Fond funciar. Decizia nr. 4/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 08-01-2013 în dosarul nr. 4/RC
Dosar nr._
Litigiu fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 08.01.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 4/RC
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - M. C. | - judecător |
- O. E. | - judecător | |
- A. M. U. | - judecător | |
- E. H. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de intimatul I. T. de R. S. și Vânătoare Suceava cu sediul în Suceava, ., împotriva sentinței civile nr. 929/11.06.2012 a Judecătoriei B., în contradictoriu cu intimații-petenți Ț. M., R. M., C. I., F. E., Ț. G. G., D. P. I. și intimatele C. locală B. C. pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este fond funciar;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza se află la primul termen de judecată;
- recurentul-intimat I. T. de R. S. și Vânătoare Suceava a depus la dosar, prin compartimentul arhivă, la data de 7.01.2013 răspuns la întâmpinarea formulată de intimații-petenți.
Nemaifiind alte cereri de formulat și alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 929 pronunțată la data de 11.06.2012 de Judecătoria B. a fost respinsă plângerea modificată, formulată de petenții Ț. M., R. M., C. I., Ț. G. G., D. P. E. și F. E. în temeiul Legii 1/2000, în contradictoriu cu intimatele I. de R. S. și Vânătoare Suceava, C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. B. C., ca fiind rămasă fără obiect.
S-a respins ca rămasă fără obiect cererea privind obligarea I. de R. S. și Vânătoare Suceava la plata daunelor cominatorii.
S-a respins ca inadmisibil capătul de cerere accesoriu privind sancționarea cu amendă a S.C Carpatcement Holding S.A.
S-a dispus sancționarea intimatului I. de R. S. și Vânătoare Suceava cu amendă judiciară în cuantum de 700 lei în baza art. 108 ind. 1 pct. 1 rap. la lit. a Cod de procedură civilă.
S-au disjuns capetele de cerere 3-6 din cererea precizatoare (fila 159 dosar de rejudecare) și s-a dispus formarea unui nou dosar având ca obiect pretenții civile, având prim termen de judecată la data de 12.09.2012, pentru când s-a dispus citarea părților, reclamanții și pârâtul S.C Carpatcement Holding S.A.
A fost obligat intimatul I. de R. S. și Vânătoare Suceava la plata către petenți a sumei de 1752, 25 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî acestea, prima instanță a reținut că prin cererea de chemare în judecată introdusă, reclamanții au cerut în contradictoriu cu intimatele I. de R. S. și Vânătoare Suceava, C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. B. C., să fie obligată C. județeană să emită titlu de proprietate, conform documentației înaintate de C. locală B. C., pe baza sentinței civile nr. 816/2004 a Judecătoriei B., îndreptată prin încheierea din 2.12.2008 și a procesului verbal de punere în posesie nr. 168/27.02.2009 și să fie obligați la semnarea titlului de proprietate: șeful Inspectoratului de R. S. și Vânătoare Suceava, prefectul județului N., secretarul general al instituției prefectului și directorul OJCGC N..
În fapt, au arătat că, cel care refuză semnarea titlului, deși este obligat de o sentință civilă definitivă, este șeful Inspectoratului de R. S. și Vânătoare Suceava. În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 53, 59, 64 din Legea 18/1991.
Prin decizia civilă nr. 840/RC/11.10.2010 a Tribunalului N., cauza soluționată în primul ciclu procesual a fost trimisă spre rejudecare la prima instanță, printre dispozițiile instanței de control judiciar fiind aceea ca, în prezenta cauză să se verifice de către un expert tehnic judiciar, specialist în silvicultură, dacă prin punerea în posesie operată au fost încălcate drepturi legal obținute de societatea comercială care exploatează zona.
În rejudecare, reclamanții și-au precizat acțiunea solicitând:
- sancționarea cu amendă judiciară a Inspectoratului de R. S. și Vânătoare Suceava pentru introducerea cu rea-credință a unor cereri vădit netemeinice, care a avut o conduită abuzivă, constând în neîndeplinirea unei obligații, a unui drept în modul de exercitare sau neexercitare a competențelor privind dreptul de proprietate, care este protejat de lege;
- sancționarea cu amendă judiciară a Carpatcement Holding S.A, pentru introducerea cu rea-credință a unor cereri netemeinice;
- despăgubiri materiale pentru tăierea ilegală a 2,1 ha pădure;
- despăgubiri materiale pentru rata de creștere anuală a pădurii: 6,8 %;
- despăgubiri materiale pentru distrugerea solului care a fost înlăturat;
- autoritățile Statului cu atribuții în emiterea titlului de proprietate și societatea care efectuează exploatări în zonă au împiedicat reclamanții să se bucure de bunul la care au dreptul, începând cu data la care aceștia și-au extins abuziv activitatea de exploatare a calcarului,
- daune cominatorii 1000 lei/zi;
- cheltuieli de judecată.
