Fond funciar. Decizia nr. 144/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 144/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 09-02-2012 în dosarul nr. 144/RC
Dosar nr._ - nulitate absolută parțială titlul de proprietate -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 144/RC
Ședința publică din 09.02.2012
Instanța compusă din:
Președinte: L. F. – președintele tribunalului
G. B. – judecător
D. S. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentele - reclamante C. A. L. și U. M., domiciliate în comuna G., ., împotriva sentinței civile nr. 3419 din 07.06.2011 a Judecătoriei Piatra N. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - pârâți B. I. F., domiciliat comuna G., ., C. L. G. pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în ., C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., și B. A., domiciliată în Piatra N., ., .. 26, județul N., având ca obiect constatare nulitate absolută parțială titlul de proprietate.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentele - reclamante C. A. L. și U. M. asistate de avocat S. M., intimatul - pârât B. F. în nume personal și în calitate de procurator pentru intimata - pârâtă B. A., precum și avocat T. A. pentru intimații - pârâți B. F. și B. A., lipsind intimatele - pârâte C. locală G., C. județeană N. și B. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al doilea termen de judecată;
- obiectul cauzei este constatare nulitate absolută parțială titlul de proprietate;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- intimații - pârâți B. F. și B. A. au depus la dosarul cauzei întâmpinare, care a fost comunicată.
Instanța constată că s-au comunicat 3 exemplare de pe întâmpinarea formulată de intimații - pârâți B. F. și B. A..
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Doamna avocat S. M., pentru recurentele - reclamante C. A. L. și U. M., arată că pentru 6100 m.p. nu se justifică un drept de proprietate și că terenul reclamanților nu se suprapune cu celălalt teren; susține oral motivele de recurs și solicită admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii pentru 1061 m.p.; cu cheltuieli de judecată; depune la dosar chitanța nr. 091/12.01.2012 privind achitarea onorariului de avocat.
Doamna avocat T. A., pentru intimații - pârâți B. F. și B. A., arată că lipsa interesului a fost invocată pentru că nu există o suprapunere a terenurilor; acțiunea este inadmisibilă și ar fi putut fi formulată dacă reclamanții ar fi formulat plângere la Legea nr. 18/1991 și nu ar fi primit terenul; apreciază că nu se poate nesocoti o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat; învederează instanței că din raportul de expertiză rezultă că pârâții B. stăpânesc doar_ m.p. și că reclamanții stăpânesc 2297 m.p., deci în plus; C. locală a recunoscut că s-a făcut o greșeală; arată că susține în continuare excepțiile lipsei interesului și inadmisibilității; cu cheltuieli de judecată; depune la dosar chitanța nr. 529/13.01.2012 privind achitarea onorariului de avocat.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 3419 din 07.06.2011 a Judecătoriei Piatra N. pronunțată în dosarul nr._, tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3419 din 07.06.2011 Judecătoria Piatra N. a respins, ca nefondată, acțiunea civilă precizată având ca obiect constatare nulitate absolută parțială titlu de proprietate, formulată de reclamantele C. A.-L. și U. M. în contradictoriu cu pârâții C. L. G. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, B. A. și B. F., și a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâților persoane fizice de obligare a reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
P. soluționarea cauzei instanța de fond a reținut în motivare următoarele:
Prin cererea dedusă judecății, reclamantele au solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr.33/1494 din 26.10.2006 având ca titular pe autorul pârâților persoane fizice B. C. I. I., în sensul radierii suprafeței de 1.061 m.p. teren, situată în intravilanul satului Cuiejdiu, . sola 61, parcelele 725/1-725/4, reprezentând diferența dintre suprafața de 15.000 m.p. înscrisă în titlul de proprietate și cea de 13.939 m.p. identificată în raportul de expertiză V. I., pe motiv că suprafața de teren în litigiu nu a aparținut niciodată în proprietate titularului.
