Uzucapiune. Decizia nr. 254/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 254/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 254/RC
Dosar nr._ uzucapiune
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 05.03.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 254/RC
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - O. E. | - judecător |
- A.-M. U. | - judecător | |
- M. C. | - judecător | |
- R. L. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamanții L. D., cu domiciliul procedural ales la cabinet avocat A. F. cu sediul în Piatra N., .. B 11, ., Bateș D., D. M., D. C., D. V., D. G., toți domiciliați în . și G. Sevastița, domiciliată în ., împotriva sentinței civile nr. 1831 pronunțată la data de 22.03.2012 de către Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimații-reclamanți D. C. V., D. C. O., D. C. I. I., O. T. și intimații-pârâți J. A., S. F. M., U. E., S. E., E. V., M. Jenița, V. M., L. I., P. E., J. I. M., J. I. V., J. I. G., J. I. I., M. P., S. D., S. M., S. Z., O. L. și C. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat A. F., pentru recurenții-reclamanți L. D., Bateș D., D. M., și D. Sevastița, cu împuternicire avocațială ./_/2012 și avocat S. I., pentru intimata-pârâtă O. T., cu împuternicire avocațială ./_/2012, lipsă fiind părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este uzucapiune;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza se află la al II-lea termen de judecată;
- avocat A. F., pentru recurenții-reclamanți a depus la dosar, prin compartimentul arhivă al instanței, cerere prin care aceștia declară că renunță la judecata recursului.
Avocat A. F., pentru recurenții-reclamanți depune la dosar procura autentificată sub nr. 261 din 13.04.2010 prin care recurentul-reclamant L. D. l-a împuternicit pe B. G. să retragă recursul și precizează că toate părțile au semnat că renunță la judecata recursului, confirmă faptul că semnăturile de pe înscris au fost date în fața sa și solicită a se lua act de renunțarea recurenților-reclamanți la judecarea cererii de recurs.
Avocat S. I., pentru intimata-pârâtă O. T. menționează că este de acord cu cererea de renunțare și nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1831 pronunțată la data de 22.03.2012 de Judecătoria Piatra N. s-au respins ca nefondate cererile de constatare a dreptului de proprietate în nume propriu prin uzucapiune formulat de L. D., O. T., D. Comaniță G., D. Comaniță M., D. Comaniță C., D. Comanița V., D. Comaniță O., D. Comaniță I., G. Sevastița, Bateș D. și C. M. în contradictoriu cu pârâții E. V., J. A., J. I. G., J. I. I., J. I. M., J. I. V., L. I., M. P., M. Jenița, O. L., P. E., S. E., S. F. M., S. M., S. D., S. Z., U. E., V. M..
Pentru a hotărî aceasta, prima instanță a reținut că prin cererile formulate în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei Piatra N. (având ca obiect partaj succesoral), reclamanții L. D., D. Comaniță A., Bateș D. și G. Sevastița, O. T., C. M. au solicitat constatarea în nume propriu a dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii asupra bunurilor descrise ca făcând parte din masa de partaj, respectiv casă de locuit în suprafață de 60 mp, grajd în suprafață de 32 mp, terenul aferent construcțiilor în suprafață de 0,35 ha situate în comuna T., ., terenul în suprafața de 0,45 ha arabil și fânețe situat în comuna T., ., terenul în suprafață de 0,16 ha situat în comuna Pângărați, ., terenul în suprafață de 0,11 ha situat în comuna T., ..
Astfel, în motivarea cererii sale, L. D. a arătat că aceste bunuri au fost stăpânite în mod exclusiv de el după decesul numitei L. V., vara sa, motiv pentru care se impune constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
De asemenea, în motivarea cererii reclamantelor D. A., G. Sevastița și Bateș D., acestea au arătat că ele, în calitate de succesori legali ai defuncților L. P. și L. V., au continuat după decesul acestora posesia asupra bunurilor imobile mai sus descrise, fiind întrunite condițiile uzucapiunii.
