Fond funciar. Decizia nr. 223/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 223/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 223/RC
Dosar nr._ - plângere la Legea nr. 1/2000 -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 223/RC
Ședința publică din 28.02.2013
Instanța compusă din:
Președinte: D. S. – judecător
A. M. U. – judecător
L. F. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul - petent R. M., domiciliat în comuna Grințieș, ., împotriva sentinței civile nr. 1390 din 10.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele - intimate C. locală Grințieș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în ., și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., având ca obiect plângere la Legea nr. 1/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns procuratorul R. M. pentru recurentul - petent R. M., lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al doilea termen de judecată;
- obiectul cauzei este plângere la Legea nr. 1/2000;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- recurentul - petent a depus la dosar concluzii scrise;
- C. L. Grințieș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Arhivele Naționale au comunicat relațiile solicitate de instanță.
Instanța constată că pentru termenul de astăzi s-au comunicat toate relațiile solicitate la termenul anterior.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Procuratorul R. M., pentru recurentul - petent R. M., solicită constituirea dreptului de proprietate pentru 5 ha teren.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1390 din 10.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, constată următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr. 1390 din data de 10.10.2012, pronunțată de Judecătoria B., a fost respinsă plângerea formulată de petentul R. D.M. în contradictoriu cu intimatele C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. Grințieș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, ca nefondată.
P. a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub numărul_, petentul R. D. M. a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. nr. 8789/15.04.2011.
În plângere s-a solicitat anularea parțială a hotărârii și constituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră de 5 ha. În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 și ale Legii nr. 247/2005.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru potrivit art. I pct. 43 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005.
Analizând actele dosarului, instanța de fond a constatat că, prin cererea adresată Comisiei locale, petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, invocând dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008. Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren cu vegetație forestieră a fost respinsă de Comisie.
Din analiza art. 36 din Legea nr. 1/2000, s-a constatat că sunt prevăzute următoarele categorii de persoane care au vocație la constituirea dreptului de proprietate, în acest temei, și anume: persoanele fizice, care au fost împroprietărite la Reforma agrară din anul 1945, în baza Legii nr. 187/1945, dar cărora nu li s-a atribuit terenul la care aveau dreptul în mod efectiv sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanele fizice care îndeplineau condițiile pentru a fi împroprietărite în anul 1945, în baza aceleiași legi de reformă agrară, care au fost înscrise în tabelele nominale, persoanele fizice care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite.
Din actele dosarului, prima instanță a constatat că petentul nu a făcut dovada a luptat pe front, deoarece prin procesul verbal nr. 15 /02.12.2004 încheiat de comisia de reconstituire de pe lângă U.M._ Piatra N., anexat la dosar fila 14, nu se menționează perioada în care unitatea din care a făcut parte petentul a fost operativă, atestându-se doar că petentul a activat în îndeplinirea obligațiilor militare în calitate de premilitar în perioada aprilie - august 1944 în subcentrul de pregătire premilitara Bistricioara.
P. aceste considerente, instanța de fond a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, petentul R. D. M.. Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului N. sub același număr generat în ECRIS, la judecata în fond, și anume sub nr._ . În recursul declarat, petentul a criticat sentința, pentru următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond a respins acțiunea formulată, cu motivarea că petentul nu a făcut dovada că a luptat pe front în cel de-al doilea război mondial și că unitatea operativă din care petentul a făcut parte nu a fost operativă, deși prin procesul verbal nr.15/02.12.2004 încheiat de C. de reconstituire de pe lângă U.M._ Piatra N. petentul a dovedit că a activat ca militar mobilizat pe timp de război, în îndeplinirea obligațiilor militare – ostaș mobilizat, în subcentrul de pregătire premilitară Bistricioara. Mai precizează că unitatea militară din care a făcut parte, în perioada aprilie-august 1944, a fost operativă, situație de fapt care a fost dovedită cu înscrisul eliberat de U.M._ Pitești, act în care este specificat că Subcentrul Bistricioara a fost unitate operativă în perioada anterior menționată. De asemenea, arată că i s-a recunoscut calitatea de veteran de război și, ca atare, îndeplinește condițiile prevăzute de art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Consideră petentul că are dreptul la constituire pentru suprafața de 5 ha teren, deoarece la data aplicării legii de reformă agrară, în anul 1945, era țăran fără pământ și avea calitatea de persoană îndreptățită la împroprietărire, în nume propriu.
Petentul menționează că un număr mare de persoane din aceeași comună au beneficiat de constituirea dreptului de proprietate, pentru terenuri, deși au fost în aceeași situație cu petentul, iar respingerea acțiunii petentului este de natură să creeze o discriminare, care contravine dispozițiilor și practicii CEDO.
P. aceste motive, petentul solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței, iar pe fond admiterea plângerii împotriva hotărârii comisiei județene și constituirea dreptului de proprietate, pentru suprafața de 5 ha teren.