Un prim aspect ce a fost lămurit de instanța de fond se referă la calitatea reclamantelor de persoane îndreptățite la promovarea cererii dedusă judecății. În condițiile în care legiuitorul a înțeles ca, într-o cerere având ca obiect constatare nulitate absolută titlul de proprietate, să confere legitimare procesuală activă oricărei persoane care justifică un interes legitim (art. III alin. 2 din Legea nr. 167/1997), iar promovarea prezentei cereri a fost determinată de invocarea în justificarea pretențiilor pârâților persoane fizice în cadrul acțiunilor în revendicare și grănițuire promovate împotriva lor, tocmai a titlului de proprietate contestat, s-a reținut că reclamantele justifică un interes legitim în promovarea prezentei cereri, grefat pe necesitatea păstrării posesiei suprafețelor de teren aferente gospodăriilor lor.
Din înscrisurile administrate în cauză, instanța de fond a reținut că autorului pârâților persoane fizice (numitului B. C. I. I.) i-a fost reconstituit, la cerere, în temeiul Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,29 ha teren, situată pe raza comunei G., jud.N., conform tabelului anexă nr. 2a, poziția 30, întocmit conform Regulamentului de aplicare a Legii fondului funciar. În acest sens, s-a emis și adeverința provizorie de proprietate nr. 810 din 19.09.1991 în care a fost înscrisă întreaga suprafață de teren validată la propunerea Comisiei L. G. de către C. Județeană N. prin Hotărârea nr. 53 din 05.08.1991. Ulterior, prin sentința civilă nr. 3208 din 02.04.1992 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr. 2971/1992, intrată în puterea lucrului judecat, autorului pârâților persoane fizice i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 5,19 ha teren, situată pe raza comunei G., județul N..
Prin urmare, autorului pârâților ar fi trebuit să i se elibereze titlul de proprietate cuprinzând suprafața totală de 5,19 ha teren, pe raza comunei G., jud. N..
D. fiind caracterul irevocabil al hotărârii judecătorești de reconstituire, este evident, în opinia primei instanțe, că pârâta comisia locală de fond funciar avea obligația de a o aduce la îndeplinire, în caz contrar putând fi obligată la respectarea hotărârii în procedura execuțională, sens în care a procedat la stabilirea amplasamentelor trupurilor de teren ce au aparținut autorului pârâților persoane fizice anterior colectivizării.
Cu toate acestea, în titlul de proprietate nr. 33/1494 din 26.10.2006 a fost înscrisă doar suprafața de 4 ha, 8.000 m.p. teren, cât a fost identificată în teren în urma măsurătorilor efectuate de pârâta C. L. G. și pe baza declarației de acceptare dată de pârâtul B. F..
Din întreaga suprafață de teren reconstituită, suprafața de 1,50 ha teren este situată în intravilanul satului Cuiejdiu, ., fiind înscrisă în sola 61, parcelele 725/1-725/4, având categoria de folosință curți construcții, arabil, pășuni și fânețe.
A mai reținut prima instanță că, în conformitate cu dispozițiile art. 8 raportat la art. 11 din Legea nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, reconstituirea dreptului de proprietate se realizează cu luarea în considerare a înscrisurilor doveditoare existente din perioada anterioară colectivizării, iar actele ulterioare, emise în procedura specială, și anume punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate, trebuie să reflecte reconstituirea existentă.
În acest sens, instanța de fond a reținut că emiterea titlului de proprietate supus controlului legalității s-a făcut cu respectarea dispozițiilor sentinței civile de reconstituire, astfel că admiterea cererii reclamantelor de radiere din acesta a suprafeței de 1.061 m.p. teren, situată în intravilanul satului Cuiejdiu, . sola 61, parcelele 725/1-725/4, ar însemna nesocotirea unei hotărâri judecătorești care se bucură de autoritatea de lucru judecat.
Întrucât judecătorul cauzei nu poate repune în discuție întinderea dreptului de proprietate recunoscut autorului pârâților persoane fizice, aspect asupra căruia s-a statuat în mod definitiv și irevocabil printr-o hotărâre judecătorească, instanța de fond a apreciat că se impune a se pronunța doar asupra singurului aspect permis de dispozițiile legale în materia fondului funciar, respectiv legalitatea amplasamentului suprafeței de 1.061 m.p. teren.