Analizând cererea de chemare în judecată, instanța de fond, în rejudecare, a constatat următoarele:
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, acțiunea principală a rămas fără obiect, fiind eliberat între timp titlul de proprietate nr. 7708/2009, I. de R. S. și Vânătoare Suceava îndeplinindu-și obligația legală de a semna acest document. Având în vedere cele menționate mai sus, s-a considerat că și cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata daunelor cominatorii este de asemenea lipsită de obiect, acestea nemaijustificându-și rolul sancționator. Pe de altă parte, nu există nici o cerere prin care reclamanții să fi solicitat transformarea acestora în daune compensatorii.
Prima instanță, văzând însă lipsa de competență legală a Inspectoratului de R. S. și Vânătoare Suceava în ceea ce privește cenzurarea unor hotărâri judecătorești sau a unor titluri de proprietate emise în baza acestora, în temeiul art. 108 ind. 1 pct. 1 Cod de procedură civilă, a dispus sancționarea intimatului cu amendă judiciară.
Întrucât S.C Carpatcement Holding S.A nu este parte în prezenta cauză, instanța de fond a respins capătul de cerere privind sancționarea acesteia cu amendă.
În ceea ce privește capetele de cerere 3 – 6 din acțiunea precizată (fila 159 dosar de rejudecare), instanța de fond a dispus disjungerea acestora și formarea unui nou dosar având ca obiect pretenții.
S-a menționat că s-a făcut în cauză și aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod de procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs intimatul I. T. de R. S. și Vânătoare Suceava, care a criticat soluția instanței de fond pentru următoarele motive:
- față de dispozițiile art. 304 al. l pct. 5 Cod de procedură civilă raportat la art. 105 al. 2 Cod de procedură civilă invocă nulitatea sentinței recurate. Potrivit art. 261 al. l pct. 8 teza finală Cod de procedură civilă, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde mențiunea că pronunțarea s-a făcut în ședință publică, precum și semnăturile judecătorilor și grefierului. În sentința recurată însă, la pagina 3 din aceasta, nu există semnătura președintelui de complet. Această cerință a semnării hotărârii este impusă de lege și reprezintă un veritabil caz de nulitate, prevăzut de lege, devenind incidente dispozițiile art. 304 al. l pct. 5 Cod de procedură civilă. Instanța de fond a omis flagrant să îndeplinească întru-totul cerințele legii și a comunicat astfel o hotărâre nulă, lipsită de efecte juridice. Pentru președinte care se afla în concediu de odihnă, nu putea semna judecătorul M. G., deoarece la termenul din data de 10.05.2011 fusese admisă cererea acestuia de abținere în cauză.
- instanța a încălcat flagrant și cu bună știință dispozițiile deciziei nr. 15/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care conferă doar Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, calitate procesuală în cauzele având ca obiect legile fondului funciar.
În mod nelegal a fost sancționat cu amendă judiciară în cuantum maxim, de 700 lei, pentru introducerea cu rea-credință a unor cereri vădit netemeinice, deoarece instituția nu are calitate procesuală în cauzele având ca obiect legile fondului funciar. Temeiul legal, art. 108 indice l pct. l lit. a Cod de procedură civilă este inaplicabil în speța de față, deoarece cererea de chemare în judecată nu a fost introdusă de instituția recurentă, dânșii având calitate de pârât, nu de reclamant. Deci I.T.R.S.V. Suceava nu a introdus nicio cerere cu rea-credință.
- obligarea doar a instituției recurente la plata cheltuielilor de judecată este nelegală, deoarece intimate au fost și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. B. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate. Conform art. 277 Cod de procedură civilă, dacă într-o cauză sunt mai mulți pârâți, ei vor fi obligați să plătească cheltuielile de judecată, în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei. Prin semnarea titlului de proprietate nr. 7708/2009 până la judecarea în fond a cauzei, acțiunea reclamanților a rămas fără obiect și conform art. 275 Cod de procedură civilă, I.T.R.S.V. Suceava nu putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
- referitor la disjungerea capetelor de cerere 3-6 din cererea precizatoare a reclamanților, în mod nelegal, fără a se solicita din partea vreunei părți, instanța a dispus formarea unui nou dosar având ca obiect pretenții. Mai mult, având în vedere că obiectul prezentei cauze este fond funciar, este inadmisibilă disjungerea cauzei și formarea unui nou dosar, cât timp acțiunea a rămas fără obiect.