Față de recursul declarat de petent, intimata C. Județeană N. a precizat că își menține punctul de vedere exprimat la judecata în fond și solicită respingerea unui eventual capăt de cerere având ca obiect obligarea la plata cheltuielilor de judecată, deoarece nu este persoană juridică în sensul prevederilor art. 187 și 188 Cod civil, aprobat prin Legea nr. 287/2009, și nici în conformitate cu prevederile legii speciale privind fondul funciar, neavând patrimoniu propriu.
Din oficiu, instanța de recurs a solicitat Comisiei locale Grințieș să comunice un extras de pe primul rol agricol al petentului și părinților acestuia, iar de la Arhivele Naționale – Direcția Județeană N. dacă petentul figurează în tabelele cu îndreptățiții la împroprietărire întocmite pentru ., Jud. Harghita, actuală .. De asemenea, de la Arhivele Naționale ale României instanța de recurs a solicitat comunicarea copiei de pe Borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din ., Jud. Harghita, actuală ., întocmit în urma Recensământului din anul 1948 cu referire la petent.
Petentul a depus la dosar concluzii scrise.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, se constată că este fondat recursul declarat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
În fapt, prin acțiunea introductivă de instanță, petentul a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr. 8789/15.04.2011, prin care a fost invalidată propunerea Comisiei locale Grințieș de admitere a cererii de constituire în favoarea petentului Răucesu D. M., pentru terenul de 5,00 ha, cu vegetație forestieră, teren la care petentul are dreptul în temeiul art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008.
Având în vedere temeiul invocat de petent la formularea cererii de constituire, se constată că în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Legea nr.1/2000, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv față de cele intervenite prin Legea nr. 212/2008, persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.
Din analiza textului menționat, se constată că sunt prevăzute următoarele categorii de persoane care au vocație la constituirea dreptului de proprietate, în acest temei, și anume:
- persoanele fizice, care au fost împroprietărite la Reforma agrară din anul 1945, în baza Legii nr. 187/1945, dar cărora nu li s-a atribuit terenul la care aveau dreptul în mod efectiv sau cărora atribuirea le-a fost anulată;
- persoanele fizice care îndeplineau condițiile pentru a fi împroprietărite în anul 1945, în baza aceleiași legi de reformă agrară, care au fost înscrise în tabelele nominale;
- persoanele fizice, care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite.
În cauzele în care se solicită aplicarea art. 36 din Legea nr. 1/2000, nu poate fi vorba de o reconstituire a dreptului, deoarece aceste categorii de persoane nu au avut în proprietate terenuri, care să fi fost preluate în orice modalitate pentru a putea fi apreciat că, prin constatarea îndeplinirii condițiilor din acest text, este vorba de o reintrare a terenurilor în patrimoniul foștilor proprietari, ci în mod evident în cazul constatării îndeplinirii condițiilor se realizează o constituire a dreptului în patrimoniul solicitanților, acesta fiind momentul în care pentru prima dată bunurile intră, în mod efectiv, în patrimoniul celor îndreptățiți.
Față de categoriile de persoane rezultate din interpretarea textului arătat, drept beneficiare ale constituirii, se constată că petentul, în raport de actul invocat în dovedirea dreptului de proprietate, se încadrează în categoria persoanelor fizice care îndeplineau condițiile pentru a fi împroprietărite în anul 1945, în baza legii de reformă agrară, neavând în proprietate nicio suprafață de teren care nu a fost înscrisă în tabelele nominale, și care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare că au avut calitatea de luptător pe front.
În sentința pronunțată, unul din motivele pentru care s-a respins plângerea a fost acela conform căruia petentul nu a făcut dovada faptului că a luptat efectiv pe front, și de aceea nu sunt respectate dispozițiile art. 36 teza finală, din Legea nr. 1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr. 212/2008. Din analiza înscrisurilor depuse de petent se constată că acesta a avut calitatea de premilitar, în Subcentrul de pregătire premilitară Bistricioara, în cadrul căruia a executat în perioada aprilie-august 1944 lucrări de război la obiectivele militare de pe raza localităților Boiștea – Grași. În aceeași perioadă, Subcentrul de pregătire premilitară Bistricioara s-a aflat în zona de operații militare. Datorită luptei în cadrul celui de-al doilea război mondial, petentul a fost luat în evidență ca veteran de război, primind drepturile corespunzătoare acestui act normativ, acesta nefăcând parte din nicio altă categorie de persoane, prevăzută de art. 1 din Legea nr. 44/1994, decât aceea de luptător pe front.
Susținerea conform căreia petentul nu a făcut dovada cu acte eliberate de Arhivele Militare că a luptat pe front nu este reală, în condițiile în care actul depus, respectiv procesul verbal nr. 15/02.04.2004, este un înscris care emană tot de la instituții militare cu atribuții specifice.
Prin urmare, se constată că petentul a făcut dovada calității sale de luptător pe front, respectând exigențele impuse pentru îndeplinirea condițiilor de dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările din Legea nr. 212/2008.