Întrucât reclamantele nu au fost în măsură să indice amplasamentul exact al terenului în litigiu, limitându-se doar să aprecieze că face parte din suprafața de 1,50 ha teren, situată în intravilanul satului Cuiejdiu, ., și trecând peste împrejurarea că acestea nu au făcut dovada faptului că au un drept personal de proprietate asupra terenului în litigiu, instanța a apreciat asupra amplasamentului întregii suprafețe de 1,50 ha teren, pe baza probelor administrate în cauză. Astfel, în condițiile în care terenurile proprietatea autorului pârâților au făcut obiectul unor acte speciale de confiscare (confirmate de mențiunile din rolul agricol, cât și de pozițiile martorilor audiați), iar în sentința de reconstituire s-a omis detalierea probelor care au stat la baza reconstituirii, stabilirea întinderii suprafeței de teren aflate în stăpânirea lui B. C. I. I. în intravilanul satului Cuiejdiu, în perioada anterioară colectivizării, se poate face doar prin compararea limitelor de vecinătate indicate în actele vechi de proprietate cu cele existente în perioada colectivizării și cu cele actuale.
Astfel, din conținutul actului de veșnică vânzare autentificat sub nr. 994 din 11.05.1925, reiese că numitul B. C. I. I. a cumpărat suprafața de 4.833 m.p. teren, învecinat la răsărit (est) cu teren proprietatea sa, la apus (vest) cu pârâuțul fântânei, la sud cu pădurea statului, iar la nord cu N. a Dascălului. Această suprafață de teren se învecinează parțial și în prezent cu suprafața de 600 m.p. teren înscrisă în titlul de proprietate nr. 33/747 din 22.03.1996, avându-l ca titular pe U. V. N. (autorul reclamantei U. M.), aspect confirmat de vecinătățile menționate în titlul de proprietate, de depozițiile martorilor audiați și de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
Referitor la susținerile contradictorii ale părților cu privire la existența așa numitei „ulițe” care făcea legătura dintre proprietatea lui B. C. I. I. cu drumul comunal, în partea situată înspre actuala proprietate C., instanța a dat eficiență susținerilor pârâților persoane fizice, constatându-le dovedite. Astfel, din conținutul înscrisului sub semnătură privată intitulat „contract”, încheiat între B. I. I. și D. I. G., reiese fără putință de tăgadă nu doar existența „uliței vechi care face legătura cu grădina lui I. I. B.” dar și faptul că aceasta este proprietatea lui I. I. B.. A mai remarcat instanța de fond că înscrisul menționat este semnat de numita Trăscăoanu M. (fiica lui D. G. și soția lui Trăscăoanu V., autorul reclamantei C. A.-L.), cât și de numita T. Mihau M., persoană care și-a reconfirmat participarea nemijlocită la înțelegerea intervenită între tatăl său, D. G., și unchiul său, B. I., prin declarația dată în fața organelor de urmărire penală.
Existența uliței cât și împrejurarea că aceasta făcea parte din proprietatea autorului pârâților a fost confirmată și de martorii A. M. și C. M., persoane care au fost în măsură să ofere informații concrete și obiective, justificate și coroborate cu evenimente din viața personală.
Depoziția martorei Ș. N. a fost înlăturată ca subiectivă, dată fiind legătura de rudenie cu reclamanta C. și în condițiile în care contrazice chiar conținutul înscrisului sub semnătură privată intitulat „contract” și care a fost însușit de către mătușa sa Trăscăoanu M., confirmând prin aceasta că acea cale de acces la terenul grădină a lui B. era proprietatea acestuia din urmă și nici într-un caz a lui D. G. (tatăl lui Trăscăoanu M.). Referitor la depoziția martorului M. I., instanța a apreciat că nu prezintă relevanță în cauză întrucât cele relatate „datează din perioada colectivului când fosta proprietate a familiei B. era dată ca lot în folosință la mai multe familii din . în măsură să prezinte împrejurări concrete legate de configurația suprafețelor de teren proprietatea persoanelor fizice ce au deținut terenuri pe amplasamentul în discuție în perioada premergătoare colectivizării.
