Fond funciar. Decizia nr. 127/2015. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 127/2015 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 127/RC
Dosar nr._ - revizuire -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 127/RC
Ședința publică din 26.03.2015
Instanța compusă din:
Președinte: D. S. – judecător
A. M. U. – judecător
L. F. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul S. J. - cu domiciliul ales la Cabinet avocat M. C., din Iași, .. 4, ., camera 4, județul Iași, împotriva deciziei civile nr. 164 din 28.02.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații Administrația Națională a P. - P. B., cu sediul în B., ., nr. 3, județul B., . B., cu sediul în B., .. 94, județul B., Agenția D. S., cu sediul în București, sector 1, .. 43, C. L. L. V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în . B., și C. Județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în B., județul B..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: avocat substituient I. A. C. pentru revizuientul S. J., consilier juridic B. M. pentru intimata Administrația Națională a P. - P. B. și consilier juridic P. A.-D. pentru intimata C. L. L. V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, lipsind revizuentul S. J. și ceilalți intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al treilea termen de judecată;
- obiectul cauzei este revizuire;
- procedura de citare este legal îndeplinită.
Domnul avocat substituient I. A. C., pentru revizuientul S. J., depune la dosar delegația de substituire ./_/26.03.2015 emisă de Baroul Iași.
Instanța acordă cuvântul părților pe admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire.
Domnul avocat substituient I. A. C., pentru revizuientul S. J., solicită să se constate admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire declarată împotriva deciziei civile nr. 164/2014 a Tribunalului B., sens în care solicită instanței să observe că temeiul de drept al cererii de revizuire îl reprezintă prevederile art. 322 pct. 2, respectiv faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra cererilor cu care a fost învestită. Așa cum s-a arătat și în motivele cererii de revizuire, prin cererea de recurs formulată de S. J. a fost contestată hotărârea instanței de fond sub aspectul legalității și temeiniciei prin raportare la pronunțarea asupra următoarelor aspecte: incidența în cauză a dispozițiilor de drept substanțial prevăzute de Legea nr. 1/2000, Legea nr. 169/1997, H.G. nr. 890/2005, Legea nr. 247/2005 și Legea nr. 165/2013, precum și a dispozițiilor de ordin procesual civil prevăzute de art. 172 și 174 raportat la conduita procesuală a pârâtelor intimate din cauză, respectiv neconformarea la dispoziția instanțelor de judecată de prezentare a documentelor solicitate atât de judecătorul fondului, cât și de Tribunalul B.. În acest sens, arată că prin motivele de recurs a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a soluției instanței de fond în sensul atribuirii în proprietate a suprafețelor de teren identificate în cuprinsul raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, respectiv suprafața de 5 ha situată în sectorul cadastral 7, reprezentând parte din . identificat ca reprezentând trupul 1 și fiind delimitat de punctele de la 1 până la 20 în anexa răspunsului la obiecțiuni depus la dosar la 25.01.2012; de asemenea, tarlaua 1 . de 14,10 ha. Prin motivul de recurs a solicitat suplimentarea suprafețelor acordate în proprietate prin hotărârea instanței de fond cu aceste două suprafețe, conform raportului de expertiză și conform incidenței în cauză a textelor legale invocate din legislația la care a făcut trimitere anterior. De asemenea, în cererea de recurs a solicitat să constate instanța de control judiciar și să aplice sancțiunea prevăzută de art. 174 teza finală din vechiul Cod de procedură civilă, respectiv, pe fondul constatării neconformării pârâtei la obligarea de a prezenta în fața instanței de judecată a înscrisurilor solicitate, să se constate că pretențiile reclamantului au fost dovedite. Aceeași critică a fost formulată și prin apărarea pe care revizuentul S. J. a prezentat-o raportat la motivele de recurs ale Comisiei locale de fond funciar. Instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra restituirii celor două corpuri de proprietate identificate anterior. Acestea au fost cerute și la fond, și în recurs. Învederează că a solicitat să se aplice sancțiunea prevăzută de art. 174 teza finală Cod procedură civilă și instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra acestei chestiuni. De asemenea, prin întâmpinare, ca apărare pe fond asupra recursului declarat de comisia locală, a solicitat instanței de control judiciar să constate incidența prevederilor Legii nr. 165/2013, care se aplică proceselor în curs de judecată la momentul intervenirii actului normativ prin care se reglementează în mod expres posibilitatea acordării și reconstituirii dreptului de proprietate pe terenuri aparținând domeniului public al statului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Domnul consilier juridic B. M., pentru intimata Administrația Națională a P. - P. B., solicită respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, apreciind ca temeinică și legală soluția Tribunalului B., pronunțată în recursurile declarate de pârâți și reclamant. Consideră că toate motivele de revizuire sunt inadmisibile. Fără cheltuieli de judecată.
