Fond funciar. Decizia nr. 1030/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1030/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 04-12-2012 în dosarul nr. 1030/RC
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 04.12.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 1030/RC
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - C. B. | - judecător |
- M. C. | - judecător | |
- O. E. | - judecător | |
- R. L. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de chemata în garanție Agenția D. S., cu sediul în București, .. 43, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2103 din data de 03.04.2012, pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimatul-relamant S. Gh. P. și intimații-pârâți C. locală D. pentru aplicarea legilor fondului funciar, C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, S. Gh. N., J. I. I., G. M., B. A., S. E. și S. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant S. Gh. P. (legitimat cu C.I. . nr._, CNP_), asistat de avocat D. D., cu împuternicirea avocațială nr._/2012 – fila 18, avocat A. M., pentru intimata-pârâtă C. locală D. pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu delegația de substituire nr._/22.10.2012, și intimata-pârâtă S. E. (legitimată cu B.I. . nr._, CNP_), lipsă fiind reprezentantul recurentei-chemate în garanție Agenția D. S. și intimații-pârâți C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, S. Gh. N., J. I. I., G. M., B. A. și S. A..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este fond funciar;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza se află la al II-lea termen de judecată;
- avocat D. D., pentru intimatul-reclamant S. Gh. P. a depus la dosar, prin fax, la data de 04.12.2012, cererea prin care a solicitat strigarea cauzei la sfârșitul ședinței.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat D. D., pentru intimatul-reclamant S. Gh. P., solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, ca fiind temeinică și legală. Cu privire la excepția lipsei calității procesual active invocată de recurentă, solicită respingerea acesteia ca fiind nefondată, deoarece a făcut dovada că este titularul dreptului de proprietate asupra terenului reconstituit. Deși recurenta a invocat prin cererea de recurs că i s-ar fi încălcat dreptul la apărare, apărătorul intimatului-reclamant susține că nu a fost încălcat acest principiu, instanța de fond a acordat trei termene de judecată pentru pregătirea apărării. În ceea ce privește excepția prematurității, solicită respingerea excepției ca fiind nefondată, motivat de faptul că etapele obligatorii premergătoare punerii în posesie și eliberării titlului de proprietate au fost dovedite cu înscrisurile depuse la dosar, însă recurenta a refuzat sistematic demersurile timp de 4 ani, iar solicitările formulate de 14 ani au rămas fără răspuns. Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a recurentei, solicită respingerea acesteia ca fiind nefondată, întrucât, deși era în culpă nu și-a precizat punctul de vedere. Pe fond solicită respingerea recursului, intimatul-reclamant fiind îndreptățit la punerea în posesie, întrucât s-a făcut dovada că defunctul S. V. N. a fost proprietarul suprafețelor de teren în litigiu, cu cheltuieli de judecată.
Avocat A. M., pentru intimata-pârâtă C. locală D. pentru aplicarea legilor fondului funciar, solicită respingerea recursului, întrucât comisiei nu i se poate imputa nicio culpă în nedepunerea documentației, încercând în permanență să-l pună pe reclamant în posesie, dar fără transferul de la ADS nu s-a putut finaliza aceste demersuri. Deși recurentei i-au fost trimise numeroase notificări, aceasta nu a aprobat restituirea din domeniul privat a statului a suprafeței de teren în litigiu. Cu privire la excepțiile invocate de recurentă solicită respingerea acestora întrucât nu privesc fondul problemei, fără cheltuieli de judecată.
Intimata-pârâtă S. E. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, ca fiind temeinică și legală.
Instanța, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2103 din 3 aprilie 2012 a Judecătoriei Piatra-N.:
- a fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamantulS. Gh. P. în contradictoriu cu pârâțiiC. locală D. și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, S. Gh. N., J. I. I., G. M., B. A., S. E., S. A., și chemata în garanțieAgenția D. S., având ca obiect fond funciar (obligația de a face);
- a fost admisă cererea de chemare în garanție;
- s-a dispus obligarea Agenției D. S. la întocmirea protocolului de predare-primire a terenului în suprafață de 19,12 ha ce a aparținut defunctului S. V. N., situat pe raza .;
- a fost obligată pârâta C. locală D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor: să procedeze la punerea în posesie a moștenitorilor defunctului S. V. N. cu suprafața de 19,12 ha, teren situat pe raza .; să întocmească în favoarea moștenitorilor defunctului S. V. N. documentația prealabilă emiterii titlului de proprietate și să o înainteze Comisiei Județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
- s-a respins capătul de cerere privind obligarea Comisiei județene N. la emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 19,12 ha, în favoarea moștenitorilor defunctului S. V. N., ca prematur formulat;
- s-a respins capătul de cerere privind plata daunelor cominatorii ca nedovedită;
- chemata în garanție, Agenția D. S., a fost obligată să achite reclamantului cheltuielile de judecată în sumă de 1.500 lei.