Împrejurarea că accesul la fosta proprietate B., în structura existentă anterior colectivizării, se putea face și dinspre actualul drumul sătesc ce se intersectează cu „pârâuțul fântânei”, nu este de natură să combată mijloacele probatorii ce confirmă existența celeilalte căi de acces situate în partea diametral opusă a proprietății, dată fiind întinderea amplă a acesteia (de circa 1,50 ha teren).
În sensul aceleași concluzii a reținut instanța de fond și vecinătățile consemnate în titlul de proprietate emis actualilor vecini ai pârâților persoane fizice, respectiv în titlul de proprietate nr. 33/718 din 20.03.1996, avându-l ca titular pe autorul reclamantei C. A.-L., numitul Trăscăoanu Gh.V., în partea dinspre est este menționat drum exploatare (și nu fam. C., cum ar fi trebuit menționat dacă într-adevăr nu ar fi existat această uliță veche), iar schița aferentă titlului corespunde vecinătăților indicate în acesta, iar în titlul de proprietate nr. 33/570 din 21.09.1995, avându-l ca titular pe numitul C. Gh.A., în partea de vest a ternului înscris în sola 61, figurează ca și vecini moștenitorii defunctului B. I..
De asemenea, din planul cadastral al satului Cuiejdiu, întocmit în anul 1986 și care poartă avizul O.C.P.I. N., rezultă existența căii de acces corespunzătoare uliței vechi, ce desparte proprietatea Trăscăoanu V. de proprietatea C. Aexandru. De altfel, același plan confirmă și atribuirea celor trei loturi în folosință către numiții T. M., Cheorleu V. și I. G., în partea dinspre est a terenului ce a aparținut autorului pârâților.
Cât privește susținerea reclamantei conform căreia din extrasul de plan cadastral al intravilanului satului Cuiejdiu din anul 1956 nu rezultă existența drumului sătesc 1645, instanța de fond a apreciat că nu are relevanță probatorie, în condițiile în care înlătura destinația de utilitate publică a căii de acces a fost conferită în perioada ulterioară colectivizării or, până la acel moment utilizarea căii de acces de către persoanele fizice se făcea cu acordul tacit al proprietarului terenului, respectiv B. C. I. I..
Susținerea reclamantelor în sensul că autorul pârâților persoane fizice a primit în intravilanul satului Cuiejdiu mai mult teren chiar decât au solicitat prin plângerea adresată instanței în anul 1992 (respectiv un plus de 0,51 ha teren față de 0,89 ha teren înscris în registrul agricol din perioada 1959-1963) a fost înlăturată întrucât hotărârea judecătorească de reconstituire a apreciat asupra întinderii suprafeței îndreptățite pe baza actelor de proprietate vechi invocate de solicitanți coroborate cu depozițiile celor doi martori audiați or, este știut faptul că persoanele fizice sunt în măsură să facă doar aprecieri orientative asupra întinderii anumitor suprafețe de teren, în afara situației de excepție când au avut posibilitatea să efectueze personal măsurători, cu mijloace tehnice de măsurare, ipoteză care, în cauza de față, nu se regăsește.
Împrejurarea că autorii reclamantelor au folosit suprafețele de teren situate între limitele de vecinătate actuale, de mai bine de 40 de ani, nu înseamnă că fostul proprietar al terenului nu este îndreptățit să obțină restituirea acestuia, dat fiind caracterul reparator al legilor fondului funciar. Negarea dreptului fostului proprietar de a-și obține terenul, prin favorizarea actualilor deținători care nu pot dovedi legitimitatea stăpânirii, ar avea însemnătatea unei noi preluări abuzive a acestuia, fără o dreaptă și prealabilă despăgubire.
