Uzucapiune. Decizia nr. 127/2013. Tribunalul NEAMŢ

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:

Prin cererea modificată înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. N. sub nr._, reclamanta C. M. a chemat în judecată pârâții . și T. A. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că reclamanta este proprietarul imobilelor descrise în acțiune ca efect al uzucapiunii de 30 de ani.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că stăpânește suprafața de 12 prăjini, situată în intravilanul satului și comunei U., județul N., sola 6, . 294/2, pe care a edificat împreună cu pârâtul C. S. o casă de locuit, în anul 1983, construită din cărămidă, compusă din 4 camere, o bucătărie și 1 hol, și o anexă gospodărească, în anul 1987, construită din chirpici din zgură, compusă dintr-o cameră.

A mai menționat reclamanta că în decursul timpului s-a comportat ca un adevărat proprietar, că a achitat taxele și impozitele corespunzătoare și că a exercitat o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar de mai bine de 30 de ani.

În drept, reclamanta și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.1847 cod civil și art. 111 din codul de procedură civilă.

În raport de probele administrate în cauză, instanța a analizat îndeplinirea celor două condiții cumulativ prevăzute de art.1890 Cod civil, și anume: posesia să fi fost exercitată timp de 30 de ani, respectiv că posesorul a avut detenția materială a imobilului (corpus), fiind irelevant dacă uzucapantul a fost de bună sau de rea –credință, și cea dea doua condiție, posesorul s-a comportat ca un adevărat proprietar (animus), respectiv a exercitat o posesie utilă.

În privința celei dintâi condiții, instanța a reține că nu este îndeplinită, întrucât reclamanta a început să posede construcțiile în litigiu din anul 1983, respectiv 1987, iar până în prezent nu s-a împlinit termenul de 30 de ani, pentru a opera prescripția achizitivă.

Acest aspect reiese și din declarațiile martorilor care au relatat instanței că reclamanta stăpânește casa și anexa din anul 1983.

Întrucât în cauză nu este îndeplinită condiția esențială a posesiunii imobilului pe o perioadă de mai bine de 30 de ani, instanța nu a mai analizat și celelalte condiții ale dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C. M., criticând-o ca nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:

Inițial, a solicitat constatarea dreptului de proprietate atât asupra terenului, cât și a construcțiilor (casă și anexă), invocând ca temei de drept art. 111 C.pr.civ. și 1847 C.civ.

Când a aflat că pentru teren s-a eliberat titlu de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 unei alte persoane, și-a restrâns pretențiile doar la construcții, în temeiul art. 111 C.pr.civ., articolul privitor la uzucapiune fiind menționat din eroare. Nu există o altă cale pentru realizarea drepturilor sale, iar partajarea bunurilor dobândite împreună cu fostul soț presupune în prealabil dovedirea dreptului lor de proprietate.

Tribunalul, verificând în prealabil regularitatea recursului formulat, constată că acesta nu a fost legal timbrat.

Astfel, din analiza actelor dosarului rezultă că recurenta nu și-a îndeplinit obligația legală de plată a taxelor de timbru până la termenul de judecat stabilit, deși a fost citată (fila 0) cu mențiunea depunerii taxei judiciare de timbru în sumă de 1375 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.

Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus menționate, iar recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior - deși a fost citată cu mențiunea timbrării corespunzătoare - devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul formulat va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta C. M., domiciliu procedural ales la A. D. din Târgu N., . nr. 21, județul N., împotriva sentinței civile nr. 1248 din 19.06.2012 a Judecătoriei Târgu N..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

C. B. M. C. și O. E. R. L.

Red. C. B./21.02.2013

Tehnored. R. L./22.02.2013

Ex.2

Fond C. I. U.