Fond funciar. Decizia nr. 185/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 185/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 23-02-2012 în dosarul nr. 185/RC
Dosar nr._ - modificare titlu de proprietate;
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 185/RC
Ședința publică din 23.02.2012
Instanța compusă din:
Președinte: D. S. – judecător
D. M. – judecător
L. F. – președintele tribunalului
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul B. N., domiciliat în Comănești, .. 13, județul Bacău, împotriva sentinței civile nr. 3581 din 14.06.2011 a Judecătoriei Piatra N. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - pârâți C. N. M., domiciliată în ., județul N., C. I., domiciliat în comuna D. Roșie, ., județul N., C. C. M., domiciliată în Piatra N., ., ., C. L. Ș. cel M. pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în ., județul N., C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., având ca obiect modificare titluri de proprietate.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul - reclamant B. N. și intimata - pârâtă C. C. M., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al treilea termen de judecată;
- obiectul cauzei este modificare titlu de proprietate, partaj succesoral și constatare nulitate contract;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- recurentul - reclamant B. N. a depus la dosar un memoriu, concluzii scrise și înscrisuri;
- C. locală Ș. cel M. și C. județeană N. au depus la dosar înscrisurile solicitate de instanță.
Instanța constată că s-au anexat la dosar relațiile solicitate de instanță și înmânează recurentului B. N. și intimatei C. C. M. câte un exemplar din documentația depusă de C. județeană N..
Cu privire la solicitarea recurentului privind contravaloarea gardului din scândură și plasă, instanța constată că este o cerere nouă, iar cu privire la radierea din titlul de proprietate emis după autoarea intimatei C. C. M., instanța pune în discuția părților excepția tardivității formulării solicitării.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților, în susținerea recursului.
Recurentul - reclamant B. N. solicită anularea contractului de vânzare-cumpărare și să fie trecut în titlu 436 m.p.; precizează că suprafața de 290 m.p. aparține intimatei C. C. M.; solicită să fie pus în posesie cu suprafața de 436 m.p. și nu mai solicită contravaloarea gardului; fără cheltuieli de judecată.
Intimata - pârâtă C. C. M. arată că nu este de acord cu recursul și că suprafața de 436 m.p. îi aparține, fiind înscrisă în titlul de proprietate al bunicii sale; fără cheltuieli de judecată.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr.3581 din 14.06.2011 a Judecătoriei Piatra N., pronunțată în dosarul nr._, tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3581 din 14.06.2011, Judecătoria Piatra N. a respinge cererea prin care, la data de 4.05.2009, reclamantul B. N. a chemat în judecată pe pârâții C. N. M., C. I., C. C. M., C. locală Ș. cel M. pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, într-o acțiune civilă având ca obiect anularea parțială a titlului de proprietate nr.61/168/10.10.2000, în sensul înlăturării suprafeței de 5.000 mp, care a aparținut mamei sale, anularea titlului de proprietate nr.61/1299/31.10.2000, deoarece parcelele de teren din intravilan sunt incorect menționate ca suprafețe și vecinătăți, partajarea bunurilor rămase de pe urma defunctei C. A.-M. și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1043/27.05.2008.
Din examinarea probelor administrate, instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor Legii fondului funciar nr.18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept, de prevederile legii beneficiind, printre alte persoane, membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție și pe care l-au stăpânit anterior preluării în calitate de proprietari sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către C.A.P., precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora.
Conform art.11 din același act normativ „Suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, carte funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori“, din conținutul textului reieșind că au prioritate actele care fac dovada proprietății asupra terenurilor obiect al reconstituirii.
Că, în temeiul prevederilor legale enunțate, C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, pornind de la propunerile Comisiei comunale Ș. cel M., a validat și, ulterior, a emis titlurile de proprietate criticate, având la bază atât cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, cât și rolul agricol ale persoanelor solicitante.
În concret, la emiterea titlului proprietate nr.61/168/10.10.2000, au fost avute în vedere evidențele agricole ale numitului C. C. V., fratele reclamantului, care a primit terenul ca zestre de la mama sa, C. A.-M., situație care impune a se reține că, atâta vreme cât reclamantul nu a făcut dovada proprietății sale asupra terenului menționat, acesta se cuvine pârâților, succesori ai unicului proprietar.