Domnul consilier juridic P. A.-D., pentru intimata C. L. L. V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, apreciază că prin hotărârea nr. 164 a Tribunalului B. instanța de recurs a analizat și a luat în calcul toate solicitările și a dat o hotărâre în susținerea faptelor și temeiurilor legale existente. Apreciază că nu este admisibilă cererea de revizuire. Fără cheltuieli de judecată.
Domnul avocat substituient I. A. C., pentru revizuientul S. J., solicită să se consemneze în încheierea de ședință că solicită transcrierea înregistrării audio a acestei ședințe de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 164 din 28.02.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, constată următoarele:
Constată că prin cererea ce a fost înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._, revizuentul S. J. a solicitat revizuirea deciziei civile nr.164/2014, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, invocând ca temei de drept dispozițiile art.322 pct.2 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii formulate, revizuentul a arătat că instanța de recurs, evocând fondul, nu s-a pronunțat asupra unui lucru, cerut, teza prevăzută de dispozițiile art.322 pct.2 Cod procedură civilă, respectiv că nu s-a pronunțat asupra cererilor cu care a fost învestită prin recursul formulat de reclamantul S. J. împotriva sentinței Judecătoriei B., cât și prin apărările susținute față de celelalte cereri de recurs înregistrate. În acest sens, revizuentul a arătat că instanța de recurs nu a analizat criticile formulate de recurent față de hotărârea judecătorească pronunțată în dosarul nr._, critici care a menționat că se circumscriu aplicării în speță a dispozițiilor Legii nr.18/1991, Legii nr.169/1997, Legii nr.1/2000 și ale Legii nr.247/2005, respectiv a principiul reconstituirii în natura a dreptului de proprietate, raportat și la solicitările exprese ale Curții Europene a Drepturilor Omului, ce urmează a fi transpuse în legislația internă.
Revizuentul a considerat că Tribunalul B. nu a analizat demersul recurentului S. J. pornind de la dispozițiile art.2 din Legea nr.1/2000, art. l din Protocolul Adițional nr. l la Convenția Europeana, a Drepturilor Omului, art. 3 din Legea nr.268/2001, art. 47 din Hotărârea Guvernului nr.890/2005, Legea nr. 247/2005, texte legale invocate în susținerea plângerii formulate împotriva Hotărârii nr._/2006 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
A mai precizat revizuentul că, dacă instanța de recurs ar fi analizat cererea recurentului ținând seama de cadrul legislativ prezentat anterior, soluția pronunțată în cauză trebuia să statueze reconstituirea în natură a dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de 50 ha solicitată. O asemenea soluție, a arătat revizuentul, își regăsește temeinicia și legalitatea în probatoriul administrat în această cauză, instanța de judecată având posibilitatea de a constata caracterul pronunțat al relei-credințe care guvernează acțiunea instituțiilor statului implicate în soluționarea cererilor recurentului, desconsiderând orice prevedere legală, dar și principiile fundamentale enunțate în Constituție, care au condus la promulgarea legislației fondului funciar.
