Fond funciar. Decizia nr. 221/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 221/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 221/RC
Dosar nr._ - nulitate absolută parțială titlu de proprietate -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 221/RC
Ședința publică din 28.02.2013
Instanța compusă din:
Președinte: D. S. – judecător
A. M. U. – judecător
L. F. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenții - reclamanți D. A. și D. D., domiciliați în ., împotriva sentinței civile nr. 1600 din 10.05.2012 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - pârâți C. C. Gâdinți pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în ., C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., C. M., I. A., P. M., P. V. V., P. C., P. J., A. O., P. A., P. Gh. F., S. E., C. D., domiciliați în comuna Gâdinți, ., și S. R. C., domiciliată în București, .. 66, sector 2, având ca obiect nulitate absolută parțială titlu de proprietate.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul - reclamant D. D., avocat T. L. pentru recurenții - reclamanți și intimata - pârâtă I. A., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al treilea termen de judecată;
- obiectul cauzei este nulitate absolută parțială titlu de proprietate;
- procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța pune în discuția părților cererea formulată de recurenți prin cererea de recurs, de solicitare a unor relații de la Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași.
Intimata - pârâtă I. A. nu este de acord cu această cerere.
Față de obiectul cauzei, instanța constată că această probă nu este utilă, motiv pentru care respinge cererea de solicitare relații de la Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași.
Instanța pune în discuția părților necesitatea emiterii unei adrese către C. Locală Gâdinți să comunice rolul agricol al autoarei C. M., pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr._ .
Avocat T. L. pentru recurenții - reclamanți D. A. și D. D., arată că terenul în litigiu nu are legătură cu terenul situat în Balta P., de 7500 m.p., din rolul autorului P. N. V.. Precizează că în actul de vânzare-cumpărare a fost menționată suprafața de 9425 m.p., dar în fapt perimetrul suprafeței cumpărate era mai mare. Discutând pe schița de la fila 182, apărătorul recurenților arată că suprafața de 6428 m.p. era suprafața stăpânită în fapt.
Față de aceste precizări, instanța apreciază că nu mai sunt necesare relațiile de la C. Locală Gâdinți.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Avocat T. L. pentru recurenții - reclamanți D. A. și D. D., solicită admiterea recursului și susține oral motivele de recurs, arătând că între cele 3 drumuri era o suprafață mai mare de teren și că vânzătoarea a avut_ m.p. Titlul de proprietate a fost modificat în anul 1999 de comisia locală, iar vânzătoarea a înstrăinat suprafața cuprinsă între cele 3 drumuri. Apreciază că titlul de proprietate a fost înlocuit nelegal și arată că recurenții sunt de bună credință. Cu cheltuieli de judecată.
Intimata - pârâtă I. A. arată că nu există trei drumuri, ci numai două, și că reclamantul ține din terenul său, pentru care ea plătește impozit de 5 ani. Solicită respingerea recursului. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1600 din 10.05.2012 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1600 din 10.05.2012 Judecătoria R. a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanții D. A. și D. D. în contradictoriu cu pârâții C. M., I. A., P. M., P. V. V., P. C., P. J., A. O., P. A., P. Gh. F., S. E., C. D., C. C. Gâdinți pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Prin aceeași sentință s-a respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta S. R. C. și au fost obligați reclamanții să plătească pârâtelor C. M. și I. A. suma de 200 lei, cheltuieli de judecată.
P. soluționarea cauzei instanța de fond a reținut în motivare că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4744 încheiat la data de 08.12.2005, reclamanții au cumpărat de la numita S. R. C. suprafața de 9425 m.p. teren din totalul de 17.425 m.p., situat în intravilanul localității Gâdinți, județul N., învecinat cu drum sătesc pe două părți, S. R. și drum județean, vecinătăți înscrise în contractul de vânzare cumpărare și documentația cadastrală. Acest teren provine de la autoarele vânzătoarei, P. I. M. și C. M., conform titlului de proprietate nr. 56/1881/12.02.1999, în care sunt înscrise aceleași vecinătăți.
A mai reținut prima instanță că pârâților, în calitate de moștenitori ai defunctului P. N. V., li s-a eliberat titlul de proprietate nr. 5769 din 09.11.2007, în care a fost înscrisă și suprafața de 6428 m.p. teren arabil intravilan situat în sola 26, . vecinii: N - G. V. I., E - drum exploatare, S - drum național, V - D. D.. Pârâții au fost puși în posesie pe amplasamentul de mai sus din terenul aflat la dispoziția Comisiei Comunale, în compensație pentru terenul din intravilanul satului Gâdinți, respectiv pentru amplasamentul „Balta P.”, ce reprezintă vechiul amplasament, ocupat însă de construcții edificate după colectivizare.