P. a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23.01.1998, la Primăria Girov, județul N., și, ulterior, prin cererile nr. 6199/08.08.2005 și 3011/18.07.2006, depuse la Primăria D., moștenitorii defunctului S. V. N., au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren în suprafață totală de 79 ha situată pe raza actualei comune D..
C. locală D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a propus Comisiei județene N. admiterea sau respingerea cererii cu a cărei soluționare a fost învestită, propunere ce a fost validată prin Hotărârea nr. 6713 din 19.02.2008.
Cu toate acestea, soluționarea cererii a rămas fără finalitate, deoarece o mare parte din teren se află în administrarea ADS (15,82 ha în perimetrul S.C. Agroindest S.A. și exploatarea Asociației Agricole AGROPOD – Girov, 8,53 ha în exploatarea S.C. Business Agro Consulting), iar aceasta a refuzat toate protocoalele pe care le-a formulat C. Județeană N. de predare a terenului ce se cuvine a fi dat în proprietate moștenitorilor defunctului S. V. N..
În speță, pârâta A.D.S. nu a soluționat numeroasele cereri formulate de C. județeană, refuzându-le în mod nejustificat de mai bine de patru ani de zile, deși aceasta are calitatea doar de detentor, nicidecum de proprietar.
Mai mult, terenurile litigioase nu intră sub incidența pct. 5 din titlul VI din Legea nr. 247/2005, iar ADS nu a făcut dovada cu înscrisuri privind efectuarea acestor lucrări, valoarea, rata de amortizare anuală sau procentul de amortizare realizat până în acest moment, dovedind nu numai lipsă de interes, dar și rea-credință față de moștenitorii defunctului S. V. N., cărora li s-a recunoscut calitatea de proprietar.
În ceea ce privește cererea având ca obiect obligarea Comisiei Județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la emiterea titlului de proprietate în favoarea reclamantului, instanța a apreciat-o ca fiind inadmisibilă, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor legale în materia fondului funciar, comisia județeană poate să emită titlul de proprietate numai după parcurgerea etapelor anterioare și obligatorii, care se finalizează cu întocmirea documentații premergătoare de către comisia locală și înaintarea acesteia comisiei județene.
Or, în speță, emiterea titlului de proprietate nu este posibilă în acest moment, întrucât comisia locală nu și-a îndeplinit obligația legală de întocmire și înaintare a documentației respective comisiei județene, într-un termen rezonabil.
În condițiile art. 64 din Legea 18/1991, instanța a respins cererea privind obligarea președinților comisiilor la plata daunelor cominatorii, reținând că legiuitorul a prevăzut strict două situații limitative când își pot avea aplicarea practică, respectiv când comisia locala refuza înmânarea titlului de proprietate si când refuza punerea in posesie efectiva, situații care nu se regăsesc în speța de față.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs chemata în garanție Agenția D. S., criticând-o ca nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
I. Recurentei i s-a încălcat dreptul la apărare prin necomunicarea cererii de chemare în judecată și a actelor doveditoare depuse de reclamant, deși instanței îi revenea această obligație conform art. 86 alin. 1 C.proc.civ. S-a încălcat astfel principiul contradictorialității, precum și dispozițiile art. 105 alin. 1 C.proc.civ., fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C.proc.civ.
II. S-a dispus obligarea chematei în garanție la întocmirea protocolului de predare-primire a terenului de 19.12 ha ce a aparținut defunctului S. V. N., situat în ., fără a se verifica dacă această suprafață face parte din evidența ADS. Mai mult decât atât, la data recursului, nu era înregistrată la ADS nicio solicitare de retrocedare teren pentru C. locală D. sau pentru reclamanții din prezenta cauză.
Conform adresei nr. 908/10.01.2012 a reprezentanței teritoriale ADS Bacău, la nivelul comisiilor de fond funciar se afla în lucru o documentație de retrocedare pentru defunctul Spirdon V. N., dar la ADS București nu exista vreo cerere de retrocedare.
III. Reclamantul nu are calitate procesuală activă, respectiv calitatea de a solicita predarea vreunei suprafețe de teren, deoarece, potrivit art. 9 di HG nr. 626/2001 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001, această calitate revine comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Prin urmare, predarea terenurilor se face numai la solicitarea comisiei județene, în urma verificării documentației care a sta la baza emiterii hotărârii. O acțiune directă nu poate fi admisă decât în cazurile expres prevăzute de lege.
