. U. - grefier
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de reclamanta A. E., domiciliată în mun. R., ., jud. N., împotriva sentinței civile nr.2549 din 22.09.2011, pronunțată de Judecătoria R., în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. Locală Stănița pentru aplicarea legii nr.18/1991 prin reprezentant legal, cu sediul în ., și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., . nr.27, jud. N..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-reclamantă A. E., lipsă fiind reprezentanții celor două comisii.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este „fond funciar/obligația de a face”;
- procedura de citare este îndeplinită;
- stadiul procesual – recurs;
- cauza se află la al III-lea termen de judecată;
- alte aspecte procedurale: - la data de 30.05.2012 s-a înaintat la dosar adresa nr.1885 din 25.05.2012 emisă de Primăria comunei Stănița, prin care intimata-pârâtă a formulat întâmpinare;
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Recurenta-reclamantă A. E. susține că deține act de punere în posesie pentru suprafața de 5300 m.p. eliberat de C. C. Stănița, că pentru această suprafață (ce i-a fost lăsată de zestre de bunica sa, L. P.) a depus și cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. P. aceste motive, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Cauza a rămas în pronunțare, după care,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2549 din 22.09.2011 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta A. E., în contradictoriu cu pârâtele C. C. Stănița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor
P. soluționarea cauzei, instanța de fond a reținut, în fapt, că suprafața de 0,63 ha teren solicitată de reclamantă a aparținut bunicii acesteia, L. P..
Moștenitorilor acesteia, respectiv G. I. M., Safciuc I. R., N. E., D. I. E. și A. E., li s-a admis cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața totala de 2,51 ha.
Procesul-verbal de punere în posesie nr. 126/20.01.1993 pentru suprafața de 6.300 m.p. solicitată de reclamantă, este emis pe numele autoarei L. P. cu moștenitoare A. E. și nu pe numele reclamantei, așa cum susține aceasta (f. 52).
Din această suprafață de 6300 m.p., pentru 1000 m.p. a fost emis TP nr. 62/2197 la data de 15.12.1994 pe numele reclamantei, iar pentru diferența de 5300 m.p. a fost înaintată documentația către C. Județeană N., unde a fost înregistrată sub nr._/11.08.2011.
Reclamanta nu a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren în litigiu, nerespectând procedura administrativă obligatorie instituită de Legea nr.18/1991.
Astfel, potrivit art. 9, al. 3 din Legea 18/1991, cererea se depune la primaria localității sau, după caz, la primăriile localităților în a căror rază teritorială se află terenul pentru care urmează să fie reconstituit dreptul de proprietate, regula de principiu fiind aceea că instanțele judecătorești nu se pot substitui organelor care, potrivit legii, au competența de a emite actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, respectiv comisiile și organele administrației abilitate în acest sens. Ca atare, Legea nr. 18/1991 instituie o procedură specială în materia reconstituirii sau constituirii dreptului, cel îndrituit trebuind să urmeze această procedură pentru a-și readuce dreptul în patrimoniu în cazul reconstituirii și numai apoi să uzeze de atributele ce i le conferă aceasta.
P. a se putea adresa instanței de judecată, trebuie să fi respectat toate condițiile legale imperative pentru parcurgerea procedurii administrative în fața comisiei locale, ceea ce reclamanta nu a făcut, adresându-se direct instanței de judecată.
Aceasta a solicitat obligarea pârâtelor la întocmirea documentației necesare eliberării titlului de proprietate, precum și eliberarea titlului de proprietate, fără să formuleze cerere de reconstituire a dreptului de proprietate conform prevederilor legale .
Cum în cauză nu s-a reconstituit dreptul de proprietare reclamantei pentru suprafața de teren în litigiu, pârâtele nu pot fi obligate să întocmească documentația necesară eliberării titlului de proprietate și să elibereze titlul de proprietate.
Față de considerentele reținute mai sus prima instanță a respins acțiunea de față ca neîntemeiată.