Reclamanta O. T. a precizat că ea este titularul dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra bunurilor ce fac obiectul partajului având în vedere că aceste imobile au fost stăpânite de defunctul L. P. mai bine de 30 de ani până la data decesului său, respectiv 25.03.2000, singurul moștenitor al acestuia fiind fiica sa L. V., moștenitor care însă nu a dezbătut succesiunea, a preluat bunurile și le-a stăpânit împreună cu O. T.. La data de 15.07.2008 a decedat și L. V., dată de la care bunurile au continuat a fi stăpânite de O. T..
Totodată C. M., în calitate de moștenitor al numitei L. V., decedată în cursul judecării dosarului de partaj nr._, a solicitat, la rândul său, constatarea dreptului său de proprietate prin uzucapiune precizând că mama sa, L. V. a stăpânit împreună cu O. T. și defuncta L. V. bunurile ce fac obiectul partajului, iar după decesul acesteia din urmă, stăpânirea a continuat numai în persoana numitelor L. V. și O. T., motiv pentru care, prin joncțiunea posesiilor, acestea sunt titularele dreptului de proprietate prin uzucapiune.
La data de 1 septembrie 2011 a decedat reclamanta D. Comaniță A., fiind indicați moștenitorii acesteia și citați în cauză în calitate de reclamanți, respectiv D. Comaniță G., D. Comaniță M., D. Comaniță C., D. Comaniță V., D. Comaniță O. și D. Comaniță I. I..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a constatat următoarele:
Potrivit art. 645 Cod civil, uzucapiunea reprezintă un mod originar de dobândire a proprietății și în același timp o sancțiune împotriva adevăratului proprietar, iar din interpretarea art. 1890 și urm. Cod civil, rezultă că acțiunea în uzucapiune este acțiunea prin care posesorul invocă prescripția achizitivă împotriva adevăratului proprietar. Ca mod de dobândire a proprietății, uzucapiunea se fundează pe faptul posesiei îndelungate a imobilului aflat în circuitul civil. Deci nu se poate aborda acest subiect al uzucapiunii în absența posesiei care, pentru a putea produce efecte juridice, este necesar să fie exercitată în anumite condiții expres prevăzute de art. 1847 Cod civil.
Instanța de fond a reținut, prin coroborarea extraselor de rol agricol cu declarațiile martorilor audiați în cauză și cu rapoartele de expertiză construcții și topografică, faptul că defunctul L. P., iar apoi succesoarea sa L. V., au stăpânit începând cu anii 1959-1960 terenurile și construcțiile identificate de experți situate pe raza comunelor T. și Pângărați, jud. N..
S-a reținut că în cauză, instanța nu a fost învestită cu constatarea dreptului de proprietate asupra acestor imobile prin efectul uzucapiunii în persoana tuturor moștenitorilor defunctei L. V. (aspect ce are oricum a fi tranșat în cadrul procesului de partaj succesoral, după stabilirea moștenitorilor defunctei), ci cu constatarea unui astfel de drept în nume propriu în persoana unora dintre prezumtivii succesori în drepturi care prin motivarea cererilor și prin martorii propuși au încercat acreditarea ideii că posesia continuată după decesul numitei L. V. ar fi fost exercitată în prezența elementului subiectiv, intențional, că sunt proprietari exclusivi asupra acestor bunuri. În acest fel au susținut pe de o parte L. D., pe de altă parte Bateș, G. și D., pe de altă parte O. T. și în sfârșit L. V. (C. M., moștenitorul său), aceasta lături de O. T..
