Fond funciar. Decizia nr. 624/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 624/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 28-06-2012 în dosarul nr. 624/RC
Dosar nr._ - plângere la Legea nr. 1/2000 -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 624/RC
Ședința publică din 28.06.2012
Instanța compusă din:
Președinte: L. F. – judecător
D. S. – judecător
D. M. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenții - petenți Z. P., domiciliat în comuna Grințieș, ., și M. M., domiciliată în comuna Grințieș, ., împotriva sentinței civile nr. 385 din 21.02.2012 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele - intimate C. L. Grințieș pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în ., și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., având ca obiect plângere la Legea nr. 1/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții - petenți Z. P. și M. M., lipsind intimatele - intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la primul termen de judecată;
- obiectul cauzei este plângere la Legea nr. 1/2000;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a depus la dosar întâmpinare prin care arată că își menține punctul de vedere exprimat la fond.
Instanța constată că recursul este declarat și motivat în termenul legal și este scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar și le înmânează recurenților câte un exemplar de pe întâmpinarea formulată de C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
S-a procedat la identificarea recurenților Z. P. (C.I. . nr._) și M. M. (C.I. . nr._).
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Recurenții - petenți Z. P. și M. M. arată că autorul lor are dreptul la 5 ha teren, cererea formulată în anul 2009 fiind depusă în termenul legal.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 385 din 21.02.2012 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, tribunalul constată următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr. 3851 din data de 21.02.2012, pronunțată de Judecătoria B., s-a dispus respingerea plângerii formulată de petenții Z. I. P. și M. M., în contradictoriu cu intimatele C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. locală Grințieș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, ca nefondată.
P. a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, petenții Z. I. P. și M. M. au formulat plângere împotriva hotărârii Comisiei județene N. nr. 9001 din 26.09.2011 prin care a fost respinsă cererea de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei Grințieș.
În motivarea plângerii, petenții arată că au formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4 ha teren cu vegetație forestieră, după defunctul Z. I. G..
C. L. a admis cererea, propunere invalidată de C. Județeană prin hotărârea în cauză, motivat de faptul că autorul nu îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945, iar cererea este tardiv introdusă.
În dovedirea cererii petenții au depus la dosar, la judecata în fond, dovada de comunicare a hotărârii Comisiei Județene, copii după hotărârea Comisiei Locale, extras tabel nominal cuprinzând persoanele fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, cererea de reconstituire, acte de stare civilă, declarație pe proprie răspundere, tabel de parcelare a terenului expropriat.
Intimatele au fost legal citate, a formulat întâmpinare în cauză C. Județeană, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată, motivat de faptul că solicitarea petenților nu se încadrează scopului prevăzut la art. 2 din Legea nr. 187/1945. În plus, cererea este tardivă.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.
Din actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea nr. 330 din 21.01.2009 petentul Z. I. P. a solicitat Comisiei Locale Grințieș constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4 ha teren cu vegetație forestieră.
Prin hotărârea nr. 5 din 14.03.2011, C. L. Grințieș a admis cererea, propunere invalidată prin hotărârea nr. 9001 din 26.09.2011 a Comisiei Județene N., cu motivarea că solicitanții anexează cererilor extrase din lista îndreptățiților la împroprietărire sau din tabelele de parcelare a terenului expropriat în anul 1945, întocmite cu ocazia aplicării Legii nr. 187/1945, înțelegând să solicite diferența de suprafață de până la 5 ha, nefăcând astfel dovada încadrării în scopul acestei legi, iar cererea este tardiv introdusă.
Împotriva acestei hotărâri au formulat plângere petenții în termen legal, reiterând motivele invocate în susținerea cererii de reconstituire, cu mențiunea că autorul lor îndeplinește condițiile prevăzute de art. 36 din Legea nr. 1/2000 modificată prin Legea nr. 212/2008.
Instanța de fond, analizând hotărârea atacată prin plângere, a constatat că aceasta este legală și a fost menținută pentru următoarele motive.
Cererea de reconstituire formulată de petenții Z. I. P. și M. M. este fundamentată pe dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008.
Acest act normativ a fost edictat de legiuitor cu unicul scop de a permite tuturor persoanelor împroprietărite sau îndreptățite la împroprietărire prin Legea nr. 187/1945 să ceară, în condițiile Legii nr. 1/2000, constituirea dreptului de proprietate, cu referire la terenul la care au fost îndreptățiți, dar care din motive cunoscute nu a mai intrat în patrimoniul acestora.