- potrivit rolului activ al instanței de judecată, completul și-a depășit atribuțiile, susținând și îndrumând reclamanții să transforme daunele cominatorii în daune compensatorii.
În concluzie, a solicitat ca prin admiterea recursului să se constate lipsa calității procesuale a Inspectoratului T. de R. S. și Vânătoare Suceava în cauză și exonerarea de plata cheltuielilor de judecată și a amenzii judiciare, instituția îndeplinindu-și la timp și înainte de judecata cauzei în fond, obligația de a semna titlul de proprietate nr. 7708/2009.
În dovedire, a depus în copie adresa nr._/28.07.2010 adresată de ITRSV Suceava Instituției Prefectului jud. N..
Intimații-reclamanți Ț. G. G., Țepeș Gh. M., R. Gh. M., C. Gh. I., F. Gh. E. și D. P. I. I. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, motivând că obiectul dosarului nu este retrocedarea conform Legii 1/2000. Obiectul dedus judecății este obligarea recurentului să semneze titlul de proprietate pentru un teren moștenit de la părinți. În primul ciclu procesual, instanța a obligat recurentul să semneze titlul de proprietate și să plătească daune cominatorii de 50 lei/zi. Hotărârea a fost atacată cu recurs și în mod mincinos s-au invocat de către ITRSV presupuse scoateri legale din terenul forestier în 1971 și 1982, care nu aveau nicio legătură cu terenul moștenit de intimați de la părinți. Scopul disimulat al acestui demers ar fi fost acela de a da timp S.C Carpatcement Holding S.A, să îndepărteze stratul vegetal și să exploateze calcar din subsolul proprietății intimaților, ceea ce consideră aceștia că este rezultatul abuzului de drept prin refuzul semnării titlului de proprietate. Dezinformat și indus în eroare de afirmațiile mincinoase ale recurentului, Tribunalul N. a dispus casarea hotărârii și rejudecarea cauzei.
Cu privire la calitatea procesuală a recurentului, consideră că este evidentă existența acesteia, atât timp cât obiectul procesului este obligarea ITRSV să semneze titlul de proprietate.
Consideră că în mod corect instanța, la cererea lor, a sancționat recurentul care a împiedicat în mod voit înfăptuirea legii și le-a împiedicat exercitarea dreptului de proprietate.
Recurentul încearcă să inducă iluzia existenței unei pretinse discriminări la care a fost supus întrucât nu au fost sancționate comisiile de fond funciar. Aceste comisii au semnat titlul de proprietate, fapta recurentei de a bloca dreptul de proprietate în mod abuziv aparținându-i în exclusivitate.
Dispoziția instanței de a se disjunge capete de cerere și forma un nou dosar a avut loc la solicitarea intimaților. Afirmația privind transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii la îndrumarea instanței de fond este neadevărată. Considerând că atitudinea ITRSV Suceava manifestată pe parcursul a patru ani de judecată, încalcă principiile statuate la art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la judecarea în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil a cauzei și invocând și respectarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, referitor la respectarea bunurilor, intimații au solicitat respingerea recursului și sancționarea cu amendă judiciară a Inspectoratului T. de R. S. și Vânătoare Suceava, pentru introducerea, cu rea-credință a unor cereri vădit netemeinice (conform dispozițiilor art. 108 ind. 1 al. l pct. l lit. a Cod de procedură civilă), care au determinat lezarea dreptului lor de proprietate.
În dovedire, intimații au depus în copie declarațiile a șase persoane și patru fotografii ale proprietății lor, exploatate de Carpatcement S.A.