Niciunul însă din cei care au pretins această situație de fapt nu a și demonstrat cele susținute, având în vedere că dincolo de faptul că au fost efectuate acte de folosință (recoltat fân, cultivat terenuri, îngrijit casă și grădină, etc.) de către unii sau alții din reclamanții prezentei cauze asupra bunurilor ce fac obiectul litigiului (niciunul nu a dovedit că ar fi folosit toate aceste bunuri) ceea ce poate conduce numai la aprecieri eventual asupra acceptării moștenirii defunctei L. V., nu s-a probat împrejurarea că printr-o manifestare de voință neechivocă și publică, vreunul dintre reclamanți a fost cunoscut în comunitate ca fiind unic proprietar al acestor imobile, după decesul acesteia. Dimpotrivă, în comunitate, așa cum au precizat martorii audiați, se cunoștea că bunurile au aparținut defunctului L. P., apoi fiicei sale L. V., situație menținută și după decesul acesteia din urmă.
În alte cuvinte, s-a apreciat că solicitarea niciunuia dintre reclamanți nu poate fi primită, deoarece posesia acestora este afectată de viciul echivocului, actele de stăpânire exercitate putând fi interpretate și altfel decât ca fiind corespunzătoare elementului psihologic propriu posesiei. În cazul stării de coproprietate, dacă unul dintre prezumtivii coproprietari face acte de folosință cu privire la unul sau mai multe bunuri aflate în indiviziune, nu se poate ști dacă acel act este făcut în calitate de titular pro parte al dreptului sau cu voința de a se comporta ca posesor exclusiv al întregului bun (bunuri).
Pentru acest considerent, cererile de uzucapiune privind constatarea dreptului de proprietate în nume propriu nu pot fi primite, acțiunile fiind respinse ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs reclamanții L. D., Bateș D., D. M., D. C.,
D. V., D. G. și G. Sevastița, solicitând casarea sentinței, iar pe fond, în temeiul art. 1890, 1846, 1847 Cod civil, a se constata dreptul de proprietate pentru casa de locuit situată în com. T., . în suprafață de 45 ari teren arabil din ., 16 ari teren arabil din ., pentru grajdul situat lângă casă, suprafața de 3500 mp teren aferent casei de locuit din . de aprox. 1100 mp din ..
Au motivat că Judecătoria Piatra N. a respins ca nefondate cererile de constatare a dreptului de proprietate în nume propriu prin uzucapiune, deși au învederat joncțiunea posesiei cu verișoara L. V., cu defunctul ei tată L. P. și cu bunicul L. G. de la care provine terenul. . fost cooperativizată, astfel încât nu au avut posibilitatea să obțină titlu de proprietate pentru teren. Casa de locuit și grajdul au fost edificate de L. P., fără autorizație de construire, fiind nevoiți să ceară constatarea dreptului de proprietate ca urmare a uzucapiunii de peste 30 de ani.
Prin probatoriul administrat, înscrisuri și depoziții de martori, a făcut dovada posesiei continue, netulburate, utile și sub nume de proprietar pentru dânsul (neidentificat prin nume) și prin joncțiunea posesiei pentru verișoara defunctă L. V. și tatăl său. Atât dânsul, cât și fam. G. Sevastița, D. A. și Bateș D., au stăpânit construcțiile și terenul. Chiar dacă lucrează în SUA, vine în țară de 3-4 ori pe an, unde stă perioade lungi de timp la imobilele în litigiu pe care le întreține corespunzător ca adevărat proprietar.
Solicită înlăturarea depoziției martorei U. A. care susține că reclamantul O. I., soțul lui O. T. ar fi stăpânit curtea, deoarece niciodată nu a intrat în casă sau în curte după decesul verișoarei L. V.. Martora I. M. a făcut referire doar la terenul fânețe de la punctul „S.” și nu a făcut aprecieri față de cine stăpânește casa și terenul din . class="Style4"> Terenurile provin de la bunicul matern L. G., apoi au fost stăpânite de fiul L. P. și după deces de către fiica acestuia, L. V.. Aceasta a decedat și nu are descendenți. Au apreciat că instanța de fond trebuia să admită în parte acțiunea.
