Fond funciar. Decizia nr. 292/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 292/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 05-04-2012 în dosarul nr. 292/RC
Dosar nr._ - plângere la Legea nr. 1/2000 -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 292/RC
Ședința publică din 05.04.2012
Instanța compusă din:
Președinte: D. S. – judecător
L. F. – judecător
D. M. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta - reclamantă C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., împotriva sentinței civile nr. 523 din 21.03.2011 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - petentă T. A., domiciliată în comuna B., ., și intimata - intimată C. C. B. pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în ., având ca obiect plângere la Legea nr. 1/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al doilea termen de judecată;
- obiectul cauzei este plângere la Legea nr. 1/2000;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- C. locală B. și C. județeană N. au comunicat relațiile solicitate de instanță.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 523 din 21.03.2011 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 523 din 21.03.2011 Judecătoria B. a admis plângerea formulată de petenta Ț. A. în contradictoriu cu intimatele C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Locală B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și a anulat parțial Hotărârea comisiei județene nr. 5410/2006 în sensul că a constituit petentei dreptul de proprietate pentru 5 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei B., jud. N.; fără cheltuieli.
P. soluționarea cauzei instanța de fond a reținut în motivare următoarele:
În fapt, prin Hotărârea atacată, intimata C. Județeană a invalidat Hotărârea prin care intimata C. Locală, printre altele, a admis cererea de constituire a dreptului de proprietate pendinte, formulată de petentă în calitate de titular al dreptului de constituire a dreptului de proprietate prin valorificarea vocației la împroprietărire cu întâietate conform art. 36 din Legea nr. 1/2000 modificată, raportat la art. 2 cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/1945, și a înscris-o pe petentă în Anexa corespunzătoare la propria Hotărâre. Petenta este moștenitoare cu vocație succesorală concretă la moștenirea autorului ei.
Autorul petentei a participat în ultimul Război mondial și nu a deținut pământ în proprietate înainte de reforma agrară din anul 1945, fiind omis din tabelul cu îndreptățiți la împroprietărire.
A mai reținut instanța de fond că prin cererea de constituire pendinte se cere lotul-tip de 5 ha și a apreciată că soluția dată prin actul atacat - întemeiată în fapt pe motive constând în nedovedirea îndeplinirii de către autor a condițiilor Legii reformei agrare 187/1945 și tardivitatea cererii de constituire, iar în drept pe art. 45 din Legea nr. 18/1991 republicată și modificată, art. 36 din Legea nr. 36/2000 modificată și prin Legea 212/2008, art.6,8,61(1) și art.79 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005 modificat - este netemeinică și nelegală din următoarele motive:
1. Cu privire la termenul cererii de constituire, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 6 și 25 din Legea 1/2000 modificată, combinat cu art. 13 alin. 2 din Legea 18/1991 republicată și modificată, introducerea la C. Locala competentă a cererii de constituire a dreptului de proprietate formulată de un succesibil în temeiul art. 36 din Legea 1/2000, în redactarea dată prin Legea 212/2008, are semnificația acceptării moștenirii autorului defunct, cu repunerea de drept - prin efectul legii (ope legis) - în termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală, care, în lipsa unui termen special în Legea 212/2008, are durata din dreptul comun (art. 700 Cod civil) - 6 luni. Începutul curgerii acestui termen (dies a quo) îl constituie, în tăcerea Legii nr. 212/2008 (lege interpretativă prin conținut și scop), ziua intrării ei în vigoare - 02.11.2008 (3 zile de la publicarea în M.Of., conform normei constituționale pertinente) - altfel actul normativ ar rămâne un ,,act mort”- lipsit de eficiență juridică, interpretare inacceptabilă. Mai mult decât atât, singura această înțelegere a naturii, duratei și începutului termenului în discuție dă substanță în speță dreptului petentului la un proces echitabil în spiritul art. 6 paragr. 1 din CEDO.
2. Cu privire la fondul plângerii, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 36 din Legea nr. 1/2000 modificată, ,,Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, precum și persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, li se vor acorda terenurile respective în limita suprafețelor disponibile sau despăgubiri.”
Prin Legea nr. 212/2008 - în vigoare din 2 nov.2008 - conținutul art. 36 evocat s-a modificat astfel: ,,Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.”