S-a apreciat că, deoarece actul normativ în speță nu prevede un termen de depunere a cererii de constituire, nu înseamnă că un asemenea drept poate fi exercitat sine die, deoarece un asemenea efect nici nu a fost avut în vedere de legiuitor care, în titlul actului normativ, ca și tehnică legislativă, arată că actul modifică o normă juridică a altui act normativ, în speță Legea nr. 1/2000, privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului Funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.
S-a mai constatat că titlul Legii nr. 1/2000 dar și art. 25 din lege arată că întreaga procedură de reconstituire a dreptului de proprietate se face în condițiile stabilite de Legea fondului Funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, care în art. 11 alin. 4 stabilește un termen de 60 de zile de depunere a cererilor de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate. Prin urmare, s-a reținut că legiuitorul a stabilit un termen limită, de decădere din dreptul de a solicita reconstituirea, lucru evident dat fiind că în lipsa unui asemenea termen starea de incertitudine a unor relații sociale a căror reglementare s-a urmărit s-ar prelungi la nesfârșit.
S-a apreciat că, dacă legiuitorul ar fi dat posibilitatea subiectului de drept să opteze nelimitat în timp pentru a cere reconstituirea, s-ar ajunge la o situație inechitabilă față de persoanele care sub imperiul legii vechi nu au putut obține reconstituirea dreptului de proprietate deoarece nu s-au încadrat în termenul expres prevăzut de Legea nr. 18/1991.
Așadar, prima instanță a constatat că cererea de reconstituire formulată de petenți este depusă cu depășirea termenului legal de 60 de zile calculat de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008, termen a cărui durată rezonabilă a permis tuturor să ia cunoștință de condițiile de depunere a cererii.
Față de considerentele anterior expuse, instanța de fond a constatat că hotărârea atacată este legală și a dispus respingerea plângerii ca nefondată și menținerea hotărârii Comisiei județene nr. 9001/2011, cu privire la petenți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termenul legal, petenții. Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului N. sub același număr generat în ECRIS, la judecata în fond și anume sub nr._ . În recursul declarat, petenții au criticat sentința, pentru următoarele motive:
- respingerea plângerii este nefondată, în sensul că suprafața maximă de 5 ha putea fi acordată, și nu-i îndreptățește la obținerea diferenței, astfel că motivarea instanței de fond sub acest aspect nu este legală, fiind fundamentată pe interpretarea eronată a prevederilor legale incidente;
- pentru toate categoriile de persoane prevăzute de art. 36 din Legea nr. 1/2000 se prevede imperativ dreptul de a primi terenuri agricole și forestiere;
- în condițiile în care categoria de persoane nou introdusă ca având calitatea de îndreptățiți la împroprietărire prin Legea nr. 212/2008 nu exista anterior, pentru a fi atins scopul modificării legii, și anume stabilirea dreptului de proprietate și atribuirea terenurilor cuvenite și pentru aceștia, printr-o dispoziție legală nou introdusă și care dispune pentru viitor trebuie luat în considerare termenul calculat pe zile libere prevăzut de legile anterioare ale proprietății. Astfel, autorului petenților i s-a atribuit, în baza Legii nr. 1/2000, suprafața de 1 ha teren cu vegetație forestieră ca urmare a modificărilor intervenite a solicitat diferența de 4 ha.
- în zona de munte, în baza acelorași dispoziții legale și cu respectarea acelorași condiții de susținere a pertinenței, mai multe persoane au beneficiat de reconstituiri fără îngrădirea dreptului legal de a beneficia de o suprafață de teren, ceea ce creează discriminări și impune soluționarea favorabile a prezentei cereri de restituire.
P. toate aceste motive, petenții solicită admiterea recursului, casarea sentinței, iar pe fond admiterea plângerii formulate, anularea parțială a hotărârii Comisiei Județene N. nr. 9001/26.09.2011 și stabilirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4 ha teren cu vegetație forestieră.
Față de recursul declarat de petenți, intimata C. Județeană N. a formulat întâmpinare, în care a arătat că își menține punctul de vedere exprimat la judecata în fond și a solicitat respingerea unui eventual capăt de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată deoarece nu se poate reține nicio culpă în sarcina sa și, nefiind persoană juridică în sensul art. 187 și 188 din Codul civil aprobat prin Legea nr. 287/2009, și nici în conformitate cu reglementările speciale fondului funciar, a considerat că nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, se constată că nu este fondat recursul declarat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În fapt, prin acțiunea introductivă de instanță, petenții au formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr. 9001/26.09.2011, prin care a fost invalidată propunerea Comisiei locale Grințieș de reconstituire în favoarea petenților, în calitate de moștenitori ai autorului Z. I. G., a dreptului de proprietate pentru terenul de 4,00 ha cu vegetație forestieră, teren la care autorul are dreptul în calitatea sa de luptător pe front, constituit de diferența până la lotul tip de 5 ha.