O primă justificare a rațiunilor pentru care cererea formulată de recurent trebuia admisă prin dispunerea reconstituirii dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de 50 ha, revizuentul menționează că o reprezintă lipsa de solicitudine manifestată de celelalte părți litigante raportat la obligațiile procesuale ale acestora. Arată că a argumentat necesitatea sancționării nerespectării dispozițiilor art. 172 Cod procedură civilă de către reprezentanții Comisiilor locale și județene care au refuzat constant să prezinte evidențele solicitate în sensul asigurării administrării probatoriului dispus de instanța de judecată. În acest context, revizuentul apreciază că se impunea aplicarea prevederilor art. 174 teza finală, conform cărora, în situația în care, la cererea instanței, partea potrivnică nu înfățișează înscrisurile solicitate, instanța de judecată va putea considera dovedite pretențiile părții care a cerut înfățișarea, cu privire la înscrisul respectiv. În prezența cauză, revizuentul precizează că, prin neprezentarea documentelor solicitate, C. locală L. V. nu a putut să dovedească legalitatea propunerii înaintate Comisiei județene de fond funciar reținând că, în realitate, există suprafețe de teren ce pot forma obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în beneficiul recurentului S. J..
Mai menționează că lipsa unor răspunsuri punctuale din partea reprezentanților Comisiilor locale și județene trebuie raportată și la aspectele relevate în demersul experților și interpretate în sensul acoperirii unor fapte de natură penală. A apreciat că este inadmisibil să susții în cuprinsul propunerii înaintate Comisiei județene de fond funciar că vechiul amplasament al terenului autorului reclamantului este afectat de titluri de proprietate pentru ca, atunci când ești obligat să faci dovada acestor susțineri, să prezinți titluri de proprietate nesemnate de presupușii beneficiari (ceea ce face dovada unei ample activități infracționale prin traficarea unor terenuri fără ca pretinșii proprietari să aibă cunoștință de existenta unui drept al lor de proprietate), să prezinți fișe de punere în posesie cărora le lipsesc importante elemente de identificare și să nu poți acoperi cu acte valide întreaga proprietate solicitată de urmașul unei figuri semnificative în istoria acestei națiuni.
A mai precizat revizuentul că chestiunile pe care le-a invocat trebuie să fie apreciate în spiritul dispozițiilor art.35 din H.G. nr.890/2005 care arată că în temeiul art.III alin.1 din Legea nr. 169/1997, comisiile locale au obligația de a sesiza comisiile județene asupra cazurilor de acte administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale terenuri, pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în termen legal. Această obligație, a menționat revizuentul, continua vechea reglementare a Legii nr. 18/1991 (art.17) care statua în același sens.
De asemenea, revizuentul a arătat că trebuie observate și dispozițiile art.III, alin.1 lit.a, astfel cum a fost modificat prin Titlul V articol unic pct. 1 din Legea nr.247/2005, conform cărora sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire și de constituire în favoarea altor persoane care nu erau îndreptățite potrivit legii la astfel de reconstituiri sau constituiri.
În considerarea prevederilor legale enunțate anterior și a faptului că în materia fondului funciar regula o constituie reconstituirea dreptului de proprietate în natură, iar excepția de la această regulă este de strictă interpretare, revizuentul apreciază că, prin neprezentarea documentelor solicitate, C. locală L. V. nu a putut să dovedească legalitatea propunerii înaintate Comisiei județene de fond funciar, reținând că, în realitate, există suprafețe de teren ce pot forma obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în beneficiul recurentului S. J. pentru întreaga suprafață de 50 ha solicitată. Totodată, mai arată că, deși s-a solicitat în mod expres clarificarea situației juridice a tarlalei nr.13, nici Agenția D. S. și nici Comisiile de fond funciar nu au prezentat documente concrete din care să rezulte dacă suprafețele de teren situate în această . reconstituirii dreptului de proprietate, în condițiile în care, de la momentul formulării cererii de reconstituire de către recurent, instituțiile statului aveau obligația legală de a sista și împiedica orice act de natură să scoată acest teren din sfera de aplicare a dispozițiilor legislației speciale. Acest refuz exprimat și față de experții cooptați de instanța de judecată pentru identificarea terenurilor ce pot forma obiectul reconstituirii dreptului de proprietate nu poate fi interpretat, consideră revizuentul, decât în sensul încercării de a ascunde cu rea credință amplasamente care pot fi restituite până la concurenta suprafeței de 50 ha.