Reclamanții au susținut că titlul de proprietate eliberat pârâților este nelegal deoarece, potrivit vecinătăților înscrise în actele lor de proprietate, suprafața de 6428 m.p. se suprapune peste terenul cumpărat de la S. R. C., teren care a aparținut întotdeauna autorilor vânzătoarei.
Instanța de fond a reținut că potrivit raportului de expertiză topografică efectuat în cauză, cele două suprafețe de teren, respectiv suprafața de 9425 m.p., proprietatea reclamanților, și suprafața de 6428 m.p., proprietatea pârâților, nu se suprapun. A mai arătat expertul că vecinătățile suprafeței de 9425 m.p. sunt în prezent: la N - G. V. I., E - C. M. și I. A., S - drum național, V - G. S. și că vecinătățile înscrise în titlul de proprietate nr. 56/1881/12.02.1999 și în documentația cadastrală nu corespund realității din teren, în sensul că pe latura de nord nu există nici un drum de exploatare, iar pe latura de est se află suprafața de 6.428 m.p. înscrisă în titlul de proprietate nr. 5769 din 09.11.2007. Practic, în titlul de proprietate nr. 56/1881/12.02.1999 emis pe numele moștenitorilor defunctei Carare M., vecinătățile de la Nord și Est au fost înscrise eronat vecinătățile respectiv drum exploatare, vecinătăți care ulterior au fost preluate eronat și în documentația cadastrală, contractul de vânzare cumpărare, certificate de urbanism și autorizații de construire, deși acestea nu există în teren.
Prima instanță a arătat că documentația cadastrală care a stat la baza actelor de înstrăinare reflectă corect realitatea din teren, cu excepția vecinătății de la Est, unde vecinul corect este teren la dispoziția comisiei locale, fapt atestat și de O.C.P.I. N. prin adresa nr. 1-2239/19.07.2007, în urma verificărilor efectuate în teren.
În consecință, instanța de fond a constatat că titlul de proprietate pentru care se solicită constatarea nulității absolute parțiale este eliberat cu respectarea dispozițiilor legale în materie, situație în care a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților. Totodată a fost respinsă și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta S. R. C., iar reclamații, ca părți căzute în pretenții, au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 200 lei (onorariu avocat).
Reclamanții D. A. și D. D. au declarat recurs împotriva sentinței civile, pe care o consideră netemeinică și nelegală, arătând în motivare, după reluarea motivelor invocate la fond, că instanța i-a respins în mod nejustificat proba cu o contraexpertiză pe care a solicitat-o în vederea realizării unei schițe în care să fie avută în vedere autorizațiile nr. 711/03.12.2008 și nr. 711/2012, ultima eliberată de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași. Prin constatarea faptului că în mod greșit s-a înscris ca vecinătate estică și nordică drum exploatare, instanța de fond a lăsat fără efecte juridice autorizația emisă de C.N.A.D.N.
Mai arată recurenții că printr-o nouă expertiză s-ar fi măsurat corect suprafața de teren, care este de 5638 m.p., și nu de 6428 m.p. și s-ar fi identificat suprafața de teren ce ar fi trebuit să fie ocupată de drumurile de exploatare menționate în toate actele de proprietate și în autorizația de construire și că nu s-au adus dovezi care să confirme susținerile pârâtei C. C. Gâdinți, potrivit cărora pe vechiul amplasament al pârâților se află construcții edificate în timpul colectivizării.
În drept, sunt invocate prevederile art. 3041 Cod procedură civilă.
În finalul cererii de recurs s-a solicitat instanței să solicite Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași să comunice următoarele:
- toate documentele care au stat la baza eliberării autorizației nr. 711/03.12.2008 și ale autorizației nr. 711/2012;
- motivele care au determinat înlocuirea autorizației nr. 711/2008 în anul 2012, la 4 ani distanță;
- o schiță care să evidențieze în mod clar cum se realizează accesul reclamanților, cu mașina, la DN 15D în mod indirect, prin drumul lateral existent (drum exploatare), care intersectează drumul național la km 54+965 stânga. Să se marcheze pe schiță proprietatea reclamanților și respectiv traseul care le asigură acestora accesul cu mașina în DN 15D, amplasamentul drumului lateral existent (drum exploatare), dimensiunile acestui drum.