Instanța de fond a apreciat că petenții au formulat tardiv cererea de constituire și a dispus, pe cale de consecință, respingerea plângerii petenților împotriva hotărârii comisiei județene.
Având în vedere temeiul invocat de petenți, se constată că în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv față de cele intervenite prin Legea nr. 212/2008, persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.
Acest text, din forma inițială a Legii nr. 1/2000, a fost modificat succesiv prin Legile nr. 204/2004, nr. 247/2005, nr. 193/2007 și respectiv nr. 212/2008.
Cea de-a treia categorie de persoane care beneficiază de aplicarea acestor prevederi, și anume persoanele fizice, care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, a fost prevăzută pentru prima dată prin Legea nr. 212/2008, care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 737 din 30 octombrie 2008, cu intrare în vigoare la trei zile de la publicare, și anume la data de 02.11.2008. Acest act normativ, deși a prevăzut o nouă categorie de persoane îndreptățite la împroprietărire, dând astfel naștere la un drept substanțial, nu a prevăzut corelativ un termen de valorificare a dreptului recunoscut, printr-o normă procedurală corespunzătoare. Cum este firesc ca un drept recunoscut să poată fi și valorificat în concret, prin formularea unei cereri de constituire, într-un anumit termen, se constată că sunt aplicabile pentru stabilirea termenului în care poate să fie formulată cererea de constituire tot dispozițiile legilor speciale în materia reconstituirii/constituirii și anume cele cuprinse în legile fondului funciar de la momentul apariției primei legi de restituire a proprietăților și din cele prin care ulterior au fost repuse persoanele îndreptățite în termenul de formulare a cererilor.
Se constată, așadar, că acest termen a variat de la 30 la 60 zile, nefiind prin nici un act normativ mai mare de 60 zile. De asemenea, se constată că în ultimul act normativ de repunere în termenul de formulare a cererilor, respectiv Legea nr. 193/2007, în art. II, se prevede că „persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare și cu cele aduse prin prezenta lege, pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite, conform prezentei legi, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia”.
Față de cele menționate, se constată că termenul în care poate fi formulată cererea de constituire întemeiată pe dispozițiile art. 36 pentru categoria de persoane anterior menționată prevăzută în Legea nr. 212/2008 este de 60 zile, calculat de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, și anume 02.11.2008, instanța de fond făcând o apreciere corectă asupra acestui termen.
Astfel, petenții au formulat cererea de constituire la data de 21.01.2009, cu mult peste termenul legal de 60 zile, calculat de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008. Față de cele menționate, se constată că, în mod corect, C. Județeană N. a invalidat, prin hotărârea contestată, propunerea comisiei locale de admitere a cererii de constituire a dreptului de proprietate, formulată de petenți, cu motivarea că această cerere este tardiv formulată, aspect care a fost în mod corect apreciat și de către prima instanță, prin hotărârea recurată.
Având în vedere că depunerea cererii în termen este o condiție care se analizează cu prioritate în procedura specială a legilor fondului funciar, celelalte condiții de admisibilitate nu vor mai fi analizate în prezentul recurs.
De asemenea, nici discriminarea invocată de petenți, față de celelalte persoane din zona de munte, aflate în situații similare și care au obținut constituirea în același temei, fiind deja puse în posesie, nu conduce la stabilirea temeiniciei cererii, deoarece fiecare caz de speță se analizează de către instanța de judecată distinct, cu luarea în considerare a tuturor condițiilor speciale de admisibilitate, care presupun implicit și formularea cererii de constituire în termenul de 60 zile, calculat de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008.
P. considerentele expuse, se va dispune respingerea ca nefondat a recursului declarat de petenți, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenții Z. P., domiciliat în comuna Grințieș, ., și M. M., domiciliată în comuna Grințieș, ., împotriva sentinței civile nr. 385/21.02.2012 a Judecătoriei B., în contradictoriu cu intimatele - intimate C. L. Grințieș pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în ., și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 28.06.2012.
Președinte, Judecători, Grefier,
L. F. D. S., C. Ailuțoaei
D. M.
Red. și tehnored. L.F. – 13.07.2012
Tehnored. C.A. – 16.07.2012
2 ex.
Fond: S. U.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 599/2012. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 811/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