La rândul său, și titlul de proprietate nr.61/1299/31.10.2000 a fost emis cu respectarea acelorași condiții impuse de art.8 și art.11 din Legea nr.18/1991, vecinătățile și suprafețele trupurilor de teren corespunzând rolului agricol și schițelor existente la nivel de comună, astfel cum a stabilit și expertul tehnic, în cuprinsul lucrării de specialitate efectuate, în timp ce reclamantul a susținut, fără a face vreo dovadă în acest sens, în conformitate cu dispozițiile art.1169 din Codul civil că amplasamentele suprafețelor de teren ar fi incorecte.
Concluzionând că cele două titluri de proprietate atacate au fost emise în mod corect și legal, instanța a apreciat că cererea cu a cărei soluționare a fost învestită este neîntemeiată și a dispus în consecință.
În termenul prevăzut de art.301 din Codul de procedură civilă, reclamantul a recurat sentința civilă astfel pronunțată de Judecătoria Piatra N., arătând că este nemulțumit de faptul că, după o judecată ce a durat doi ani de zile, timp în care au fost depuse la dosar suficiente înscrisuri doveditoare ale temeiniciei susținerilor și pretențiilor sale, pentru că expertul tehnic numit de instanță a refuzat să se achite de atribuțiile de serviciu și să efectueze în mod corect lucrarea de specialitate dispusă în cauză, pentru care el a achitat 700 lei, instanța i-a respins acțiunea, însușindu-și poziția procesuală a reprezentanților Comisiei locale Ș. cel M. de fond funciar, care au arătat, în mod constant, că nu sunt de acord cu ceea ce el a cerut prin cererea de chemare în judecată.
Recurentul a arătat că, de aceea, solicită admiterea recursului său, cu luarea în considerare a faptului că înțelege să-și restrângă pretențiile, renunțând la partajarea terenului situat în extravilan, punctul „Pășcănița“, precum și a casei în care, în prezent, locuiește intimata C. M., dar stăruind atât în anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat fictiv între M. C. și nepoata sa, M. A. C., cât și în înscrierea în actul lui de proprietate a terenului în suprafață de 290 mp, trecut în titlul M. C. și în contractul de vânzare, fără ca vânzătoarea să dețină acte justificative. A mai precizat reclamantul, că înțelege ca M. C. să stăpânească acest teren pe tot timpul vieții sale (probabil în considerarea faptului că, în contractul de vânzare-cumpărare, a fost inserată clauza uzufructului viager al vânzătoarei, asupra imobilelor înstrăinate), urmând ca, după decesul său, terenul să-i rămână lui în proprietate, și să fie repus în posesie cu pământul său de 436 mp și cu gardul edificat de el, din 40 ml scândură de brad și 60 ml gard din plasă cu stâlpi din beton, trecut în mod abuziv în actul de vânzare-cumpărare intervenit între C. M. și nepoata sa.
În recurs, probatoriul a fost completat cu mai multe înscrisuri noi, în conformitate cu dispozițiile art.305 din Codul de procedură civilă, astfel că tribunalul urmează să analizeze în raport de întregul material probator avut la dispoziție legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate în cauză de instanța de fond, subliniind, însă, prioritar, faptul că, în motivarea sentinței, care este destul de confuză și sumară, nu se face referire la unele aspecte esențiale, care constituie argumente suplimentare în sprijinul soluției de respingere a acțiunii reclamantului, dar aceste lipsuri urmează a fi complinite prin considerentele de fapt și de drept ale prezentei decizii civile.
În primul rând, trebuie arătat faptul că, deși recurentul-reclamant s-a plâns în mod constant de durata mare a procesului, aceasta a fost cauzată, aproape exclusiv, de conduita sa procesuală, deoarece el este cel care a formulat repetate precizări și modificări ale acțiunii introductive, ce trebuiau comunicate intimaților-pârâți, a depus la dosar, în mod permanent, fie noi înscrisuri, fie unele deja existente, fie numeroase memorii, reclamații, etc.
În ceea ce privește obiectul cauzei deduse judecății, care, în acțiunea introductivă, avea trei capete de cerere, la termenul de judecată din 27.10.2009, instanța de fond a dispus, dând curs și cererii formulate de pârâți, prin întâmpinarea din 19.05.2009 (fila 33), disjungerea capetelor de cerere privind partajul succesoral și constatare nulitate contract de vânzare-cumpărare și formarea unui nou dosar, care să fie repartizat spre soluționare unui complet specializat în cauze cu acest obiect. În aceeași zi, pentru capetele de cerere disjunse s-a format dosarul civil nr._, suspendat până la soluționarea irevocabilă a cauzei de față, prin încheierea din 25.11.2009, dată în temeiul art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă.