Recurentul, în răspuns la întâmpinare, a arătat că intimații nu au susținut și motivat fiecare motiv-punct al recursului, astfel încât consideră că au achiesat tacit la admiterea recursului.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate și în raport de întregul complex probator, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod de procedură civilă, tribunalul reține recursul ca fiind fondat, doar pentru următoarele considerente:
I. Primul motiv de recurs referitor la nulitatea sentinței pronunțate, pentru nesemnarea sa de către judecător, este necorespunzător realității. Din studiul ultimei pagini a originalului hotărârii aflată la fila 208 dosar fond, se poate observa că aceasta poartă toate semnăturile reglementate de dispozițiile art. 261 pct. 8 Cod de procedură civilă. Faptul că exemplarul comunicat recurentului-intimat nu poartă semnătura judecătorului, nu reprezintă un motiv de nulitate din perspectiva art. 105 al. 2 Cod de procedură civilă, dat fiind că potrivit art. 110 al. 3 teza finală din hotărârea nr. 387/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii reprezentând Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, „hotărârile se vor redacta în numărul de exemplare necesar, spre a se asigura comunicarea acestora tuturor persoanelor pentru care legea prevede că hotărârea se comunică integral. Două exemplare de pe fiecare hotărâre vor fi semnate de membrii completului de judecată și de grefierul de ședință” (subl. instanței). Acest text se coroborează cu dispozițiile art. 266 al. 1 și 3 Cod de procedură civilă, care stipulează că „Hotărârea se va face în două exemplare originale, din care unul se atașează la dosarul cauzei, iar celălalt se va depune, spre conservare, la dosarul de hotărâri al instanței”. „Hotărârea se va comunica părților, în copie”. Așadar, dispozițiile legale reglementează obligația judecătorului de a semna doar cele două exemplare originale ale hotărârii, nu și copiile care se comunică părților.
Nici faptul că originalele sentinței au fost semnate de către judecătorul M. G., pentru președintele completului care se afla în concediu de odihnă, nu reprezintă un motiv de nulitate. Deși acestui judecător îi fusese admisă în cauză, la data de 10.05.2011, cererea de abținere, semnătura sa pe sentință se explică prin calitatea sa de președinte al instanței, potrivit dispozițiilor art. 261 al. 2 Cod de procedură civilă, în cazul în care, după pronunțare, unul dintre judecători este în imposibilitate de a semna hotărârea, președintele instanței o va semna în locul său, (...), făcându-se mențiune despre cauza care a împiedicat pe judecător să semneze hotărârea.
II. Recurentul a făcut referire în motivele sale de recurs și la dispozițiile deciziei nr. 15/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii. Potrivit acesteia, s-a decis că Regia Națională a Pădurilor Romsilva, în calitate de titular al dreptului de administrare a fondului forestier proprietate publică a statului și a atribuțiilor conferite în exercitarea acestui drept, poate promova, în nume propriu, acțiuni în justiție pentru apărarea și asigurarea integrității fondului forestier proprietate publică a statului, ori acțiuni în nulitate întemeiate pe art. III din Legea nr. 169/1997, având și calitate procesuală activă de a formula plângere împotriva hotărârilor comisiilor județene emise în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere.
În mod greșit recurentul interpretează decizia în cauză a conferi doar Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, calitate procesuală în cauzele având ca obiect legile fondului funciar. Situațiile analizate de decizia invocată sunt diferite de obiectul speței de față. Astfel, decizia Înaltei Curți examinează legitimitatea procesuală a Romsilva de a promova anumite acțiuni în justiție, în vreme ce obiectul prezentei cauze îl reprezenta o obligație de a face în care recurentul ITRSV justifică legitimitate procesuală pasivă, întrucât i se reproșează o culpă în neîndeplinirea obligației legale de a semna titlul de proprietate cuvenit petenților, obligație instituită de dispozițiile art. 75 al. 2 din H.G. nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care ar putea fi obligat a se conforma raportului juridic dedus judecății, adică persoana care ar avea obligația, atribuția, de a îndeplini pretențiile formulate de reclamant, în cazul în care acestea ar fi găsite ca justificate de către instanță. Aceasta întrucât raportul de drept procesual nu se poate naște valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății. D. fiind că obiectul acțiunii inițiale l-a constituit solicitarea de obligare a ITRSV să semneze titlul de proprietate, calitate procesuală pasivă nu putea avea decât instituția obligată prin lege la îndeplinirea acestei atribuții, instituție care are capacitate procesuală de a sta în judecată, având personalitate juridică, potrivit art. 1 al. 1 din H.G nr. 333/2005 pentru reorganizarea direcțiilor teritoriale de regim silvic și de vânătoare în inspectorate teritoriale de regim silvic și de vânătoare.