IV. Cererea reclamantului este prematură, anterior predării fiind necesară parcurgerea unor etape obligatorii, prevăzute de dispozițiile imperative ale legii.
ADS nu poate da curs celor solicitate de reclamant, atâta timp cât nu i-au fost comunicate hotărârea de validare a comisiei județene și documentația aferentă retrocedării.
V. Recurenta invocă și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât atribuțiile privind emiterea titlului de proprietate și punerea în posesie au fost stabilite exclusiv în sarcina comisiilor de fond funciar, locală și județeană. În motivarea acțiunii, reclamantul nu a arătat care este dreptul încălcat de ADS.
Recurenta nu se opune procesului de retrocedare a terenurilor cu destinație agricolă celor îndreptățiți, însă, potrivit dispozițiilor legale și normelor interne, comisia județeană trebuia să-i transmită documentația de retrocedare necesară pentru încheierea protocolului de predare-preluare a terenului cu destinație agricolă.
VI. Atâta timp cât îndeplinirea de către ADS a obligației de a preda terenul depinde nemijlocit de îndeplinirea de către comisiile de fond funciar a obligațiilor ce le revin, constând în întocmirea documentației necesare efectuării predării și înaintării acesteia la ADS, aceasta din urmă nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, culpa procesuală nu îi aparține, atâta timp cât nu s-a opus procesului de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea celor îndreptățiți.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 și urm., art. 304 pct. 5 și 9 C.proc.civ., Legea nr. 268/2001, HG 626/2001, art. 6 CEDO.
În dovedire, au fost depuse, în copie, înscrisurile invocate în susținerea cererii de recurs.
Prin întâmpinare (fila 16), intimatulS. G. a solicitat respingerea recursului, pentru următoarele motive:
Recurentei nu i s-a încălcat dreptul la apărare, instanța de fond acordându-i trei termene de judecată tocmai pentru pregătirea apărării.
În calitate de proprietar al terenului reconstituit, reclamantul are calitate procesuală activă, putând exercita toate demersurile necesare finalizării procedurii de punere efectivă în posesie.
Cât privește excepția prematurității, și aceasta este neîntemeiată, parcurgerea tuturor etapelor prevăzute de lege fiind dovedită cu actele depuse la dosar.
Pe fondul cauzei, au făcut dovada că sunt moștenitorii defunctului S. V. N. și a dreptului de proprietate al acestuia asupra terenului solicitat, de 19,12 ha. Au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, dar, în ciuda demersurilor făcute, pârâtele nu au dat procedat la emiterea titlului și la punerea în posesie.
În mod corect a fost obligată chemata în garanție la plata cheltuielilor de judecată, întrucât culpa procesuală îi aparține.
Intimata C. locală D. a solicitat respingerea recursului prin întâmpinare (filele 41-45), arătând că au trimis ADS numeroase notificări de întocmire a protocolului de predare-primire, însoțite de documentația necesară, completată conform solicitărilor, dar recurenta nu a dat curs cererilor formulate.
Din bogata corespondență pe care a avut-o cu ADS rezultă faptul că întreaga documentație a fost trimisă către aceștia, însă nici până în acest moment nu au răspuns favorabil.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul reține următoarele:
I. Recurenta invocă încălcarea dreptului la apărare, decurgând din necomunicarea cererii principale și a înscrisurilor depuse în dovedirea pretențiilor de reclamantul S. Gh. P., respectiv motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C.proc.civ.
Critica formulată nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Agenția D. S. a fost chemată în garanție de pârâta C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin cererea formulată la data de 26.04.2011, fiind citată în această calitate pentru termenul din 15.11.2011. Potrivit mențiunilor de pe citația emisă pentru acest termen, recurentei i s-au comunicat copii de pe cererea de chemare în judecată, întâmpinare și cererea de chemare în garanție (fila 120 dosar fond).
Mai mult decât atât, la termenul din 15.11.2011, deși legal citată, chemata în garanție nu a formulat vreo obiecție privind necomunicarea înscrisurilor la care face referire în cererea de recurs, solicitând în schimb abia la 10.02.2012, anterior termenului din 14.02.2012, comunicarea cererii de chemare în garanție, a cererii principale și a întâmpinării.
Deși nu era obligată la aceasta, instanța de fond a dispus recomunicarea cererii de chemare în judecată către ADS, conform mențiunii de pe dovada de primire din 29.02.2012 (fila 164 dosar).