La același termen din 27.10.2009, reclamantul a depus la dosar precizări legate de capătul de cerere păstrat spre judecată, arătând că solicită:
- anularea parțială a titlului de proprietate nr.61/168/10.10.2000, eliberat pe numele pârâtei C. M. M., în sensul excluderii terenului intravilan și a parcelei de 5.000 mp teren arabil extravilan, tarlaua 102 . de faptul că defunctul C. C. V., soțul beneficiarei titlului nu a avut, conform rolului agricol, nicio suprafață de teren intravilan, și nici teren în punctul „Pășcănița“, așa cum i-a fost atribuit, ci în punctul „C.“, din extravilanul satului și comunei Ș. cel M.;
- modificarea titlului de proprietate nr.61/1299/31.10.2000, întrucât parcelele de teren din intravilan sunt incorect menționate, atât ca întindere, cât și ca vecini.
Judecătorul fondului a respins acțiunea reclamantului, cu motivarea deja arătată, iar tribunalul va completa această motivare, date fiind și actele noi depuse la dosar în recurs, relevante pentru corecta și completa stabilire a situației de fapt, care a primit, deja, la prima instanță, soluția legală.
Desigur, sentința va fi examinată în conformitate cu prevederile art.3041 Cod procedură civilă, precum și prin raportare la criticile formulate de către recurent, așa cum acestea au fost expuse, atât în cererea de recurs, cât și în precizările aflate la filele 58 și 64 din volumul I și fila 25 din volumul II ale dosarului de recurs, în care reclamantul arată, în plus, că dorește anularea (de fapt, modificarea) titlului de proprietate nr.61/1299, în sensul de a nu mai fi înscrisă și M. C..
Simpla lecturare a motivelor de recurs evidențiază două aspecte importante, primul fiind acela că recurentul este în necunoștință de cauză în privința a ceea ce a făcut obiectul judecății la instanța de fond, afirmație dedusă din faptul că, în nenumăratele memorii depuse la dosar, el a solicitat, în mod constant, și anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.1043/27.05.2008, stăruind, deci, asupra unui capăt de cerere care, la judecătorie, a fost disjuns.
În al doilea rând, se remarcă faptul că reclamantul formulează, în recurs, o cererea nouă, aceea de a fi exclusă fiica fratelui său vitreg din titlul de proprietate nr.61/1299/31.10.2000. Desigur, o astfel de cerere este inadmisibilă, date fiind dispozițiile art.316 raportat la art.294 alin.1 teza finală din Codul de procedură civilă, deci trebuie respinsă ca atare, fără a fi necesară cercetarea ei în fond. Însă, întrucât între părți mai există cel puțin 3 procese legate de terenurile înscrise în cele două titluri de proprietate, suspendate în temeiul art.244 alin.1 pct.1, până când cauza de față va primi o soluție irevocabilă, tribunalul va proceda, totuși, la o analiză de ansamblu a situației de fapt și de drept în legătură cu valabilitatea celor două titluri de proprietate, care, nu numai că va fi relevantă în judecarea celorlalte dosare, dar poate îl va determina și pe recurentul-reclamant să înțeleagă de ce instanțele de judecată (inclusiv cele penale) i-au considerat neîntemeiate atât pretențiile, cât și acuzele aduse persoanelor cu care s-a judecat și încă se mai judecă, ori diferitelor instituții și, mai ales, membrilor Comisiei comunale Ș. cel M. de fond funciar.
Recurentul-reclamant s-a născut la 4.04.1927, ca fiu natural al numitei C. A. – astfel cum ea figurează în toate actele de stare civilă și de deces –, fiica lui D. și I., născută la 3.10.1902 și decedată la 11.12.1981, zisă și M., așa cum este menționată, de exemplu, în rolul agricol, și cum singură se numește în cererea de înscriere în G.A.C., formulată la 3.05.1961 și aprobată în adunarea generală din 11.05.1961 (fila 130 dosar recurs). Recurentul vorbește, însă, pe tot parcursul judecății, în toate actele (inclusiv în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, înregistrată la Primăria comunei Ș. cel M. sub nr.95/28.02.1991 – fila 153, dosar recurs) și în ambele faze procesuale parcurse, de C. A. M., ceea ce denotă aspectul cel puțin rizibil că nici măcar nu cunoaște numele corect al mamei sale, cea ale cărei bunuri consideră, fără niciun temei, că i se cuvin în mod exclusiv. De altfel, probabil acesta este și motivul pentru care, și în titlul de proprietate nr._, defuncta este înscrisă așa cum a indicat solicitantul.