În ceea ce privește recursul promovat în cauză de către C. Locala de aplicare a legilor fondului funciar L. V., revizuentul a apreciat că soluția instanței de fond nu putea fi cenzurată, întrucât criticile prezentate sunt în mod vădit lipsite de temei legal, iar instanța de recurs nu a soluționat toate finele de neprimire indicate de recurentul S. J..
Mai menționează că în mod judicios Judecătoria B. a reținut în cuprinsul hotărârii recurate faptul că, prin cererea introductivă, întemeiată pe dispozițiile Legii nr.18/1991, Legii nr. 169/1997, Legii nr. 1/2000 și ale Legii nr.247/2005, reclamantul S. J. a solicitat instanței de judecată anularea Hotărârii nr._/2006 a Comisiei Județene B. pentru stabilirea dreptului de proprietate, obligarea Comisiei locale de fond funciar la comunicarea numelor și adreselor beneficiarilor care au primit titluri de proprietate pe amplasamentul terenului său, precum și numărul titlurilor de proprietate obținute (în caz de înstrăinare a terenurilor obținute pe vechiul amplasament al familiei sale, obligarea Comisiei locale L. V. la comunicarea identității noilor proprietari), reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 50 ha teren arabil în . în comunele învecinate, obligarea pârâtei Agenda D. S. să pună la dispoziție suprafața de 50 ha teren arabil pe vechiul amplasament sau în comunele învecinate și obligarea pârâtelor la punerea în posesie pe suprafața de 50 ha teren arabil și eliberarea titlului de proprietate.
Întrucât temeiurile plângerii formulate împotriva Hotărârii nr._/2006 nu vizează nerecunoașterea calității de moștenitor a reclamantului, revizuentul arată că persoana îndreptățită în condițiile legii, raportat și la întinderea suprafețelor de teren avute în proprietate este autorul său, iar din această perspectivă situația de fapt circumscrisă demersului inițial formulat în temeiul dispozițiilor Legii nr. 18/1991 a fost în mod clar dovedită. Instanța de fond a constatat că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită în accepțiunea legislației de resort. Mai precizează că în mod întemeiat instanța de fond a analizat demersul reclamantului S. J. pornind de la dispozițiile art.2 din Legea nr. 1/2000, art.1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.3 din Legea nr.268/2001, art.47 din Hotărârea Guvernului nr.890/2005, Legea nr.247/2005, texte legale care au fost coroborate cu punctele de constatare din cadrul expertizei tehnice judiciare efectuate în cauză.
Analizând conținutul probatoriului administrat în această cauză în ambele cicluri procesuale, revizuentul arată că instanța de fond, deși nu s-a pronunțat expresis verbis, a constatat caracterul pronunțat al relei-credințe care guvernează acțiunea instituțiilor statului implicate în soluționarea cererilor reclamantului, desconsiderând orice prevedere legală, dar și principiile fundamentale enunțate în Constituție, care au condus la promulgarea legislației fondului funciar. În soluția pronunțată de Judecătoria B. se reflectă argumentele prin care revizuentul a solicitat sancționarea desconsiderării profunde a dispozițiilor art. 172 Cod procedură civilă de către reprezentanții Comisiilor locale și județene care au refuzat constant să prezinte evidențele solicitate în sensul asigurării administrării probatoriului admis. Mai precizează că în mod corespunzător s-ar fi putut efectua și aplicarea prevederilor art.l74 teza finală, conform cărora, în situația în care, la cererea instanței, partea potrivnică nu înfățișează înscrisurile solicitate, instanța de judecată va putea considera dovedite pretențiile părții care a cerut înfățișarea, cu privire la înscrisul respectiv. În speță, însă, Judecătoria B. a putut aprecia că, prin neprezentarea documentelor solicitate, C. locala L. V. nu a dovedit legalitatea propunerii înaintate Comisiei județene de fond funciar, reținând că, în realitate, existau suprafețe de teren ce pot forma obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în beneficiul reclamantului S. J.. Această concluzie, consideră revizuentul, este în concordanță cu toate constatările expertizei topo-cadastrale efectuată în cauză. Lipsa unor răspunsuri punctuale din partea reprezentanților Comisiilor locale și județene a arătat că trebuie raportată și la aspectele relevate în demersul experților și interpretate în sensul acoperirii unor fapte de natură penală.