Pretinsa încălcare a dispozițiilor procedurale nu a fost invocată de recurentă nici la termenul din 27.03.2012, la care s-a pronunțat hotărârea, fiind însă susținută prin cererea de recurs.
Sancțiunea necomunicării cererii și a înscrisurilor doveditoare este nulitatea relativă, care trebuia invocată în condițiile art. 108 alin. 3 C.proc.civ., respectiv la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond. Dispozițiile legale privitoare la invocarea nulităților relative sunt destinate să garanteze nu numai disciplina procesuală, ci și celeritatea procedurii, obiectiv major al reglementărilor procesuale.
Nulitatea relativă neinvocată în termen în fața primei instanțe nu mai poate fi valorificată prin motivele de recurs, deoarece la termenul la care partea ar fi putut să invoce nulitatea și nu a făcut-o, a operat decăderea din acest drept.
II. Cu privire la al doilea motiv de recurs, Tribunalul reține că, în cauză, s-au administrat dovezi privind deținerea terenului în litigiu de către ADS, acest aspect rezultând atât din Hotărârea Comisiei județene N. nr. 8389/10.08.2010 (filele 6-7 fond), cât și din procesele-verbale de delimitare nr. 2230/3.05.2010 (pentru suprafața de 8,53 ha, aflată în exploatarea . SRL) și 2228/3.05.2010 (pentru suprafața de 15,82 ha aflată în exploatarea . a Asociației Agricole Agroprod Girov), având la bază extrasul de plan cadastral al comunei D. (scara 1:10.000), avizat de reprezentantul ADS și de cel al OCPI (fila 96 dosar fond).
De asemenea, atât anexa nr. 30 la HG nr. 890/2005, cuprinzând fișa terenurilor validate prin Hotărârea Comisiei județene N. nr. 6713/2008, precum și procesul-verbal de delimitare a terenurilor în cauză, au fost avizate, fără obiecțiuni, de reprezentanții ADS și ai Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară N..
Înscrisurile menționate au fost comunicate și Agenției D. S. în vederea predării terenului solicitat de persoanele îndreptățite, neformulându-se vreo obiecție în această privință.
Cât privește susținerea recurentei privind neînregistrarea la ADS București a vreunei solicitări de retrocedare pentru C. locală D. sau pentru reclamanții din prezenta cauză, aceasta nu este întemeiată, în condițiile în care comisiile de fond funciar au făcut dovada nenumăratelor cereri de predare a terenurilor pentru care s-a propus reconstituirea, în vederea finalizării procedurii prevăzute de legea fondului funciar.
III. Nici excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului nu este întemeiată. În raport cu pretențiile formulate prin cererea principală, respectiv obligarea comisie locale la punerea în posesie cu suprafața de 19,12 ha teren, obligarea comisiei județene la emiterea titlului de proprietate și daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, reclamantul și-a justificat calitatea, respectiv faptul că îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate.
De fapt, în motivarea excepției invocate, recurenta invocă aspecte care privesc cererea de chemare în garanție, formulată însă în cauză de pârâta C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, tocmai în considerarea atribuțiilor ce îi revin în parcurgerea procedurii vizând încheierea protocolului de predare-preluare a terenurilor cu destinație agricolă cu Agenția D. S..
În cauză, comisiile de fond funciar au fost cele care au solicitat, în repetate rânduri, predarea terenurilor ce au făcut obiectul reconstituirii în favoarea moștenitorilor defunctului S. V. N., și nu aceștia din urmă.
Iar acțiunea principală are un alt obiect, respectiv pretențiile de punere în posesie și emitere a titlului de proprietate, așa cum au fost mai sus prezentate. În relație cu aceste cereri se analizează calitatea procesuală a reclamantului, iar nu prin raportare la obiectul cererii de chemare în garanție, care vizează exclusiv raportul juridic dintre partea care a formulat cererea de intervenție forțată și cel chemat în garanție.
Nu se putea concepe obligarea comisiei locale la punerea în posesie a reclamantului și a celorlalți moștenitori cu terenurile ce au aparținut autorului lor, fără obligarea, în același timp, a ADS la predarea suprafețelor în litigiu, în exercitarea atribuțiilor ce-i revin potrivit legii.
De altfel, nici critica privind lipsa cererii Comisiei județene N. de predare a terenurilor nu este întemeiată, existând la dosar dovada înaintării de către această instituție a unor solicitări exprese în acest sens (adresele nr._/26.08.2010,_/15.12.2010, 1346/21.02.2011, filele 39, 40, 49).