Așa cum arată însuși recurentul, în memoriul de la filele146-147 din dosarul de fond, acesta a locuit împreună cu mama sa doar în primii ani de viață, după care a fost luat de mătușa sa maternă, B. V. (născută în 1905 și decedată în 1975), necăsătorită și fără copii. După propriile susțineri, cei doi au locuit împreună până când recurentul s-a căsătorit și s-a mutat în localitatea Comănești, din județul Bacău, unde avea și serviciul. Mai susține reclamantul că a locuit în casa bătrânească a mătușii sale, dar că, după efectuarea stagiului militar, el a demolat vechea locuință și a edificat o nouă casă, din cărămidă și acoperită cu carton. La fila 137 din dosarul de recurs se află extrasul de rol agricol din anul 1964 al numitei B. V., în care este menționată această casă ca fiind construită în anul 1962 și având nr.358. De asemenea, este tăiat cu o linie orizontală prenumele V. și înscris N.. Nu este dovedită susținerea potrivit căreia mătușa sa i-ar fi făcut reclamantului rol agricol propriu, dar acesta a obținut, în calitate de moștenitor al defunctei B. V., titlul de proprietate nr.61/1284/15.11.1999, pentru terenuri în suprafață totală de 8.700 mp, din care ., de 900 mp curți cu construcții.
La rândul său, C. D. A. (M.) – mama recurentului, soacra pârâtei C. N. M. și străbunica paternă a copârâtei C. C. M. (și nu M. A., cum indică reclamantul) – figurează în registrul agricol din perioada 1959-1960, vol.II, fila 32 (fila 25 dosar fond) cu 5 parcele de teren, în suprafață totală de 1,34 ha, din care 0,07 ha curți, diferența de 1,27 ha fiind înscrisă în G.A.C. „7 Noiembrie“ Șerbești. La capitolul construcții, apare o casă de locuit în suprafață de 20 mp, edificată din lemn, în anul 1918, dar această mențiune este anulată cu o linie orizontală, cu precizarea olografă expresă potrivit căreia „Casa este stricată și construită pe numele fiului C. C. V.“.
Acesta avea, în aceeași perioadă, propriul rol agricol (fila 24), în care figura înscris împreună cu soția M. și fiul lor, C., și suprafața de 1,04 ha teren arabil, deja înscrisă în Întovărășirea „Comoara“. Noua casă nu a fost niciodată înscrisă în rolul lui C. A., care, după cooperativizare, nu mai are în rol teren din categoria de folosință „curți și clădiri“ (fila 28), ea apare, în schimb, în rolul din 1960 al aceluiași C. C. V. (fila 26), în care acesta și familia sa sunt înscriși cu terenuri în suprafață totală de 0,50 ha, din care 0,05 ha curți și clădiri și cu o casă de locuit în suprafață de 40 mp, cu pereții din cărămidă și acoperișul din draniță, construită în anul 1959.
Se poate, deci, considera, că fratele cosanguin al recurentului a primit de la fosta C.A.P. un lot de teren pentru construirea locuinței în litigiu, iar întocmirea titlului de proprietate nr.61/168/10.10.2000 exclusiv pe numele lui C. N. (greșit înscrisă M.) M. este cât se poate de legală, câtă vreme ea este soția supraviețuitoare și singura moștenitoare legală a fostului proprietar, decedat la 26.01.1981. Reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut pe baza evidențelor agricole ale localității, a cererii de înscriere în G.A.C. formulată de defunct și de soția sa la 9.02.1960 (fila 166 dosar recurs) și a cererii de reconstituire formulate de C. N. M. la 5.03.1991, astfel că aceasta a fost validată în anexa 2a/168, i s-a întocmit fișa prealabilă de proprietate și, ulterior, titlul de proprietate contestat de recurentul-reclamant. Amplasamentul concret al parcelelor atribuite în extravilan a fost în totalitate însușit și acceptat de beneficiara titlului, care a semnat fără niciun fel de obiecțiuni fișa premergătoare, iar cumnatul său nu are nici interesul, nici căderea de a-l contesta.
La fel de legală este și înscrierea în respectivul titlu a întregii suprafețe de teren aferente casei, curții și grădinii care formează gospodăria acestei pârâte, astfel cum a fost găsită la măsurătorile cadastrale, acest lucru constituind respectarea și aplicarea întocmai a dispozițiilor art.22 și 23 din Legea fondului funciar nr.18/1991, în redactarea inițială.