Examinând sistematic, teleologic și istoric acest text de lege, instanța de fond a constatat că au dreptul la constituirea dreptului de proprietate prin împroprietărire următoarele categorii de persoane:
- persoanele îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale cu întâietate la împroprietărire conform art. 12 din Legea nr. 187/1945 sau cu o anumită suprafață de teren, simpla nominalizare în tabel neputând avea - față de dispozițiile art. 14 și 12 din Legea de reformă agrară coroborate cu prevederile Regulamentului 4 de aplicare a acesteia - semnificația vocației la împroprietărire, concluzie rezultată și din înscrierea în aceste tabele a persoanelor care împreună cu familia erau înainte de reforma agrară din anul 1945 proprietari pe 5 ha teren în condițiile în care potrivit art. 2 lit. a din Legea nr. 187/1945 scopul principal al reformei agrare era mărirea suprafețelor arabile ale gospodăriilor țărănești existente, care au mai puțin de 5 ha.
- persoanele care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, situație în care nu se impune dovada vocației lor la împroprietărire în modul arătat în ipoteza imediat precedentă, ci doar proba participării în război și inexistenței proprietății funciare personale în anul 1945 sau - dacă exista - avea întinderea mai mică de 5 ha, probă care conform art. 6 din Legea nr. 1/2000 nu se poate produce decât cu înscrisuri.
- moștenitorii cu vocație succesorală concretă la succesiunea acestor categorii de persoane (autori).
Obiectul dreptului de constituire îl constituie potrivit aceluiași art. 36 - modificat prin Legea 212/2008 - terenurile agricole și forestiere, evident în limita suprafețelor disponibile, în lipsa cărora se acordă despăgubiri.
Fiind în prezența unei proceduri speciale prealabile și obligatorii de constituire, aceasta începe numai prin formularea - personal sau prin mandatar cu procură scrisă - a unei cereri de constituire, care se depune la Primăria localității unde se află terenul, conform art. 9 din Legea 18/1991.
În considerarea finalităților Legii nr. 187/1945 (art. 2 lit. a) pusă în aplicare în speță prin art. 36 prin Legea 1/2000, modif. prin Legea 212/2008 raportat la situația de fapt reținută în cele ce precedă, prima instanță a apreciat că petenta are o speranță legitimă la împroprietărirea cu terenul solicitat și cuvenit autorului său, speranță care constituie un ,,bun” în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, așa cum a statuat Curtea de la Strasbourg în jurisprudența sa.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul dispozițiilor art.1, art. 6 din Legea nr. 1/2000 modif. raportat la art. 53 alin. 2 din Legea 18/1991 republicată și modificată, și art. 274 Cod procedură civilă, instanța de fond a hotărât potrivit dispozitivului.
Intimata C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a declarat recurs împotriva sentinței civile, arătând în motivare că plângerea este tardiv formulată, iar pe fond petenta nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor Legii nr. 212/2008 pentru constituirea dreptului de proprietate.
P. verificarea susținerilor recurentei cu privire la tardivitatea formulării plângerii, tribunalul a solicitat intimatei C. locală B. pentru aplicarea legilor fondului funciar să înainteze instanței dovezile de comunicare a hotărârii contestate, dovezi înaintate pentru termenul din data de 05.04.2012.
Examinând sentința atacată în raport cu motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceasta nu este temeinică.
Astfel, față de prevederile imperative ale art. 53 din Legea nr. 18/1991 republicată, instanța avea obligația să verifice dacă plângerea împotriva Hotărârii nr. 5410/19.12.2006 a Comisiei Județene N. s-a formulat în termenul de 30 de zile de la comunicare.
Neîndeplinind această obligație, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică, întrucât din probele administrate în recurs rezultă că hotărârea contestată de petenta T. A. a fost comunicată acesteia la data de 31.01.2007 (fila 17 dosar recurs), iar plângerea s-a formulat la data de 13.08.2010, cu mult peste termenul prevăzut de lege. Sancțiunea aplicabilă este decăderea, sancțiunea procedurală constând în pierderea dreptului de a mai formula plângere împotriva hotărârii.
Față de cele arătate, tribunalul constată că recursul este fondat și va fi admis în temeiul art. 312 Cod procedură civilă; hotărârea instanței de fond va fi modificată în totalitate, iar plângerea va fi respinsă ca fiind tardiv formulată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Admite recursul declarat de intimata C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., împotriva sentinței civile nr. 523/21.03.2011 a Judecătoriei B., în contradictoriu cu intimata - petentă T. A., domiciliată în comuna B., ., și intimata - intimată C. C. B. pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în ..
Modifică în totalitate sentința atacată în sensul că respinge ca fiind tardiv formulată plângerea petentei T. A. împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr. 5410/19.12.2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.04.2012.
Președinte, Judecători, Grefier,
D. S. L. F., C. Ailuțoaei
D. M.
Red. D.S. – 23.04.2012
Tehnored. C.A. – 02.05.2012
2 ex.
Fond: I. P.
| ← Evacuare. Decizia nr. 424/2012. Tribunalul NEAMŢ | Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... → |
|---|