IV. Cu privire la al 4-lea motiv de recurs invocat, tribunalul reține că, din probele administrate în cauză a rezultat cu evidență faptul că cele două comisii de fond funciar au înaintat recurentei atât hotărârile de validare a propunerilor Comisiei locale D. de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea reclamantului, dar și documentația aferentă retrocedării, conform prevederilor art. 7 alin. 7 din Legea nr. 268/2001 și art. 9 din HG nr. 626/2001. S-au depus astfel la dosar copii ale adreselor de înaintare a cererilor de predare a terenurilor și a documentațiilor aferente (adresele nr._/26.08.2010,_/15.12.2010, 1346/21.02.2011), copii ale adreselor de restituire a documentațiilor pentru remedierea lipsurilor constatate (adresele nr._-10/12.05.2008,_/7.07.2008,_/4.03.2010,_/6.09.2010,_/24.01.2011), precum și toate înscrisurile trimise recurentei privind terenurile în litigiu, care au sta la baza reconstituirii dreptului de proprietate (procesele verbale de delimitare a suprafețelor, hotărârile de validare ale comisiei județene, anexele, planurile cadastrale etc.).
Chiar dacă documentația înaintată a fost restituită în mai multe rânduri, în vederea completării sau îndreptării unor erori, comisiile au răspuns solicitărilor cu operativitate, conformându-se cerințelor impuse.
De altfel, deși invocă în mai multe rânduri că documentația nu a fost legal întocmită, recurenta nu indică în calea de atac formulată care sunt, în concret, lipsurile sau omisiunile care ar mai trebui remediate de cele două comisii. În lipsa indicării exprese a vreunei neregularități, nu poate fi reținută ca întemeiată critica privind nelegalitatea întocmirii documentației de retrocedare.
Deși recurenta neagă chiar faptul trimiterii vreunei cereri de predare a terenurilor în litigiu, din însuși conținutul adreselor de restituire a documentației de retrocedare rezultă că a fost formulată nu una, ci mai multe astfel de solicitări.
În consecință, nu poate fi reținută ca întemeiată nici excepția prematurității acțiunii, invocată prin motivele de recurs.
V. Calitatea procesuală a chematei în garanție rezultă din chiar dispozițiile legale invocate în calea de atac formulată.
Astfel, potrivit art. 9 alin. 1 din HG nr. 626/2001, „terenurile cu destinație agricolă a căror retrocedare se solicită în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările ulterioare, se transmit de A.D.S. comisiilor locale, pe bază de protocol, la cererea comisiilor județene, conform modelului aprobat de Consiliul de administrație al A.D.S”.
Tocmai în considerarea obligației legale ce îi revine de predare a terenurilor aflate în administrarea sa, ce au făcut obiectul reconstituirii în temeiul legilor fondului funciar, Agenția D. S. a fost chemată în garanție de către C. județeană N., în lipsa îndeplinirii de către recurentă a atribuțiilor ce-i revin nefiind posibilă finalizarea procedurii.
Pe de altă parte, contrar susținerilor recurentei, cererea de chemare în garanție formulată de C. județeană N. cuprinde, pe larg, motivele de fapt și de drept ale intervenției, justificând și calitatea sa procesuală, din perspectiva condițiilor reglementate de art. 60 alin. 1 C.proc.civ.
VI. Reținând că cele două comisii de fond funciar și-au îndeplinit obligațiile ce le reveneau în privința recunoașterii dreptului de proprietate al moștenitorilor defunctului S. V. N. asupra terenurilor autorului lor, deținute anterior cooperativizării, dar procedura reconstituirii nu a putut fi finalizată ca urmare a nepredării suprafețelor respective de către Agenția D. S., în mod corect prima instanță a dispus obligarea chematei în garanție la plata cheltuielilor de judecată.
Culpa procesuală, condiție a aplicării dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., nu aparține în cauză comisiilor de fond funciar, care, contrar susținerilor recurentei, au respectat și au parcurs toate etapele prevăzute de legea specială, înaintând documentația aferentă retrocedării și procedând, când li s-a cerut, la remedierea diferitelor lipsuri sau neregularități constatate de autoritatea recurentă.
P. considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., va fi respins ca nefondat recursul formulat, recurenta urmând a fi obligată, conform art. 274 C.proc.civ., la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimatul S. Gh. P. în recurs.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Agenția D. S. București, cu sediul în București, .. 43, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2103/3.04.2012 a Judecătoriei Piatra-N..
Obligă recurenta la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul S. Gh. P..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 4.12.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
C. B. M. C. și O. E. R. L.
Red.C. B./04.01.2013
Tehnored.R. L./04.01.2013
Ex.2
Fond I. P.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 4/2013. Tribunalul NEAMŢ | Pretenţii. Decizia nr. 17/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