Cât privește cel de-al doilea titlu de proprietate, procedura de întocmire a acestuia s-a desfășurat în etapele următoare.
Recurentul-reclamant a formulat cererea de reconstituire înregistrată sub nr.95/28.02.1991, prin care a solicitat să fie pus „în proprietate personală“, ca moștenitor al defunctei sale mame, B. A. M., (re)căsătorită C., cu patru trupuri de teren arabil și fânaț, în suprafață totală de 1,26 ha. Cererea sa a fost soluționată favorabil de comisia locală, el fiind înscris în anexa 3 poziția 53 cu suprafața de 1,34 ha, cu care autoarea sa figura înscrisă în rolul agricol în perioada anterioară colectivizării. C. județeană N. a validat propunerea Comisiei locale Ș. cel M., prin Hotărârea nr.10/12.07.1991.
La data de 1.03.1994, pentru același teren a formulat cerere de reconstituire și C. C. M., strănepoata lui C. A. (fiica lui C. V. C., decedat la 25.10.1990, deci anterior adoptării Legii fondului funciar, care, la rândul său, a fost fiul soților C. C. V., decedat la 26.01.1981, și C. D. A., autoarea în cauză). Aceasta a arătat că, pentru terenurile solicitate are făcută reconstituirea numai B. A. N., unchiul său (de fapt, străunchiul său), și că nu a putut depune cererea în termen, deoarece este minoră (s-a născut la 12.04.1981) și nu a cunoscut prevederile legii. C. locală Ș. cel M. a propus Comisiei județene N. admiterea acestei cereri, înscrisă în tabelul nominal nr.695/28.04.1994, propunere validată prin H.C.J. nr.185/20.05.1994, pe care recurentul nu a atacat-o.
Mai mult, șase ani mai târziu, la punerea definitivă în posesie a titularilor îndreptăți, s-a constatat că pentru suprafața de 1.764 mp nu se poate stabili amplasamentul, din care motiv, pentru a se putea întocmi fișa premergătoare întocmirii titlului de proprietate, la data de 18.09.2000, B. N. a dat o declarație olografă prin care renunța expres la respectiva suprafață de teren.
În Tabelul nominal cuprinzând modificări ale suprafețelor de terenuri reconstituite în proprietate unor cetățeni, întocmit la acel moment de C. Ș. cel M. pentru aplicarea legilor fondului funciar și înregistrat sub nr.1975/28.09.2000 (fila 122 dosar recurs), la nr. crt.7, care privește pe moștenitorii lui C. A., se arată că aceștia sunt B. N. și C. M., înscriși și validați în anexa 3/53 Ș. cel M. cu suprafața de 1,34 ha, care urmează a fi diminuată la 1,1636 ha.
Prin Hotărârea nr.1/28.09.2000, C. locală Ș. cel M. a propus comisiei județene modificarea documentațiilor validate, conform tabelului nominal anexat și cu acceptul dat în acest sens de către proprietari, propunere validată prin Hotărârea nr.1432/20.10.2000 a Comisiei județene N. (fila 120 dosar recurs). Și această din urmă hotărâre a rămas definitivă prin neatacare cu plângere la organul de jurisdicție competent, în condițiile art.53 alin.2 din Legea nr.18/1991, republicată (aspect menționat expres la art.2 din hotărâre), astfel că, ulterior, a fost emis după C. A. și titlul de proprietate nr.61/1299/31.10.2000, astfel că, pe lângă faptul că această cerere a fost formulată de reclamant direct în fața instanței de control judiciar, neîntemeiat susține recurentul că trebuie să fie singurul titular al titlului de proprietate în discuție.
Toate considerentele reținute impun menținerea în totalitate a sentinței civile atacate, consecință a respingerii ca nefondat a recursului reclamantului, în temeiul art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B. N., domiciliat în Comănești, .. 13, județul Bacău, împotriva sentinței civile nr. 3581 din 14.06.2011 a Judecătoriei Piatra N., în contradictoriu cu intimații - pârâți C. N. M., domiciliată în ., județul N., C. I., domiciliat în comuna D. Roșie, ., județul N., C. C. M., domiciliată în Piatra N., ., ., ., C. L. Ș. cel M. pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în ., județul N., C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.02.2012.
Președinte, Judecători, Grefier,
D. S. D. M., C. Ailuțoaei
L. F.
Red. și tehnored. D.M.. – 25.04.2012
Tehnored. C.A. – 27.04.2012
2 ex.
Fond: I. P.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Fond funciar. Decizia nr. 144/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