Arată că revizuentul că chestiunile pe care le-a invocat trebuie să fie apreciate în spiritul dispozițiilor art.35 din H.G. nr.890/2005, care arată că, în temeiul art.III alin.l din Legea nr. 169/1997, comisiile locale au obligația de a sesiza comisiile județene asupra cazurilor de acte administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în termen legal. Această obligație continuă vechea reglementare a Legii nr. 18/1991 (art.17) care statua în același sens.
Mai arată revizuentul că raportul de expertiză topo-cadastrală a relevat faptul că din fostul trup al proprietății autoarei M. Krupenski și în imediata sa vecinătate existau terenuri libere, neafectate de titluri de proprietate sau procese-verbale de punere în posesie, după cum urmează: suprafața de 2,92 ha situată în sector cadastral 12, reprezentând parte din . ca reprezentând Trupul 2 și fiind delimitat prin punctele 21,22,23,24,25,26 în anexele răspunsului la obiecțiuni depus la dosarul cauzei în data de 30.05.2012; suprafața de 1,73 ha situată în sector cadastral 12, reprezentând parte din . ca reprezentând Trupul 3 și fiind delimitat prin punctele 27,28,29,30,31,32,33 în anexele răspunsului la obiecțiuni depus la dosarul cauzei în data de 30.05.2012; suprafața de 5,00 ha situată în sector cadastral 7 reprezentând parte din . identificat ca reprezentând Trupul 1 și fiind delimitat prin punctele 1,2,3,….18,19,20 în anexele răspunsului la obiecțiuni depus la dosarul cauzei în data de 25.01.2012; de asemenea, în tarlaua 1 . comunei L. V., a fost identificată suprafața liberă de 14,10 ha, situația juridică a acesteia, în sensul că poate forma obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamantului S. J., fiind confirmată de viceprimarul unității administrativ teritoriale; suprafața de 31 ha situată în sectoarele cadastrale 10,11, parcelele A105, A105/1. A 105/2, DE 109, CCN110, Al16, Al17 și NR 124, teren identificat ca reprezentând Trupul 4 și fiind delimitat prin punctele 34,35,74,75 în anexele răspunsului la obiecțiuni depus la dosarul cauzei în data de 30.05.2012, aflat în folosința Penitenciarului B.. Acest teren, arată revizuentul, este nefolosit și nu este afectat de lucrări de investiții.
Mai menționează revizuentul că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că pe această suprafață de teren nu se află construcții care să fie afectate unei utilități publice și care să reprezinte incinte utilizate efectiv de Penitenciar în activitatea curentă. Singurele construcții existente sunt cele afectate destinației agricole a terenului, dar care nu au mai fost folosite de mulți ani. În prezent, utilizarea în orice mod a terenului nu subzistă nici măcar la nivel declarativ, acesta fiind în părăsire.
Revizuentul a arătat că, în materia fondului funciar, regula o constituie reconstituirea dreptului de proprietate în natură, iar excepția de la această regulă este de strictă interpretare. Cazuistica jurisprudențială s-a adaptat deciziilor CEDO în cauzele intentate statului roman și, în prezent, statuează în sensul că prin destinație de uz sau de interes public se are în vedere un imobil care prin natura sa să fie supus în mod intrinsec unei astfel de destinații; un teren nu poate fi prin sine un imobil cu destinație publică, deoarece asigurarea sediilor instituțiilor statului reprezintă un scop ce nu se încadrează în rațiunile de ordine și de interes general, pentru a se opune cu forța juridică unei cereri de restituire a terenului și, în consecință, poate forma obiectul reconstituirii dreptului de proprietate. Mai mult decât atât, arată revizuentul că Judecătoria B. a reținut corect faptul că, raportat la dispozițiile art.5 alin.1 din Legea nr.18/1991 și art.9 alin.1 din Legea nr. 1/2000, terenul administrat de P. B. nu se regăsește în prevederile exhaustive ale legii și, în consecință, nu face parte din domeniul public al statului.