III. Fondat se dovedește a fi doar motivul de recurs referitor la contestarea măsurii de sancționare cu amendă judiciară în cuantum de 700 lei în temeiul art. 108 indice l pct. l lit. a Cod de procedură civilă. Acest text de lege are în vedere sancționarea introducerii cu rea-credință a unor cereri vădit netemeinice, or, în speță, promovatorul cererii de chemare în judecată nu a fost recurentul-intimat. Textul în cauză este inaplicabil instituției recurente, care a avut calitate de pârât în cauză, neintroducând vreo cerere.
În cazul în care reclamanții, în solicitarea aplicării acestei sancțiuni, s-au raportat la cererea de recurs pe care intimatul ITRSV Suceava a promovat-o față de sentința pronunțată în primul ciclu procesual, respectiv împotriva sentinței civile nr. 431/16.03.2010 a Judecătoriei B., așa cum s-ar deduce din concluziile scrise depuse la fila 194 fond, cererea lor este de asemenea neîntemeiată. În practică, s-a considerat că simpla declarare a unei căi de atac prin care o parte consideră că-i sunt vătămate drepturile, nu reprezintă o dovadă de rea-credință, de vreme ce a fost respectat termenul de declarare a căii de atac și nici nu s-au formulat cereri care să conducă la tergiversarea soluționării cauzei și nici la suspendarea ori amânarea executării hotărârii atacate.
Mai mult decât atât, în cauză, recursul promovat de ITRSV Suceava împotriva sentinței civile nr. 431/16.03.2010 a fost găsit fondat, fiind admis prin decizia civilă nr. 840/RC/11.10.2010 a Tribunalului N.. În aceste condiții, promovarea căii de atac nu poate fi considerată un abuz de drept procesual.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 al. 2 și 3 Cod de procedură civilă, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, întrucât instanța de fond a soluționat acest capăt de cerere cu aplicarea greșită a textului de lege invocat, recursul intimatului va fi admis, cu consecința modificării în parte a sentinței, în sensul înlăturării din aceasta a dispoziției de sancționare a intimatului ITRSV Suceava cu amendă judiciară.
IV. Al patrulea motiv de recurs are în vedere contestarea obligării doar a recurentului-intimat la plata cheltuielilor de judecată, considerând că plata acestora trebuia suportată și de intimatele comisii de fond funciar.
Conform art. 75 al. 1 din H.G. nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, „după operațiunile de validare și punere în posesie, pe baza documentațiilor înaintate de comisiile comunale, orășenești sau municipale, comisia județeană emite titluri de proprietate”. Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că „titlul de proprietate se semnează de prefect, de secretarul general al instituției prefectului, de directorul oficiului județean sau al municipiului București de cadastru și publicitate imobiliară și de șeful inspectoratului teritorial de regim silvic și vânătoare. Părțile detașabile ale titlului de proprietate, semnate, se transmit comisiilor comunale, orășenești sau municipale, care le vor înscrie în registrul agricol, după care le vor înmâna sub semnătură persoanelor fizice îndreptățite sau reprezentanților împuterniciți ai persoanelor juridice”.
Prin înscrisurile depuse la filele 67-69 dosar fond primul ciclu procesual, C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a făcut dovada că, în privința dreptului de proprietate reconstituit în favoarea moștenitorilor lui P. I. al lui G., cele două comisii de fond funciar au întocmit formalitățile premergătoare scrierii și emiterii titlului de proprietate către titulari, C. locală B. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor înaintând documentația către C. județeană N. prin adresa nr. 4169/19.06.2009, înregistrată la aceeași dată la Instituția Prefectului N. (fila 69), iar Instituția Prefectului N. a înaintat titlul de proprietate, împreună cu documentația, spre semnare, Inspectoratului T. de R. S. și Vânătoare Suceava, prin adresa nr._/9.07.2009 (fila 68).
Raportul privind verificarea situației punerii în posesie a terenului situat la O.S B., U.P. IV . intimatul ITRSV Suceava sub nr. 14.342/18.09.2009, depus în copie la filele 81-83 dosar fond primul ciclu procesual, la capitolul „Măsuri propuse”, la pct. 3 are în vedere „amânarea semnării titlurilor de proprietate pentru terenurile puse în posesie în aceste parcele până la clarificarea exactă a situației juridice a acestor terenuri. În cauză se află titlul de proprietate nr. 7708 după autorul P. Gv. I. (...)”.