În condițiile în care reclamantele, prin probele administrate în cauză, nu au dovedit incidența dispozițiilor art. III din Legea nr. 169/1997, iar reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâților persoane fizice a avut în vedere suprafețele de teren deținute de autorul respectivilor, în calitate de proprietar, în perioada premergătoare colectivizării, instanța a respins cererea precizată a reclamantelor, ca nefondată.
În aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâților persoane fizice de obligare a reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată întrucât nu au făcut dovada unor astfel de cheltuieli.
Reclamantele C. A. L. și U. M. au declarat recurs împotriva sentinței civile, pe care o consideră nelegală și netemeinică, arătând în motivare că, din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că pârâții stăpânesc de 50 de ani doar suprafața de 13.939 m.p. și nu de 15.000 m.p., împrejmuită cu gard și cu semne de hotar vechi și vizibile. Acesta este, de altfel, și terenul solicitat de petentul B. C. I. I., care în plângerea împotriva hotărârii comisiei județene nr. 53/1991 a cerut, la punctul „Acasă”, suprafața de 0,89 ha înscrisă în rol și suprafața de 0,51 ha, teren care totalizează 1,4 ha pentru care a obținut restituirea. Diferența până la 1,5 ha rezultă din greșita menționare a suprafeței în contractul de vânzare-cumpărare nr. 16.182/16.09.1993, prin care tatăl pârâtului îi vinde acestuia 1,5 ha, în loc de 1,4 ha, contract care nu este însoțit de o măsurare exactă a terenului înstrăinat și care a avut la bază un proces-verbal de punere în posesie, nu un titlu de proprietate.
Mai arată reclamantele că au promovat prezenta acțiune din cauza demersurilor judiciare având ca obiect terenul în litigiu declanșate de pârâți împotriva lor.
Recursul nu este motivat în drept.
Potrivit art. 42 din Legea nr. 1/2000 republicată prezentul recurs este scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Pârâții B. I. F. și B. A. au formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, arătând în motivare că acțiunea reclamantelor este inadmisibilă întrucât titlul de proprietate contestat a fost emis în baza unei hotărâri judecătorești care se bucură de autoritate de lucru judecat, că recurentele nu justifică un interes legitim în cauză și că acestea nu au fost în măsură să indice amplasamentul terenului în litigiu. Susțin că reclamantele invocă nelegalitatea titlului, dar nu își sprijină pretențiile pe probe care să dovedească dreptul lor de proprietate asupra terenului. Din probele administrate rezultă, dimpotrivă, că reclamantele dețin teren în plus peste titlul lor de proprietate emis conform rolului agricol al autorilor Trăscăoanu Ghe. V. și U. N., că suprafața de 1,5 ha înscrisă în titlul de proprietate nr._ a aparținut familiei, fiind teren aferent gospodăriei și că aceasta a fost preluată de Stat conform Decretului nr. 115/1950, fapt menționat în registrul agricol, iar după înființarea C.A.P.-ului s-a plătit chirie pentru terenul aferent construcției, restul terenului fiind dat ca loturi în folosință mai multor persoane. Din extrasul parcelar al satului Cuejdi din anul 1986, din declarațiile martorilor audiați în cauză și din declarațiile date în dosarul de cercetare penală rezultă că ulița veche a făcut parte din proprietatea autorului lor, acest aspect fiind avut în vedere la eliberarea titlului de proprietate nr._ în favoarea autorului reclamantei C. A.-L..