Revizuentul a mai menționat că trebuie observată și direcția abordată de legiuitorul român odată cu promulgarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România prin care se instituie în mod expres principiul prevalenței restituirii în natură (art.2 lit.a), precum și obligația atribuirii foștilor proprietari sau moștenitorilor terenului pe amplasamente care pot constitui proprietate publică sau privată a statului administrate de instituții publice, anulând orice impediment legal care ar mai putea fi invocat în situații similare (art. 12 alin.l).
A apreciat revizuentul că, atât instanța de fond, cât și instanța de control judiciar la analizarea cererilor de recurs cu care a fost învestită, nu pot desconsidera impactul calității autorului reclamantului și relevanța istorică a familiei S. în dezvoltarea S. român. Modalitatea prin care astăzi se încearcă acoperirea nelegalităților care caracterizează procesul de aplicare și rațiunile care au condus într-o primă etapă la legiferarea reconstituirii dreptului de proprietate asupra imobilelor preluate în mod abuziv, arată revizuentul că nu pot constitui un temei al desconsiderării valorilor aduse în viața economică și culturală de autorii reclamantului S. J..
Având în vedere aspectele invocate, revizuentul a solicitat admiterea cererii de revizuire și, pe cale de consecință, retractarea Deciziei civile nr. 164/2014 pronunțată de Tribunalul B. și rejudecând cauza sa se dispună respingerea recursului formulat de C. locală de aplicare a legilor fondului funciar L. V. împotriva Sentinței civile nr.9471/2012 pronunțată de Judecătoria B., respingerea recursului formulat de C. Județeană B. pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor împotriva Sentinței civile nr.9471/2012 pronunțata de Judecătoria B. și admiterea recursului formulat de către revizuent împotriva aceleiași sentințe.
Față de cererea de revizuire formulată de revizuentul S. J., intimata C. L. L. V. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că prin hotărârea pronunțată instanța de recurs a ținut cont și mai mult decât atât a analizat situația juridică actuală a terenurilor care fac obiectul cauzei. A arătat că instanța a avut în vedere faptul că reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente este condiționată de această situație juridică și a invocat în acest sens dispozițiile art.11 din Legea nr.18/1991, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora terenurile preluate abuziv …revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane. Ori, arată intimata că, în cauza de față, suprafața de 31 ha, menționată ca fiind liberă în raportul de expertiză întocmit de expert C. C., se află în administrarea Penitenciarului B. și este teren proprietatea publică a statului, afectat unei utilități publice, ce nu poate face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate privată, aspecte care rezultă din adresa nr.C/_/14.11.2008 a Ministerului Justiției – Administrația Națională a P. B.. A mai arătat intimata că pe această suprafață de teren își desfășoară activitatea zilnic un număr de 200 deținuți și, ca atare, nu poate fi vorba de o exercitare temporară sau sporadică a activității, fapt care nu a fost relevat cu rea credință de către expertul desemnat în cauza pendinte. Astfel, consideră intimata că obligația stabilită prin sentință de către instanța de fond ar fi fost nulă, deoarece i-ar fi obligat la ceva imposibil, întrucât nu ar fi putut fi propus spre validare terenul către comisia județeană și nici C. județeană nu ar fi putut elibera titlul de proprietate pentru un teren care nu era și nu este la dispoziția comisiilor, ci în proprietatea privată a unei persoane juridice, respectiv proprietatea publică a statului.
Consideră intimata că Decizia civilă nr.164/2014 a Tribunalului B. este temeinică, corectă, legală și este în deplină concordanță cu principiile statuate prin art.44 și art.136 din Constituția României privind garantarea dreptului de proprietate privată și inalienabilitatea, insesizabilitatea bunurilor din domeniul public al statului.
Față de motivele arătate, intimata solicită respingerea cererii de revizuire formulată de revizuentul S. J. împotriva deciziei civile nr. 164/2014, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Prin încheierea din data de 21.11.2014, Tribunalul B. a scos cauza de pe rolul acestei instanțe și a înaintat-o spre competentă soluționare Tribunalului N., ca urmare a admiterii cererii de strămutare formulată de revizuentul S. J., prin încheierea nr.2604 din data de 07.10.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului N. la data de 15.12.2014 sub același număr generat în ECRIS, la Tribunalul B., și anume sub nr._ .