Intimata-pârâtă O. T. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. Consideră că în mod corect a reținut instanța de fond că niciunul din reclamanți nu a făcut dovada că au exercitat o posesie continuă, sub nume de proprietar. Din depozițiile tuturor martorilor a reieșit acest aspect esențial în constatarea dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra bunurilor din patrimoniul defunctei. Majoritatea reclamanților fie au întreținut imobilul casă și grădină, fie au recoltat fân, fie au cultivat terenuri, acte care pot fi considerate de acceptare tacită a moștenirii, care nu implică o posesie efectivă asupra bunurilor moștenirii.
Recurentul locuiește în SUA și nu în țară, iar faptul că a venit în țară de 3-4 ori pe an (aspect nedovedit) și a îngrijit casa, nu înseamnă o posesie continuă și sub nume de proprietar. A mai arătat că a promovat pe rolul Judecătoriei Piatra N. o altă cerere de constatare a dreptului de proprietate asupra bunurilor ce fac obiectul și al prezentei cauze, în patrimoniul defunctei L. V., cerere înregistrată sub nr._, pentru ca în urma soluționării acestei cereri să poată fi soluționat și dosarul de partaj.
La data de 18.02.2013 a fost depusă la dosar, pentru termenul din data de 5.03.2013, declarația numiților Bateș D., D. M., D. C., D. G., D. V., G. Sevastița și B. G., prin care aceștia arată că renunță la judecarea recursului. La termenul din 5.03.2013 s-a depus la dosar copia procurii autentificate sub nr. 261/13.04.2010 de BNP I. A., prin care L. D. l-a împuternicit pe B. G. să-i reprezinte interesele în dosarul nr._ (din care a fost disjuns prezentul dosar), uzând de toate căile de atac legale, înaintând orice acțiune pe care o va putea restrânge sau retrage, iar avocatul ales al recurenților-reclamanți a confirmat că semnăturile de pe înscris au fost date de părți în fața sa.
Față de cererea de renunțare la judecata căii de atac, tribunalul constată că aceasta reprezintă o manifestare de voință liberă și neviciată a persoanelor recurente, de natură a produce efecte specifice, care împiedică în mod absolut verificarea legalității și temeiniciei sentinței recurate. Astfel, instanței de recurs îi revine doar obligația de a da eficiență dispozițiilor art. 246 Cod de procedură civilă, prin pronunțarea unei hotărâri prin care va lua act de manifestarea de voință exprimată.
Cum recurenții au capacitate de folosință și de exercițiu și pot încheia, cu recunoașterea consecințelor juridice pe care le generează, acte de dispoziție în sens procesual, recurentul L. D. prin mandatar cu procură specială care acoperă și situația de față, tribunalul, făcând aplicarea dispozițiilor art. 246 și următoarele Cod de procedură civilă, va pronunța o decizie prin care va lua act de această renunțare.
Față de cele arătate de apărătorul intimatei-pârâte O. T. cu prilejul concluziilor asupra recursului, prin care a declarat că nu solicită cheltuieli de judecată, deși prin întâmpinarea depusă formulase o astfel de solicitare, se va lua act în temeiul aceluiași art. 274 Cod de procedură civilă, de renunțarea acestei intimate la această cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunțarea recurenților-reclamanți L. D., cu domiciliul procedural ales la cabinet avocat A. F. cu sediul în Piatra N., .. B 11, ., D. C., domiciliat în comuna Pângărați, ., G. Sevastița, domiciliată în comuna T., ., Bateș D., D. M., D. V. și D. G., toți domiciliați în comuna Pângărați, . la judecata recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1831/22.03.2012 a Judecătoriei Piatra N..
Ia act de renunțarea intimatei-reclamante O. T. la cererea de obligare a recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
O. E. A.-M. U. și M. C. R. L.
Red. O. E./22.03.2013
Tehnored.R.L./25.03.2013
Ex.2
Fond F.C. I.
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Decizia nr. 1098/2013.... | Fond funciar. Decizia nr. 221/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