Examinând sentința atacată în raport cu motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceasta este temeinică și legală și va fi menținută pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
Potrivit art. III alin. 1, 2 din Legea nr. 169/1997 republicată, nulitatea absolută a actelor de constituire sau de reconstituire asupra terenurilor, emise cu nerespectarea legilor fondului funciar în vigoare la data emiterii poate fi cerută de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim. Privit ca și condiție a acțiunii civile, interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă și trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe cerințe: să fie legitim – așa cum se prevede în mod expres în text, cerință care se referă la temeinicia sau netemeinicia pretenției formulate, să fie născut și actual, respectiv partea să fie expusă unui prejudiciu dacă nu ar recurge la acțiune, să fie personal și direct, în sensul că folosul practic trebuie să îl vizeze pe cel care recurge la acțiune. Interesul astfel invocat într-o acțiune nu poate constitui singur fundament al soluționării litigiului, partea care îl invocă având obligația să își dovedească afirmațiile pe care le fac conform art. 1169 cod civil potrivit căruia „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”.
Analizând acțiunea de față în raport cu cerințele prezentate anterior, tribunalul reține că reclamantele C. A.-L. și U. M. au solicitat radierea din titlul de proprietate al pârâților B. I. F. și B. A. a suprafeței de 1061 m.p., arătând că acest teren a fost inclus în mod nelegal în titlul de proprietate contestat și motivând prezentul demers juridic, atât la fond cât și în recurs, prin existența unor acțiuni promovate de pârâți împotriva lor, acțiuni având ca obiect terenul în litigiu. Se constată că, atâta vreme cât reclamantele nu invocă o încălcare a drepturilor lor prin eliberarea titlului de proprietate contestat, nu pot aduce critici titlului respectiv, chiar dacă apreciază că acesta a fost eliberat cu nerespectarea prevederilor legilor fondului funciar. Pe de altă parte, procesele intentate împotriva lor nu se circumscriu unui prejudiciu care să nu poată fi înlăturat decât prin acțiunea de față, reclamantele având posibilitatea legală de a-și apăra drepturile în acele litigii.
Cu toate acestea instanța de fond a administrat un probatoriu amplu din care rezultă că prin titlul de proprietate contestat nu se aduce atingere drepturilor reclamantelor, concludentă fiind expertiza efectuată de expertul V. I. (fila 92 fond vol. II). Din constatările expertului reflectate în schița anexă raportului rezultă că față de suprafața de 1800 m.p. înscrisă în titlul de proprietate nr._ emis în favoarea lui Trăscăoanu G., care a înstrăinat reclamantei C. A.-L. 1100 m.p., este stăpânită în fapt suprafața de 2297 m.p., iar față de suprafața de 600 m.p. înscrisă în titlul de proprietate nr._ emis în favoarea lui U. V. N., reclamanta U. M. stăpânește în fapt 83 m.p. Totodată, expertul a constatat că pârâții stăpânesc mai puțin teren decât au în titlu și, foarte important pentru soluționarea litigiului, faptul că nu există suprapuneri de teren.
Prin urmare, tribunalul constată că reclamantele nu au fost vătămate în drepturile lor prin eliberarea titlului de proprietate contestat. De altfel, chiar acestea au arătat că până la declanșarea acțiunilor împotriva lor de către pârâți nu au fost neînțelegeri cu privire la stăpânirea terenurilor și că nu au fost prejudiciate prin înscrierea în titlul de proprietate al pârâților a unei suprafețe mai mari decât consideră că li se cuvine acestora.
Față de cele arătate, tribunalul constată că recursul nu este fondat și va fi respins ca atare în temeiul art. 312 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, recurentele vor fi obligate în solidar la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimatul B. F. în recurs.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de C. A. L. și U. M., domiciliate în comuna G., ., împotriva sentinței civile nr. 3419/07.06.2011 a Judecătoriei Piatra N., în contradictoriu cu intimații - pârâți B. I. F., domiciliat comuna G., ., C. L. G. pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în ., C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., și B. A., domiciliată în Piatra N., ., .. 26, județul N..
Obligă recurentele, în solidar, să plătească intimatului B. F. suma de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.02.2012.
Președinte, Judecători, Grefier,
L. F. G. B., C. Ailuțoaei
D. S.
Red. D.S. – 20.02.2012
Tehnored. C.A. – 23.02.2012
2 ex.
Fond: A.-M. U.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 185/2012. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 336/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