Examinând cererea de revizuire formulată de revizuent prin invocarea dispozițiilor art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că este inadmisibilă, urmând a fi respinsă în consecință pentru următoarele considerente:
Față de motivul de revizuire, reglementat de art.322 pct.2 Cod procedură civilă, se constată că acesta prevede că se poate cerere revizuirea, dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Cu toate că, la motivarea în drept, revizuentul a menționat că solicită revizuirea întemeiată pe temeiul arătat, din motivarea în fapt a revizuirii promovate se constată că s-au invocat aspecte care țin de modalitatea de apreciere a probelor, de soluționarea cauzei pe fondul acesteia și de interpretarea dată, de instanța de recurs, dispozițiilor legale aplicabile.
În argumentarea cererii de revizuire a deciziei, revizuentul a menționat faptul că instanța de recurs nu a analizat obiectiv cauza, nu a avut în vedere și nu a sancționat atitudinea intimatei C. L. L. V. de a prezenta anumite înscrisuri, că nu a ținut cont de concluziile raportului de expertiză și că nu a analizat hotărârea recurată cu luarea în considerare a dispozițiilor cuprinse în legile fondului funciar, în special cele care vizează reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, că nu a ținut cont de spiritul legilor funciare, din care rezultă tocmai reconstituirea pe vechiul amplasament.
Față de aceste motive arătate, raportat la temeiul de drept invocat, se constată că revizuirea pe acest temei poate interveni numai în situațiile în care instanța s-a pronunțat din eroare și asupra unor lucruri care nu s-au cerut nici în scris, nici oral, nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate în proces, indiferent dacă acestea au caracter principal, accesoriu sau incidental, a acordat reclamantului, care nu și-a modificat cererea, mai mult decât a cerut, aspecte care nu au însă nicio legătură cu modalitatea de a dispune în condiții de legalitate asupra petitului acțiunii, și cu soluția în fondul său, ca efect al interpretării probelor administrate, și a aprecierii incidenței dreptului substanțial.
Analizând pe rând fiecare dintre motivele invocate, se constată că nu echivalează cu o nepronunțare asupra unor lucruri cerute faptul că, în aplicarea prevederilor art. 174 teza finala Cod procedură civilă, instanța de judecată nu a considerat dovedite pretențiile părții care a cerut înfățișarea, cu privire la înscrisul respectiv, deoarece acest aspect ține de modalitatea de administrare și apreciere a probelor, care nu se extinde la motivele de revizuire, astfel cum sunt acestea definite de art.322 pct.2 Cod procedură civilă.
De asemenea, susținerea conform căreia instanța nu a analizat criticile formulate de recurent față de hotărârea judecătorească pronunțată în dosarul nr._, critici care a menționat că se circumscriu aplicării în speță a dispozițiilor Legii nr. 18/1991, Legii nr.169/1997, Legii nr.1/2000 și ale Legii nr. 247/2005, respectiv a principiul reconstituirii în natură a dreptului de proprietate, raportat și la solicitările exprese ale Curții Europene a Drepturilor Omului, ce urmează a fi transpuse în legislația internă, nu poate fi apreciat ca intrând în sfera unei minus/plus/extra petita, în condițiile în care acest motiv nu are aplicabilitate asupra vreunei eventuale greșeli de judecată și ca atare atrag inadmisibilitatea cererii de revizuire pe acest temei.