Instanța de recurs a analizat îndreptățirea petentului la reconstituire și față de celelalte condiții imperative, necesar a fi îndeplinite cumulativ, conform art. 36 teza finală, din Legea nr. 1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr. 212/2008, respectiv lipsa înscrierii în tabelele cu îndreptățiții la împroprietărire din anul 1945 și existența unei gospodării agricole, care să aibă, la nivelul anului 1945, o întindere mai mică de 5 ha.
În acest sens, se constată că, din relațiile solicitate în calea de atac a recursului, rezultă că pentru petent primul rol agricol a fost din anul 1954, cu mult după data aplicării legii de reformă agrară din anul 1945, moment în raport de care se stabilește îndreptățirea la constituire, pentru suprafața de teren necesară completării gospodăriilor agricole care au o întindere mai mică de 5 ha, prevăzută în mod expres de Legea de Reformă Agrară nr. 187/1945. De asemenea, în Borderoul populației, proprietăților și exploataților agricole din . urma recensământului din 1948, se constată că la nivelul acestui an petentul nu avea rol agricol propriu, figurând în gospodăria părinților.
Așadar, se constată că, în lipsa altor înscrisuri doveditoare ale existenței în proprietatea petentului a unei suprafața de teren mai mari, care să nu îi mai confere vocație la împroprietărire la nivelul anului 1945, îndreptățirea acestuia există pentru suprafața de teren solicitată.
În ceea ce privește lipsa înscrierii petentului în tabelele cu îndreptățiții la împroprietărire din anul 1945, se constată că această condiție este îndeplinită, astfel cum rezultă din răspunsul primit de la Arhivele Naționale, Serviciul Județean N.. Prin urmare, în condițiile în care din nici un înscris nu rezultă înscrierea petentului pe aceste tabele și deoarece dovada faptului negativ nu poate fi impusă petentului, se constată că această condiție este îndeplinită.
Un alt aspect analizat de către instanța de recurs este data formulării cererii de constituire. Astfel, având în vedere temeiul invocat de petent, se constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv față de cele intervenite prin Legea nr. 212/2008, cea de-a treia categorie de persoane care beneficiază de aplicarea acestor prevederi, și anume persoanele fizice, care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, a fost prevăzută pentru prima dată prin Legea nr. 212/2008, care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 737 din 30 octombrie 2008, cu intrare în vigoare la trei zile de la publicare, și anume la data de 02.11.2008. Acest act normativ, deși a prevăzut o nouă categorie de persoane îndreptățite la împroprietărire, dând astfel naștere la un drept substanțial, nu a prevăzut corelativ un termen de valorificare a dreptului recunoscut, printr-o normă procedurală corespunzătoare. Cum este firesc ca un drept recunoscut să poată fi și valorificat în concret, prin formularea unei cereri de constituire, într-un anumit termen, se constată că sunt aplicabile pentru stabilirea termenului în care poate să fie formulată cererea de constituire tot dispozițiile legilor speciale în materia reconstituirii/constituirii, care au variat în actele normative între 30 și respectiv 60 zile.
Față de cele menționate, se constată că termenul în care poate fi formulată cererea de constituire întemeiată pe dispozițiile art. 36 pentru categoria de persoane anterior menționată prevăzută în Legea nr. 212/2008 este de 60 zile, calculat de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, și anume 02.11.2008.
Petentul a formulat cererea de constituire la data de 15.12.2008, cu respectarea termenului de 60 zile, calculat de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008 (data intrării în vigoare a acestui act normativ fiind 02.11.2008).
P. toate aceste motive, se constată că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probelor administrate în cauză, raportate la dispozițiile aplicabile în speța de față, motive față de care, în baza art. 312 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, recursul declarat de intimata C. Județeană N. urmează să fie admis, sentința modificată în totalitate, iar pe fond admiterea plângerii formulate de petent și constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră, pe raza comunei Grințieș, și anularea cu privire la petent a Hotărârii nr. 8789/15.04.2011 a Comisiei Județene N..
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de petentul R. M., domiciliat în comuna Grințieș, ., împotriva sentinței civile nr. 1390 din data de 10.10.2012, pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimatele - intimate C. locală Grințieș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în ., și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N..
Modifică în totalitate sentința recurată și, în consecință:
Admite plângerea formulată de petentul R. M. în contradictoriu cu intimatele C. locală Grințieș de aplicare a legilor fondului funciar și C. Județeană N. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Constituie în favoarea petentului dreptul de proprietate pentru suprafața de 5 (cinci) ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei Grințieș.
Anulează Hotărârea Comisiei Județene N. nr. 8789 din data de 15.04.2011, cu privire la petent (anexa 48 – poziția nr. 19).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi: 28.02.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
D. S. A. M. U., C. Ailuțoaei
L. F.
Red. și tehnored. L.F. – 19.03.2013
Tehnored. C.A. – 22.03.2013
2 ex.
Fond: O. G. M.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 410/2013. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 241/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