Intimatele C. M. și I. A. au formulat întâmpinare, prin care au cerut respingerea ca nefondat a recursului și menținerea hotărârii instanței de fond.
Examinând sentința atacată în raport cu motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceasta este temeinică și legală și o va menține pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4744/08.12.2005 reclamanții D. A. și D. D. au cumpărat de la S. R. C. suprafața de 9425 m.p. care face parte dintr-un trup mai mare –_ m.p. – pe care vânzătoarea l-a dobândit în urma unui partaj succesoral după autoarea P. I. M.. Autoarea a deținut acest teren în calitate de moștenitoare a defunctei C. M., în urma procedurii de reconstituire prevăzută de legilor fondului funciar, eliberându-se, astfel, titlul final de proprietate nr. 7597/05.03.2009. Diferența de 8000 m.p. a fost înstrăinată în aceeași zi – 08.12.2005 – numiților G. A. S. și G. C..
În urma măsurătorilor efectuate la fața locului, expertul desemnat a identificat întreaga suprafață de_ m.p. și distinct suprafețele înstrăinate, de 9425 m.p. și respectiv 8.000 m.p., precum și terenul înscris în titlul de proprietate eliberat în favoarea pârâților și a constatat că terenurile nu se suprapun și că vecinătățile de nord și de est – o suprafață de_ m.p. – au fost greșit înscrise în titlul de proprietate nr. 7597/2009.
Recurenții au contestat rezultatul măsurătorilor efectuate de expert, arătând că vecinii suprafeței de 17.425 m.p. au fost înscriși corect în titlul de proprietate mai sus menționat și că atât ei, cât și autoarea P. M., au stăpânit în limita acestor vecinătăți. În acest sens au susținut că suprafața pe care au cumpărat-o prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4744/08.12.2005 este mai mare cu 5638 m.p., că autoarei i s-a creat, de către comisiile d fond funciar, convingerea că suprafața stăpânită este mai mică decât aceea înscrisă în titlul de proprietate și că, la rândul lor, au fost convinși că au cumpărat întreaga suprafață pe care o stăpânesc între terenul înstrăinat numitului G. S. – 8.000 m.p. – și drumul de exploatare pe latura de est.
Rezultă, din susținerile de mai sus, că recurenții urmăresc să obțină o recunoaștere a dreptului de proprietate pentru o suprafață mai mare decât aceea pe care au cumpărat-o, prin raportare la faptul stăpânirii, ceea ce nu se poate realiza în acțiunea de față în condițiile în care în titlul de proprietate eliberat în favoarea autoarei P. M. este înscrisă doar suprafața de 17.425 m.p. Împrejurarea că în acest titlu de proprietate și în contractul de vânzare-cumpărare s-au înscris greșit vecinii din partea de nord și de est – fapt confirmat, de altfel, și de către C. Locală Gâdinți prin adresele depuse la instanța de fond – nu îi îndreptățește pe recurenți să obțină o recunoaștere a dreptului de proprietate asupra unui teren care, la momentul eliberării titlului de proprietate și al încheierii contractului de vânzare-cumpărare, se afla la dispoziția Comisie Locale Gâdinți și care nu putea fi uzucapat în condițiile în care, conform prevederilor constituționale din perioada comunistă și, ulterior, conform prevederilor legilor fondului funciar, aceste terenuri sunt imprescriptibile.
În raport de cele arătate mai sus, tribunalul constată că recurenții nu justifică un interes legitim în cererea de anulare a titlului de proprietate în sensul prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997 republicată și, din această perspectivă, apreciază ca fiind nerelevante condițiile în care pârâții au obținut titlul de proprietate contestat.
Se apreciază a fi relevante și autorizațiile emise de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași, deoarece acestea nu sunt de natură a dovedi susținerile recurenților.
Față de cele arătate, tribunalul constată că recursul nu este fondat și îl va respinge ca atare în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții D. A. și D. D., domiciliați în ., împotriva sentinței civile nr. 1600 din data de 10.05.2012, pronunțată de Judecătoria R., în contradictoriu cu intimații - pârâți C. C. Gâdinți pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în ., C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., C. M., I. A., P. M., P. V. V., P. C., P. J., A. O., P. A., P. Gh. F., S. E., C. D., domiciliați în comuna Gâdinți, ., și S. R. C., domiciliată în București, .. 66, sector 2.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi: 28.02.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
D. S. A. M. U., C. Ailuțoaei
L. F.
Red. D.S. – 01.04.2013
Tehnored. C.A. – 02.04.2013
2 ex.
Fond: M. A.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 254/2013. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 228/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