Aceeași concluzie se impune și raportat la motivele de revizuire constând în criticile aduse hotărârii motivat de faptul că instanța de recurs nu a analizat demersul recurentului S. J. pornind de la dispozițiile art.2 din Legea nr.1/2000, art. l din Protocolul Adițional nr. l la Convenția Europeană, a Drepturilor Omului, art.3 din Legea nr.268/2001, art.47 din Hotărârea Guvernului nr.890/2005, Legea nr.247/2005, texte legale invocate în susținerea plângerii formulate împotriva Hotărârii nr._/2006 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și că soluția instanței de fond nu putea fi cenzurată, întrucât criticile prezentate sunt în mod vădit lipsite de temei legal, iar instanța de recurs nu a soluționat toate finele de neprimire indicate de recurentul S. J.. Aceasta deoarece modalitatea de apreciere a temeiurilor de lege incidente și a susținerilor și respectiv apărările fiecărei părți nu se pot constitui într-un temei de imputare a instanței de recurs că a dat mai puțin decât s-a cerut, în condițiile în care s-a statuat în limitele obiectului cererii formulate în fața instanței de fond.
Mai mult, se constată că sunt invocate greșeli de judecată și nicidecum cauze care să constituie nepronunțare asupra unor lucruri cerute și susținerile potrivit cărora terenurile solicitate de revizuent în calitate de moștenitor al autorului erau libere aspecte relevate de raportul de expertiză topo-cadastrală și cele conform cărora din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că pe această suprafață de teren nu se află construcții care să fie afectate unei utilități publice și care să reprezinte incinte utilizate efectiv de Penitenciar în activitatea curentă. Aceste aspecte invocate țin de dreptul substanțial aplicabil și de modalitatea de apreciere a probelor raportat la dispozițiile legale incidente și nicidecum nu au legătură cu încălcarea de către instanță, în hotărârea a cărei revizuire se solicită, a dispozițiilor art.129 Cod procedură civilă, în aplicarea principiului disponibilității, care guvernează procesul civil.
Se constată, așadar, că această motivare ține de analiza dată asupra fondului litigiului, fără nicio referire, în concret, la depășirea de către instanța de recurs a limitelor obiectului cererii, pentru a se încadra în condițiile necesar a fi îndeplinite conform art.322 pct.2 Cod procedură civilă.
În consecință, în modalitatea în care revizuentul a motivat cererea, pe această cale, se repune practic în discuție o hotărâre irevocabilă, pentru argumente care exced sferei de aplicare a dispozițiilor din materia revizuirii, care determină caracterul inadmisibil al cererii dedusă judecății, în cauza pendinte. Aceasta deoarece o hotărâre irevocabilă poate fi supună analizei în cadrul căilor extraordinare de atac doar pentru motive strict și limitativ prevăzute, ce nu pot fi aplicate prin analogie cu cele care sunt prevăzute pentru calea de atac a recursului.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea este admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, deoarece dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare. Așadar, cererea de revizuire, calificată drept cale de atac de retractare a unei hotărâri definitive, nu poate fi exercitată pentru alte motive, decât cele prevăzute de lege, care, la rândul lor, cuprind condiții de admisibilitate ce este necesar a fi îndeplinite cumulativ.
Așadar, se constată că decizia atacată pe calea revizuirii se bucură de autoritate de lucru judecat și nu poate fi desființată într-o cale de atac extraordinară, decât pentru motivele expres prevăzute, tocmai în considerarea securității raporturilor juridice, principiu care a fost instituit, între altele, cu scopul ca soluția dată în mod definitiv în orice litigiu de către tribunale să nu mai fie apelabilă (jurisprudența CEDO, cauza Brumărescu c. România, paragraf 61).
Pentru motivele expuse, se va respinge ca inadmisibilă, în considerarea dispozițiilor art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 164/2014, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire a deciziei civile nr. 164/2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._, formulată de revizuientul S. J. - cu domiciliul ales la Cabinet avocat M. C., din Iași, .. 4, ., camera 4, județul Iași, în contradictoriu cu intimații Agenția Națională a P., cu sediul în B., ., nr. 3, județul B., SC A. International SA B., cu sediul în B., .. 94, județul B., Agenția D. S., cu sediul în București, sector 1, .. 43, C. L. L. V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în . B., și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în B., județul B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi: 26.03.2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
D. S. A.-M. U., C. Ailuțoaei
L. F.
Red. și tehnored. L.F. – 24.04.2015
Tehnored. C.A. – 24.04.2015
2 ex.
Recurs: G. A.; O. A. D.; A. R. A.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 207/2015. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 91/2015. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