Introducerea cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, de către reclamanți, la data de 19.11.2009, are în vedere tocmai opoziția prezentului recurent la semnarea titlului de proprietate, opoziție exprimată prin raportul din data de 18.09.2009. Faptul că la răspunsul formulat față de întâmpinarea intimaților-reclamanți, recurentul a atașat copia adresei nr._/28.07.2010 prin care ar fi trimis Instituției Prefectului N. titlul de proprietate nr. 7708 semnat, nu înlătură culpa procesuală a recurentului, cât timp la data de 2.08.2010 a promovat recursul împotriva sentinței civile nr. 431/16.03.2010 a Judecătoriei B., pronunțată în primul ciclu procesual, recurs în care a susținut în continuare măsurile propuse prin raportul de verificare nr._/2009, respectiv amânarea semnării titlului de proprietate după autorul P. Gv. I..
Faptul că în cursul rejudecării, titlul de proprietate nr. 7708/2009 a fost semnat și de I. S. T., iar capătul principal de cerere a fost respins ca rămas astfel fără obiect, nu înlătură aplicabilitatea dispozițiilor art. 274 Cod de procedură civilă, întrucât cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 19.11.2009, iar copia titlului de proprietate semnat a fost depusă abia la ultimul termen de judecată, cel din 9.05.2012. Întrucât titlul semnat are înscrisă exact suprafața de teren situată la O.S B., U.P. IV . în procesul verbal de punere în posesie nr. 168/27.02.2009 și contestată prin raportul privind verificarea situației punerii în posesie a terenului, întocmit de intimatul ITRSV Suceava sub nr. 14.342/18.09.2009, rezultă că intimatul a fost în culpă procesuală prin refuzul organelor sale de a semna titlul, astfel că în mod corect instanța de fond a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod de procedură civilă și a obligat doar intimatul aflat în culpă, la plata către petenți a cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
Art. 275 Cod de procedură civilă, invocat de recurent, nu are aplicabilitate în cauză, referindu-se la scutirea pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în situația în care pârâtul recunoaște la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului, atitudine pe care, în speță, pârâtul nu a manifestat-o.
V. Critica legată de disjungerea capetelor de cerere 3-6 din cererea precizatoare a reclamanților, nu poate fi reținută ca fondată. Cât timp instanța de fond a socotit că numai o parte din capetele de cerere sunt în stare de a fi judecate, cu atât mai mult cu cât capetele disjunse, având ca obiect pretenții, erau cereri independente, vizând un alt pârât decât cei ce aveau calitate procesuală pasivă în capetele de cerere ce au rămas a fi soluționate în prezentul dosar, soluția disjungerii a fost una legală. Pentru a dispune aceasta, instanța nu era ținută de a primi o solicitare în acest sens de la vreuna dintre părți, iar în plus, cererile disjunse, obiect al dosarului nr._ înregistrat pe rolul Judecătoriei B., au ca pârât pe S.C Carpatcement Holding S.A, astfel că recurentul-intimat nici nu este vătămat cu absolut nimic prin măsura dispusă.
VI. Ultimul motiv invocat în cererea de recurs, referitor la faptul că instanța de fond ar fi depășit limitele rolului activ, îndrumând reclamanții să transforme daunele cominatorii în daune compensatorii, nu este fondat. Împrejurarea că în motivarea soluției date capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii, instanța a motivat și pe acest argument soluția pronunțată, explicând în temeiul art. 261 al. 1 pct. 5 Cod de procedură civilă motivele pentru care a înlăturat această cerere a reclamanților, nu poate fi nicidecum interpretat ca o depășire a limitelor impuse de art. 129 Cod de procedură civilă.
Față de toate aspectele de fapt expuse și în considerarea textelor de lege enumerate, în temeiul art. 312 al. 2 și 3 Cod de procedură civilă, recursul va fi admis, iar sentința modificată doar în parte, în privința soluției de sancționare a intimatului cu amendă judiciară, restul dispozițiilor sentinței urmând a fi menținute ca legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intimatul I. T. de R. S. și Vânătoare Suceava, cu sediul în Suceava, ., împotriva sentinței civile nr. 929/11.06.2012 a Judecătoriei B..
Modifică în parte sentința recurată, în sensul următor:
Înlătură din sentință dispoziția de sancționare a intimatului I. T. de R. S. și Vânătoare Suceava cu amendă judiciară în baza art. 1081 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
M. C. O. E. și A. M. U. E. H.
Red. O. E./17.01.2012
Tehnored. E. H./17.01.2012
Ex.2
Fond – G. M.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Fond funciar. Decizia nr. 1030/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