Recurenta A. E. a declarat recurs împotriva sentinței civile pe care o consideră netemeinică și nelegală întrucât instanța de fond a soluționat cauza ignorând sentința penală nr.518/22.05.1995 la a cărei pronunțare a fost avut în vedere procesul-verbal de punere în posesie nr.126/20.01.1993 pentru 0,63 ha și planurile parcelare din iulie 1992. Arată că deține titlu de proprietate pentru 0,10 ha și solicită eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 0,53 ha pentru care s-a cerut reconstituirea prin cererea nr.3261/1991.
Reclamanta a anexat actele despre care face vorbire în cererea de recurs, existente deja la dosarul de fond.
Recursul nu este motivat în drept.
Conform prevederilor art.42 din Legea nr.1/2000 republicată, prezentul recurs este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Examinând sentința atacată, în raport de motivele de recurs invocate și cu prevederile art.3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceasta este temeinică și legală și o va menține pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos:
Prin cererea înregistrată la data de 18.03.1991 la C. locală Stănița – f.50 dosar fond – moștenitorii def. L. P., respectiv D. E., G. I. M., Safciuc V. E. și A. C. E. au cerut restituirea terenurilor deținute de defunctă anterior colectivizării, printre care se regăsește și suprafața de 0,63 ha la punctul „Acasă”. Potrivit susținerilor intimatei C. Locală Stănița, validarea propunerii de reconstituire a avut loc pentru întreaga suprafață de 2,51 ha în favoarea tuturor moștenitorilor, iar pentru 0,63 ha s-a eliberat procesul-verbal de punere în posesie nr.126/20.01.1993 – f.6 dosar fond – în care este menționat ca și moștenitor al defunctei L. P., doar reclamanta A. E.. Eliberarea procesului-verbal de punere în posesie doar pe numele reclamantei nu constituie însă un argument în sprijinul susținerilor potrivit cărora și titlul de proprietate trebuie eliberat în favoarea acesteia, întrucât, odată reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață deținută de autoare în favoarea tuturor moștenitorilor /reconstituire care nu a fost contestată de reclamantă) fazele ulterioare de reconstituire, respectiv întocmirea documentației prealabile eliberării titlului de proprietate și eliberarea titlului de proprietate trebuie să vizeze pe toți beneficiarii reconstituirii, conform prevederilor art.34 alin.2 și art.36 alin.1 din Regulamentului de aplicare a legilor fondului funciar aprobat prin HG nr.890/2005.
Nu constituie un argument în sprijinul aceleiași susțineri nici sentința penală nr.518/22.05.1995 a Judecătoriei R., deoarece prin această hotărâre nu s-a recunoscut în favoarea reclamantei dreptul de proprietate, ci dreptul de posesie pe care aceasta îl avea conform procesului-verbal de punere în posesie mai sus menționat.
Mai rezultă din dosar că pentru terenul în suprafață de 1.000 m.p. aferent locuinței, recunoscută ca fiind proprietatea reclamantei prin sentința civilă nr.4238/20.09l.1994 (f.4 dosar fond) a Judecătoriei Piatra-N., s-a eliberat titlul de proprietate nr.62/2197/15.12.1994 (f. 13 dosar fond) în baza art.22 din Legea nr.18/1991 în vigoare la data eliberării titlului, astfel nu mai poate fi analizată în prezenta cauză problema terenului aferent construcției.
Nu poate fi analizat în această cauză nici motivul prin care reclamanta invocă primirea acestui teren cu titlu de zestre de la autoare, întrucât pentru valorificarea pretinsului drept aceasta are deschisă calea unor alte acțiuni întemeiate pe art.III din Legea nr.169/1997 republicată.
Față de cele arătate tribunalul constată că recursul nu este fondat și va fi respins ca atare în temeiul art.312 Cod procedură civilă.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE L.
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. E., domiciliată în mun. R., ., jud. N., împotriva sentinței civile nr.2549/22.09.2011, a Judecătoriei R., în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. Locală Stănița pentru aplicarea legii nr.18/1991 prin reprezentant legal, cu sediul în ., și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., . nr.27, jud. N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.05.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
L. F. D. M., D. S. N. U.
Red.D..
Tehnored.N.U./04.07.2012
Ex.2
Fond: M. A.
| ← Dizolvare persoana juridică. Decizia nr. 628/2012. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 678/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
